Boli cu transmitere sexuala

Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai. Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mama la fat, etc. Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii: Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte: - sifilisul, gonoreea sau blenoragia, sancrul moale, granulomul inghinal, limfogranulomatoza inghinala Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte: - uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis) - tricomonaza urogenitala, candidozele urogenitale, herpesul genital, vegetatiile veneriene, molluscum contagiosum, scabia, pediculoza, unele forme de hepatita virala. Sifilisul Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate: - latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive - forme de trecere intre secundar si tertiar, etc. Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor. Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si

musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa. Gonoreea In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele,prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata. Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare. SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus. Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA. Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

Boli ale sistemului digestiv

Gastrita Gastrita este o afectiune raspindita. Se intimpla sa auzim pe cineva zicind ca are arsuri. Ei bine, acestaeste doar unul din semnele gastritei. Este important sa intelegem in ce constau simptomele acestei afectiuni, pentru a putea face o diferenta intre o gastrita si alte boli ce afecteaza abdominal superior si anume: boli alevezicii biliare sau ale pancreasului.Gastrita reprezinta o inflamatie acuta sau cronica a mucoasei gastrice. Aceasta inflamatie duce laaparitia de leziuni ce pot avea o evolutie variabila, de la autocicatrizare pina la complicatii grave cum ar fihemoragia sau perforatia. Cauze Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumitemedicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS antiinflamatoarele nesteroidiene, dar si celesteroidiene), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, inghitirea accidentala a unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul.Multe gastrite sint produse de microbul denumit Helicobacter pylori, care populeaza stomacul. Atuncicind este prezent, acest microb poate duce la aparitia gastritei, a ulcerului gastro-duodenal si in timp, chiar acancerului gastric. Exista asa numita gastrita atrofica, care apare dupa ani de evolutie a unei gastrite cuHelicobacter Pylori este un factor de risc major pentru aparitia cancerului gastric. Acesta este unul dintremotivele pentru care gastrita nu este o afectiune de neglijat si trebuie tratata Simptome Adesea gastrita nu prezinta simptome. Alteori se manifesta printr-o senzatie de arsura in parteasuperioara a abdomenului, numita pirozis, sau prin greata, varsaturi si durere in capul pieptului. Durerile sintaccentuate de mesele copioase sau de alimentele excitante, cum ar fi cafeaua, alcoolul, substantele grase sauacre, mincarurile grele, prajelile. Tratament Tratamentul gastritei acute se va face in functie de etiologia sa. In cazul unei gastrite acute hiperacidevor fi utilizate pentru tratament medicamente din clasele:- antiacide (amestecuri de substante alcaline cu rol in neutralizarea secretiei acide)- antisecretorii (substante ce au rolul de a inhiba secretia acida actionind asupra receptorilor histaminici -ranitidina, famotidina, etc. si asupra pompelor de protoni - omeprazolul)- pansamente gastrice (medicamente ce au rolul de a forma la nivelul mucoasei gastrice un film protector ce vaajuta la refacerea acesteia).Cind se va evidentia existenta germenului Helicobacter pilory in mucoasa gastrica se va asocia un tratamentantibiotic de eradicare a acestei infectii: amoxicilina asociata cu metronidazol.Cu toate aceste modalitati terapeutice, se va impune

