Sunteți pe pagina 1din 6

FIERUL

REFERAT

Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din limba latin: ferrum), ce are numrul atomic 26 i masa atomic 56. Este un metal aflat n prima grup a metalelor tranziionale. Este elementul chimic cel mai ntlnit pe Terra, formnd cea mai mare parte a nucleului acestei planete i este al patrulea element ca abunden n scoara terestr. Este produs n cantitate mare ca rezultat de fuziune n stelele cu mas mare, unde producerea de nichel-56 (care se dezintegreaz n fier) este ultima reacie de fuziune nuclear ce este exoterm, devenind ultimul element care se produce naintea stingerii unei supernove ce duce la reacii ce mprtie precursorii radionuclizilor fierului n spaiu. La fel ca i alte elemente ale grupei 8 (cadmiu, osmiu, etc.), fierul prezint numeroase stri de oxidare, de la -2 la +6, dei cele mai comune sunt +2 i +3. Fierul elementar este ntlnit n meteorii i unele medii srace n oxigen, ns este reactiv cu oxigenul i apa. Suprafeele proaspt tiate ale fierului au o culoare gri-argintie, sunt lucioase, ns se oxideaz n aer, produsul de reacie fiind oxizii de fier, cunoscui de asemenea sub denumirea de rugin. Spre deosebire de alte metale care pasivareaz straturi de oxid, oxizii de fier ocup un volum mai mare ca al volumului de fier, iar astfel oxizii de fier pot fi ndeprtai i s expun suprafee proaspete pentru coroziune. Fierul metalic a fost utilizat nc din Antichitate, dei aliajele cu punct sczut de topire al cuprului au fost folosite primele n istorie. Fierul pur este moale (mai moale dect aluminiul), ns nu se poate obine prin topire. Materialul este ntrit de impuriti din procesul de topire, precum carbonul. O anumit proporie de carbon (ntre 0,2% i 2,1%) produce oelul, care poate fi de 1000 de ori mai rezistent dect fierul pur. Fierul metalic brut este obinut n furnale, unde minereul este redus de ctre cocs la fonta. O prelucrare ulterioar cu oxigen reduce coninutul de carbon pentru a se obine oel. Oelurile i aliajele din fier cu coninut sczut de carbon, n combinaie cu alte metale, sunt de departe cele mai comune metale n industrie, datorit numrului mare de proprieti dezirabile. Compuii chimici ai fierului, care includ compui feroi i ferici, au multe utilizri. Oxidul de fier amestecat cu pudr de aluminiu poate fi aprins pentru a crea termitul, folosit n prelucrarea minereurilor. Formeaz compui binari cu halogenii i calcogenii. Printre compuii organometalici, ferocenul a fost primul compus-sandwich descoperit. Fierul joac un rol important n biologie, formnd substane compuse cu oxigen molecular n hemoglobina i mioglobina; aceti doi compui sunt proteine comune ce au rol n transportul oxigenului la vertebrate. De asemenea, fierul este metalul cel mai utilizat n enzimele redox cele mai importante, care sunt implicate n respiraia celular, procesele de oxidare i reducere la organismele vegetale i animale.

Fierul element chimic, metal greu, cu Z = 26, A = 56 aflat n grupa a VIII B, perioada a 4 a, care aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosete pe scar larg n industrie n obinerea aliajelor. Proprietatile fierului: n stare pur este un metal cenuiu, prezint luciu metalic caracteristic; are duritatea 4 i densitatea 7,8 kg/dm3, fiind un metal greu; este bun conductor de cldur i de electricitate este maleabil i ductil. Proprietati chimice : fierul se combin cu oxigenul i sulful, formnd oxizi i respectiv sulfuri; Fe + S = FeS sulfura de fier 3Fe + 2O2 = Fe3O4 fier oxigen oxid de fier fierul reacioneaz cu acizii diluai i formeaz srurile corespunztoare: cloruri, sulfai, azotai; Fe + 2HCl = FeCl2 + H2 fier acid clorhidric clorura de fier II hidrogen fierul nlocuiete unele metale din srurile lor. Fe + CuSO4 = FeSO4 +Cu fier sulfat de cupru sulfat de fier cupru Fe + H2S04 = FeS04 + H2 fier acid sulfuric sulfat de fier hidrogen Fe + HNO3 NU reacioneaz; fenomenul poart numele de pasivitate. - Fe ruginete n aer umed.

Utilizrile fierului: metalurgie; conducte i tuburi; confecionarea vaselor; srmei; tablei; sobelor, etc. obinerea aliajelor.

