Sunteți pe pagina 1din 14

Armele chimice

De cind a fost utilizat pe scara extinsa, pentru prima oara, in timpul primului razboi mondial, arsenalul chimic a fost condamnat de intreaga lume. Armele chimice sunt ieftine, pot produce pierderi mari si sunt relativ usor de fabricat, chiar si de catre tarile in curs de dezvoltare. In secolul 20 au fost folosite in numeroase conflicte, cel mai recent de catre Irak, in timpul razboiului dintre Iran si Irak1, precum si in atacurile teroriste. Impactul psihologic asupra societatii le face ideale pentru teroristi, asa cum a fost si cazul atacului cu gaz neurotrop, petrecut in 1995, in metroul din Tokyo, atac ce i-a avut drept autori pe membrii sectei Aum Shinrikyo.2 In sinteza de fata am avut in vedere agentii chimici cei mai periculosi, identificarea leziunilor produse de armele chimice si principiile terapeutice.

Idei principale
In planificarea unui incident major trebuie sa se aiba in vedere implicarea agentilor chimici In cazul oricarei victime ce prezinta simptome inexplicabile si neobisnuite se va tine cont de expunerea la agenti chimici Intoxicatia cu multi agenti chimici, in special cu cei neurotropi, poate fi tratata cind este diagnosticata precoce Se impune purtarea echipamentului de protectie in situatiile in care exista suspiciunea ca agentii chimici persista in mediul inconjurator Transportati victimele din mediul contaminat in zone bine ventilate, pentrua le acorda primul ajutor Decontaminarea victimelor implica indepartarea hainelor, raderea parului contaminat si spalarea cu apa sau cu solutie diluata de hipoclorit de sodiu, pentru a curata agentii reziduali de pe piele

Metode
Informatiile pentru prezentul articol au fost obtinute prin documentare la National Library of Medicine (Biblioteca Nationala de Medicina), din surse web si din experienta colectivului de la Defence Science and Technology Laboratories (Laboratoarele de Stiinta si Tehnologie a Apararii).

Definitie
NATO defineste agentul chimic ca pe o substanta chimica destinata a fi folosita in operatiuni militare, cu intentia de a ucide, de a produce afectiuni severe sau de a scoate din lupta oamenii datorita efectelor lor fiziologice.3 Se considera ca armele chimice si biologice clasice (cum sunt antraxul sau ciuma) reprezinta limitele extreme ale unui spectru de produse chimice de origine biologica (cum sunt toxina botulinica sau ricinul). Armele chimice pot fi clasificate in functie fie de modul lor de actiune, fie de timpul cit ramin active in mediu (persistenta) si de letalitate (fig1).

Metode de diseminare

Utilizarea armelor chimice in secolul XX

Agentii chimici pot fi diseminati prin proiectile de artilerie sau rachete, prin 1914-8: In primul razboi mondial, peste 1 300 000 de oameni au bombardamente aeriene sau pulverizare. In atacul din 1995, din metroul din Tokyo, suferit leziuni produse de gaze de lupta si cel putin 90 000 dintre teroristii au lasat, intr-un tren subteran, o punga din plastic cu gazul neurotrop sarin, ei au decedat pe care, inainte de-a fugi, au gaurit-o cu virful umbrelei. Vaporii dispersati au afectat 3 796 de oameni si au provocat 12 decese.4 1935: Italia incepe cucerirea Abisiniei (Etiopia), folosind iperita, imprastiata de avioane

Agentii de lupta neurotropi


Agentii de lupta neurotropi sunt un grup special de compusi organofosforici, toxici, care au fost sintetizati pentru prima data in Germania, inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Toti sunt in stare lichida la temperatura camerei si emana vapori care pot patrunde la nivelul pielii, epiteliului respirator si corneei. Lichidul poate fi absorbit prin contactul cu tegumentul intact, precum si prin tractul digestiv, dupa ingestia de alimente contaminate. VX (O-etil-S-[2(di-izopropilamina)etiltmeti]fosfoetioat) are o eficienta mai mare, dar o volatilitate mai scazuta decit alti agenti neurotropi. Toti agentii neurotropi actioneaza prin inhibarea enzimei acetilcolinesteraza, care cliveaza neurotransmita-torul acetilcolina. Aceasta are efecte clinice importante, in special asupra 1936: Japonia invadeaza China, utilizind arme chimice (inclusiv iperita, fosgen si acid cianhidric); laboratoarele chimice germane produc primul agent neurotrop de lupta - tabun 1963-7: In sprijinul acordat Yemenului de Sud impotriva fortelor regaliste yemenite, in timpul razboiului civil din Yemen, Egiptul foloseste bombe aeriene cu fosgen si iperita 1980-8: Irakul ataca Iranul si kurzii irakieni, in timpul razboiului dintre Iran si Irak, utilizind iperita si agenti neurotropi 1994-5: Secta japoneza Aum Shinrikyo foloseste gaz sarin in atacurile teroriste de la Matsumoto, din iunie 1994, si din metroul din Tokyo, din martie 1995

