Sunteți pe pagina 1din 31

PROZA

Este forma a discursului artistic al unui autor care prezinta un univers fictiv (prosa=discurs care inainteaza in linie dreapta). Clasificare: - oratorica (discurs, alocutiune) - memorialistica (amintiri, autobiografie, memorii, jurnal) - reflexiva (discurs filozofic, eseu, literatura, gnomica) - artistica (genul epic) Epicul (epos=zicere,cuvant) este considerat un gen originar, el aparand primul (mituri, poeme, epopee) modul principal de comunicare fiind naratiunea (povestirea) Naratiunea (modalitate de expunere, alaturi de dialog si descriere) poate fi: - in versuri (balada, poem, epopee) sau proza (nuvela, roman) - subiectiva (povestirea) sau obiectiva (nuvela) - cu forma redusa (anecdote, zicale) sau ampla (roman) Instantele comunicarii narative Autorul: cel care scrie opera literara (scriitor), apare in opera prin intermediul naratorului (exceptie: memorii, jurnal, scrisori) Naratorul: cel care povesteste o intamplare (povestitor) Personaj: (persona=masca,rol) eroul, actantul Cititor: naratar, auditor (cel care recepteaza, interpreteaza mesajul transmis de autor) Tipuri de narator: 1. Raportul narator diegeza (evenimente) extradiegetic (la persoana a III-a) Morometii - intradiegetic (la persoana I) Maitreyi(narator-personaj) - martor (a asistat la intamplare) "Hanu Ancutei" 2. Raportul narator informatie detinuta omniscient (cel care stie tot) Enigma Otiliei - uniscient ( colportor) are informatiile dintr-o singura sursa Hanu Ancutei (Orb sarac) 3. Raportul narator discurs narativ heterodiegetic (la persoana a III-a) Enigma Otiliei - homodiegetic (la persoana I) este martor Hanu Ancutei (Cealalta Ancuta) -autodiegetic (la persoana I) este personaj Maiteryi, Ultima noapte ...(vorbeste despre sine) 1

4. Raportul narator informatie oferita creditabil (spune tot ce stie) Enigma Otiliei - necreditabil (nu spune tot ce stie) V.Voiculescu (cu scopul de a pastra suspansul) Personajul poate fi: a) principal,secundar,episodic b) pozitiv, negativ, dilematic c) real, fantastic, veridic, alegoric (o metafora a realitatii) d) individual, colectiv e) clasic(o singura trasatura de caracter dominanta), romantic (exceptional,evoluand intre extreme), realist (tipic, camplex, surprins in transformare) f) suprapersonaj (hanul din Hanu Ancutei) g) rotund (tridimensional = complex), plat (bidimensional = invariabil) h) agent (domina firul epic), pacient (suporta urmarile actelor altor personaje) i) absent (Nechifor Lipan) j) eponim (da titlul operei literare : Ion, Mara) k) simbolic (apolinic, dionisiac, odiseic, ahileic) l) arhetip (model initial) V.Voiculescu Pescarul Amin etc. Functiile naratorului: 1. narativa (de a povesti) 2. de control sau de regie (citeaza ceea ce spun personajele; indicatiile scenice) 3. de interpretare (isi exprima pozitia ideologica in raport cu ceea ce povesteste) Era groaza a privi aceasta scena sangeroasa (C.Negruzzi) Functiile personajului: 1. de actiune (actioneaza, se misca) Ileana Lostrita 2. de interpretare (actioneaza si judeca) Ion, Ana 3. de reprezentare ca personaj narator (actioneaza, judeca, povesteste): S.Gheorghidiu; comisul Ionita Raportul dintre narator pesonaj creeaza VIZIUNEA NARATIVA: (perspectiva narativa) din spate/"dindarat" (focalizare neutra, zero): autor omniscient (G.Calinescu) impreuna cu (focalizare interna): narator-personaj (C.Petrescu) din afara (focalizare externa) - naratorul stie mai putin decat personajul: narator-martor (Hanu Ancutei)

