Tema 2 : Notiuni generale despre banci si sistemul bancar 1. Istoricul aparitiei bancilor si provenienta termenului banca" 2.2.

Aparatul si sistemul bancar . Sistemele bancare ale tarilor dezvoltate 2.3. Notiunea si caracteristica generala a bncilor 2.4. Clasificarea societatilor bancare 2.5. Institutii financiar - monetare internationale Termenul de banca provine de la cuvintul italian banco", dupa denumirea tejghelei camatarilor italieni, ce se ocupau cu schimbul banilor in pietele publice. Majoritatea autorilor considera ca bancile au aparut inca in epoca antichitatii. Unii autori afirma ca bancile au aparut in conditiile capitalismului manufacturier, in forma caselor bancare (care, spre deosebire de cele camataresti, acordau credit capitalistilor industriali si comerciali pentru o dobinda moderata), iar apoi in forma bancilor-societati pe actiuni. Bancile - ca forme speciale ale intreprinderilor capitaliste" - au aparut in primul rind in orasele italiene (Venetia, Genova) in sec. X1V-XV Cu toate ca exist o legatura strinsa intre aparitia schimbului de monede si aparitia bancilor, comertul cu bani" nu a fost conditia obligatorie pentru aparitia societatilor bancare. Adic, se poate afirma ca activitate legata de schimbul banilor a dus la aparitia profesiunii bancare dar nu in mod necesar si a bancilor in general. Existenta relatiilor creditor - debitor nu inseamna ca acestea sunt de natura bancara, adic exista o diferenta intre raporturile bancare si cele camataresti. Aceasta deosebire consta in urmatoarele: creditarea bancara are in principiu ca scop satisfacerea intereselor economice ale debitorului, si nu a necesitatilor de consum; operatiile de credit ale bancii sint efectuate in mod sistematic, spre deosebire de cele camataresti; ultimul specific al relatiilor bancare este combinarea relatiilor de credit cu deservirea contului clientului de catre banca. Astfel, sarcina stabilirii momentului aparitiei bancilor este legata de stabilirea perioadei in care au aparut institutiile care au inceput sa efectueze operatiile sus-mentionate. Primele probe ale existentei operatiunilor bancare le gasim in: Epoca antica Mrturii ale existenei n epoca antic relaiilor de natur bancar i a normelor corespunztoare ne servesc : - Codul regelui babilonean Hammurabi, descoperit sub ruinele templului din Susa in anul 1901. Acesta continea nite reglementri ale imprumuturilor de cereale (cu o dobinda anuala de 33%) si argint (cu o dobinda anuala care varia intre 12% si 20%), cerind ca toate contractele de imprumut sa fie vizate la functionarii de stat. - Tablele de contabilitate, care au fost descoperite sub ruinele templului Uruc din Mesopotamia i care dovedesc ca templul din Uruc, prin activitatile sale de inregistrare a operatiunilor efectuate cu depunerile banesti aflate la pastrarea lui s-a afirmat ca unul din cele mai vechi edificii bancare din istoria omenirii. In Grecia antica, operatiunile bancare erau efectuate de templele grecesti din Delos, Samos, Efes. Aici se concentrau bogatiile acumulate pe parcursul razboaielor duse de Grecia. Operatiunile de schimb erau practicate si de zarafi, numiti in Grecia trapezistii" (de la trapeza" - denumirea greaca a tejghelelor camataresti, instalate in pietele publice - Agora). In Roma Antica zarafii erau numiti mensarii si corespunzator erau denumite bancile publice create in Roma. Institutiile bancare publice erau dirijate de functionarii statului, activind in conformitate cu reglementarile regale. In perioada antica imprumutul banilor se facea in conditiile unei dobinzi, care uneori se ridica la 36% anual.