receptorilor periferici nicotinici si muscarinici, dar are si efecte neprecizate asupra sistemului nervos central. Calea de contaminare stabileste care sunt primele semne clinice. In general, dupa inhalarea de vapori apar simptomele respiratorii, diminuarea vederii si mioza. Transpiratiile localizate si fasciculatiile grupelor musculare locale survin, uneori, dupa absorbtia prin tegument a lichidului sau a vaporilor. Se vor manifesta efecte sistemice doar daca a fost absorbita, indiferent pe ce cale, o cantitate suficienta de agent chimic.

Fig 1 Clasificarea armelor chimice in functie de persistenta si letalitate

Agentii flictenizanti
Iperita este un lichid uleios care, la temperatura camerei, are culoare galbena si un miros vag de mustar sau de usturoi. In conditii de umezeala si racoare ramine in stare lichida, dar se evapora repede intr-un mediu uscat si cald, producind vapori ce pot patrunde prin hainele obisnuite. Este un agent alchilant bifunctional, care reactioneaza usor cu majoritatea moleculelor biologice, inclusiv proteinele si acizii nucleici.6 In conflictele armate a fost utilizat pentru a scoate din lupta un numar mare de soldati. In general, afectiunile pe care le genereaza nu sunt fatale (mortalitatea la expunerea de iperita a fost de numai 3% in timpul primului razboi mondial7), dar sunt de lunga durata.

Semnele clinice ale expunerii la iperita, agenti neurotropi si fosgen Agentul chimic Iperita Calea de contact Contact tegumentar inhalare Viteza de actiune Semnele clinice ale expunerii

Dupa 1-24 Tegument: eritem, flictene care duc la arsuri profunde ore Ochi: lacrimare, conjunctivita, fotofobie, blefarospasm, edem palpebral Tractul respirator: rinoree, disfonie si tuse, dispnee, traheobronsita si bronhopneumonie Sistemul hematopoietic: leucopenie si anemie

Agenti Inhalare, contact neurotropi tegumentar (tabun, sarin, soman, VX)

Foarte rapida

Intoxicatie usoara sau medie: senzatie de constrictie toracica, rinoree, sialoree, vedere neclara/mioza, dureri oculare/ cefalee frontala Intoxicatie severa: bronhospasm/ dispnee, varsaturi/dureri abdominale, incontinenta urinara si fecala, fasciculatii musculare si convulsii, insuficienta respiratorie si deces datorat anoxiei

Fosgen

Inhalare

Dupa 1-24 ore

Dispnee, tuse, edem pulmonar (dupa o perioada de latenta), insuficienta respiratorie

Iperita este un agent flictenizant puternic (fig 2); o picatura de 0,1 ml de gaz pur contine o doza de 20 000 de ori mai mare decit cea necesara pentru a flicteniza tegumentul. Simptomele nu apar decit dupa 12-24 de ore de la expunere. Eritemul precede aparitia unor flictene mari, moi, cu un invelis subtire, care se rup usor.8 Unele arsuri tind sa fie profunde, dar sunt mai adinci in zonele calde si umede ale corpului, cum sunt axila si regiunea inghinala.9 La majoritatea persoanelor cu leziuni inhalatorii, iritatia initiala a mucoasei nazale si a cailor respiratorii este urmata de aparitia bronsitei, care se vindeca in decurs de patru-sase saptamini. In expunerile severe, necroza epiteliului respirator duce la formarea unei pseudomembrane, a dopurilor bronsice si la declansarea bronhopneumoniei. Absorbtia sistemica produce greturi, varsaturi, hipotensiune, bradicardie si, dupa o leucocitoza initiala, leucopenie importanta. Decesul, desi rar, se datoreaza, de regula, unei suprainfectii.

Fig 2 Stinga: Fata dorsala a piciorului drept, la circa 48 de ore dupa expunerea la vapori de iperita. Se observa flictenele caracteristice ale tegumentului. Lichidul din flictena nu contine agent chimic activ. Dreapta: O victima a razboiului dintre Iran si Irak, care ilustreaza predilectia arsurilor date de iperita pentru zonele umede ale corpului, in acest caz a axilei. Leziunea are o vechime de cel putin trei-patru zile si s-a rupt, lasind o zona centrala ulcerata

Fosgenul
Fosgenul se prezinta sub forma gazoasa la temperatura camerei, este de 3,5 ori mai dens decit aerul si miroase a fin mucegait (efectele toxice pot aparea inainte de a-i simti mirosul). Este absorbit prin contact ocular sau prin inhalare. Iritatia oculara apare imediat, probabil datorita eliberarii de acid clorhidric in timpul hidrolizei fosgenului.11 Cind este inhalat, fosgenul reactioneaza cu o varietate de macromolecule tisulare, determinind o crestere a permeabilitatii capilare, ceea ce permite lichidelor sa patrunda in spatiile interstitial si alveolar.12 Este posibil ca pacientii expusi sa nu prezinte nici un fel de simptome timp de citeva ore inainte de instalarea edemului pulmonar sever, a carui aparitie poate fi precipitata de efortul fizic (tabel).

