Sunteți pe pagina 1din 2

Plumb de George Bacovia

Poezia Plumb de George Bacovia deschide volumul de debut cu acelasi nume care a trecut aproape neobservat in epoca, mai intai pentru ca Romania se pregatea sa intre in primul razboi mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fusesera deja publicate in revistele vremii. Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii simboliste precum: singuratatea, uratul, plictisul, tristetea sau monotonia. Tema poeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu-l intelege, o societate superficial, neputincioasa sa aprecieze valoarea artei adevarate. Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, in care se simte inchis definitive, fara a avea vreo solutie de evadare. Poezia poate fi considerate, asadar, o arta poetica pentru lirica lui George Bacovia. Titlul poeziei este reprezentat de simbolul plumb, cuvant care are drept corespondenta in natura metalul, ale carui trasaturi specific sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice: Greutatea metalului sugereaza apasarea sufleteasca Culoarea cenusie a metalului sugereaza melancolia, angoasa Maleabilitatea metalului sugereaza labilitatea psihica, dezorientarea Sonoritatea surda a cuvantului (4 consoane si o vocala) sugereaza inchiderea definitiva in spatiul existential, fara solutii de iesire.

Incipitul este marcat de imperfectul verbului dormeau, care sugereaza absenta trairilor interioare precum si actiunilor nefinalizate ale eului lyric.

Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua planuri ale existentei: planul exterior sugerat de cimitir, cavou, vesmintele funerare si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului disperare, nevroza, deprimare, dezolare. Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viata, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spatii este sugerat de simboluri din campul semantic al elementelor funerare : sicrie de plumb, cavou, funerar vestment, coroanele de plumb, trimitand ca stare catre iminenta mortii. Starea poetului de singuratate este sugerata de sintagma stam singur, care, alaturi de celelalte simboluri creaza pustietate sufleteasca, era vant, nevroza, spleen, scartaiau. Repetarea simetrica a simbolului plumb, plasat ca rima la primul si ultimul vers din prima strofa sugereaza apasarea sufleteasca, neputinta poetului de a evada din aceasta lume apasatoare, obositoare, stresanta, sufocanta. Strofa a doua a poeziei ilustreaza mai ales spatiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care dormea intors, sugerand disperarea poetului, strig intr-o solitudine morbid, stam singur langa mort, dragostea nefiind inaltatoare, ci dimpotriva este rece, frig, si fara niciun fel de perspective de implinire, atarnau aripile de plumb. Relatia de simetrie este data de prezenta simbolului plumb asezat ca rima de sintagma flori de plumb aflata la inceputul versului al doilea din fiecare strofa. Imperfectul verbelor sugereaza lipsa oricaror stari optimiste, stari interioare ale poetului fiind proiectate in vesnice, eternitate, actiunea lor neavand finalitate.