Constructia subiectului 1. Actiune: faptele, evenimentele ce se succed intr-o opera literara 2. Secvente narative inlantuire (coordonare) finalul unei secvente devine inceputul alteia (Alexandru Lapusneanu) - anternanta (dezvoltari paralele) ; ex: planul taranimii si al intelectualitatii rurale din Ion - insertie (subordonare); povestirea in rama: o secventa noua este inclusa in precedenta 3. Episod: parte a operei literare, circumscrisa unui singur moment 4. Intriga: moment al subiectului (expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamant) ce prefigureaza evolutia naratiunii (declanseaza actiunea) a) intrigi ale destinului: melodramatica (un sir de nenorociri nemeritate ce se abate asupra eroului), sentimentala (eroul iese invingator dintr-o serie de nenorociri), tragica (eroul determina intr-o oarecare masura nenorocirile si isi descopera propria responsabilitate : A.Bologa) b) intrigi ale personajului: de maturizare (Harap-Alb); intriga probei (Harap-Alb); de absolvire (urmareste schimbarile eroului, singurul responsabil pentru nenorocirile existentei sale: Gavrilescu); degenerarii (erou ale carui initiative esueaza rand pe rand: Ghita) 5. Conflict: o lupta, o ciocnire intre doua sau mai multe personaje, intre doua idei, etc. a) exterior (intre personaje): social sau istoric b) interior (psihologic) 6. Relatii temporale si spatiale In cursul naratiunii pot sa apara modificari ale dimensiunii temporale : intoarceri in timp (analepsa); anticipari (prolepsa); reluari ale faptelor. Constructia discursului narativ 1. Incipit: formula prin care incepe opera. Tipuri de incipit: treptat (captatio benevolentiae), abrupt (ex abrupto), incepe cu finalul , o motivatie care se suprapune intrigii 2. Final: nu coincide cu deznodamantul. Tipuri de final: simetric (Rebreanu) coincide cu inceputul, inchis (totul este lamurit) Alexandru Lapusneanu; basmul, deschis (actiunea este suspendata): proza fantastica, suprapus incipitului (intreaga opera este un replay, flash-back) Love story(Erich Segal) tipuri: epilog, morala, poanta, concluzie, formule de incheiere (basm) etc. 3. Elipsa (suspendari ale timpului) omiterea unor elemente sau comprimarea lor in cateva propozitii (C.Negruzzi), inserarea unor reflectii filozofice, morale, estetice. 4. Pauze descriptive: descrieri, portrete, etc. (incetinesc ritmul nararii) PROZA TRADITIONALA mesaj clar, accesibil 3

sentimente nobile, frumoase limbaj elevat, accesibil forma este canonica opera se adreseaza atat cititorului naiv, cat si celui initiat finalitatea operei: sa placa, sa educe, sa moralizeze narator omniscient eroul actioneaza, gandeste in limitele a ceea ce este el, nu poate inceta de a fi el insusi PROZA MODERNA

mesaj ezoteric, ambiguu, incifrat sentimentele pot fi si urate (invidie, ura) limbaj liber, cuvinte urate forma este libera (inoveaza) opera se adreseaza cititorului initiat finalitatea operei : sa displaca (mai ales in poezie); sa creeze dileme, sa nu ofere solutii, sa fie o provocare

narator impersonal are constiinta de sine, se judeca , il intereseaza constiinte numai adevarul propriei

constiinta de sine e prinsa in carcasa constiintei autorului vedem ce vrea eroul sa vedem; stim doar ce stie el

Literatura absurdului: neaga caracterul rational, coerent al vietii, proclamand ilogicul, aberantul (S.Kirkegaard, J.P.Sartre, A.Camus, M.Heidegger). Pentru acesti scriitori, absurdul denumeste incapacitatea omului de a gasi un sens al vietii, de a pune in acord individul cu societatea si rigorile ei. Holomorfism: calitate a unei opere, de a-si pastra, desfacuta in fragmente, coerenta (Hanu Ancutei) Hipotext: text sursa, element de inspiratie pentru alta opera (Letopisetul Tarii Moldovei- Alexandru Lapusneanu) Hipertext: textul nou obtinut Umberto Eco delimita: 1.intentio auctoris = ceea ce a vrut autorul sa transmita 2.intentio operis = ceea ce a rezultat 3.intentio lectoris = ceea ce intelege cititorul Opera este: produsul unui alt eu decat cel manifestat in viciile noastre (M.Proust) un tradator periculos al autorului(T.S.Eliot) trebuie sa se elibereze de persoana autorului(Gaitan Picon) nu se exprima ce se traieste, ci se traieste ceea ce se exprima (Gaston Bachelard) orice cunoastere pe care n-a precedat-o o senzatie e de prisos (A.Gide) Je est un autre (Rimbaud) M-me Bavary cest moi (Flaubert)

