Sunteți pe pagina 1din 2

TEORIA COMPLEXITATII Adevarul e dincolo de noi Am scris aceste consideratii din cauza necesitatii de a-mi exprima luciditatea asupra

realitatii si a admiratiei pe care o am fata de ea,fata de complexitatea ei si pentru ca aceste lucruri lipsesc din sistemul de gandire al multor oameni trecuti sau prezenti . De asemenea cred ca este absolut necesara o noua perceptie a realului. Evolutia de la simplu la complex e o lege a naturii care se aplica peste tot,natura,societate.Orice sistem se poate intoarce din nou la ceva incipient. Universul s-a dezvoltat de la ceva simplu la ceva complex si se va intoarce din nou la simplu. Omul de la celula se dezvolta si prin moarte se intoarce la elementele primordiale. Societatea si civilizatiile istoriei s-au dezvoltat si s-au descompus . Economiile se dezvolta si se refac aproape cicilc. Exista o extrema stranietate a complexitatii realului. Desigur ca explicatia realitatii prin creatie e comoda si ne scuteste de alte intrebari,deocamdata este singura care poate fi viabila .Ramin intrebarile legate de scop si finalitate care cred ca au o mare legatura cu estetica. Estetica creatiei este un lucru foarte important pentru creator,daca o intilnim aproape peste tot,chiar si la peisajele desertice lunare care au o estetica a lor. Atacul eului Am incercat de cateva ori niste senzatii senzoriale deosebite pe care le-am considerat ca vin din partea sinelui propiu si le-am asimilat ca niste atacuri ale eului,care incerca sa iasa la suprafata si sa-mi comunice ceva legat de o noua perceptie a realului. Omul trebuie sa-si descopere si sa isi dezvolte o noua capacitate de perceptie a realului.Trebuie sa ne reconsideram perceptia care o avem asupra acestei complexitati,sa o vedem macar partial asa cum probabil este ea in realitate. Extraordinara complexitate Nu se stie cit este de constient omul de complexitatea realitatii in care traieste,desi multi par ca traiesc pentru satisfacerea unor nevoi biologice si culturale totusi subconstientul este asaltat de spaimele intrebarilor existentiale pe care partial si le rezolva prin religie. Realitatea externa cu tot ce ne inconjoara ,daca o examinam cu atentie,cel mai simplu obiect daca e analizat vedem ca e de o complexitate extraordinara ,enorma si foarte stranie. Toata aceasta realitate complexa este o creatie,fiind greu de inteles doar prin conceptul de natura. Universul a pornit de la inceput cu o structura complexa,ca o saminta mica din care se naste un mare copac,dar care are in ea toata informatia necesara. Omul are nevoie sa stie macar partial unele adevaruri in ce il priveste si il inconjoara. Stupefactia realitatii Sunt uimit de extraordinara complexitate si estetica a realitatii In fata ei nu poti,daca o privesti lucid si daca te decizi sa o analizezi dintr-un sistem exterior si obiectiv,decat ramine stupefiat.

Ruina scopului final Se pune problema scopului acestei creatii,deocamdata este evident ca nu il vedem,dar el poate fi ceva la fel de complex ca si creatia insasi. Daca in paradis introducem factorul timp,el devine anost,chiar insuportabil.Nu cred in existenta unui scop final,cred ca de fapt traim tot timpul in scop si nu ne indreptam inspre ceva. Starea finala Intr-o stare finala la care ar putea ajunge omul,as defini etapele cunoasterii astfel: 1.Ar fi necesara prima data o constientizare a eului fiecaruia fata de complexitatea realitatii si care s-ar putea face prin asceza. 2 Luciditate cu care priveste realul si pe sine insusi si intelegere si acceptare a realitatii. 3 Cunoasterea metafizica si mistica Intrarea in abis Vom beneficia cu totii de intrarea in abis asa cum am beneficiat de iesirea din el in lume.Starea normala a eului este starea abisala,daca ne gindim la cat a stat inainte de nastere in aceasta stare si cit va mai sta in ea dupa moarte.