Sunteți pe pagina 1din 31

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Contents

Capitolul 1 Caracteristici tehnice ale autovehiculului

2

Capitolul 2 Calculul capabilităţii tehnologice a staţiei de deservire pentru autovehicule

7

Capitolul 3 Calculul numărului posturilor de lucru necesare deservirii tehnice a automobilelor

9

Capitolul 4 Calculul forţei de muncă

11

Capitolul 5 Calculul suprafeţelor tehnologice şi auxiliare

12

5.1

Alegerea distanţelor dintre autovehicule şi dintre autovehicule şi construţie

12

5.2

Calculul culoarului de trecere al automobilului

14

5.3

Calculul

suprafeţelor auxiliare

16

5.3.1

Dimensionarea atelierelor anexe

16

5.3.2

Dimensionarea magaziilor pentru piese de schimb şi materiale consumabile

17

5.3.3

Dimensionarea platformelor pentru parcarea automobilelor

19

5.3.4

Dimensionarea staţiei de alimentare cu combustibil

21

Capitolul 6 Fluxul tehnologic într-o unitate de exploatare şi deservire tehnică pentru autovehicule

25

ANEXA 1

27

Anexa 2.1

 

28

ANEXA

2.2

28

ANEXA

3.1

29

ANEXA

3.2

29

ANEXA

3.3

30

ANEXA

3.4

30

ANEXA

3.5

31

BIBLIOGRAFIE

31

1

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Capitolul 1 Caracteristici tehnice ale autovehiculului

Volvo FH 13 460

Volvo FH este campionul pe distanţe lungi în materie de performanţe, confort şi eficienţă în consumul de combustibil. Lanţul cinematic – format din motorul D13C, transmisia I-Shift şi punţile spate cu rapoarte optimizate pentru viteze ridicate – asigură o masivă revărsare de putere. Adăugată frâna de motor Volvo VEB+ se obţine un lanţ cinematic care permite menţinerea constantă a vitezei de croazieră, atât la urcarea cât şi la coborârea pantelor, oră de oră, fără să obosească 1 . Date tehnice

oră de oră, fără să obosească 1 . Date tehnice Figura 2.2.3.1 Dimensiuni cap tractor Volvo
oră de oră, fără să obosească 1 . Date tehnice Figura 2.2.3.1 Dimensiuni cap tractor Volvo
oră de oră, fără să obosească 1 . Date tehnice Figura 2.2.3.1 Dimensiuni cap tractor Volvo

Figura 2.2.3.1 Dimensiuni cap tractor Volvo FH 13 460 2

Dimensiuni de șasiu WB Distanţa dintre axe [mm]

3500

3600

3700

3800

A

5685

5785

5885

5985

D

2504

2604

2704

2804

F

375

475

575

675

Mase [kg] Masă totală maximă autorizată

20500

Masă totală în autotren

44000

Masă maximă autorizată pe puntea faţă

7500

Masă maximă autorizată pe puntea spate

13000

Masă propie în ordine de mers

7040

7055

7065

7085

Șasiu - punte faţă

5025

5035

5045

5060

Șasiu - punte spate

2015

2020

2020

2025

Capacitate rezervor de combustibil [litri]

1480

Capacitate rezervor AdBue [litri] Diametre de virare [mm]

40

Diametre de virare între circuite

12500

12800

13100

13400

Diametre de virare între pereţi

14100

14500

14800

15100 3

1 Broșură Volvo FH

3 http://datasheets.volvotrucks.com/getfile.aspx?id=1024102

2

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 Figura 2.2.3.2 Cap tractor Volvo FH 13 460 4 Motorul D13C

Figura 2.2.3.2 Cap tractor Volvo FH 13 460 4

Motorul D13C oferă un cuplu motor ridicat şi o putere mai mare – îmbunătăţind astfel manevrabilitatea. Mai mult, motor respectă o normă antipoluare mai strictă şi utilizează mai eficient combustibilul. Cursa lungă permite obţinerea unei puteri mari chiar de la turaţii mici, iar cuplul ridicat este disponibil pe o bandă largă de turaţii. Cu o putere de 460 CP și un cuplu de 2300 Nm, acest motor este o alegere foarte confortabilă și eficientă pentru activităţile de transport de cursă-lungă din Europa. Datorită procesului de tratare ulterioară a gazelor de eșapament prin tehnologia SCR (reducţie catalitică selectivă), motorul respectă normele antipoluare Euro 5.

D13C460

motorul respectă normele antipoluare Euro 5. D13C460 Putere maximă la 1400–1900 rpm 338 kW Cuplu maxim

Putere maximă la 1400–1900 rpm 338 kW

Cuplu maxim la 1000–1400 rpm 2300 Nm

Număr de cilindri 6

Cilindree 12,8 dm3

Cursă 158 mm

Alezaj 131 mm

Raport de compresie 17,8:1

Turaţie economică 1000–1500 rpm

Filtre de ulei 2 principale,1 pentru impurităţi fine

Volum schimb ulei, inclusiv filtru aproximativ 33 l

Volumul total al sistemului de răcire aproximativ 38 l

Priză de putere montată pe motor: moment maxim de 1000 Nm cu vehiculul

staţionat şi de 650 Nm în timpul mersului. Raport de transmisie 1,26:1.

