Sunteți pe pagina 1din 9

ANALIZE APA: Determinarea Consumului Chimic de Oxigen (conform SR ISO 6060) Consumul chimic de oxigen reprezinta concentratia masica

de oxygen echivalenta cu cantitatea de dicromat de potasiu, consumata de materiile dizolvate si in suspensie, in cazul in care o proba de apa este tratata cu aest oxidant in conditiile precizate. 1. Principiu: Se fierbe cu refluxare pe o durata determinata o proba de apa in amestec cu sulfat de mercur (II), cu o cantitate cunoscuta de dicromat de potasiu in prezenta unui catalizator de argint, in mediu puternic oxidant cu acid sulfuric, astfel incat o parte din dicromatul de potasiu este redus de materiile oxidante prezente. Se titreaza excesul de dicromat de potasiu cu o solutie titranta desilfat de fier (II) si amoniu. Se calculeaza valoarea CCO plecand de la cantitatea de dicromat de potasoi redus: 1 mol Cr2O7-2 este echivalent cu 1,5 moli O2
2.

Reactivi si material utilizate: Acid sulfuric sulfat de agint Dicromat de potasiu 0,04 mol/l, continand o sare de mercur (II) Sulfat de fier (II) si amoniu

Hidrogenoftalat de potasiu (KC8H5O4)

Feroina solutie indicator 3. Aparatura: Instalatie de fierbere cu refluxare Manta de incalzire Biureta de precizie Granule pentru reglarea fierberii 4. Prelevarea probelor:

Probele pentru laborator trebuie prelevate in recipiente de sticla sau polienilena (in cazul de fata) si se analizeaza cat mai repede posibil, cel tarziu in 5 zile de la prelevare 5. Modul de lucru:

Determinare: se transfazeaza 10 ml de proba pentru analiza in vasul instalatiei pentru fierbere cu refluxare si se adauga 5 ml de solutie dicromat de potasiu si cateva granule pentru reglarea fierberii. Se agita cu grija si se adauga incet si cu precautie 15 ml acid sulfuric sulfat de argint si se racordeaza imediat vasul la refrigerent. Se aduce amestecul de reactive la fierbere in 10 minute si se continua fierberea inca 110 minute. Temperature amestecului de reactive trebuie sa fie 148oC 3oC.

Proba martor: se efectueaza in parallel 2 probe martor pentru fiecare serie de determinari urmarind acelasi mod de lucru, dar inlocuind proba de analizat cu 10 ml apa distilata. Proba pentru verificarea reactivilor: pentru fiecare serie de determinari se verifica tehnica si puritatea reactivilor prin analizarea a 10 ml solutie de referinta urmarind acelasi mod de lucru 6. Calcul: CCO se determina cu ajutorul formulei: [mgO2/l]

Unde: C concentratia cantitatii de substanta a solutiei de sulfat de Fe si amoniu [mol/l] V0 columul initial al probei de analizat [ml] V1 volumul de solutie sulfat de fier si amoniu folosit pentru titrarea probei mator [ml] V2 volumul solutiei de sulfat de fier si amoniu folosit pentru titrarea probelor de analizat [ml]

8000 masa molara a O2 [mg/l] Rezultate obtinute: Proba Blank W2 W3 W4 W5 Standard 500 Volum proba [ml] 10 10 10 10 10 10 Volum titrare [ml] 12,25 12,25 12,2 12,2 12,2 6,65 CCO [mg/l] <30 <30 <30 <30 447,5

Determinarea materiilor totale in suspensie (SR ISO 872) Modul de lucru: Problele recoltate se numeroteaza corespunzator si se lasa la temperatura camerei pentru a atinge aceasta temperature. Se cantaresc atatea filter cate probe avem si se noteaza in table masa iniliala a acestora. Se masoara cate 250 ml din fiecare proba cu ajutorul cilindrilor gradate si se trece proba prin hartia de filtru corespunzatoare pe care au fost notate in prealabil codul probei, apa filtrate trecand intr-un pahar Erlenmeyer. Cand toata proba a trecut prin filtru, acestea se pun la uscat in etuva si in exicator, iar apoi se cantaresc din nou filtrele si se noteaza masa finala a acestora. MTS se calculeaza cu ajutorul formulei:

Unde: A masa initiala a filtrului [g] B masa finala a filtrului [g]