Pasagerii metroului din Tokyo afectati de gazul sarin

Recunoasterea leziunilor produse de armele chimice


Succesul tratamentului necesita recunoasterea precoce a leziunilor produse de expunerea la agenti chimici. In timp de razboi, oamenii sunt mai constienti de pericol: fumul suspect, ceata, picaturile de pe vegetatie si cladiri sau mirosurile neobisnuite sunt semne de avertisment. Serviciile civile de urgenta nu dispun, in mod curent, de detectoare chimice, iar pentru a diagnostica precoce o leziune chimica, medicii trebuie sa fie permanent suspiciosi. Multe efecte ale agentilor chimici se suprapun peste cele ale starilor patologice comune, cum sunt afectiunile respiratorii si epilepsia. Totusi, semnele clinice ale expunerii (tabelul) pot facilita stabilirea diagnosticului, iar grupele de pacienti cu simptome inexplicabile, instalate recent, trebuie privite cu suspiciune. Desi semnele clinice ale intoxicatiei severe cu agenti neurotropi sunt dramatice, expunerea usoara este mult mai greu de diagnosticat.

Primul ajutor si decontaminarea


Cind pacientii tratati se afla intr-un mediu unde exista o amenintare chimica, medicii ar trebui sa poarte echipament de protectie. Prioritara este decontaminarea, salvarea vietii subiectului necesitind anumite conditii. Pacientul trebuie mutat din mediul contaminat intr-o zona bine ventilata, inainte de a-i fi indepartate hainele si de a-i decontamina tegumentul. Apa poate fi utilizata in cantitate mare, dar solutia diluata de hipoclorit de sodiu este mult mai eficienta. Ochii trebuie spalati din abundenta cu apa sau cu solutie salina normala.

Tratamentul intoxicatiei Agentii neurotropi


Intoxicatia cu agenti neurotropi este intotdeauna o mare urgenta medicala, deoarece acestia actioneaza rapid si in profunzime. Pacientii ce au caile respiratorii compromise si insuficienta respiratorie vor necesita intubare endotraheala imediata si ventilatie cu presiune pozitiva. Pentru eliminarea cantitatilor mari de secretii bronsice poate fi necesara o aspiratie agresiva. Concentratia sanguina totala a colinesterazei ne ofera o indicatie importanta asupra gradului de intoxicatie, dar principiul ar trebui sa fie tratarea pacientului, si nu scaderea nivelului de acetilcolinesteraza.

Tratamentul include:
> Anticolinergice pentru a antagoniza efectele muscarinice > Oxime pentru a reactiva aceticolinesteraza inhibata si a antagoniza efectele nicotinice > Anticonvulsivante administrate profilactic, pentru a preveni convulsiile Tratamentul precoce cu atropina este esential la pacientii cu intoxicatie sistemica. Doza totala depinde de gradul de intoxicare. Atropina trebuie administrata intravenos, cite 2 mg la fiecare trei--cinci minute, pina cind pacientul este atropinizat. Semnele atropinizarii includ gura uscata, corectarea miozei, diminuarea transpiratiei si corectarea bradicardiei. E posibil sa fie nevoie de continuarea administrarii de atropina in concentratie de aproximativ 2 mg/ora, timp de minimum 24 de ore. Complicatiile atropinizarii includ euforia, aritmiile, delirul si hipertermia. Desi atropina antagonizeaza efectele muscarinice ale agentilor neurotropi, oximele sunt folosite pentru a reactiva acetilcolinesteraza la situsurile nicotinice. In prezent, in Marea Britanie este autorizata utilizarea de pralidoxim mesilat. Oximele trebuie administrate precoce, deoarece eficienta lor scade in timp; dezalchilarea spontana (sau imbatrinirea) a acetilcolinesterazei inhibate o face rezistenta la reactivare. De aceea, va fi administrat, cit mai curind posibil, prin injectare intravenoasa lenta, la interval de 15 minute, pralidoxim mesilat 30 mg/kg pina la o doza maxima de 2-4 g. Controlul convulsiilor creste supravietuirea si reduce morbiditatea, asa cum a fost demonstrat in studiile pe animale. Este recomandat ca, inainte de aparitia