Interval schimb de ulei: până la 100.000 km.

3

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 Figura 2.2.3.3 Caracteristica externă a motorului D13C – 460 CP 5

Figura 2.2.3.3 Caracteristica externă a motorului D13C – 460 CP 5

Transmisie Schimbătoarele de viteze Volvo sunt acţionate prin cablu – cu cabluri separate pentru mişcări longitudinale şi laterale rezultă o cuplare scurtă şi exactă a treptelor. Sincronizatoarele patentate contribuie la reducerea forţei necesare pentru schimbarea treptelor. VTO2214B: schimbător de viteze cu 14 trepte, reductor planetar şi divizor de treaptă. 4 trepte pentru marşarier. Ultima treaptă este subunitară. Cuplu maxim 2200 Nm.

Ultima treaptă este subunitară. Cuplu maxim 2200 Nm. Figura 2.2.3.4 Cutie de viteze manuală VTO2214B 6
Ultima treaptă este subunitară. Cuplu maxim 2200 Nm. Figura 2.2.3.4 Cutie de viteze manuală VTO2214B 6

Figura 2.2.3.4 Cutie de viteze manuală VTO2214B 6

4

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Şasiu Unul dintre obiectivele dezvoltării şasiului Volvo este maximizarea sarcinii utile. ECS (Electronic Controlled Suspension) , sistemul de suspensie pneumatică, cu patru perne de aer pe ECS (Electronic Controlled Suspension), sistemul de suspensie pneumatică, cu patru perne de aer pe punte asigură o gardă la sol constantă şi reduce riscul de deplasare spre faţă a încărcăturii în timpul mersului. EBS (Electronically controlled Brake System), sistemul de frânare Volvo controlat electronic, se caracterizează printr-o putere mare de frânare şi o temperatură redusă dezvoltată la nivelul discurilor. Controlul electronic asigură un răspuns foarte rapid şi distanţe scurte de frânare. Programul electronic de stabilitate (Electronic Stability Program) permite o frânare mai uniformă, cu posibilitatea redistribuirii forţei de frânare între punţi şi roţi. Rezervoare de combustibil sunt mai mari, noile variante de şasiuri cu spaţiu pentru rezervoare mai mari permit unui autotractor 4×2 să alimenteze 1480 de litri de combustibil.

Cabina Globetrotter a fost lansată în 1979 şi de atunci reprezintă standardul în materie de cabine. Globetrotter a fost lansată în 1979 şi de atunci reprezintă standardul în materie de cabine. Cabina Globetrotter oferă spaţiu generos în înălţime şi spaţiu de depozitare suplimentar în partea superioară. Înălţime interioară 193 cm, 176 cm la tunelul motor. Toate comenzile sunt amplasate la îndemâna şoferului, pe panoul de bord uşor curbat. În centru se află un grup de instrumente, care dispune de un indicator de nivel pentru AdBlue şi un ecran alb- negru cu informaţii pentru şofer. Scaunul ergonomic al şoferului dispune de un capitonaj ferm, care asigură o susţinere foarte bună. Graţie suspensiei pneumatice reglabile în funcţie de greutatea şoferului,confortul la volan este perfect. Opţional se pot comanda scaune cu funcţie de ventilaţie şi sistem electric de încălzire pentru pernă şi spătar.

sistem electric de încălzire pentru pernă şi spătar. Figura 2.2.3.6 Cabina Globetrotter (L2H2) 7 Interior, date

Figura 2.2.3.6 Cabina Globetrotter (L2H2) 7

Interior, date pe scurt

- Scaun şofer proiectat ergonomic, disponibil cu suspensie pneumatică - cursa pe orizontală a scaunului este de 190 mm şi de 100 mm pe verticală;

- Iluminare interioară difuză, cu mai multe surse de lumină;

- Lumină roşie pe timp de noapte, care nu deranjează vederea în întuneric;

5

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

- Sistem de ventilaţie - ACC ;

- Ştergătoare de parbriz cu senzor de ploaie;

- Sistem Audio Global;

- Sertare sub pat, de 60 şi 40 de litri;

- Pat cu parte de mijloc lată şi spătar reglabil, patul de jos 700x2000 mm, salte cu arcuri de 125

mm, iar patul superior 600x1900 mm;

Scaun pivotant pentru pasager. Sisteme de asistență pentru șofer Un autocamion Volvo trebuie să fie cât mai confortabil şi mai sigur posibil. În acest scop, Volvo a proiectat mai multe sisteme de asistenţă pentru şofer, al căror scop este să ajute şoferul în timpul lucrului. Acestea fac parte din sistemul de siguranţă activă al autocamionului şi permit minimizarea riscului deaccidente rutiere.

