Sunteți pe pagina 1din 6

O scrisoare pierduta

Introducere
Text dramatic, comedie de moravuri
Reprezentata pe scena in 1884, comedia O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic. Opera literara O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883. Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenta si esenta. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia si diferitele tipuri de comic (de situatie, de caracter, de limbaj si de nume). TEMA: Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti, piesa prezinta aspecte din viata politica si de familie a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc.

Constructie:

Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile singurele interventii directe ale autorului in piesa.

Acte, scene, replici (Textul dramatic este structurat in 4 acte alcatuite din scene fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje). Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. o Scrisoarea = instrument al santajului, pretextul dramatic al comediei o O articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii cat si repetabilitatea ei

Conflicte dramatice:

Principal: Tipatescu, Zaharia si Zoe Trahanache Nae Catavencu (confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere respeciv gruparea independenta constituita in jurul lui Catavencu) o Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele

Secundar: grupul Farfuridi-Branzovenescu care se teme de tradarea prefectului

Tensiunea dramatica:

Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: pierrderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru preprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj.

Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. In fiecare act de maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii decisive in derularea intrigii: gaseste din intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai intai lui Catavencu si o duce in final andrisantului, coana Joitica.

Dandanache este elementul surpriza prin care se realizeaza deznodamantul

Actul I:

Scena initiala (expozitiunea): Stefan Tipatescu si Pristanda citesc ziarul lui Nae Catavencu, Racnetul Carpatilor, si numara steagurile. Venirea lui Zaharia Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si intriga comediei.

Convingerea sotului inselat (aparenta sau reala) ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de machiaverlacul lui Catavencu sunt de un comic savuros.

Actul II:
Prima scena prezinta o alta numaratoare: a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor. Se declanseaza conflictul secundar: Farfuridi si Branzovenescu se tem de tradarea prefectului Tipatescu ii cere lui Pristanda sa-l aresteze pe Catavencu si sa-i perchezitioneze locuinta. Zoe insa, ordona eliberarea lui si uzeaza de mijloace de convingere feminina pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii Prefectul nu accepta compromisul politic dar Zoe ii promite santajistului sprijinul sau.

Depesa primita de la centru solicita insa alegerea altui candidat

Actul III:

In actul III (punctul culminant), actiunease muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii electorale

Intre timp, Zaharia Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Zaharia anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala de Pristanda In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.

Actul IV:
Actul IV (deznodamantul), aduce rezolvarea conflictului inial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune candidatiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Dandanache este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca

Personajele:
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Incadrarea lui Pompiliu Constantinescu: o Tipul incornoratului: Zaharia Trahanache o Tipul primului-amorez si al donjuanului: Tipatescu o Tipul cochetei si al adulterinei: Zoe o Tipul cetateanului: Cetateanul Turmentat o Tipul politic si al demagogului: Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanach, Dandanach o Tipul functionarului: Pristanda o Tipul confidentului: Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu o Tipul raisoneurului: Pristanda Autorul individualizeaza personajele prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic

Tipuri de comic:
Comicul reprezinta o categorie estetica fundamentala care isi are originea in contrast: dintre realitate si pretentii, dintre esenta si aparenta, efort si rezultatele lui etc.

Comicul de moravuri: vizeaza viata de familie (triunghiul conjugal Zoe-ZahariaTipatescu) si viata politica (santajul, falsificarea listelor electorale) Comicul de intentie: se identifica in limbajul personajelor, si anume utilizarea neologismului reflecta adancimea contrastului comic (ceea ce vor sa para/ ceea ce cred ca sunt fata de ceea ce sunt cu adevarat). Personajele mai modeste in pretentii sunt doar ironizate: ele doar pronunta gresit (Pristanda, Cetateanul turmentat), fapt care sugereaza dorinta de integrare intr-o lume superioara.

Comicul de situatie: sustine tensiunea dramatica prin intamplarile neprevazute, construite dupa scheme comice clasice.

Comicul de caracter: reliefeaza defectele general-umane, pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras Comicul numelor proprii: este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor:
o Zaharia (zaharisitul, ramolitul, ticaitul) Trahanache (derivat de la cuvantul

trahana, o coca moale, usor de modelat de enteres)


o Nae (populistul, pacalitorul pacalit) Catavencu (demagogul latrator) o Agamita (diminutivul caraghios al strasnicului nume Agamemnon)

Dandanache (derivat de la dandana, incurcatura)


o Farfuridi, Branzovenescu (prin aluzia culinara a numelor, sugereaza

inferioritate, vulgaritate, prostie)


o Cetateanul turmentat (nu este individualizat prin nume, pentru ca reprezinta

o categorie, alegatorii turmentati)


o Stefan Tipatescu (personaj mai serios, un tip de generatie mai recenta decat

a celor cu numele in -ache)


o Zoe (o dama mare in politica de provincie)

Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor:


o Trahanache se exprima confuz, cu abateri de la normele limbii literare, ceea

ce reflecta incultura. Ticul sau verbal Aveti putintica rabdare reflecta viclenia, tergiversarea individului abil, care sub masca batranetii cauta sa castige timp pentru a gasi o solutie. Fraza care ii rezuma principiul vietii si ii explica falsa miopie/ naivitate este: Intr-o sotietate fara moral si fara printip... trebuie sa ai si tu putintica diplomatie!
o Pristanda, functionar servil, aproba mecanic afirmatiile sefilor prin ticul

verbal curat, chiar si in asociatii incompatibile, dar de un comic sarjat: curat murdar, (sistem) curat constitutional.
o Vorbirea lui Dandanache este peltica, sasaita, eliptica si incoerenta, fapt ce

sugereaza caderea in copilarie, senilitatea ca forma grotesca a alienarii.

Concluzie:
Prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra comediei umane. Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul Scopul scuza mijloacele, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice/ a unui statut social nemeritat.