Despre evolutia activitatilor bancare in Dacia traiana ne mrturisesc circa 50 de tablite curinse cu cer, descoperite intre anii 1786 si 1855 in galeriile minelor de aur, construite de impratul Traian pe teritoriile cucerite. Cea dea 13-cea tablita, contine contractul pentru constituirea unei societati bancare - Societas Danistariae redactat n anul 167 la 27 martie. Evul Mediu Activitatea bancara in epoca medievala a regresat in comparatie cu cea sclavagista. Una din cauzele de baza a fost interzicerea de catre biserica, prin hotarirea Consiliului de la Niceea din anul 325, a imprumuturilor aducatoare de dobinda. Totodata, bisericile din Bizant au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, gratie faptului ca in 529-534 imparatul Justinian codifica uzurile romane in domeniul bancar, stabilind nivelul dobinzii de 6% anual, cu exceptia creditelor maritime (12%) si bisericesti (3%). Occidentul medieval insa exista sub interdictia perceperii dobinzilor pentru creditele acordate. Secolul X, care cunoaste cruciadele, nu a schimbat substantial atitudinea bisericii fata de activitatile bancare - chiar dupa ruptura dintre Roma si Bizant, ce a condus la separarea bisericii ortodoxe de cea catolica. Crestinismul totui si-a reafirmat nesatisfacerea fata de practicarea dobinzii, la consiliul de la Latran a. 1179 si cel de la Vienna a. 1311. Dar aceste restricii nu au impiedicat clerul sa se afirme in calitatea sa de bancher: creditele se acordau cu conditia garantarii rambursarii creditului prin stabilirea ipotecii, biserica avind dreptul de a valoriza roadele ei pe durata acordarii creditului. n Rusia din acea perioada - in timpurile lui Iaroslav cel ntelept dobinda era permisa: desi a fost stabilit plafonul maxim de 20% anual, dar care putea fi ridicat pina la 40% anual pentru imprumuturilor de scurta durata. Perioada Renasterii (sec. XIV-XVI) marcata prin importante evenimente istorice a influentat si activitatea bancar. Cel mai semnificativ eveniment al acestor schimbari a fost reaparitia bancilor publice in Spania (Taula de Cambi, 1401, Barcelona) si Italia (Casa di San Georgio). Unii autori arata ca aparitia bancii San Georgio din Genova in 1407-1408 a marcat crearea primei banci in sensul contemporan al cuvintului. n Italia, orasele medievale (Venetia, Florenta) au devenit centre comerciale ale intregii Europe. Anume aici se restabileste traditia camatareasca, initial in cadrul clerului -preotii franciscani se unesc sub egida municipalitatii intr-o retea, denimita Muntele de Pietate", ce are ca scop acordarea,unor imprumuturi .nevoiasilor. Initial fara dobinda, reteaua cu timpul incepe a incaseza un comision de la debitori, pentru acoperirea cheltuielilor de functionare, iar in anul 1515 consiliul crestin de la Latran (Roma) sa legitimeze dobinzile percepute de aceste asociatii bancare. ncep sa renvie si traditiile bancherilor privati. Cei mai renumiti prin profesionalismul lor, sint cei din nordul Italiei, din Lombardia. n sec XVI centrului comertului mondial se deplasez din regiunea mediteraneana spre tarile de pe malul oceanul atlantic, unde au inceput s reapare bancile publice: in 1587 - Banco di Rialto, urmata in 1619 de Banco di Giro, ect. Italienii incep a pierde pozitia monopolista pe piata serviciilor bancare. Dupa crearea in 1531 a primei burse de la Anvers, incepe afirmarea distinctiei intre pietele financiare si . Perioada capitalista se caracterizeaza prin implicarea statului in activitatea bancara, determinata de: exigenta controlului asupra bancilor comerciale, si necesitatea emisiunea monetare, ca aparitie a banului-hirtie. Primul exemplu este Banca din Amsterdam (1609), care incepe a elibera depunatorilor certificate negociabile - o forma a monedei de cont, cotate fata de moneda oficiala.