-

şi permit minimizarea riscului deaccidente rutiere. - Figura 2.2.3.7 Sisteme de asistenţă șofer a) LCS b)
şi permit minimizarea riscului deaccidente rutiere. - Figura 2.2.3.7 Sisteme de asistenţă șofer a) LCS b)
şi permit minimizarea riscului deaccidente rutiere. - Figura 2.2.3.7 Sisteme de asistenţă șofer a) LCS b)
şi permit minimizarea riscului deaccidente rutiere. - Figura 2.2.3.7 Sisteme de asistenţă șofer a) LCS b)

Figura 2.2.3.7 Sisteme de asistenţă șofer

a) LCS

b) LKS

c) DAS

Avertizare dacă există pericolul unei coliziuni laterale LCS (Lane Changing Support) sistem de asistenţă la schimbarea benzii de rulare, monitorizează unghiul mort din lateral, pe partea pasagerului, care nu poate fi observat prin oglinzile retrovizoare. Avertizare dacă există pericolul părăsirii benzii de rulare LKS (Lane Keeping Support) sistem de asistenţă pentru păstrarea benzii de rulare, monitorizează poziţia autocamionului pe şosea şi reduce riscul de părăsire accidentală a carosabilului. Avertizare în caz de oboseală DAS (Driver Alert Support), sistem de avertizare şofer, monitorizează parametri cum ar fi mişcările volanului şi pedalelor.O cameră video amplasată pe interiorul parbrizului urmăreşte marcajele centrale şi laterale ale drumului, iar un computer aflat în bord compară modul de manevrare a volanului de către şofer cu marcajele rutiere.

6

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Capitolul 2 Calculul capabilităţii tehnologice a staţiei de deservire pentru autovehicule

Pentru automobilele destinate transportului de mărfuri şi persoane, determinarea programului de producţie pentru o societate comercială specializată în activitatea de întreţinere şi reparaţii, se face având la bază datele iniţiale:

Parcursul echivalent anual se calculează cu relaţia:

8

Pentru o societate comercială care exploatează şi deserveşte tehnic automobile, volumul de muncă sau prestările de servicii , se calculeaă în funcţie de parcursul echivalent al autovehiculelor, şi structurile de deservire tehnică specifice fiecărei unităţi (exemplu: spălare, gresare – ungere, inspecţii tehnice, reparaţii curente, etc.). Pentru calcul se foloseşte relaţia:

Volumul de mincă , pentru fiecare structură de deservire tehnică se determină cu relaţiile:

spălare:

gresare – ungere:

inspecţii tehnice:

reparaţii curente:

8 Proiect Mentenanta autovehiculelor Florian Cristinel Pirvu ITT 412.xlsx

7

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

În relaţiile 2.3, 2.4, 2.5, 2.6, termenii reprezintă duratele medii la 1000 km echivalenţi pentru efectuarea lucrărilor tehnologice: spălare, gresare (schimb ulei), inspecţii tehnice şi reparaţii curente, ale căror valori standardizate în functie de tipul instalaţiei tehnice folosite sunt prezentate în tabelul 2.2 9

Tabelul 2.2 Normativ Ministerul Transporturilor

2.2 9 Tabelul 2.2 Normativ Ministerul Transporturilor spălare:   gresare – ungere:  

spălare:

 

gresare – ungere:

 

inspecţii tehnice:

9 Îndrumar mentenanţa autovehiculelor 6_capitolul II.tif, pagina 10

8

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

8

reparaţii curente:

8

Volumul total de prestări servicii se calculează astfel:

8

Capitolul 3 Calculul numărului posturilor de lucru necesare deservirii tehnice a automobilelor

Conform normelor tehnice în vigoare, prin post de lucru se întelege suprafaţa aferentă desfăşurării activităţii de service în bune condiţii, incluzând suprafaţa de gabarit a automobilului preiectată la sol şi suprafeţele aferente instalaţiilor, aparatelor şi S.D.V.-urilor folosite la lucrări. La calculul numărului de posturi de lucru privind deservirea tehnică a automobilelor se ţine cont de:

volumul lucrărilor de mentenanţă

timpul anual aferent unui post de lucru

numărul de muncitori care lucrează simultan pe psot specializat

numărul

de

schimburi

Pentru determinarea numărului total de posturi de lucru folosim relaţia:

în care:

unde:

- - numărul de zile calendaristice (365 zile);

- - numărul de sărbători legale şi zile nelucrătoare conform codului muncii (circa 106 zile);

- - numărul de zile anual rezervate reviziilor tehnice şi întreţinerii utilajelor, instalaţiilor şi a Clădirii (10 – 15 zile); (15 zile)

- - timpul folosit pe un schimb (6 – 8 ore); (8 ore)

- - randamentul postului de lucru ( = 0,97).

8 8

9

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Pentru calculul numărului de posturi de lucru pentru fiecare structură din activitatea de service auto, se foloseşte relaţia de calcul 3.2, în care se introduce volumul de prestări servicii aferente fiecărui tip de structură. De exemplu:

- pentru spălare se foloseşte relaţia:

- pentru ungere şi schimb de ulei:

- pentru inspecţii tehnice periodice sau bianuale:

- pentru reparaţii curente la autovehicule:

8 8

- pentru spălare:

8

- pentru ungere şi schimb de ulei:

8

- pentru inspecţii tehnice periodice sau bianuale:

8

- pentru reparaţii curente la autovehicule:

8 8

8

10

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Capitolul 4 Calculul forţei de muncă

Forţa de muncă totală se calculează având la bază fondul anual de prestări servicii pentru activitatea de service auto şi timpul anual disponibil al unui muncitor , relaţia de calcul fiind următoarea:

în care:

- – numărul de zile calendaristice (365 zile), - numărul sărbatorilor legale sî zilele nelucrătoare

conform codului muncii (106 zile), - zile concediu de odihnă (24 zile), - timpul de lucru al unui muncitor pentru un schimb (6 – 8 ore), - numărul de schimburi (1 – 2). 8

8

Forţa de muncă se dermină fie pentru toată unitatea de service, folosind relaţia 4.1, fie folosind repartiţia procentuală conform normelor interne ale Ministerului Transporturilor redate în tabelul 4.1, în funcţie de tipul activităţii de service pentru automobile, numai pentru staţii de tip B şi C (complexe) şi autobuze.