regim igienodietetic adecvat de eliminarea a factorilor iritanti gastrici (alcoolul, tutunul, condimentele, etc.). Apendicita Apendicele este un sac de tesut, de forma unui deget, situat in partea dreapta inferioara a abdomenului.Desi se ramnifica de la prima sectiune din intestinul gros, apendicele nu joaca nici un rol esential in eliminareadeseurilor digestive.Apendicele se poate infecta de la bacteriile care sunt prezente in tractul intestinal. Cand este infectat,apendicele devine umflat si inflamat, cauzand dureri extreme specifice apendicitei. Simptomele pot includedurere si sensibilitate in apropierea zonei de centru, care se muta spre dreapta inferioara a abdomenului. Greatasi varsaturile, febra scazuta si constipatia sau diareea insotesc adesea durerea.Apendicita este una dintre cele mai comune cauze de urgenta de interventie chirurgicala abdominala lacopii. Este mult mai frecventa la barbati decat la femei, si incidenta aceastei boli se intalneste varfuri laadolescenti si la tineri adulti. Un apendice inflamat este de obicei indepartat chirurgical, printr-o procedura de urgenta o numitaapendectomie. Intarzierea tratamentului ar putea cauza ruptura apendicelui, rezultand intr-o infectie grava. Diabetul Diabetuleste o tulburare a metabolismului (metabolismul inseamna procesele prin care organismulnostru utilizeaza mancarea digerata pentru crestere si pentru obtinerea energiei). Majoritatea alimentelor pe carele ingeram sunt descompuse pana laglucoza, care este forma sub care existazaharulin sange. Glucoza este principala sursa de combustibil pentru organism.Dupa digestie, glucoza trece in fluxul sangvin, acolo unde este folosita de catre celule pentru crestere i pentru obtinerea energiei. Pentru ca glucoza sa poata patrunde in interiorul celulelor este nevoie de prezentainsulinei.Insulinaeste un hormon produs de pancreas, care este o glanda de dimensiuni mari aflata in spatelestomacului.Atunci cand mancam, pancreasul produce in mod automat cantitatea adecvata de insulina pentru adeplasa glucoza aflata in sange, in interiorul celulelor noastre. La persoanele cu diabet, totusi, pancreasul fie produce prea putina insulina sau chiar deloc sau celulele nu raspund in mod adecvat la insulina care estesecretata. Astfel, organismul pierde principala sa sursa de combustibil, chiar daca sangele contine cantitati maride zahar.

Reguli de igiena a sistemului digestiv

Alimentatia ocupa un loc important intre factorii de care depinde starea de sanatate a organismului uman. Oamenii insuficient hraniti sunt mai putin rezistenti fata de tuberculoza, gripa, etc. Imbolnavirile organismului au loc si datorita igienii sanitare necorespunzatoare a alimentelor. Astfel, prin alimente se pot transmite o serie de boli, provocate de microbi si virusi, hepetita epidemica, toxiinfectiile alimentare etc. si boli provocate de paraziti. Reguli igienice : Alimentatia trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ.

Alimentatia trebuie sa se faca la ore fixe, pentru ca organele digestive sa lucreze ritmic si sa li se asigure perioade de odihna. Astfel, micul dejun, pranzul si cina trebuiesa fie luate intodeauna luate la intervalle de timp 4-5 ore. Alimentatia trebuie sa cuprinda cruditati, care favorizeaza curatirea dintilor si vitalitatea gingiilor. Alimentatia trebuie sa fie cat mai variata si sa evite alimentatia unilaterala. Excesul de glucide det. ingrasare si tulburari in dezvoltarea sistemelor osos, muscular si nervos. Evitarea consumarii consecutive de alimente prea fierbinti sau prea reci, deoarece smaltul dintilor se poate sparge. Evitarea dulcilor dupa cina, pentru a nu ramane resturi, care favorizeaza aparitia cariilor. Spalarea dintilor dupa fiecare masa principala si obligatoriu seara inainte de culcare. Periajul dintilor, cu perie si pasta, sa dureze aproximativ 5 min. si sa fie executat prin miscari verticale ce la gingii spre marginea dintilor, atat pe fata exterioara, cat si pe fata interioara. Cele mai bune conditii de pastrare a alimentelor este frigul.Mucoasele organelor digestive ale copiilor sunt mai fine decat ale adultilor. Datorita schimbarii dintilor, copii fac mai usor si mai frecvent infectii ale gurii. Smaltul dintilor este mai subtire si caria dentara apare mai frecvent la copii. Coplicatiile cariei dentare, abcesele dentare sau granoloamele, repr. focare de infectii, care pot declansa imbolnavirea rinichilor si a inimii. Stomacul copiilor are o capacitate mai redusa decat la adult, sucurile digestive sunt mai sarace in enzime si acid clorhidric, iar musculatura tubului digestiv este incomplet

dezvoltata. De aceea, copii fac mai usor gastite, colite, toxiinfectii alimentare si parazitoare a caror poarta de intrare este tubul digestiv. Obiectivele igienii sistemului digestiv : evitarea meselor bogate din punct de vedere cantitativ evitarea condimentelor, prin consumarea alimentelor bogate in celuloza evitarea constipatiilor, prin consumare alimentelor bogate in celuloza prevenirea cariei dentare si infectiilor, pri mentinerea igienei cavitatii bucale mestecarea corecta a alimentelor, bine si incet, fara graba cu gura inchisa prevenirea intoxicatiilor, toxiinfectiilor alimentare si a viermlorintestinali prin hranirea cu alimente de bune calitate, bine preparate, usor digerabile si asimilabile pastrarea alimentelor in conditii optime de igiena utilizarea corecta a apei potabile, numai la sfarsitul meselor pentru a nu dilua sucurile digestive evitarea asocierii dulciurilor cu fructe si salate.