Urmeaz exemplul Bancii Venetiei (1637) care, in afara de primirea depozitelor la termen, incepe sa elibereze certificate de depozit, desi emise la scadenta, ele pot fi rambursate inainte de termen - insa in acest ultim caz, nu la valoarea nominala, ci la pret negociabil. Pentru a evita inconvenientele negociabilitatii rambursarii inainte de termen a certificatelor, emise de bancile din Amsterdam si Venetia, comercialntul suedez Palmstruch fondeaza in 1656 Banca din Stocholm, care emite, in baza depozitelor constituite in acest sens, certificate bancare care nu necesit la rambursarea lor nici dobinzi, nici comisioane. Aceste certificate devin astfel prima forma istorica a bancnotelor, sau monedei fiduciare, ca o alternativa a celei metalice. Exemplul bancii din Stocholm a fost preluat de Banca Angliei, fondata in 1694. Traditia bancilor de emisiune a monedei fiduciare a fost continuata de Banca Statelor Unite ale Americii (1791) si Banca Frantei, fondata de generalul Bonaparte in 1800. Dupa esecurile din 1856 si 1865 de constituire a unei banci unice de emisiune, prin efectul legii din 17 aprilie 1880 este creata Banca Nationala a Rominiei (statutul careia este aprobat la 22 mai 1880). n Perioada moderna (sec. XlX) se extinde etalonul metalic al valorii monedei fiduciare. Prima banca ce a initiat ceea ce in terminologia bancara a fost ulterior desemnat prin termenul convertibilitate a fost Banca Angliei. n secolul XX apare diviziunea institutiilor bancare in banci, case bancare (sau banci private) si institutii parabancare. Daca primele efectuau toata gama de servicii bancare, a doua categorie nu se ocupa nici de emisiunea monetara, nici de colectarea depozitelor. Institutiile parabancare, la rindul lor, se clasificau in case de economii (ce colectau depozite, oricit de mici, cu scopul plasamentului lor ulterior fara risc - activitatea de aducea depunatorilor o dobinda modesta, dar stabila), cooperative de credit (asociatii ale persoanelor ce isi puneau in comun acumularile in scopul creditarii reciproce, bazate mai mult pe increderea reciproca intre membrii acestor asociatii inchise, decit pe garantii reale). In perioada socialista, activitatea bancara se afla sub monopolului statului. Bancile aveau capital integral de stat, iar operatiunile bancare se reduceau la mentinerea viabilitatii intreprinderilor socialiste prin distribuirea centralizata de fonduri sub forma de credite. Reforma economica, inceputa de Gorbaciov a pus inceputul primei etape a reformei sistemului bancar sovietic, initiata prin doua hotariri ale Sovietului Ministrilor din U.R.S.S., adoptate in 1987. n baza acestor hotariri sunt create cinci banci specializate ramurale": Banca pentru Activitate Economica Externa (Bneeconombank SSSR), Banca de Constructii si Industrie (Promstroibank SSSR), Banca Complexului Agroindustrial (Agropombank SSSR ), Banca Gospodariei Locativ - Comunale si Dezvoltarii Sociale (Jilsobank SSSR), - Banca de Economii (Sberbank SSSR). Dar aceste actiuni reformiste nu a sporit eficienta bancilor sovietice, nu s-a produs nici o schimbare in calitatea si diversitatea serviciilor financiare prestate, s-a pastrat pozitia monopolista a bancilor sovietice in raport cu clientela. A doua etapa a reformei (a. 1988-1989), a construit un sistem bancar trinivelar (Banca de Stat, bancile de stat ramurale, si bancile comerciale/ cooperatiste). n primavara anului 1988 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a aprobat Legea cu privire la cooperatie , care prevedea posibilitatea crearii bancilor cooperatiste astfel prima banca cooperatista a fost inregistrata la 24 august 1988, iar catre data de 3 august 1990 erau inregistrase deja 358 banci. Etapa a treia a reformei a continuat deja in mod individual pentru fiecare ar- membr a U.R.S.S.: in anii 1990 -1991, multe din ele isi declarasera suveranitatea si independenta fata de Moscova. 2.2. Aparatul si sistemul bancar Aparatul bancar constituie un ansamblu coerent al diferitelor categorii de banci, care functioneaza intr-o tara, raspunzind cerintelor unui anumit mod de productie si unei anumite etape