V volumul probei [ml] Rezultate obtinute: Proba V [ml] W1 W2 W3 W4 W5 W6 W7 W8 250 250 250 250 250 250 250 250 A [g] 1,5696 1,5835 1,6026 1,6043 1,6465 1,5897 1,5814 1,5465 B [g] 1,5740 1,5871 1,6127 1,6141 1,6287 1,5948 1,5905 1,5534 MTS [g/l] 0,0176 0,0141 0,0404 0,0392 0,0848 0,0204 0,0364 0,0276

Determinarea reziduului fix: Determinarea reziduului fix se realizeaza practice prim metoda gravimetrica. Se numeroteaza si noteaza probele si pentru fiecare proba se alege un pahar Berzelius. Se noteaza codul fiecarei probe pe paharul corespunzator si se cantaresc, not]ndu-se in table gramajul paharului curat. Se masoara 100 ml din fiecare proba cu ajutorul cilindrilor gradate si se toarna in paharele corespunzatoare. Aceste probe trebuie sa fie in prealabil filtrate pentru a elimina materiile totale aflate in suspensie. Paharele ce contin probele se vor introduce intr-un resou si lasate acolo pana la evaporarea vilibila a intregii cantitati de apa. Apoi paharele se vor introduce in etuva si in exicator pentru uscare completa si se vor cantaridin nou paharele, notandu-se masa finala a acestora. Pentru a determina reziduul fix se face diferenta dintre masa initiala sic ea finala, iar rezultatul se inmulteste cu 10.

Rezultate obtinute: Proba W1 W2 W3 W4 W5 Volum [ml] 100 100 100 100 100 Mi [g] 42,4445 59,0766 47,7566 57,2770 51,2770 Mf [g] 42,4673 59,1314 47,8156 57,3369 51,8203 Reziduu fix [g/l] 0,228 0,548 0,590 0,599 0,433

Determinarea substantelor extractibile cu solventi - Metoda gravimetrica Prelevare si pregatire proba: Se preleveaza o proba de maxim 1 l de apa conform SR ISO 5667 10 sau SR ISO 5667 6 intr-un recipient de sticla cu gat lung si cu dop slefuit. Determinarea substantelor extractibile cu solvent Reactivi si materiale: Acid clorhidric 1,19 g/l diluat 1+3 Solventi de extractie: eter de petrol cu interval de distilare (30-60oC) hexan sau tetreclorura de carbon Sulfat de sodium anhidru Hartie indicator de pH pentru domeniul acid (1-7) Modul de lucru: Se introduce proba prelevata intr-o palnie de separare si se acoduleaza la pH2 cu acid clorhidric. Se spala vasul de prelevare cu 10 ml eter de petrol. Se agita energic 2 minute pentru extractive. Dupa separarea straturilor, faza apoasa se trece cantitatic in alta palnie de separare si se repeat inca de 3-4 ori extractia, cu cate 25 ml eter de petrol. Se filtreza fiecare faza organica obtinuta la extractive printr-o hartie de filtru ce contine cca 1g de sulfat de sodiu. Se moneaza palnia de filtrare deasupra balonului de distilare.

Rezultate obtinute: Proba W1 W2 W3 W4 W5 W6 Volum [ml] 500 500 500 500 500 500 Masa inainte [g] 29,2232 37,2480 40,1367 45,6719 29,2679 32,7708 Masa dupa [g] 29,2240 37,2484 40,1368 45,6732 29,2690 32,7710 Masa subst. extr. [g/l] 0,0016 0,0008 0,0002 0,0026 0,0030 0,0020

Determinarea fierului dizolvat (SR ISO 6332) Modul de lucru: Se ia o proba de apa de analizat si se trece intr-un balon cotat de 100 ml. Se adauga 5 ml de solutie peroxidisuflat de potasiu si se fierbe usor timp de 40 de minute, asigurandu-se ca volumul acesteia sa nu scada dub 20 ml. Se raceste proba si se transvazeaza intr-un balon cotat de 100 ml si se aduce la semn cu apa distilata. Daca dupa oxidare Solutia este tulbure, se filtreaza imediat pe un filtru de membrane intr-un balon cotat. Se transvazeaza cantitativ solutia intr-o fiola de 100 ml, se adauga 1 ml de solutie clorhidrat de hidroxilamina si se agita energic. Se adauga 2 ml solutie tampon acetat pentru a obtine un pH cuprins intre 3,5 5,5/ Se adauga cate 2 ml solutie 1,10 fanatrolina, apoi se pastreaza la intuneric timp de 15 minute. Se masoara absorbanta solutiilor cu un spectrofotometru la lungimea de unda de 510 nm, utilizand apa distilata in cuva de referinta. Rezultate obtinute: Proba Volumul [ml] Cantitatea de fier dizolvat citita [mg/l]