Tabelul 4.1 Repartizarea forţei de muncă pe structuri

 

Tipul autovehiculului

Tipul activităţii de service auto

Autocamiom [%] din

Numărul de muncitori

Lucrări mecanice

35

3

Lucrări electrice şi acumulatoare

15

1

Lăcătuşerie

10

1

Sudură, tinichigerie

15

1

Tapiţerie

5

0.41

Vopsitorie

5

0.41

Aparate de bord şi echipamen electric

5

0.41

Vulcanizare

10

1

Total

100%

8

*Conform nomelor, personalul neproductiv se ia 22% din cel neproductiv

22%

2

 

11

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Capitolul 5 Calculul suprafeţelor tehnologice şi auxiliare

Suprafeţele tehnologice şi auxiliare reprezintă spaţiile unde se desfăşoară activităţi de mentenanţă sau întreţinere şi reparare la automobile, respectiv spaţiile adecvate circulaţiei interioare a autovehiculelor, a personalului de deservire şi a mijloacelor interne de transport. Suprafeţele tehnologice depind de gabaritul autovehiculului proiectat la sol şi numărul de posturi calculate şi necesare. Suprafaţa tehnologică corespunzătoare posturilor de lucru se calculează cu realţia:

în care:

- - suprafaţa tehnologică corespunzătoare posturilor de lucru; - - numărul posturilor de lucru; - - suprafaţa de gabarit a automobilului, proiectată la sol; - - suprafaţa corespunzătoare a culoarelor de trecere pentru automobile personale, vehicule de deservire tehnică şi mijloace interne de tranpsort; se consideră = 3,5 – 4,5 [ ST].

8

5.1 Alegerea distanţelor dintre autovehicule şi dintre autovehicule şi construţie

Calculul suprafeţelor tehnologice se poate realiza si pe cale grafică în funcţie de fluxul tehnologic adoptat, de spaţiile tehnologice dintre posturile de lucru, de spaţiile dintre automobile şi elementele de construcţie sau instalaţii fixe, de lătimea culoarelor de trecere dintre automobile şi de raza de bracare a automobilelor. Alegerea distanţelor dintre automobile şi dintre automobil şi construcţie se face pe baza gabaritului automobilului, acesta putând fi în una din categoriile menţionate în tabelul 5.1:

Tabelul 5.1

Categorie automobil

Lungime, L, [m]

Lăţime, l, [m]

I

<5

<1,8

II

5,1 - 6

1,9 – 2,2

III

6,1 - 8

2,3 – 2,5

IV

8,1 - 10

2,6 – 2,8

V

>10

>2,8

Distanţa dintre părţile laterale a două automobile (figura 5.1):

- pentru categoriile I,II,III: d 1 = 1,2 m;

- pentru categoria IV: d 1 = 1,5 m;

- pentru categoria V: d 1 = 2,5 m

12

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

(dacă L sau l nu corespund cu indicaţiile din tabelul de mai sus, atunci categoria autombilului va fi adoptată în funcţie de dimensiunea cea mai mare).

va fi adoptată în funcţie de dimensiunea cea mai mare). Figura 5.1 Distanţa dintre părţile laterale

Figura 5.1 Distanţa dintre părţile laterale a două automobile, d 1

Distanţa dintre părţile laterale a două automobile, d 1 Figura 5.2 Distanţa frontală dintre automobile, d

Figura 5.2 Distanţa frontală dintre automobile, d 2 = 1 - 1,2 m

Distanţa frontală dintre automobile, d 2 = 1 - 1,2 m Figura 5.3 Distanţa dintre autombil

Figura 5.3 Distanţa dintre autombil şi pere sau instalaţie fixă, d 3 = 1,2 – 1,5 m

şi pere sau instalaţie fixă, d 3 = 1,2 – 1,5 m Figura 5.4 Distanţa dintre

Figura 5.4 Distanţa dintre automobil şi stâlp sau coloană de susţinere, d 4 = 0,7 – 0,8 m

stâlp sau coloană de susţinere, d 4 = 0,7 – 0,8 m Figura 5.5 Distanţa dintre

Figura 5.5 Distanţa dintre automobil şî părţile exterioare ale clădirii, d 5 = 1,5 m 10

10 Imaginele au fost copiate din îndrumarul de mentenanţă: 6_capitolul II.tif de la pagina 11

13

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Dimensiunile autocamionului: L= 5,685 [m], l= 2,495 [m] => autocamionul face parte din categoria II cu următoarele valori ale distanţei d:

-

-

-

- 8

- Înălţimea încăperilor pentru posturile de deservire tehnică a automobilelor se determină în funcţie de înlăţimea maximă a automobilului şi inălţimea de ridicare a instalaţiilor de ridicat sau a rampelor. Înălţimea la nivelul grinzii construcţiei treabuie să fie mai mare de 3,5 m.