CLASICISM

Reprezinta o atitudine estetica existenta dintotdeauna in nazuinta omului spre adevar, bine si frumos (antichitatea greaca, latina, Renastere, etc.) Apare in sec. al 17-lea, cel care cristalizeaza estetica acestui curent fiind N.Boileau Arta poetica (1674) Reprezentanti: P.Corneille, La Fontaine, La Bruyere, Eminescu, Slavici,Caragiale, Creanga In filosofie: Descartes In pictura: Paussin, Lorrain In muzica: Mozart, Bethoven, Bach, Vivaldi Trasaturi: - opera unitara - primatul ratiunii (in lupta dintre ratiune si sentiment, invinge ratiunea) - modelul antichitatii greco-romane - imbinarea frumosului cu binele si adevarul - norme precise de compozitie (regula celor trei unitati: timp, loc, actiune) - natura are o valoare decorativa - tipuri umane dominate de o singura trasatura de caracter (cultiva exemplarul, prototipul) - personajele provin mai ales din aristocratie (insusiri morale inalte) - separarea neta intre genuri si specii (oda,satira,epistola,epopeea,fabula, tragedia,comedia) - arta trebuie sa moralizeze - obsesie a idealului - echilibru, masura, armonie - obiectivitatea autorului (rational, impersonal) - stilul este dominat de : puritate, claritate, concizie, sobrietate - asaza in centrul atentiei omul Clasicismul francez va influenta puternic literatura romana: Alecsandri (influentat de Moliere); G.Alexandrescu (influentat de La Fontaine)

ROMANTISMUL

Apare in sec.al 19-lea in Anglia, ca opozitie la clasicism (reguli rigide, imaginea conventionala a lumii, etc.) Romantismul isi trage izvoarele din Evul Mediu (Cantecul Niebelungilor), din legendele cavalerilor Mesei Rotunde, din operele scriitorilor renascentisti: Boccaccio, Dante, Petrarca. Reprezentanti:In filosofie: Fr.Schelling, Schopenhauer, Nietzsche,etc. In pictura : E.Delacroix, T.N.Gericault, etc. In muzica : Weber, Chopain, Schubert, Berlioz, Schumann, etc. In literatura: W.Scott( Ivanhoe) , Byron (Cain), Novalis (Heinrich von Ofterdingen), Hoffman (Elixirurile dragostei), Heine (Loreley), H.Melville (Moby Dick), E.A.Poe (Corbul), Puskin (Boris Godunov) Romantismul se cristalizeaza prin Prefata lui V.Hugo la drama Cromwell(1827). Trasaturi: - primatul sentimentului (in lupta dintre ratiune si sentiment, invinge sentimentul), al imaginatiei (lumea imaginatiei este insasi lumea eternitatii Blake) - personajul exceptional ce actioneaza in imprejurari exceptionale (evolueaza intre extreme), face parte din toate mediile sociale - cadrul natural este nocturn, exotic sau indepartat (evadarea in trecut) - categorii estetice:fantasticul (Hoffmann, Eminescu),uratul, grotescul, macabrul etc - personajul traieste la limita dintre oniric (vis) si real (lumea devine vis, visul devine lume Novalis) - analiza: inconstientului, a visului, a halucinatiilor - sentimentul naturii (descrieri, natura personificata, etc.) - teme romantice: natura, istoria, iubirea, folclorul, etc. - imbogatirea limbajului (apeleaza la toate straturile limbii) - amestecul genurilor (Luceafarul) - specii romantice: elegia, meditatia, poemul filosofic, balada, nuvela, drama romantica,etc. - subiectivitatea autorului - negarea normelor rigide (originalitate, libertatea formei) - antiteza - categorii estetice: fantasticul, uratul, grotescul, macabrul In Romania, cunoaste trei etape:

- preromantismul: A.Muresanu, Gr.Alexandrescu, I.H.Radulescu (oscileaza intre clasicism si romantism) - perioada pasoptista: A.Russo, N.Blacescu, D.Bolintineanu, V.Alecsandri - perioada de maturitate: M.Eminescu Prelungiri ale romantismului si clasicismului: Goga, Cosbuc, Macedonski

REALISMUL

Este curentul dominant al sf.de secol al XIX-lea si sec.al XX-lea, contribuind la realizarea unor ample fresce sociale. In sens larg, elemente realiste se intalnesc in operele literare din toate timpurile (se inspira din realitate; exp: Alexandru Lapusneanu) Curentul a fost teoretizat de H.de Blazac, in prefata de la Comedia umana (1842) Speciile literare cultivate sunt: romanul, nuvela, schita, drama si comedia Trasaturi: - reprezentare veridica a realitatii - prezinta cu obiectivitate realitatea - atitudine critica fata de societate - acorda o deosebita importanta amanuntelor semnificative (descrieri minutioase) - stilul este caracterizat de precizie si sobrietate (impersonal) - observatie sociala si psihologica - valoare documentara a operei - personaje tipice in imprejurari tipice (caracteristice pt.societatea vremii) - surprinderea personajului in transformare (caractere complexe) - lipsa de idealizare - personajele sfarsesc mai totdeauna prost, viata lor fiind istoria unui esec Un personaj tipic este arivistul (parvenitul) Exp: Julien Sorel (Stendhal) Rastignac (Blazac) Dinu Paturica (N.Filimon) Tanase Scatiu (D.Zamfirescu) Stanica Ratiu (G.Calinescu) Reprezentanti: Balzac, G.Flaubert, Stendhal, Ch.Dickens, Gogol, Dostoievski, Tolstoi, Cehov, H.Ibsen, M.Twain, L. Rebreanu, C.Petrescu, G.Calinescu, M.Preda, etc.

Simbolismul

- apare n Frana ca o reacie mpotriva parnasianismului, romantismului i naturalismului. Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas (1886) care public articolul ,,Le symbolisme. Reprezentani:-S. Mallarme, P.Verlaine, A.Rimbaud, etc. n Romnia apare la sfritul sec. XIX ca reacie la smntorism. Reprezentani:-tefan Petic, Dimitrie Anghel, I.Minulescu, Elena Farago, G.Bacovia, etc. Trsturi: - cultivarea simbolului (a vedea un lucru prin alt lucru) - sugestia(cuvntul nu trebuie s numeasc, ci s sugereze) ,,a sugera: iat visul! (S. Mallarme) - corespondene (analogii ntre senzaii, emoii, imagini) ,,primvara: o pictur parfumat cu vibrri de violet (G.Bacovia) - muzicaltate (,,muzica nainte de toate-Verlaine) - versul liber Poetii simbolisti sunt plictisiti de oras,de lumea in care traiesc,sufera de spleen,melancolie generata de atmosfera terna a micilor targuri provinciale. Posibilitatea de abandonare a realului consta in uitare,nevroza sau vitalism. C.Dobrogeanu-Gherea (Cauza pesimismului in literatura si arta) si N.Iorga (Samanatorul) critica acerb curentul,afirmand ca Baudelaire este un poet al decaderii(initial, curentul s-a numit "decadentism". Teme i motive: nevroza, plictiseala, singurtatea, toamna, mediul urban ce zdrobete individualitatea, (,,oraul luminat electric/ ddea fiori de nebunie-Bacovia) parcul, statuile, ploaia, iarna, instrumente muzicale (violina, clavirul, pianul, fanfara, etc.), evadarea dintr-un univers terorizant, inchis, catre zone indepartate (I.Minulescu),tema asociata deseori cu exotismul.