ISTORIA ARMELOR CHIMICE Prin arme chimice se neleg orice substane chimice toxice i precursorii lor care pot cauza moartea, incapacitatea permanent sau temporar la om sau la animale, precum i muniiile i dispozitivele folosite pentru a provoca moartea sau alte vtmri prin aciunea toxic a substanelor chimice sau orice echipamente concepute special pentru a fi utilizate n legtur direct cu folosirea muniiilor i a dispozitivelor de mai sus (definiia modern) Altfel spus, armele chimice au ca efect aducerea victimei n stare de incapacitate sau, cel mai adesea, i provoac moartea, acionnd instantaneu asupra organelor vitale. Oamenii au folosit arme chimice cu mult timp nainte de epoca modern. De-a lungul mileniilor, n cadrul conflictelor sau rzboaielor, oamenii au folosit diverse substante toxice, fie otrvuri obinute din plante sau minerale, cu care la inceput i-au uns sagetile sau sbiile aductoare de moarte, iar mai tarziu le-au folosit ca ncrctur pentru diverse dispozitive i echipamente de lupt, fie substane toxice sintetizate n laborator care au constituit ncrcatura bombelor i rachetelor folosite n conflictele armate din secolele XIX-XX. Astfel putem aminti cteva utilizri pstrate n paginile de istorie: n antichitate: - otrvirea puurilor, apelor curgtoare cu diverse otrvuri obinute din plante (ex: cornul secarei, plante din familia liliacee) n secolele VI IV i.Ch. n Asiria, Persia, Grecia; - folosirea diverselor obiecte incendiare, gaze sulfuroase i soluii caustice la asediul cetilor n timpul rzboiului peloponesiac (428-424 i.Ch.) i n timpul btliilor purtate de armatele romane (secolele II-I i.Ch., I-II d.Ch.); - folosirea focului grecesc amestec inflamabil de nitrai, iei, sulf i bitum, folosit timp de secole n btlii navale i considerat arma secret a Bizanului. 1 Evul Mediu i Renatere: - vapori toxici i substane somnifere, au fost folosite de arabi n secolel XI-XII; - butoaie cu substane incendiare au fost catapultate peste zidurile cetilor sau asupra vaselor inamice, n secolele XIIXIV; - bombe, grenade i diverse materiale inflamabile cu arsenic, au fost folosite n btlia Belgradului, n 1456; - diverse dispozitive ce conineau sulf, mercur,

azotai, terebentin, folosite n multe btlii i asedii, fie de ctre atacatori, fie de ctre cei atacai, n secolele XIV-XV. 2- sgei otrvite cu curara (folosite de indienii amazonieni pn n secolul XX) sau alte substane (ex: batracyotoxina n Haway, acotinina utilizat de mauri n Spania n 1483), Secolul XVIII - fabricarea unor dispozitive perfecionate ce conineau compui pe baza de sulf, mercur, plumb, arsenic i care conineau diverse substane ca belladona, brucina, spnz, substane cu efect haluginogen sau somnifer (descrise de scriitorul militar german Flemming, n 1726, dar nu se tie precis unde au fost utilizate); Secolul XIX - au existat mai multe intenii, dar nu s-au finalizat n btlii, deoarece n aceast perioad preocuparea principal a fost balistica i perfecionarea tunurilor (Ex: n rzboiul Crimeei (1854-1855) englezii intenionau s foloseasc la asediul garnizoanei din Sevastopol 500 tone de sulf i 200 tone de cocs, dar ameninarea nu s-a finalizat sau, n timpul Rzboiului de Secesiune (1861-1865) a existat intenia de a se folosi obuze cu clor); 3 Epoca modern: Primul rzboi mondial (1914-1918) - 22 aprilie 1915, n apropiere de localitatea Ypres, 6000 de cilindrii coninnd 180 tone de clor au fost rspndii pe o lungime de 6 km, iar norul de clor, purtat de vnt a cauzat moartea a 5000 de soldai i scoaterea din lupt a altor 1500, provocnd o imens panic. - 31 mai 1915, pe frontul rus, la 12 km de Bsura Rumka, s-a folosit un amestec de clor i fosgen care a provocat moartea a 6000 de combatani i 3000 de rnii;