5.2 Calculul culoarului de trecere al automobilului

Culoarul de trecere al automobilului reprezintă suprafaţa rezervată deplasării şi manevrabilităţii automobilului, atât în interiorul halei de întreţinere – reparare, cât şi în exteriorul acesteia sau pentru parcări.

halei de întreţinere – reparare, cât şi în exteriorul acesteia sau pentru parcări. Figura 5.6 Culoar

Figura 5.6 Culoar de trecere

14

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

La calculul lăţimii culoarului de deplasare a automibilului în linie dreaptă sau în viraje se poate folosi relaţia:

sau relaţia simplificată:

în care:

z – spaţiul de siguranţă între autovehiculele staţionate pe postul de lucru şi zid sau cele în mişcare,

Tabelul 5.2

Spaţiul de siguranţă, z, [m]

Lungimea, L, [m]

Lăţimea, l, [m]

0.3

<5

<2,5

0.4

5 – 8

2,5 – 3

0.8

Indiferent de L

>3

A – apamtamentul autovehiculului;

L

– lungimea de gabarit a autovehiculului;

c

– consola faţă a autovehiculului;

– unghiul maxim de bracare a roţilor directoare;

α – unghiul dintre axa postului de lucru şi axa culoarului de trecere.

Conform normelor Renault, se recomandă suprafeţe tehnologice specifice posturilor de lucru

astfel:

- posturi pentru lucrări mecanice sau electrice, fără elevatoare sau rampe speciale, 18 ;

- posturi pentru lucrări mecanice prevăzute cu elevatoare cu două sau patru coloane, 24 ;

- posturi pentru lucrări de tinichigerie sau vopsitorie, 24 ;

- cabină de vopsit, 35 -42 , în funcţie de gabaritul cabinei şi de tipul instalţiilor de vopsire –

uscare;

- post de lucru pentru tras, sudat şi calibrat caroseii şi punte spate, 35 . Pentru posturile de lucru acoperite privind întreţinerea curentă (figura 5.7):

- post de spălare fără punte elevatoare – 27 , (figura 5.7 A);

- post de lucru pentru spălare – ungere, prevăzut cu punte elevatoare, 36 , (figura 5.7 B);

- post de ungere (degresare) sau insonorizare (masticare) prevăzut cu punte hidraulică cu tălpi,

40 , (figura 5.7 C);

- post de lucru pentru demontări – remontări roţi, echilibrat roţi şi vulcanizare, prevăzut cu punte

elevatoare cu două coloane,

30 .

15

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 Figura 5.7 Suprafeţe tehnologice pentru spălare – gresare manuală

Figura 5.7 Suprafeţe tehnologice pentru spălare – gresare manuală

Pentru tipurile semiautomate sau automate de spălare – uscare automobilele, suprafeţele tehnologice acoperite se stabilesc în funcţie de suprafaţa la sol a gabaritului instalaţiei folosite, la care se adaugă ½ din această suprafaţă neacoperită pentru parcarea automobilelor care necesită operaţii de spălare – ungere.

5.3 Calculul suprafeţelor auxiliare

5.3.1 Dimensionarea atelierelor anexe

Calculul suprafeţelor pentru atelierele anexe de tipul: pompe de injecţie, echipament electric, baterie de acumulatoare, arcuri, amortizoare, tapiţerie se face folosindu-se relaţia:

unde:

– suprafaţa pentru atelierul anexă, în [ – suprafată specifică pentru primul muncitor productiv, în [ ]; – suprafaţa specifică pentru următorii muncitori prodictivi, în [ ]; – numărul de muncitori productivi care lucrează în atelier; – numărul de schimburi de lucru în atelier.

16

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Valorile şi sunt redate în tabelul 5.3. Tabelul 5.3 Suprafaţa specifică – muncitor şi coeficientul de densitate al utilajelor:

 

Suprafaţa specifică – muncitor [ ]

Coeficient de compactitate utilaje,

Suprafaţa calculată pentru atelierul anexă [ 11

Denumirea atelierului

Lăcătuşerie

8

5

3,5 – 4

24

Prelucrări mecanice

12

10

3,5 – 4

43

Arcuri, amortizoare, fierărie

20

10

4,5 – 5,5

51

Tâmplărie

15

12

4,5 – 5,5

52

Tinichigerie

12

8

 

5

37

Tapiţerie

10

8

4

– 4,5

35

Atelier electric

10

5

3,5 – 4

26

Vopsitorie (nu se introduce autovehiculul)

10

8

3,5 – 4

35

Injecţie

8

4

3,5 – 4

20

Caroserie (nu se introduce autovehiculul)

30

15

4

– 4,5

77

Instalţia de alimentare

8

4

3,5 – 4

20

Sudură, radiatoare

12

8

4,5 – 5

37

Reparat agregate

15

12

 