de dezvoltare socio-economica. Dupa structura ierarhica a aparatelor bancare nationale, acestea pot fi : bi- sau polinivelare. n virful piramidei" se afla banca centrala a statului (in RM - Banca Nationala a Moldovei), ce realizeaza politicile monetara, valutara si de credit ale statului in cauza, in aparatele bancare bi-nivelare, al doilea sistem este alcatuit din reteaua bancilor comerciale. Sistemul bancar este un ansamblu de banci diferite, organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale, in vederea coordonarii activitatii de scont si reescont, de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare". Sistemele bancare ale tarilor dezvoltate Sistemul bancar al S.U.A. este format din doua niveluri: 1. Banca Centrala a S.U.A., numita Sistemul Federal de Rezerva (SFR) (Federal Reserve System), care a fost creata in 1913. 2. Bancile comerciale (commercial banks), in numar de circa 15 000, cit si institutiile bancare specializate. Pentru bancile nationale ale statelor calitatea de membru al S.F.R. este obligatorie, spre deosebire de restul bancilor comerciale, in total in S.U.A. mai putin de 40 la suta din bancile comerciale sint membre ale SFR. Clasificarea bancilor americane in comerciale (cele mai mari din care sint Citybank, Chase Manhattan Bank si Bank of America) si de investitii (reprezentate) a fost initiata prin legea bancara din 1933 (Actul Glass-Stigoll). Din institutiile de gen bancar ale sistemului bancar al S.U.A. fac parte: approximativ 500 de banci de economii mutuale (Mutual Savings Banks), asociatiile de credite si economii (Savings and Loan Associations) in numar de circa 4500, care au functia de a atrage mijloacele banesti temporar disponibile pentru a efectua operatiuni de credit ipotecar, cit si aproape 22 000 de uniuni de credit (Credit Unions),care sint formatiuni benevole ale membrilor colectivelor de munca, sindicatelor etc. pentru acumularea mijloacelor banesti si acordarea creditelor de consum membrilor acestor formatiuni. Sistemul bancar al Elvetiei Sistemul bancar elvetian se incadreaza de asemenea in categoria sistemelor bancare formate din doua niveluri. Primul nivel il formeaza banca centrala - Banca Nationala Elvetiana sub forma de societate pe actiuni cu capital mixt, pachetul de control apartinind statului. Activitatea bancii este condusa de Consiliul bancii, majoritatea membrilor caruia se numeste de Bundesrat, o mica parte din componenta sa fiind formata din membrii numiti de Adunarea generala a actionarilor banci. Al doilea nivel este format din bncile comerciale divizate pe categorii : - aa numitele banci grossbank cinci cele mai mari bnci : Creditul Elveian , Banca popular Elveian, Banca Loi ect. - bancherii privati si casele bancare private. - bancile cantonale corespunzator numarului de cantoane (29) in Federatia Elvetiana. Ele sint de stat, activitatea lor efectuindu-se cu participarea organelor administratiei locale. - bancile regionale si casele de economii, unele din ele fiind constituite din capital de stat, altele din capital mixt. - casele de credit, in numar de circa 1000 in toata tara. Ele practic activitatea creditrii mutuale intre membrii acestor. Sistemul bancar al Germaniei este binivelar in frunte cu banca centrala a tarii Deutsche Bundesbank, care indeplineste cumulativ functiile de banca de emisie, banca a bancilor si banca a statului. Nivelul bancilor comerciale este format din doua categorii principale de banci:

-Bancile universale, la care se refera in primul rind bancile de credit, cele mai mari fiind asa-numitele grossbanken" (bancile mari) - conform clasificarii Deutsche Bundesbank acestea sint Deutsche Bank, Dresdener Bank si Commerzbank. -Bancile de credit care au o retea vasta de bancheri particulari, i exercita profesiunea bancara in nume propiu si pe contul si riscul lor. - Casele de stat de economii si a girocentralelor , structurate dupa regiunea de deservire in trei niveluri, in fruntea subsistemului" dat fiind Qeutsche Girozentrale din Frankfurt pe Main. - ntovarasirilor de credit, sau bancilor cooperatiste, in frunte cu Banca Cooperatista a Germaniei sau DG Bank. Asemenea institutii prezinta o forma intermediara intre cooperativele de productie si cooperativele de credit, avind proportii mici si prestind servicii de creditare membrilor sai. - Bancile regionale, activitatea carora se limiteaza la un anumit teritoriu, ca spre exemplu National-Bank (Essen), Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank, Bayerische Vereinsbank - Bancile specializate in deservirea unei categorii anume de clientela, cum ar fi banca sindicala Bank fur Gemeinwirtschaft.. Majoritatea institutiilor de acest gen sint organizate in forma de societati cu raspundere limitata sau societati in comandita. -Institutii creditare speciale - care exercita functii bancare specifice, care finanteaza prin credite pe termen lung intreprinderile industriale incapabile sa emita actiuni proprii, crediteaza comertul exterior al Germaniei etc. Sistemul bancar al Frantei se caracterizeaza printr-o centralizare pronuntata si un control aspru al activi tatii bancilor comerciale. Acest control este efectuat nu de banca Centrala a tarii, ci de Ministerul Finantelor, care are in subordinea sa trei institutii financiare centrale din republica: -Banca Frantei creata in 1800 - ca banca centrala a statului avnd functia de banca de emisie si banca a bancilor. ns imputernicirile ei ca banca a statului sint foarte limitate. -Consiliul Natioanal de Credit - stabileste multe conditii ale activitatii bancilor comerciale,este in fond un organ ce supravegheaza activitatea bancii centrale. -Comisia Controlului Bancar supravegheaza respectarea de catre bancile comerciale a reglementarilor emise de Parlament, Ministerul Finantelor si Banca Frantei. Veriga bancilor comerciale franceze o putem separa in doua categorii distincte: bancile si institutiile financiare, cu capital integral de stat, si bancile si institutiile financiare private. 