- iulie 1915, n Frana, Argonne, s-au folosit 100.000 obuze T (bromur de benzil); - martie 1916, la Verdun, s-au folosit obuze cu fosgen, cu efect mortal; - iulie 1916, n timpul ofensivei de pe Somme, s-au folosit obuze cu acid cianhidric; 4- martie 1917, rspndirea fosgenului din avion; - iulie 1917, n regiunea Ypres, a fost folosit gazul mutar (sulfur dietil dicloric) sau iperita (numit dup Ypres), gaz vezicant, persistent care atac cile respiratorii i provoac arsuri puternice, iar efectul psihologic a fost devastator; - septembrie 1917, prima utilizare a gazului Clark pe baz de arsenuri, care a provocat vom i grea, fcnd soldaii incapabili de lupt; 5- 1918, utilizarea masiv a obuzelor cu ncrctur chimic (25% dintre proiectilele utilizate, fie de o parte, fie de cealalt). Bilanul folosirii substanelor toxice n primul rzboi mondial a fost tragic: 1.300.000 victime (100.000 combatani mori pe cmpul de lupt, i sute de mii de oameni rmai pentru totdeauna cu afeciuni respiratorii sau urme de arsuri). ntre cele dou rzboaie (1919-1939) - 1920, n Rusia, n timpul rzboiului civil au fost folosii ageni chimici; - 1925, n luptele din Rif s-a folosit iperita; - 1935-1936, n Etiopia, s-a folosit iperita mpotriva lupttorilor abisinieni; - 1937-1941, armata japonez a folosit n rzboiul contra Chinei iperita i lewisita 6 Cel de al doilea rzboi mondial Extremul Orient, nu s-au folosit arme chim al II-lea rzboi mondial - , ambele tabere - SUA i statele NAT emen, iar SUA a utilizat dioxi mpul rzboiului de Kippur, israelienii au interceptat diverse mate (197 ietnamul a utilizat o mare cantitate de substane toxice mpo ) Rzboiul Iran-Irak: irakienii au utilizat ip

- Cu excepia unor situaii izolate n ice din cauza temerii reciproce a beligeranilor, deoarece fiecare parte angajat n conflict, dei avea stocuri de ageni chimici (ex:tabun, sarin), a evitat s folosesc acest tip de arme, neavnd informaii certe asupra stocurilor aflate n posesia inamicului. Dup cel de n anii 50, n perioada rzboiului rece O, pe de o parte i URSS cu statele satellite din Pactul de la Varovia, de cealalt parte - au depus mari eforturi pentru dezvoltarea cercetrii i produciei de arme chimice, din ce n ce mai sofisticate i eficace. - ntre 1963 - 1968, Egiptul a utilizat iperita n Y na n Vietnam; - n 1973, n ti riale sovietice relevante pentru capacitatea URSS de a folosi arme chimice. Aceast capacitate a fost confirmat n timpul rzboiului din Afganistan 9-1983), care le-a oferit ruilor posibilitatea experimentrii unor noi produse chimice dificil de decelat; - ntre 1975 - 1983, V triva rebelilor laoieni i mai ales mpotriva Cambogiei (raportul Haig); - ntre 1982 - 1988, Irakul a folosit arme chimice n diverse ocazii: a erit, cianur i tabun contra trupelor iraniene care au suferit grele pierderi (10.000 rnii grav, numrul morilor necunoscut). Atacul de la Hallabjia (1988), simpl operaiune de meninere a ordinii, a condus la moartea a 5000 de manifestani civili. 7b) Rzboiul din Golf (1990), eveniment major din istoria rzboiului chimic, a constituit punctul culminant al ameninrii comunitii internaionale cu arme chimice, estimndu-se c arsenalul de arme chimice de care dispunea Saddam Hussein (50.000 obuze i bombe cu iperit, sarin i sarin ciclohexil) situa Irakul pe locul trei n lume; c) De asemenea, irakienii au utilizat iperita i tabunul contra kurzilor i iiilor din sud, provocnd moartea a mii de persoane; - ntre 1987-1990, SUA , dup 19 ani de ntrerupere, au reluat producia de arme chimice binare, dorind s recupereze ntrzierea n faa ruilor. Alte accidente i incidente n secolul XX - 1968, n SUA, un avion Fantom a pulverizat din greeal agentul toxic VX, provocnd moartea a 6000 de oi (Utah); - 1969, n Belgia, s-au deversat, accidental, n largul coastelor, 1-2 barili de iperit, care au provocat moartea focilor i petilor, precum i rnirea unor pescari; - 1972, n Alaska, la Fort Greely, au murit 50 de reni din cauza sarinului ( 200 cartue cu sarin fuseser depozitate n 1966 n apele ngheate ale lacului); - 1979, n Germania, n apropiere de Hamburg, un copil a murit din cauza sarinului (stoc de cartue); - 1990, n Libia, n deertul Tarkunah, la uzina din Rabta- considerat unul