52

Încărcare baterii, acumulatoare pentru autovehicule

15

10

4

– 5,5

46

Vulcanizare

6

4

4

– 5,5

18

5.3.2 Dimensionarea magaziilor pentru piese de schimb şi materiale consumabile

Calculul suprafeţelor magaziilor ( ) pentru piesele de schimb şi materiale auto se realizează cu realaţia:

în care:

- - coeficient de densitate al materialelor depozitate;

- - suprafaţa specifică pentru un autovehicul, în [

11 Calculul a fost realizat în Excel-ul următor: Proiect Mentenanta autovehiculelor Florian Cristinel Pirvu ITT 412.xlsx

17

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Tabelul 5.4 Valori pentru suprafaţa specifică la magazii auto

Denumire magazie

Suprafaţa specifică, ,

Coeficientul de densitate al materialelor de depozitare,

Magazie agregate şi piese de schimb

1,2 – 1,3

4,5 – 5

Magazia de anvelope

0,25 – 0,35

3 – 3,5

Magazie de uleiuri şi unsori existente

0,3 – 0,4

2,5 – 3

Magazia de scule dispozitive verificatoare (S.D.V.-uri)

0,1 – 0,15

3,5 – 4

Tabelul 5.5 Valorile selectate din tabelul 5.4 pentru suprafaţa specifică la magazii auto

Denumire magazie

Suprafaţa specifică, ,

Coeficientul de densitate al materialelor de depozitare,

Suprafaţa magaziilor pentru piesele de schimb şi amteriale consumabile, ,

Magazie agregate şi piese de schimb

1,3

5

650

Magazia de anvelope

0,3

3,5

105

Magazie de uleiuri şi unsori existente

0,35

2,7

94,5

Magazia de scule dispozitive verificatoare (S.D.V.-uri)

0,13

3,7

48,1

- pentru magazie agregate şi piese de schimb:

-

pentru magazia de anvelope:

- pentru magazie de uleiuri şi unsori existente:

- pentru magazia de scule dispozitive verificatoare (S.D.V.-uri):

8

Pe lângă suprafeţele netehnologice acoperite, determinate cu relaţia de mai sus, într-o staţie service mai sunt necesare şi alte suprafeţe destinate problemelor comerciale şi asociale. Astfel, de exemplu, pentru:

- birouri administratice se recomandă: 6 – 7 m 2 /persoană;

- casierie, facturare, bancă de informaţii, recepţie tehnică: 5 m 2 /persoană;

- suprafeţe pentru prezentarea autovehiculelorm accesorii, piese: 10 – 20 m 2 ;

- graup social: 4m 2 /persoană;

- suprafeţe comerciale pentru deservirea clienţilor automobilişti: 15 m 2 .

18

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

5.3.3 Dimensionarea platformelor pentru parcarea automobilelor

Mărimea platformelor de parcare pentru automobile se determină în funcţie de numărul maxim de mijloace de transport din dotarea unităţii, dimensiunile de gabarit a acestora şi tipul platformelor (deschise, semiînchise, închise). Numărul maxim de automobile de tipul „i” care trebuie parcate pe platforma unităţii de exploatare se determină folosind relaţia:

în care:

- - numărul autovehiculelor, respectiv remorcilor de tipul „i” din inventarul unităţii;

- (100*10%=10, 100+10=110)

- - număul autovehiculelor, respectiv remorcilor de tipul „i” în exploatare;

-

- – numărul autovehiculelor, respectiv remorcilor de tipul

„i” aflate în

reparaţii generale, revizii tehnice sau reparaţii curente.

Suprafaţa necesară parcării automobilelor respectiv semiremoriclor de timpul „i” se determină folosind relaţia:

în care:

- - suprafaţa necesară pentru parcarea unui singur autovehicul de tipul „i”, în

8

în care:

- L – lungimea autovehiculului, în [m];

- l – lăţimea autovehiculului, în [m];

- U – lăţimea culoarului de trecere, în [m];

- z,y – distanţe de siguranţă, în [m], vezi tabelul 5.6.

19

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Tabelul 5.6 Valoarea distanţelor de siguranţă la parcarea autovehiculelor pe platforme

Elemente dimensionale

Notaţie

Valoarea distanţelor de siguranţă, în funcţie de lungimea autovehiculului

< 5 m

5– 8 m

>8m

Distanţa între automobile staţionate pe posturi înfundate şi perete

z

0,3

0,4

0,5

Distanţa între autovehiculele staţionate alăturat:

 

0,8

1,0

1,2

- la intrarea prin mers înapoi;

y

     

- la intrarea prin mers înainte

1,0

1,0

1,0

Distanţa între autovehiculele staţionate unul după altul

y1

0.5

0,7

0,8

Distanţa de siguranţă a autovehiculului

x

0,3

0,3

0,3

- L= 5,685 m – lungimea autotrenului cu semiremorcă;

- l = 2,2 m – lăţimea autovehiculului;

- U = 5,9 – culoarul de trecere;

- z = 0,4 – distanţa între autovehiculele staţionate pe posturi

- y = 1,2 – distanţa între autovehiculele staţionate alăturat la intrarea prin mers înapoi;

- y = 1,0 – distanţa între autovehiculele staţionate alăturat la intrarea prin mers înainte.