DACIA LITERARA

M.Kogalniceanu (1817-1891), coleg de scoala cu V.Alecsandri scoate la 30 ian.1840 revista Dacia literara (vor aparea doar 3 numere), unde exprima principiile romantismului romanesc. In Introductie el stabileste cateva idei care stau la baza miscarii romantice din Romania: - literatura trebuie sa fie originala si specific nationala (avand ca surse de inspiratie istoria poporului, folclorul si natura patriei) - combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre - limba si literatura romana trebuie sa dobandeasca un caracter unitar - critica literara trebuie sa fie obiectiva vom critica cartea, iar nu persoana Revista isi mai propunea: - autonomia factorului estetic (politica trebuia exclusa din preocuparile revistei) - afirmarea duhului national (promovarea specificului national) - inlocuirea alfabetului chirilic - sprijinirea idealului de eliberare si unitate nationala - reflectarea problemelor sociale - satirizarea viciilor oranduirii feudale - realizarea unei antologii de poezie romaneasca - unirea in paginile revistei a tuturor scriitorilor, indiferent de zona Programul revistei a avut mare impact asupra creatiei literare, declansand un proces de imbinare echilibrata a traditiei cu inovatia (scriitorii vor prelua motive ale romantismului european: motivul strigoiului, trecerea ireversibila a timpului, noptile, geniul, evocarea trecutului istoric,etc.) Epoca literara generata de aparitia revistei, perioasa pasoptista, reprezinta un proces de efervescenta creatoare, prin receptarea aproape simultana a clasicismului (epistole: Epistola domnului Iancu Vacarescu Gr.Alexandrescu; ode: Oda lui Schiller I.H.Radulescu; fabule: Cainele si catelul Gr.Alexandrescu; satire: Satira. Duhului meu Gr.Alexandrescu; epopee: Anatolida I.H.Radulescu, etc.) si a romantismului (meditatia: Umbra lui Mircea. La Cozia Gr.Alexandrescu; elegia: Miezul noptii Grigore Alexandrescu; nuvela istorica: Alexandru Lapusneanu C.Negruzzi; balada: Mama lui Stefan cel Mare D.Bolintineanu) Dramaturgia este reprezentata de V.Alecsandri, scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul, prin ciclul Chiritelor MODERNISM. EUGEN LOVINESCU

Modernismul include toate acele miscari artistice care exprima o ruptura fata de traditie (simbolism, expresionism, dadaism, etc.) In critica romaneasca, cel care a teoretizat modernismul a fost Eugen Lovinescu. Revista Sburatorul apare in 1919 la Bucuresti, dar mai importanta decat activitatea revistei a fost activitatea cenaclului cu acelasi nume . Revista isi propunea sa descopere tinerele talente (I.Barbu, C.Petrescu, V.Streinu). E.Lovinescu formuleaza teoria sincronismului in Istoria civilizatiei romane moderne, plecand de la constatarea ca progresul are la baza principiul imitatiei, prin care primitivul incearca sa-l ajunga pe civilizat, sateanul pe orasan, copilul pe adult. El neaga astfel teoria formelor fara fond (T.Maiorescu), afirmand necesitatea imprumutarii a cat mai multor forme, care isi vor crea apoi fondul ( de la simulare - la stimulare). Teoria imitatiei o preia de la psihologul francez Gabriel Tarde . Face disocierea intre etic (morala), etnic (folclor) si estetic (frumos), constatand ca eticul domina literatura samanatorista si etnicul, cea poporanista. El va va pune accent pe estetic, pe valoare: numai asa putem realiza procesul de sincronizare cu literaturile europene Elaboreaza si teoria mutatiei valorilor, prin care considera ca, sub actiunea timpului, operele litarare isi modifica valoarea estetica, unele devenind inactuale (ex: I.L.Caragiale) Promoveaza modernizarea literaturii, prin trecerea de la liric la epic, de la subiectiv la obiectiv(in poezie), de la o literatura de inspiratie rurala la una citadina, precum si aprofundarea analizei psihologice, intelectualizarea literaturii, autenticitate etc.(in proza).