din marii productori de arme chimice din lume, a izbucnit un incendiu misterios; 8- 1995, n Japonia, n metroul din Tokio, n atacul terorist al sectei Aum a fost utilizat gazul toxic sarin , provocnd moartea a 8 persoane i intoxicarea altor zeci de persoane. 9Istoria Interzicerii armelor chimice De-a lungul timpului, comunitatea internaional, sesiznd potenialul de distrugere al armelor chimice, a ncercat s ia msuri de limitare i interzicere a acestora. - 1675, Acordul de la Strasbourg a fost primul tratat internaional, semnat de Frana i Germania, care interzicea folosirea gloanelor otrvite; - 1874, Convenia de la Bruxelles a interzis utilizarea otravei sau a armelor, proiectilelor sau altor materiale purttoare de otrav, cauzatoare de suferine inutile. - 1899, Conferina de la Haga a interzis folosirea armelor cu ncrctura otrvitoare, asfixiant sau duntoare; Aceste tratate nu au putut ns impiedica utilizarea masiv a armelor cu ncrctur toxic pe cmpul de lupt n timpul primului rzboi mondial. Contientizarea efectului devastator al armelor chimice a dus la intensificarea eforturilor internaionale pentru interzicerea armelor chimice. -1925, Protocolul de la Geneva a interzis utilizarea armelor chimice i bacteriologice, dar nu a interzis dezvoltarea (cercetarea). Unele state semnatare ale protocolului de la Geneva (132 state semnatare pn n anul 2000) au manifestat rezerve, considernd c pot utiliza armele chimice mpotriva statelor care nu aderaser la protocol sau c pot rspunde utiliznd astfel de arme n cazul unui atac cu arme chimice. Evoluia mentalitii i apariia noilor arme de distrugere n mas, a condus, n 1971, la negocieri privind dezarmarea i n anul 1972, la adoptarea textului Conveniei pentru interzicerea dezvoltrii, producerii i stocrii armelor bacteriologice (biologice) sau cu toxine. Acest tratat interzicea statelor semnatare s dezvolte, s produc, posede sau stocheze arme biologice, dar nu prevedea niciun mecanism pentru verificarea respectrii interdiciilor; convenia prevedea ca statele semnatare s se angajeze n negocierea unui tratat internaional pentru interzicerea armelor chimice. - La 3 septembrie 1992, comitetul special a prezentat Conferinei pentru dezarmare textul Conveniei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocrii i utilizrii armelor chimice i distrugerea lor, numit uzual, Convenia pentru interzicerea armelor chimice (Chemical Weapons Convention CWC). Aceast convenie, care includea pentru prima dat un regim de verificare, a fost deschis pentru semnare la 13 ianuarie 1993, la Paris i stabilea ca dat de intrare n vigoare a 180-a zi dup depunerea instrumentelor de ratificare de ctre 65 de state. - La 29 aprilie 1997 a intrat n vigoare, cu for executorie, Convenia privind interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii i utilizrii armelor chimice i distrugerea lor Romnia a ratificat acest Convenie la 9 decembrie 1994 (Legea nr. 125/1994), fiind al 25-lea stat care a depus instrumentele de ratificare.

10n mare, principalele etape ale procesului de obinerea a armelor chimice sunt: faza de sintez, pornind de la precursori (materiile prime), faza de purificare i ulterior depozitare a produsului de interes (a substanei chimice toxice ce poate fi folosit ca arm chimic), umplerea muniiilor i a dispozitivelor concepute special pentru a provoca moartea sau alte vtmri, prin aciunea toxic a substanelor chimice toxice, care ar fi eliberate ca urmare a folosirii unor asemenea muniii i dispozitive. Agenii chimici folosii n producia de arme chimice se pot clasifica, dup efectul pe care l au asupra organismului uman n: ageni toxici i respectiv ageni paralizani. Agenii toxici la rndul lor pot fi: sufocani, sangvini, vezicani i neurotoxici. Substanele chimice sufocante produc n general moartea sau intoxicaii grave prin inhalare, datorit mpiedicrii contactului dintre oxigenul din aer i hemoglobina din snge. Ele sunt substane gazoase care se absorb la nivelul plmnilor i duc la acumularea de lichid n plamni, ceea ce provoac necarea propriu-zis a victimelor. De exemplu clorul este un gaz de culoare galben-verzuie (hloros nsemnnd verde) i miros sufocant, iar ca i ceilalti halogeni nu se gsete liber n natur din cauza puternicei tendine de combinare. n stare lichid este tot galben-verzui. Clorul este puternic iritant i ataca plmnii. O concentraie mai 11mare de 0,6% provoac moartea. Fiind un gaz sufocant, a fost folosit ca atare in primul razboi mondial. Un alt exemplu este fosgenul (diclorura de carbonil) care este un compus chimic sub form de gaz incolor, uor lichefiabil, cu miros sufocant, puternic iritant al ochilor, foarte otrvitor, ntrebuinat n industria coloranilor, medicamentelor, dar i ca gaz de lupt. Agenii sangvini acioneaz prin inhalare i se distribuie n organism prin intermediul sngelui. Ei inhib capacitatea celulelor sangvine de a utiliza i transfera oxigenul. De exemplu acidul cianhidric (HCN) sau clorcianul (clorur de cianogen) formeaz cu hemoglobina lent i n cantitate redus cianhemoglobina (compus ce nu transport oxigenul) i provoac asfixia (nu de transport) ci citotoxic (prin inhibarea respiraiei celulare). Un alt agent sangvin este arsina (hidrogenul arseniat - AsH3) care are o mare afinitate pentru hemoglobin, provocnd hemoliza (distrugerea globulelor roii ale sngelui), ceea ce duce la insuficien renal. Distrugerea globulelor roii duce la apariia hemoglobinei i a produilor ei de degradare n plasma sngelui i n urin. Icterul este prima manifestare a hemolizei. Blocajul renal este cea mai grav manifestare a otrvirii cu arsin. Pot aprea leziuni permanente, n special al nivelul sistemului nervos central. Substanele chimice vezicante sunt substane uleioase ce acioneaz prin inhalare de aerosoli sau prin contact cu pielea, producnd ulceraii care se vindec greu. Ele pot fi dispersate sub form de lichid sau de vapori (aerosoli) i pot persista mai multe zile la rnd, acionnd cu efect ntrziat. Ca exemple se pot enumera iperitele cu sulf, iperitele cu azot, lewisitele. Agenii vezicani au fost testai prima oar de Germania n 1917 i au fost folosii mai ales n rzboiul

