O scrisoare pierduta De I. L.

Caragiale

Ion Luca Caragiale a ramas, pana astazi, cel mai mare dramaturg din literatura romana; explicatia acestei perenitati unice trebuie cautata in universalitatea situatiilor prezentate, in tipicitatea personajelor si in calitatea comicului : comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul infatisarii lor in situatiile anume alese de autor. (Titu Maiorescu) Dramaturg si novelist, Caragiale a mai scris O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea, O scrisoare pierduta, D-ale carnavaluilui, si Napasta, apartinand dramaturgiei si O facile de Paste, Doua loturi, La hanul lui Manjoala si schite, apartinand genului epic. In ansamblu, opera lui Carargiale apartine realismului. Autorul ne ofera doua viziuni asupra realitatii: pe de-o parte cea comica si totodata critica si cea grava si uneori tragica. Studiate atent, cele doua viziuni alcatuiesc o unitate : rasul din comedii ascunde o amaraciune nascuta din intelegerea unei lumi care ar putea fii mai buna. De aceea comicul lui Caragiale se converteste in tragic. O scrisoare pierduta a aparut in 1884 si este considerata o capodopera a dramaturgiei romanesti. Este o comedie de moravuri cu o actiune bine dozata in patru acte, in care sunt prezente comicul de limbaj, de cararcter, de moravuri si de situatie, si a carei tema este prezentarea vietii publice si de familie a inaltei societati ramane, in penultima decada a secolului al XIX-lea. Conflictul dramatic principal consta in lupta care se da intre cele doua grupari, pentru obtinerea locului de deputat. In interiorul acestuia, exista un conflict secundar determinat de personajele-pereche Farfuridi si Branzovenescu aflati mereu in garda din pricina unei eventuale tradari. Evolutia conflictului are, aparent, o linie simpla, crescand in intensitate pana in momentul incaierarii din actul al III-lea pentru a se stinge in final. Aceasta este prima particularitate a conflictului.

Cea de-a doua particularitate este faptu ca, actiunea fiind plasata In capitala unui judet de munte, in zilele noatre, lipsa localizarii geografice le confera intamplarilor caracter universal. In cursul derularii intamplarilor, pe masura ce personajele isi arata adevaratul caracter, se mai releva o particularitate a conflictului si anume discrepanta dintre aparenta si esenta. Comedia este o specie a genului dramatic, in proza sau versuri care are un conflict derisoriu, o actiune si niste personaje care starnesc rasul si un final comic. Stilul este parodic, exagerand ridicolul. In opera O scrisoare pierduta se pot observa caracteristicile acestei specii : - Se incadreaza in genul dramatic pentru ca a fost scrisa pentru a fi reprezentata pe scena; modul de expunere dominant este dialogul. - Este impartita in acte si scene. Fiecare act este precedat de indicatii scenice. - Intriga este o falsa problema, iar conflictul devine rizibil chiar prin rezolvarea lui (alegerea lui Dandanache). In comedia O scrisoare pierduta personajele sunt realizate in registru comic, fiind caracterizate prin mai multe mijloace : prin nume, limbaj, actiune, prin mediul de viata si prin indicatiile de regie. Nae Catavencu este presonajul principal, reprezentand tipul demagogului. Ca orice demagog, Catavencu se caracterizeaza mai ales prin limbaj, imprejurare care releva aceasta trasatura fiind discursul tinut la adunarea electorala. Acum isi arata viclenia si dorinta de a-si atrage, prin facatorie alegatorii : ca orice roman, ca orice fiu al tarii salein aceste momente solemne(de-abea se mai stapaneste)ma gandescla tarisoara mea(plansul l-a biruit de tot)la Romania. Mediul in care traieste personajul ii favorizeaza atitudinea. Infumurat si convins ca le este superior celor din jur pe care ii numeste gogomani, sustinut de Ionescu, Popescu si dascalimea(oameni comuni, fara relief), Catavencu este un arivist care se conduce dupa dictonul Scopul scuza mijloacele. Faptele avocatului il caracterizeaza ca pe un om immoral, capabil de orice : fura scrisoarea de la cetateanul turmentat, ameninta cu publicarea ei, nu se sfieste sa-l cheme pe Trahanache la redactia ziarului sa-i arate ravasul. Personaj comic si tipic, Nae Catavencu starneste rasul si plansul prin lipsa lui de morala. Comicul de limbaj este realizat prin mai multe mijloace :

-nonsensurile din exprimarea unor personaje, care vadesc o gandire incalcita Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire (Catavencu) -automatismele verbale care, de multe ori, reflecta caracterul personajelor : cuvantul curat, cu sens aprobator, folosit de mereu servilul Pristanda; expresia Aveti putintica rabdare (care va contrasta cu restul frazei ca acusi imi ies din tatani)folosita adesea de vilveanul Trahanache. -pronuntarea stalcita a cuvintelor, care, in vorbirea peltica a lui Dandanache sugereaza ca alesul este cazut in mintea copiilor. -asociatia de termeni incompatibili (Dupa lupte seculare care au durat treizeci de ani) Comicul de caracter iese in evidenta in atitudinile atat de diferite ale lui Catavencu, legate de buclucasa scisoare pierduta : ingamfat si amenintator cat poseda obiectul santajului si umil atunci cand o pierde. In aceasta comedie este vorba despre doua scrisori pierdute : prima adresata de Tipatescu Zoei, este gasita de cetateanul turmentat si furata de la acesta de Catavencu. In jurul ei se va duce lupta dintre cele doua grupari care sustin doi candidati : stalpii judetului sunt de partea lui Farfuridi, personaj maleabil pe care tot Tipatescu ji Trahanache il vor conduce din umbra, iar dascalimea de partea santajistului demagog Catavencu. Din aceasta lupta in care se releva viclenia, minciuna, necinstea, prostia fudula si egoismul, iese invingator Agamita Dandanache (ales ca urmare a santajului, prin foloserea altei scrisori pierdute). Autorul insasi a caracterizat acest personaj ca find mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu. Comicul de nume se realizeaza prin cel putin doua modalitati: a) prin continutul unor substantive comune devenite nume proprii: este mai intai, cazul termenului pristanda care, in unlele zone ale tarii, este nume de joc popular. Devenit nume al politaiului din comedie, acesta ar putea sugera ca personajul cu pricina joaca dupa cum i se canta : isi aproba fara rezerve, superiorul, incalca legea fara complexe (daca primeste ordin), spioneaza prin oras si este gata sa treaca de partea lui Catavencu. In aceeasi categorie se incadreaza Zaharia Trahanache, numele sau sugerand ca este usor de modelat (trahanaua este o coca moale), Agamita Dandanache (dandana in seaman incurcatura), nume cat se

poate de potrivit pentru a caracteriza rasturnarea de situatie care are loc la aparitia personajului. b) Comicul obtinut prin sonoritatea numelui ar putea fii ilustrat prin Nae Catavencu, al carui nume cu silabele lui stridente si conturul ridicol reda perfect pe demagogul latrans. (G. Ibraileanu) O scisoare pierduta se incadreaza in realismul critic pentru ca are toate caracteristicile acestui curet literar : sursa de inspiratie a fost realitatea, personajele sunt tipice si sunt infatisate in mediul lor de viata, moravurile epocii sunt zugravite atent si satirizate.