Boli ale sistemului respirator

Bolile sistemului de respirator cuprinde: bronitele, pneumoniile, pneumoscleroza i amfizema, astma bronic, bolile cronice nespecifice i bolile cronice purotoaze ale plmnilor, pleuroziile, parazitozele (actinomicoza, echinococoza) i bolile profesionale. Pneumonia poate fi lobar sau bronhocumonie. Pneumonia lobar atac una, dou pri, uneori plmnul ntreg i chiar pe ambii. La bronhopneumonie, procesul inflamatoriu cuprinde poriuni limitate ale plmnilor. Pneumonia se dezvolt acut n rezultatul suprarcorii, micorrii forelor de aprare ale organismului i contagiunilor, crora le este favorabil extenuarea. Apare tusa, iniial seac, apoi cu flegm de culoare ruginie, frisoane cu creterea temperaturii corpului pn la 40C, respiraia nteit, dureri n coaste, slbiciune general brusc, micorarea, iar uneori deplina absen a poftei de mncare, pierderea capacitii de munc. n cazul apariiei acestor simptoame bolnavul urmeaz a fi imediat culcat n pat, s se cheme medicul care va prescrie tratamentul. n cazul adresrii oportune medicului i tratamentului, aceast poal este curabil; n cazul tentativei de autotratament i adresare trzie dup ajutor medical, ea progreseaz, pot aprea complicaii periculoase vieii (pneumoscleroza, emfizema pulmonar .a.). La msurile de profilaxie se refer clirea organismului, cultura fizic raional. Urmeaz a ne pzi de suprarcire, a respecta regimul muncii i odihnei. Bronitele (acute i cronice) snt boli ale trunchiului bronhial sau cilor aerifere ale plmnilor aprute ca urmare a suprarcirii, rcelii, gripei .a. n ultimele decenii se remarc creterea considerabil a mbolnvirii de bronit acut i n special cronic, fapt legat de poluarea atmosferei cu gaze duntoare i cu particule de praf, deprinderea de a fuma tutun ceea ce este foarte periculos la vrsta adolescenei i tinereei. Un fapt negativ este alergizarea i micorarea n legtur cu aceasta a forelor de aprare ale organismului, creterea frecvenei epidemiilor de grip. Bronita constituie o problem social-medical de prim importan i pe drept este considerat boala secolului n rnd cu boala ischemic a inimii. Cel mai des bronita acut este precedat de boli repetate prost lecuite ale cilor superioare de respiraie, inclusiv traheit. Bolnavii se plng de tus, (iniial seac cu flegm nensemnat, vscoas, mai trziu ea devine abundent, deseori mucilaginos-puroioas, galben, se scuip uor). Uneori se remarc subfebrilitatea (temperatura corpului este de 37,5-38C) pe parcursul a 3-4 zile, slbiciune, dureri ale muchilor, voce rguit, respiraia repetat. Pentru nsntoirea complet i deplin urmeaz a se adresa la timp medicului, a respecta regimul i tratamentul prescris de ctre medic. Snt eficace inhalaiile, sinapismele, consumarea abundent de buturi fierbini (spre exemplu, lapte fierbinte cu bicarbonat de sodiu sau ap gazoas). Bronita acut este o boal curabil ns pe viitor se recomand clirea organismului, practicarea sportului, culturii fizice curative, renunarea