- pentru y= 1:

8

alăturat la intrarea prin mers înainte. - pentru y= 1: 8 Figura 5.8 Modele de parcare

Figura 5.8 Modele de parcare şi acces în unităţile de deservire tehnică

20

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

5.3.4 Dimensionarea staţiei de alimentare cu combustibil

O staţie de alimentare se compune din:

- clărdire pentru personalul de deservire şi pentru probleme comerciale;

- spaţiu pentru distribuirea carburanţilor, unde se vor amplasa coloanele de distribuţie;

- rezervoare subterane pentru depozitarea carburanţilor şi lubrifianţilor pentru automobile;

- spaţiu pentru distribuirea lubrifianţilor şi deservire curentă (spălare, alimentare apă, umflat pneuri, aspirator, etc.); Staţiile de alimentare cu combusitibil pot fi dimensionate în funcţie de următoarele elemente, aceste elemente caracteristice putând fi considerate drept date iniţiale:

- felul automobilului şi capacitatea rezervorului;

- tipul şi capacitatea unităţii de service care deservesc tehnic autovehiculele şi locul de amplasare al acestora;

- capacitatea traficului rutier şi diversificarea acesteia pe o cale de rulare (simplă, dublă sau complexă);

- capicitatea de alimentare în timp trebuie sa fie optimă ( în medie 3 minute alimentare pe

rezervor de autovehicul);

- la o unitate de exploatare şi deservire tehnică, necesarul de carburanţi se face în funcţie de

parcul auto sriptic, parcul maxim circulant, rulajul mediu zilnic, consumul mediu de combustibil şi stocul normat.

În funcţie de elementele menţionate, proiectantul tehnolog determină alalitic sau experimental principalele caracteristici ale unei instalaţii de alimentare cu combustibil. Ca:

- numărul posturilor de alimentare;

- capacitatea rezervoarelor instalaţiei, în [litrii];

- capacitatea de alimentare a unui post, în [l/min];

- capacitatea de alimentare a automobilului, în [min/automobil] Calculul numărului de coloane de alimentare se face cu ajutorul relaţiei:

în care:

- PMZ – parcusul mediu zilnic al autovehiculului, în [km];

- N(i) – numărul de autovehicule de tipul „i” (parcul inventar);

- – consumul mediu de combustibil al tipului „i” de autovehicule, [l/100 km];

- – timpul de alimentare al pompei, în [ore];

- – debitul pompei de alimentare, în [l/h].

- – randamentul staţiei care ţine cont de timpil care se pierde între două alimentări succesive

( =0,8-0,9);

- CUP(i) – coeficientul de utilizare al parcului de autovehicule propriu (pentru situaţia când staţia

21

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

de alimentare deserveşte numai autovehiculele din dotare); Capacitatea rezervoarelor subterane de combustibil ( ) se determină cu relaţia:

în care:

- - numărul zilelor de siguranţă în aprovizionare cu combustibil pentru timp de iarnă ( = 6 zile);

- CUP – coeficientul de utilizare al parcului;

- PMZ – parcursul mediu zilnic la tipul „i” de automobile;

- N(i) – numărul de automobile de tipul „i”;

- k – coeficientul de corecţie al consumului mediu de combustibil pentru parcursul cu încărcătură (k= 1,1);

- - coeficientul de utilizare al parcursului;

- A – coeficientul de corecţie a consumului mediu de combustibil pentru anotimp (A=1,1). Coeficientul de utilizare al parcusului se determină cu relaţia:

unde:

- parcursul de regie, în km (10 – 20 km);

- parcursul cu încărcătură, în (km); ;

- parcursul fără încărcătură, în (km), = 10 km.

- coeficientul de utilizare al parcusului:

88

- capacitatea rezervoarelor subterane de combustibil ( ):

88

- calculul numărului de coloane de alimentare:

8

În funcţie de numărul de alimentări zilnice, capacitatea de distribuire a coloanelor de pompare şi lungimea autovehiculelor, staţiile de alimentare pot fi amplasate astfel încât fluxul de alimentare să fie continuu pe un singur culoar, pe două sau mai multe culoare. În funcţie de specificul deservirii staţiei de alimentare cu combustibil şi a locului de amplasare, acestea putând fi diferite. Din punct de vedere al lucrărilor exterioare trebuie ţinut cont de:

22

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

- alimentarea cu energie electrică (conform unui aviz energetic elaborat pe baza unui proiect);

- alimentarea cu energie termică (racordarea la reţeaua existentă);

- alimentarea cu apă şi canalizare (racordare – deversare la reţelele de apă şi canal menajer

existent în zonă);

- aplasamentul staţiei şi proectarea drumurilor interioare şi de acces se poate realiza şi ţinându-se

cont de lărgirea anumitor drumuir naţionale. De asemenea este important de cunoscut atât aspectul legat de împrejmuire cât şi cel legat de accesul în staţie, care poate fi realizat prin insule separatoare, benzi de decelerare, benzi de stocare.

insule separatoare, benzi de decelerare, benzi de stocare. Figura 5.9 Amplasamentul staţiei de alimentare cu