dintre Iran i Irak, n anii 1980 1988. Expunerea la ageni vezicani poate duce la orbire, leziuni permanente ale plmnilor, i doar ntr-o proporie mic poate surveni moartea, cnd o suprafa mare a pielii este afectat, datorit suprainfeciilor. Cel mai comun reprezentant al acestei grupe este iperita (sau gazul mutar), agent chimic foarte persistent, al crui efect dureaz mai multe zile i, prin aceasta, avnd un efect demoralizant asupra trupelor adversare. Substanele chimice neuroparalizante blocheaz transmiterea influxurilor nervoase de la creier la organele efectorii, producnd paralizia muchilor care asigur deplasarea, dar i a celor respiratorii precum i a muchiului cardiac. Moartea survine ca urmare a sufocrii n scurt timp de la contaminare. De notat c aceste substane se absorb n snge pe toate cile posibile: digestiv, respirator i prin piele (cutanat). Ele pot fi clasificate n dou grupuri, cu structur chimic asemntoare: seria G i seria V. Primii ageni din seria G au fost tabunul (GA) i sarinul (GB), sintetizai de Germania n anii 1930, fiind urmai apoi de soman (GD) i ciclosarin (GE i GF). Dintre acetia tabunul persist pentru perioade scurte de timp, n timp ce somanul i ciclosarinul au o persisten mai mare i prezint un pericol mai mare pentru piele. 12Chimitii din Marea Britanie au dezvoltat n anii 1950 agenii din seria V, mai letali i care persist timp ndelungat pe cmpul de lupt. Aceast serie conine VE, VG, VM i VX, care este cel mai cunoscut. Din grupul agenilor paralizani putem nominaliza BZ benzilatul de 3chinuclidinil. BZ este un agent anticolinergic care afecteaz att sistemul nervos central ct i cel perfieric, producnd incapacitate chiar la doze foarte mici. De obicei este mprtiat sub form de aerosol, principala cale de absorbie fiind sistemul respirator, dar absorbia poate avea loc i prin piele i prin tractul gastrointestinal. Provoac moartea prin paralizia muchilor respiratori. Acesta a fost utilizat experimental de ctre SUA n rzboiul din Vietnam. Din aceast prezentare nu pot lipsi agenii de combatere a dezordinilor publice, care au fost utilizai n diferite conflicte, nainte, dar i dup intrarea n vigoare a Conveniei, deoarece ei nu sunt interzii de convenie, ci fac numai obiectul unor declaraii anuale privind cantitile deinute de fiecare stat parte. Un exemplu n acest sens l constituie folosirea grenadelor cu gaz lacrimogen de ctre forele argentiniene n 1982 n cursul invaziei insulelor Falkland, n sperana c astfel Marea Britanie va accepta mai uor pierderea teritoriului implicat n acest conflict, neexistnd pierderi de viei omeneti. Israel i SUA au dezvoltat bombele puturoase folosite n special la combaterea dezordinilor publice, care pot avea miros de ou stricate, de vom sau dejecii umane, pr ars, gunoi, cadavre sau alte asemenea mirosuri respingtoare. Deoarece la folosirea unui singur tip de miros exist posibilitatea adaptrii organismului uman, a aprut ideea folosirii mai multor tipuri de astfel de mirosuri, combinate. Avantajul utilizrii acestor bombe apare n faptul c nu pun n pericol viaa oamenilor, spre deosebire de gazele lacrimogene sau