Poezie moderna -T. Arghezi: estetica uratului, calitatea materialului lexical -L. Blaga: concepte filosofice(cunoasterea), tehnica ingabamentului, versul liber, limbaj neologistic,metafora revelatorie -I. Barbu: poezia ermetica, discontinuitatea in fraza, termeni rari sau de specialitate matematica, tendinta de a da in context un alt sens cuvintelor, ambiguitate

TRADITIONALISM

Pretuieste si apara traditia, inteleasa ca o suma de valori expuse pericolului degradarii (conservarea valorilor autohtone). Definitorie este pasiunea pentru folclor si pentru trecutul national. 1. Gandirismul : revista Gandirea apare la Cluj, in 1921, avandu-l ca redactor pe Cezar Petrescu. Mai tarziu (Bucuresti, 1922 ) Nichifor Crainic va sublinia orientarea revistei spre definirea spiritualitatii romanesti. Se realizeaza o noua directie in literatura romana: gandirism sau ortodoxism (influenta elementului religios): poporul roman nu s-a crestinat precum slavii sau ungurii, ci noi ne-am nascut crestini.Ortodoxismul defineste structura sufleteasca a unui popor care arunca samanta in brazdele pamantului si speranta in norii vazduhului Reprezentanti: T.Arghezi, L.Blaga, Mateiu Caragiale, V.Voiculescu, I.Pillat, etc. 2. Samanatorismul : este orientarea literara cu punct de plecare in prograul revistei Samanatorul (Bucuresti, 1901), condusa de Vlahuta, Cosbuc si N.Iorga. Ideea principala viza lumea taraneasca: ea trebuia adusa la un nivel mai inalt de cultura, necesar pentru pregatirea reformei sociale. Trasaturi: - paseismul (intoarcerea spre trecutul idealizat) - idilismul (infatisarea pitoreasca a satului romanesc) - sentimentul dezradacinarii de sat - opozitia sat-oras - predilectia pentru scene tari - personaje dominate de instincte Reprezentanti: St.O.Iosif, O.Goga, E.Garleanu, Sadoveanu, etc. 3. Poporanismul: este o orientare literara caracterizata prin simpatie fata de popor, avand ca punct de plecare revista Viata romaneasca (Iasi, 1906), condusa de Garabet Ibraileanu. Trasaturi: - atitudine critica fata de societate - simpatia fata de taranime - negarea falsei infrumusetari a vietii - idealul de iluminare a taranimii Reprezentanti: C.Hogas, G.Galaction, I.Agarbiceanu, etc. Traditionalism -V.Voiculescu (Gandirism) - tematica religioasa - evocarea universului rural - cultivarea formelor prozodice traditionale - valorificarea miturilor autohtone - evocarea spiritualitatii romanesti

Junimea i Convorbiri literare

n 1863 se ntlnesc la Iai: Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi i Titu Maiorescu i hotrsc s organizeze o societate literar pe care o numesc ,,Junimea. n prima etap, activitatea a constat ntr-o serie de conferine pe teme literare, istorice, lingvistice, filosofice, etc. sau n lecturi din opere cunoscute sau producii originale. Din 1874 societatea se mut la Bucureti, n aceast etap activitatea constnd n lectura operelor originale (V. Alecsandri - ,,Despot Vod; I.L. Caragiale - ,,O noapte furtunoas; M. Eminescu - ,,Luceafrul; A. Macedonski - ,,Noapte de decemvrie, etc. ). n 1867 Junimea scoate o revist proprie: ,,Convorbiri literare care va aprea pn n 1944. n paginile ei i public operele scriitori ca: Eminescu, Creang (,,Amintiri din copilrie), Alecsandri (,,Pasteluri); Caragiale, Cobuc, Slavici, etc. Tudor Vianu considera c junimismul are urmtoarele trsturi: nclinaia spre filozofie, spirit oratoric, clasicism, ironie,spirit critic Titu Maiorescu (1840-1917) urmeaza Facultatea de Filosofie la Berlin;intors la Iasi va fi director al Colegiului National si al Scolii normale de Invatatori Trei Ierarhi (unde il are ca elev pe Creanga), apoi este numit rector,pentru ca la 31 de ani sa ajunga ministru(al Instructiunii Publice). n prima parte a activitii sale public studii cu un pronunat caracter polemic cu scopul de a descuraja literatura mediocr (1867-1873): ,,Despre scrierea lb. rom. (ortografia propus este cea pe care o folosim i astzi), ,,O cercetare critic asupra poeziei romne de la 1867 (o ncercare a junumitilor de a alctui o culegere de poezie romneasc), ,,n contra direciei de astzi n cultura romn (face observaia c dezvoltarea rii s-a realizat prin mprumutarea de la alte civilizaii europene a unor forme ce nu corespund fondului, spiritului, tradiiilor romneti => teoria formelor fr fond. ,,nainte de a avea nvtori steti, am fcut coli prin sate, nainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii i universitinainte de a avea o cultur am fcut atenee nainte de a avea artiti, am fcut conservatorul de muzicetc.) n a doua perioad (1882-1907) public studii care nu mai trateaz probleme generale ci opere particulare: ,,Comediile domnului Caragiale;,, Poei i critici; ,,Eminescu i poeziile lui (primul studiu dedicat marelui poet) ,,literatura poetic romn va ncepe sec.XX sub auspiciile geniului lui i forma limbii naionale, care i-a gsit n poetul Eminescu cea mai frumoas nfptuire pn astzi, va fi punctul de plecare pentru toat dezvoltarea viitoare a vemntul cugetrii romneti.