2.3. Notiunea si caracteristica generala a bncilor Definitia bancii poate fi diferita, n functie de prisma analizei activitatilor bancare: astfel, banca poate fi definit din punct de vedere economic i juridic. Totusi, tinind cont de interdependenta normele de drept bancar cu teoriile economice bancare, examinarea aspectelor juridice ale activitatii bancilor va fi completata, cu doctrina economica a activitatilor acestora. Sintetizind definitiile legale ale bancii, vom ajunge la concluzia ca legislatorii utilizeaza, anumite criterii pentru a defini institutiile bancare , delimitindu-le de alte institutii financiare. Aceste criterii sunt: criteriul licentierii conform cruia legislatorul recunoaste statutul de banca doar dupa institutia financiara, care a primit licena bancii centrale pentru a efectua operatiuni bancare. criteriul activitatilor n baza cruia banca se definete dupa operatiunile pe care aceasta le efectueaza, fara condiia respectrii formalitatii de licentiere. De obicei aceste categorii de operaiuni sunt: acceptarea depozitelor, existena unui sistem de decontari si acordarea creditelor. criteriul asigurarii depozitelor, care calific institutia financiar drept banca, dac aceasta asigur depozitele la o agentie guvernamentala creata prin lege. La definirea bncii se menine diviziunea traditionala a sistemelor de drept in sistemul anglo-saxona (common law) si continental (de insiratie fie franceza, sau germana): adic

legislatiile bancare din sistemul common law este caracteristica utilizarea primului criteriu, cumulat sau nu cu cel de-al doilea, legislatiile continentale acorda preferinta modelului francez de definire a bancii reiesind din activitatile acesteia. Definirea doctrinala a bancii in literatura de specialitate este mai divers i se deosebesc definitiile bancii, continute in doctrina dreptului bancar, de definiiile savantilor economisti . Printre definitiile dreptului bancar, remarcam urmatoarele: -Mica enciclopedie defineste banca drept o intreprindere de stat sau particulara, ale carei functii principale sint: a) atragerea mijloacelor temporar disponibile ale clientilor in conturile deschise acestora; b) acordarea de credite pe diferite termene; c) efectuarea de viramente intre conturile desch ise la alte banci; d) emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu aseinenea instrumente; e) vinzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare. O definitie generala a bancii o gasim si in enciclopedia Petit Larousse: banca este o institutie publica sau privata care faciliteaza platile persoanelor fizice si juridice, avanseaza mijloacele creditare, gestioneaza mijloacele de plata. Mircea N. Costin afirma ca banca comerciala este banca specializata in primirea de depuneri la vedere si in acordarea de credite comerciale pe termen scurt. Comparativ savantii economisti definesc banca n felul urmtor: Mihai G. Emireanu definete banca ca o intreprindere care are drept scop sa inlesneasca si sa mujloceasca circulatia monetara si a creditului. Profesorii B. Kolesnicov si L. Krolicovetscaia definesc banca drept o organizatie, infiintata pentru atragerea mijloacelor banesti si imprumutarea lor in nume propriu, in condi tii de rambursare, plata si scadenta. Functiile bancii n literatura economica in calitate de functii ale bancii sint: a) intermedierea in creditarea activitatilor comerciale; b) stimularea acumularii de capital in economia nationala; c) intermedierea in efectuarea platilor; d) intermedierea in operatiile cu valori mobiliare. Din punct de vedere juridic functiile bancilor sunt asemanatoare cu cele economice- i sunt 3 functii principale: a) atragerea depozitelor banesti; b) posibilitate clienilor de a-si retrage banii si de a-i transfera pe alte conturi; c) acordarea imprumuturilor Aceasta clasificare este identica clasificarii operatiunilor bancare. Operatiunile bancare sunt tranzactii financiare sau comerciale; Dna O.M. OJICHHHK d notiunea, conform careia operaiunile bancare include insasi forma si baza legala a actiunilor efectuate de catre banci (contractele bancare), cit si actinile bancare propriu-zise indreptate spre realizarea raporturilor juridice bancare (intrunind raporturile bancare contractuale si cele izvorind din reglementarile legale). Particularitatea acestor operatii consta in faptul ca ele: sint savirsite cu titlu de meserie, in mod permanent, de catre banci"'7; participantii la raporturile bancare se afla in pozitii lipsite de echitate; poarta o puternica amprenta de incredere fata de banca; sunt reglementate detaliat din partea statului Operatiunile efectuate de bancile comerciale pot fi grupate in urmatoarele categorii: operatiuni bancare pasive - atragerea mijloacelor banesti disponibile de la persoane operatiunile bancare active acordarea de credite; organizarea traficului de plati - efectuarea decontarilor clieni