la fumat. Nerespectarea acestor recomandaii aduce la bronita cronic. n cazul absenei tratamentului boala se poate complica cu insuficien respiratorie, hipertensiune pulmonar repetat. Bolnavii trebuie s in minte c doar tratamentul de lung durat poate stopa continua progresare a procesului. O mare importan are dispensarizarea cu efectuarea curelor de terapie intensiv. Profilaxia se reduce la nlturarea influenelor ce contribuie la iritarea bronhiilor, prentmpinarea rcelilor. Urmeaz a se mbrca conform sezonului, a practica sistematic gimnastica respiratorie, plimbrile la aer curat. Se recomand tratamentul balneosanatorial. Astm, boal infecios-alergic, la fundamentul creia stau spasmele bronhiolelor mici. Este caracterizat de crize de sufocare cu tus ulterioar i secreie a flegmei vscoase, care de regul, apar spontan, tulburnd capacitatea de munc. Apar mai des noaptea, ns la progresarea bolii pot aprea i ziua. Cauzele progresrii bolii snt, n mod obinuit, pneumoniile suportate anterior, bronitele, suprarcirea, sensibilitatea sporit pentru diferite substane chimice, praf i ali alergeni de cas (vopsele, detergeni, blnuri, penele pernei .a.). Oamenii, suferind mult timp de aceast boal, pot prentmpina singuri apropierea crizei de astm, folosind diferite mijloace speciale sub forma aerozolurilor. Dat fiind faptul c boala decurge cronic, cu perioade de acalmie i acutizare, bolnavii trebuie s se afle permanent sub observare de dispensar i s ia tratament de profilaxie. n profilaxia acutizrilor o mare importan are clirea organismului, practicarea culturii fizice, gimnasticii respiratorii, de asemenea corecta succesiune a muncii i odihnei. Pleurezia este, de regul, o boal secund, n mod obinuit se dezvolt pe fonul contagiunii de tuberculoz, n cazul bolilor reumatice, cancerului pulmonar, n urma traumelor. Pleureziile se mpart n uscate i exsudative. Boala deseori se dezvolt n urma suprarcorii, scderii forelor de aprare ale organismului. Bolnavii se plng de dureri acute n una din prile cutiei toracice, frisoane, respiraie dubl, tus seac, temperatura sporit a corpului, indispoziie, scderea poftei de mncare, pierderea capacitii de munc. Parazitozele pulmonare (actinomicoza, echinococoza .a.) se ntlnesc rar. Boala decurge uneori sub masca diferitor boli ale sistemului de respiraie. Adresarea la timp la medic permite stabilirea la timp a diagnosticului i efectuarea tratamentului, inclusiv chirurgical.

Bolile profesionale se observ la lucrtorii diferitelor profesii (din domeniul chimiei, industriei spunului, morritului .a.) n cazul nerespectrii regulilor igienei muncii i tehnicii securitii. Decurg, n special sub forma bronitelor acute, pneumoniilor. Principala msur de profilaxie const n nlturarea cauzelor bolilor.

Boli ale sistemului excretor

1. Litiaza urinara CAUZE: Tulburari de metabolism ale apei si al sarurilor minerale, avitaminoza, hiperparatidorism, mecanismul de cimentare a sarurilor precipitate pentru a forma un calcul (piatra) nu este elucidat. Felul alimentatiei: a) bogat in carene care va acidifia urina si favorizeaza precipitarea acidului uric. b) bogata in lapte si vegetale care va alcaliniza urina si va favoriza precipitarea carbonatiilor si fosfatilor. c) bogata in dulciuri si cartofi favorizeaza precipitarea oxalatilor. MANIFESTARI: Formarea de calculi in sistemul urinar care provoaca leziuni ale cailor urinare, hemoragii, febra, greturi, varsaturi, durere. 2. Insuficienta Renala Acuta CAUZE: Intoxicatii, infectii ( avort provocat), stari de soc cu pierderi mari de lichide si reducerea debitului renal (coma diabetica), diaree prelungita, hemoragii. MANIFESTARI Incetarea brusc s complet a finctiei rinichiului;Nu se mai poate produca urina -> anurie. PREVENIRE (ambele boli) : Folosirea unei alimentatii echilibrate, mentinerea unei igienee corespunzatoare a organelor excretoare, tratarea infectiilor amigdaliene, a cariilor dentare, sa nu se faca abuz de medicamente, evitarea consumuli de ciuperci neavizate, evitarea factorilor potential vatamator pentru aparatul excretor (chimici-> toxici, biologici-> microbi, virusi, fizici-> evitarea frigului si a calduri exagerate).

Reguli de igiena
Igiena sistemului excretor se refer la meninerea sntoasa a organelor excretoare i la nlturarea produilor de excreie, care sunt duntori organismului. Reinerea de substane nefolositoare sau pierderea unor substane de care organismul ore nevoie produc tulburri care influeneaz starea de sntate a organismului. Funcionarea normala a sistemului excretor poate fi tulburata de o serie de factori de risc. Factorii chimici:mercurul, cromul, ciupercile otrvitoare si medicamentele luate in cantiti mari . Factorii fizici: frigul i cldura Factorii biologici : microbii Boli:nefrita, tuberculoza renala, pielouefrita, cistita.