Figura 5.9 Amplasamentul staţiei de alimentare cu carburanţi pentru o unitate de exploatare şî service pentru autovehicule

La amplasare în teritoriu a staţiilor de alimentare cu combustibil se recomandă respectarea următoarelor condiţii:

- distanţa între coloane să aibă mărimea corespunzătoare intrării şi ieşirii independente a automobilelor;

- pentru respectarea condiţiilor de protecţie a muncii şi protecţiei împotriva incendiilor,

rezervoarele trebuie sa fie amplasate la minimum 45 metrii de pompele de distribuţie sau clădiri, respectiv să fie îngropate (figura 5.10);

- se vor rezerva spaţii separate pentru operaţiile:

- introducere ulei în motor;

- inroducere ulei în cutii de viteze;

- introducere apă în radiator;

- umflare pneuri;

- aspirarea prafului din interiorul autovehiculului, etc.

- lungimea insulei necesară staţiei de alimentare cu combustibil se alege în funcţie de numărul coloanelor de distribuire a combustibilului, lungimea minimă fiind de:

23

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

- 6 metrii pentru automobile ;

- 10 metrii pentru autocamioane.

metrii pentru automobile ; - 10 metrii pentru autocamioane. Figura 5.10 Staţie de alimentare cu benzină:

Figura 5.10 Staţie de alimentare cu benzină:

1 – conductă de descărcare; 2 – conductă aspiraţie pompă, 3 – conductă de aerisire; R – rezervor 20000 litrii), P – pompă de benzină, G.D. – gură de descărcare. G.A. – gură aerisire

24

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Capitolul 6 Fluxul tehnologic într-o unitate de exploatare şi deservire tehnică pentru autovehicule

Pentru a avea un flux tehnologic de lucru într-o unitate de exploatare şi deservire tehnică (autobaze) sau numai de deservire tehnică (service pentru automobile) este necesar ca unităţile administrative, atelierele de întreţinere – reparaţii precum şi anexele acestora să fie amplasate într-o anumită ordine astfel ca niciodată fluxul tehnologic de producţie să nu se intersecteze cu fluxul de mişcare a automobilelor în unitate. Într-o unitate de transport există două fluxuri tehnologice: flux tehnologic de producţie şi flux de circulaţie al automobilelor în incinta unităţii. Alegerea acestor fluxuri tehnologice se face în funcţie de sistemul de întreţinere adoptat, de modul de organizare a lucrărilor pe posturi de lucru, de dotarea tehnologică şi de gradul de calificare al muncitorilor. Exemplu de fluxuri inidividuale: flux tehnologic continuu, flux tehnologic discontinuu. Caracteristicile unui flux tehnologic de producţie într-o unitate service pentru autovehicule sunt:

a) să nu fie continuu dând o producticitate maximă la producţia de întreţinere;

b) să nu permită în ateliere de întreţinere – repare manevre inutile (suplimentare) evitând

aglomerările, blocările de automobile şi pericolul pe accidente;

c) să permită excluderea pericolului de incendiu;

d) să permită reducrea timpul de întreţinere – repare;

e) să permită introducerea mecanizăroo lucrărilor de întreţinere – reparare (benzi transportoare,

cărucioare pentru autovehcile sau conveioare);

f) să asigure folosirea la maxim a capacităţilor de producţie a utilajelor tehnologice şi instalaţiilor

specifice din sectorul transporturi, precum şi repartizarea judicioasă a forţei de muncă;

g) să asigure realizarea unei calităţi superioare la lucrările de întreţinere – reparare.

În figura 6.1 este prezentat fluxul tehnologic specific acestui proiect care respectă condiţiile tehnice menţionate mai sus:

25

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 Figura 6.1 Fluxul tehnologic pentru o unitate de deservire tehnică şi

Figura 6.1 Fluxul tehnologic pentru o unitate de deservire tehnică şi service.

LEGENDĂ :

AC – alimentare cu combustibil; SU – schimb ulei; ER – echipament roţi;

S+PA – spălare, protecţoe anticorozivă;

R

– recepţie;

D

– diagnoză;

T

– tinichigerie;

V

– vopsitorie;

LMR – lucrări mecanice rapide; LMM – lucrări mecanice mari;

AA – ateliere anexe.

26

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

ANEXA 1

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 ANEXA 1 27

27

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

Anexa 2.1

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 Anexa 2.1 ANEXA 2.2 28

ANEXA 2.2

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 Anexa 2.1 ANEXA 2.2 28

28

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

ANEXA 3.1

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 ANEXA 3.1 ANEXA 3.2 29

ANEXA 3.2

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 ANEXA 3.1 ANEXA 3.2 29

29

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

ANEXA 3.3

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 ANEXA 3.3 ANEXA 3.4 30

ANEXA 3.4

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 ANEXA 3.3 ANEXA 3.4 30

30

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect

2012

ANEXA 3.5

Mentenanţa autovehiculelor - Proiect 2012 ANEXA 3.5 BIBLIOGRAFIE - Îndrumar proiect, Zaharia Cătălin; - Microsoft

BIBLIOGRAFIE

- Îndrumar proiect, Zaharia Cătălin;

31