pulverizatoarele cu piper, dar n plus sunt eficiente la concentraii foarte sczute. n special n timpul rzboiului rece, SUA i fosta URSS au alocat sume mari de bani pentru cercetri n domeniul substanelor chimice care s nu provoace moartea, ci doar incapacitarea inamicilor. n anii 1950 1960 cercettorii din SUA implicai n programul de narmare chimic au investigat o serie de substane cu proprieti incapacitante, inclusiv depresive, halucinogene (de exemplu LSD), droguri din gama beladonei (scopolamina) i ali derivai ai opiului. Aceast ultim categorie se refer la droguri precum morfina, care acioneaz asupra receptorilor din creier determinnd eliberarea de endorfine, care induc o stare de euforie. n anumite cantiti aceste droguri pot induce starea de somnolen sau de incontien. Totui, doza de drog necesar pentru obinerea efectului de incapacitare este foarte apropiat de doza letal, ceea ce nu recomand folosirea lor ca arme. Mai recent, n octombrie 2002 forele speciale ruse au folosit n atacul de la teatrul din Moscova mpotriva teroritilor ceceni un gaz, probabil Kolokol-1, un derivat aerosolizat de fentanil (drog cu o structur asemntoare opiului), provocnd moartea tuturor celor 42 de teroriti i a 120 de ostatici din cei 800, din cauza efectelor substanei chimice utilizate. Dei exist un antidot eficient i uor disponibil mpotriva derivailor de opiu numit naloxone (narcane), iar autoritile ruse susin c au fost preparate 1000 de doze n anticiparea raidului, 13se pare c medicii de la spitalele ce au primit pacienii nu au fost informai cu privire la natura exact a gazului folosit n decursul operaiunii. n prezent, tendina este de a se ncerca gsirea unor noi arme chimice, care s nu fie incluse n listele Conveniei privind interzicerea armelor chimice i n plus care s nu poat fi detectate de echipamentul standard NATO de detecie, dar s poat penetra echipamentul de protecie. De asemenea s-a ncercat gsirea unor ageni mai sigur de manevrat de tipul armelor binare, n care precursorii pentru obinerea agenilor neuroparalizani sunt amestecai n muniii naintea folosirii lor. Un exemplu n acest sens sunt agenii Novichok familie de ageni neuroparalizani din seria V dezvoltai n Uniunea Sovietic ntre anii 1980 1990, de 5 8 ori mai agresivi dect VX, ce fac parte din a 3-a generaie de arme chimice, incluse n muniie binar. Structura chimic exact a acestor produi nu a fost fcut public. Un alt capitol al istoriei armelor chimice este reprezentat de armele neletale, care produc modificri asupra comportamentului trupelor inamice, iar folosirea lor nu este interzis de nici un tratat internaional. n 1994, laboratorul Wright al armatei aeriene de la Dayton, Ohio, a afiat o list de 3 pagini cu propuneri de a fi fabricate astfel de arme. Una dintre propuneri se referea la lansarea unui foarte puternic afrodisiac asupra trupelor inamice, preferabil unul care ar provoca un comportament homosexual. De aici i pn la producerea bombelor gay nu a mai fost dect un pas. O alt propunere se referea la armele care determin o halitoz (miros neplcut al respiraiei) sever i de durat, astfel nct inamicii s poat fi uor identificai dac ncearc s se amestece n rndurile populaiei civile. O modalitate de a mirosi literalmente inamicii a fost propus sub forma

bombei ce provoac flatulen, dar s-a considerat c eficiena ei ar fi sczut n zone n care persoanele nu consider acest miros neplcut, fiind frecvent expuse acestuia. S-a reflectat i asupra obinerii unor arme ce provoac hiperhidroza (transpiraia abundent) sau care afecteaz sistemul hormonal sau digestiv, putnd cauza diabetul, de exemplu. Armele de tipul atac-m/neap-m constau n folosirea unor substane chimice cu efect de atragere a roiurilor de albine, a viespilor nfuriate sau a obolanilor furioi asupra trupelor inamice. De asemenea au existat propuneri i de folosire a unei substane chimice ce ar provoca o sensibilitate foarte mare, insuportabil, a pielii la lumina soarelui. S-a considerat c eficiena acestor arme const i n efectul demoralizant foarte puternic asupra trupelor inamice. n concluzie, chiar dac s-a atins aproape universalitatea Conveniei privind interzicerea armelor chimice, aceasta nu ofer garania c nu vor mai fi niciodat folosite substane chimice n confruntri, convenia lasnd portie de scpare pentru utilizarea unor substane nenscrise n liste n scopul diminurii capacitii de rspuns sau de aprare a trupelor adverse. Angajarea deplin a tuturor statelor pri pentru respectarea principiilor conveniei trebuie nsoit de oprirea cercetrilor legate de dezvoltarea armelor incapacitante i neletale, chiar 14dac la baza lor stau substane chimice nenscrise n liste i extinderea prevederilor conveniei asupra tuturor substanelor chimice toxice sau periculoase. 15