Surse alimentare de fier: fructe si legume, in special legume cu frunze de culoare inchisa, nuci, portocale, struguri, banane, stafide, sfecla, morcovi, suc de rosii, sparanghel, patrunjel, fasole, castraveti, dovlecei, broccoli, mure, produse din cereale integrale, avocado. Utilizare de catre organism: fierul este esential in formarea hemoglobinei, mioglobinei si a numeroase alte enzime, necesar in procesul de formare a globulelor rosii, sustine lupta pe care o duce organismul impotriva stresului si bolii. Fierul afecteaza eliberarea hormonului aldosteron, produs de suprarenale. Aldosteronul mareste nivelul de sodiu, ceea ce sustine alcalinizarea si echilibreaza continutul de potasiu organic. Conlucreaza cu glucoza si fructoza, dar si cu cateva vitamine (E si C) si cu anumiti aminoacizi. Fierul intareste sistemul imunitar si mareste rezistenta la frig, infectii si boli. Este acea componenta a sangelui, care transporta oxigenul. Alte posibile utilizari de catre organism: dezvoltare, reproducere, dantura, schelet, ficat. Vitamina E si zincul in cantitati excesive afecteaza absorbtia fierului. De asemenea, cafeina din cafea, ceaiul sau bauturile racoritoare indulcite interfereaza cu absorbtia fierului. Aportul excesiv de fosfor, prezent la persoanele care consuma in special alimente conservate si beau cantitati mari de racoritoare, blocheaza utilizarea fierului. Transpiratia abundenta sau tranzitul intestinal rapid al alimentelor poate reduce cantitatea de fier. Cantitatile scazute de fier contribuie la acumularea de plumb si invers. Plumbul interfereaza cu formarea hemoglobinei si poate induce anemie provocata de carentele de fier. Maladii carentiale: o usoara carenta de fier poate provoca epuizare, migrene, obtinerea unor timpi mai slabi la sportivii profesionisti, slabiciune, probleme legate de ciclul menstrual, irascibilitate, depresii si insomnie, sau tulburari de somn. Carenta severa de fier poate provoca anemie sau un numar scazut de globule rosii, constipatie, sensibilitate sau eruptii in cavitatea bucala, unghii casante sau dificultati de respiratie. Toxicitate: Consumul de fier in cantitati mari poate genera depuneri nesanatoase de fier in organism, ceea ce poate conduce la formarea de radicali liberi. Acumularea de fier in tesuturi

este asociata cu o boala foarte rara, numita hemocromatoza. Supradozele de fier, pot provoca hemoragii la nivelul stomacului sau al tesutului intestinal, scaderea tensiunii arteriale, afectiuni hepatice, rezistenta redusa la infectii si poate fi fatala pentru copiii mici.

Importanta fierului pentru organism Fierul este un oligoelement prezent la nivelul fiecarei celule din organismul uman. 85 % din cantitatea de fier din organism se gaseste in hemoglobina, organismul uman continand 2, 3 grame de fier la femei si 3, 5 g la barbati. Organismul uman are nevoie de o cantitate crescuta de fier pentru a functiona bine. Fierul este necesar pentru formarea hemoglobinei, a unor enzime, precum si a mioglobinei. Acesta mai are si rolul de a vindeca si preveni anemiile, asigura nutritia mucoaselor, secretia gastrica, respiratia celulara, ajuta la procesul de crestere, mareste rezistenta la imbolnaviri, mai ales la infectii, transporta diferite substante chimice implicate in metabolismul energetic, are actiune antioxidanta, ajuta la cresterea armonioasa, asigura functia reproductiva. Femeile in perioada menstruala sunt mai predispuse spre dezvoltarea carentei de fier, dar si femeile insarcinate sau in perioada de alaptare. Sugarii care incep sa aiba o alimentatie diversificata au un risc de a se confrunta cu stari anemice daca alimentatia lor este slaba in produse fortificate cu fier. Pana la opt luni se spune ca rezerva de fier a sugarului este suficienta pentru a-l feri de anemii dar este foarte important ca dupa aceasta varsta sa fie introduse in alimentatia micutului suplimente de fier. In cazul sugarilor, laptele matern are un continut suficient de fier pentru ca acestia sa nu necesite niciun fel de supliment. Laptele de vaca are un continut foarte scazut de fier, astfel acesta fiind un aliment nerecomandat copiilor, fiind cunoscut faptul ca in perioada de crestere acestia au o nevoie mai mare de fier decat un adult. Dintre inamicii fierului amintim alimentatia bogata in fosfati, zinc, cupru, cafea, alcool, procesul de prelucrare a fructelor si a alimentelor in general, fierberea in exces sau taierea marunt a alimentelor inainte de procesul de fierbere contribuind la pierderea unei cantitati ridicate de fier din alimente. De asemenea, fosfoproteinele si sarurile acidului fitic din cerealele integrale pot avea acelasi efect nefast. Necesarul zilnic de fier este de 15 mg la adultii femei si barbati. Femeile insarcinate au un necesar mai mare de fier ce poate ajunge pana la 30 de mg in ultima parte a sarcinii. Dar dupa nastere cantitatea de fier nu trebuie sa fie crescuta, deoarece este cunoscut faptul ca imediat dupa nastere menstruatia este absenta in primele luni. Organismul absoarbe doar 8% din cantitatea de fier ingerata. Transportul si depozitarea acestuia este dependent de proteine specifice sintetizate de ficat. Absorbtia acestuia este favorizata de calciu, cobalt dar si vitaminele B12, B9 si C.

Fierul este prezent in carne, galbenus de ou, peste, legume, frunze, fructe uscate, fasole uscata, linte, cereale integrale, paine neagra, carnea de miel, mezeluri, scoici si moluste crude, fructe uscate, spanac, urzici.