 alte operatiuni in contul propriu sau al clientilor: operatiunile cu valori mobiliare; gestionarea fiduciara a fondurilor clientilor; operatiunile valutare; depozitul metalelor pretioase si pietrelor scumpe; operatiuni creditare specifice (leasing-ul financiar, factoringul, forfetarea) etc. Totalitatea acestor operatiuni formeaza notiunea de activitate bancara". Activiatea bancara este si ea o varietate a activitatii de antreprenoriat. Ea se evidentiaza in raport cu alte activitati de antreprenoriat, prin regumul juridic distinct, de acces la activitatea mentionata licentierea activitatii bancare. Putem mentiona ca aceasta notiune economica este tratata pe plan juridic drept o totalitate de operatiuni bancare definite de legislatie 2.4. Clasificarea societatilor bancare n functie de apartenenta capitalului, bancile comerciale se clasifica in: - Banci comerciale cu capital integral de stat.n RM unica banca cu capital integral de stat este Banca Nationala a Moldovei. - Banci comerciale cu capital mixt. n functie de forma organizational-juridica bancile comerciale pot fi (in practica bancara internationala) constituite in orice forma organizational-juridica. Din acest punct de vedere, bancile pot fi constituite atit in forma de societati de persoane - societate in nume colectiv, intreprindere in comandita, ct i societati de persoane si de capital (adica societate in comandita pe actiuni) sau societati de capital (adica societate pe actiuni sau societate cu raspundere limitata). n functie de genurile de activitate deosebim: Banci universale - care sint imputernicite, prin permisiunea de a efectua tot spectrul de activitati bancare prevazute de legislate. Banci specializate sint acelea activitatea carora se localizeaza intr-un domeniul distinct al activitatilor financiare: banci ipotecare - creditarea sub garantia gajului imobiliar; banci de lombard ce ofer creditarea sub garantia gajului mobiliar; banci investitionale acord toate serviciile investitionale: gestiunea fondurilor, servicii de consultanta etc. Sistemele bancare din lumea contemporana se clasifica n dependen de aceast funcie in sisteme ce permit functionarea bancilor universale si sisteme care mpart bancile dupa specificul activitatii lor. Modelul clasic al sistemului bancar national bazat pe principiul universalitatii bancilor, este sistemul bancar al Germaniei. Sistemul bancar al Republicii Moldova este permissiv, fiind costruit dupa modelul german bancile universale sint cele care au dreptul de a efectua toate activitatile financiare, indicate in articolul 26 al legii Cu privi re la institutiile financiare". Pentru a obtine acest drept, bancile respective trebuie sa obtina de la Banca Nationala a Moldovei autorizatie de tip C" - permis care confirma corespunderea bancii unor cerine patrimoniale - adic un capital social de o anumit marime. 2.5. Institutii financiar - monetare internationale Fondul Monetar International (F.M.I.)- institutie specializata a O.N.U. instituit la conferinta monetare si financiare a O.N.U. de la Bretton Woods din 1944 . Functiile de baza ale Fondului sint : promovarea cooperarii monetare pentru asigurarea mecanismului de colaborare monetar intre tarile-membre; crearea unui sistem multilateral de plati pentru tranzactiile curente ale membrilor F.M.I.; minimalizarea restrictiilor de ordin valutar; creditarea tarilor-membre ale F.M.I., Organele de conducere ale F.M.I. sint:

1. Consiliul Guvernator- organul suprem, incluzind reprezentantii tarilor-membre (ministrii finantelor sau guvernatorii bancilor centrale), Consiliul are functii: de aprobare a Raportului anual de activitate a F.M.I., primirea noilor membri in F.M.I., revizuirea cotei de participare a membrilor F.M.I. sau a Statutului F.M.I. 2. Consiliul de administratie compus din 22 de directori executivi. 