Blank W2 W3 W4 W5 Standard

50 50 50 50 50 50

5,86 9,225 14,324 7,316 6,606 474,832

Curs O paralela intre mediul oucpational si mediul din comunitate Expunerea populatiei la poluanti este de diferite tipuri: Externa

Interna Directa din produsele consumate (nu este neaparat vorba de produse alimentare)

Indirecta: prin aer, sol, apa de suprafata sau de pronfunzime In sistemele internationale exista urmatoarele tipuri de relatii doza-efect, notate corespunzator: In cazul mediului din comunitate: NOAEL no observed adverse effect level nu se observa simptome in cazul expunerii LOAEL lowest adverse effect level se observa simptome minime in cazul expunerii MRL minimal risk level nivel mimim de risc

TDI tolerable daily intake expunerea zilnica tolerabila

In cazul mediului ocupational: TLV threshold limit value concentratia maxima admisa in cazul expunerii de lunga durata

PEL permisible exposure level expunerea maxima admisa pe termen lung fara a avea efecte importante asupra sanatatii umane MEL maximum exposure level expunerea maxima pe termen scurt fara a avea efecte importante asupra sanatatii umane

TWA time weighted average concentratia de poluanti pentru care nu exista efecte adverse pe termen lung

STEL short term exposure limit concentratia de poluanti pentru care nu exista efecte adverse pe termen scurt In ceea ce priveste expunera publicului in mediul din comunnitate, cazul expunerii directe, datorate proceselor de fabricatie si substantelor continute in bunurile de larg consum, acest tip de expunere este unul intemitent, adica trebuie estimat, este mult mai greu de controlat si reprezinta un risc mult mai mare din punctul de vedere al sanatatii mediului. Acest tip de expunere se realizeaza in majoritatea cazurilor pe cale orala, prin inhalare si prin contact direct cu pielea. In cazul expunerii indirecte in mediul din comunitate, aceasta se realizeaza timp de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, si afecteaza in cele mai multe cazuri diferite grupe ale populatiei care sunt mai susceptibile, adica au o probabilitate mult mai ridicata de a fi afectate direct de catre diversi poluanti care nu pot fi controlata. In ceea ce priveste mediul ocupational, susceptibilitatea individuala este mult mai importanta de luat in calcul la locul de munca. In acest caz, muncitorii sunt expusi pericolului timp de aproximativ 8 ore / zi, in fucntie de norma si de gradul de peroculozitate, 5 zile / saptamana (aproximativ 40 de ore / saptamana). Pentru acest tip de evaluare a riscurilor, s-a introdus termenul de biomarker, care reprezinta o variabila ce exprima substantele daunatoare specifice (metale) sau mai putin specifice (substante aroamtice). Biomarkerul reprezinta practic ceea ce masuram in corpul uman. In cadrul mediului ocupational trebuie sa tinem cont de dimensiunea grupui de persoane expus pericolului, precum si de intensitatea, frecventa, durata si modul in care diverse tipuri de poluanti afecteaza corpul uman in acest mediu. Eficienta protejarii mainii de lucru depinde foarte mult de efcienta masurilor de control ale poluantilor la care persoanele implicate sunt expuse. In cele mai multe cazuri, in mediul ocupational poluantii patrund in corpul uman prin inhalare, iar in mediul din comunitate acest lucru se realizeaza pe cale orala.

Toxicologia reprezinta studiul agentilor fizici si chimici, si efectele pe care acesta le au (in special cel negativ) asupra organismului uman. Aceste efecte se clasifica in urmatoarele categorii:

Imediate

Intarziate Reversibile Ireversibile Toxicocinetica reprezinta studiul miscarii acestor substante in corpul uman, respectiv al proceselor prin care trec substantele respective. Toxicodimanica reprezinta legatura intre doza de substant la care persoana sau grupul de persoane a fost expusa si intensitatea efectului acestora asupra organismului.