3. Directorul general al F.M.I., care conduce activitatea curenta a F.M.I., ales pe un termen de 5 ani de catre Consiliul de administratie. F.M.I. este format ca SA, unde fiecare membru are dreptul de vot n cadrul Consiliului (la intrarea fiecare tara-membru primeste dreptul la 250 de voturi, plus cite un vot pentru fiecare 100 000 USD (sau D.S.T.) din cota sa de participare la capitalul F.M.I.). Cotele de participare in capitalul F.M.I. se varsa lor in felul urmator: 25% n aur sau D.S.T., si 75% - in moneda nationala a tarii respective, care ramine insa la dispozitia tarii-membre. Marimea cotei difer de la tara la tara in functie de: nivelul de dezvoltare a tarii , volumul comertului exterior si venutul national al tarii. F.M.I acorda credite tarilor membre, folosind ca unitatea de plata a F.M.I Dreptul Special de Tragere" (D.S.T.) (engl. Special Drawing Rights- S.D.R.), valoarea caruia se stabileste in baza cosului valutar, format din patru valute: USD, EurO, lira sterlina, yenul japonez. RM a devenit membra a F.M.I. prin Hotarirea Parlamentului R.M. din 28.07.1992 . Republica este reprezentata in F.M.I. de guvernatorul B.N.M. Suma de subscriptie a republicii la FMI. constituia 90 mln. D.S.T., fiind majorata in octombrie 1998 la 123.2 mln D. S.T. Sistemul Bancii Mondiale este actualmente format din 5 institutii specializate: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltarea (B.I.R.D.); Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.l.D.) Societatea Financiara Internationala (S.F.L) Agentia Multinationala pentru Atragerea Investitiilor; Centrul International Pentru Solutionarea Litigiilor referitoare la Investitii. Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare a fost creata, ca si F.M.I., in baza hotaririlor adoptate la Conferinta monetara si financiara a O.N.U. de la Bretton Woods din 1944. B.I.R.D, impreuna cu cele doua filiale ale sale - Societatea Financiara Internationala i Asociatia Internationala pentru Dezvoltare, formeaza Banca Mondiala B.I.R.D. are urmatoarele sarcini: sprijinirea dezvoltarii tarilor membre prin intermediul investitiilor de capital; creditarea in scopuri productive a statelor membre ale B.I.R.D.; sprijinirea dezvoltarii comertului international si mentinerea echilibrului balantelor de plati a statelor membre. Sarcinile date se implementeaz prin creditarea directa a tarilor-membre, si prin creditare indirecte - eliberarare garantiilor pentru imprumuturile obtinute de statele membre. Capitalul B.I.R.D. este format din cotele membrilor (10% in aur sau dolari S.U.A., iar 90% in moneda nationala a statului ) si din fondurile atrase de pe piata financiara internationala. Actualmente 143 de state ale lumii sint membre ale B.I.R.D. B.I.R.D. este organizata in forma de societate pe actiuni, fiecare actiune avind valoare nominala de 100 000 dolari S.U.A. Orice stat membru al F.M.I. poate deveni membru ale B.I.R.D. Organele de conducere a B.I.R.D. sint: 1. Consiliul Guvernatorilor ca organul suprem a B.I.R.D., care are functiile:de primirea noilor membri, aprobarea Statutului bancii, modificarea capitalului bancii si a statutului ei, aprobarea Rapoartelor anuale 2. Consiliul Directorilor, din care fac parte 21 de directori executivi, alesi de Consiliul Guvernatorilor. 3. Presedintele B.I.R.D., propus de Consiliul Directorilor i aprobat de Consiliul Guvernatorilor, poate fi numai un cetatean al S.U.A. n activitatea sa, B.I.R.D. acorda imprumuturi pe un termen pina la 20 de ani, cu respectarea urmatoarelor conditii: - imprumutul se va acorda numai pentru un scop productiv;

proiectul finantat trebuie sa prezinte siguranta - statul solicitant poate garanta rambursarea creditului acordat Creditul se acorda cu o dobinda, marimea careia se stabileste in functie de marimea dobinzilor existente pe piata financiara internationala. Republica Moldova a devenit membra a B.I.R.D. in 1992 Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.) a fost infiintata in 1960 cu acelasi sediu ca B.I.R.D. - Washington, S.U.A. Asociatia a devenit institutie specializata a O.N.U. in 1961, fiind un organ menit sa acorde credite fr dobnd tarilor in dezvoltare, pe un termen de pina la 50 ani. (se percepe numai un comision tehnic de 0,75% anual). Creditele se acorda cu aceleai cerinte ca la B.I.R.D., si chiar dosarele de credit sint formate si anal izate de acelasii personal administrativ, Asociatia neavind sediu si personal propriu. Moldova a devenit membra a A.I.D in 1992 Societatea Financiara Internationala (S.F.I.) A fost creata in 1956'26 cu sediul la Washington, S.U.A., avind ca scop acordarea sprijinului intreprinderilor particulare din statele in dezvoltare, care sint membre ale Societatii, in 1957 Societatea devine institutie specializata a O.N.U. Ca si A.I.D., S.F.I. nu are aparat propriu, folosind administratia B.I.R.D. Cerintele prezentate fata de creditele acordate de S.F.I. sint similare celor prezentate fata de creditele B.I.R.D. Creditele fiind acordate pe un termen de la 7 la 12 ani, cu o dobinda apropiata de cea a pietei sau l % din valoarea creditului in calitate de comision pentru partea acordata si nefolosita.
-

Institutii financiar-monetare regionale Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare cu sediul in Londra a fost infiintata din initiativa Frantei in baza Acordului de creare a B.E.R.D., semnat de 42 de state fondatoare la 09.04.1990 la Paris. Capitalul B.E.R.D. este de l0 mlrd ECU, dintre care 51 % sint subscrise de 12 state fondatoare ale Uniunii Europene, 10% apartin S.U.A., 8,5% Japoniei si 13,5% constituie cota de participare a statelor din Europa Centrala si de Est. Moneda de lucru a B.E.R.D. o constituia ECU iar din 1998 - o data cu crearea Bancii Europene si a unitatii monetare a Uniunii Europene (EURO) - dolarul S.U. A.. Organele de lucru ale B.E.R.D. sint Consiliul Guvernatorilor , care alege pe un termen de 4 ani presedintele B.E.R.D. Regimul juridic al relatiilor intre B.E.R.D si Republica Moldova, este guvenat de doua categorii de acte juridice: Legea cu privire la statutul, imunitatea, privilegiile si facilitatile acordate Bancii Europene de Reconstructie si Dezvoltare in Republica Moldova, nr. 207-X1II, 29.07.1994'2*; Acordurile, semnate intre Republica Moldova si B.E.R.D. Aceste acorduri sint multiple, primul fiind incheiat in 1992'2'', iar cele mai recente fiind incheiate in decembrie 1998". Banca Europeana de Investitii (B.C.I.) cu sediul la Luxemburg a fost creata in 1958 in cadrul Comunitatii Economice Europene. Directia de baza a activitatii B.E.l. este creditarea intreprinderilor particulare si a institutiilor financiare din tarile membre ale ei. B.E.l. are urmatoarea structura organizatoric : 1. Consiliul Guvernatorilor; 2. Comitetul de administratie; 3. Comitetul de directie (din care fac parte Presedintele B.E.l. si doi vicepresedinti). Creditele B.E.l. se acorda in conditiile imposibilitatii obtinerii mijloacelor pe alte piete financiare, sub garantia proiectului investitional, pe un termen de 10-15 ani. Banca Interstatala a fost fondata in baza Acordului Comunitatii Statelor Independente privind fondarea Bancii Interstatale, din 22 ianuarie 1992131. Organul de conducere al bancii este Consiliul, unde Moldova este reprezentata de Guvernatorul BNM. Capitalul bancii constituie 5 mlrd ruble rusestii e format din cote statelor membre .

Acordul de creare a Bancii Interstatale a fost ratificat de Republica Moldova in decembrie 1993. Banca are urmtoerele functii: a. efectuiez decontarile interstatale, i incheierea lor in baza de clearing multilateral; b. pregateste propuneri si recomandari pentru bancile centrale, in scopul coordonarii politicii lor monetar-creditare si valutare; c. coordoneaza activitatea bancilor centrale in domeniull metodologiei efectuarii operatiunilor de decontare si plata, organizarii sistemului evidentei contabile si a darilor de seama in baza operatiunilor de decontare; d. crediteaza tehnic si sezonier bancile centrale, n procesul efectuarii decontarilor reciproce interstatale multilaterale. ns cu prere de ru prevederile Acordului de constituire a Bancii Interstatale au ramas pina acum numai pe hirtie.