Cuvnt. Text. Comunicare.

Cuvntul are mai multe sensuri denotativ (propriu,obviu): sensul conceptual, relativ stabil (S-a lovit la picior) conotativ (figurat,obtuz): sensul emotiv, afectiv (Pe un picior de plai). Cmpul semantic = cuvintele care se refer la o anumit tem (poezia Plumb de G. Bacovia conine cuvinte din aceeai arie semantic: sicriu, funerar, mort, coroane, etc.) Orice proces de comunicare presupune existena a ase factori: emitor (cel care transmite informaia) mesaj (informaia transmis) receptor (cel care primete informaia) contact(direct sau prin intermediul scrisului) cod (acordarea aceleiai semnificaii unor cuvinte) context (la ce ne referim, despre ce discutm) Funciile comunicrii 1) Expresiv (emotiv): se exprim emoia emitorului 2) Poetic: mesajul se pune n valoare pe el nsui (texte literare) 3) Conotativ (persuasiv): efectul de convingere pe care mesajul l are asupra receptorului 4) Fatic: dac emitorul i receptorul sunt sau nu n contact direct 5) Metalingvistic: presupune gesturi, mimic, ton i conine referiri la codul utilizat 6) Referenial (cognitiv): informaiile trimise (texte tiinifice) Stilul direct, indirect, indirect liber 1) Direct: red o replic n forma n care ea a fost enunat, rolul scriitorului fiind acela de a introduce cuvinte 2) Indirect: presupune prezena unui verb de declaraie, tranzitiv i implic existena unui raport de subordonare Trecerea de la vorbirea direct la cea indirect presupune anumite transformri: vocativul se transform n dativ sau acuzativ, pronumele de persoana I II trece la persoana III-a; imperativul devine conjunctiv, etc. 3) Indirect liber: nu este introdus prin verbe declarative i nici prin conjuncii subordonatoare. Are rolul de a interfera planul autorului cu cel al personajelor.

Opera literar Def: lucrare n versuri sau proz n care autorul creeaz un univers imaginar i folosete resursele expresive ale limbii GENUL EPIC = cuprinde operele n care autorul i exprim sentimentele prin intermediul personajelor i ntmplrilor. a) epica popular b) epica cult n versuri (specii: balad, legend) n proz (specii: basm) n versuri (specii: fabul, legend, balad, poem, epopee, etc.) n proz (specii: schi, nuvel, povestire, roman, basm, etc.) GENUL LIRIC = cuprinde operele n care se exprim n mod direct idei i sentimente a) lirica eului (autorul i exprim propriile sentimente) Mai am un singur dor b) lirica obiectiv (autorul exprim sentimentele altora) La oglinda G.Cosbuc c) lirica mtilor (poetul exprim sentimentele cu ajutorul unui personaj cu valoare de masc exp: Luceafrul) Specii: pastel, elegie, od, satir, sonet, glos, rondel, etc. GENUL DRAMATIC = cuprinde operele n care autorul i exprim ideile i sentimentele prin intermediul personajelor i ntmplrilor. Sunt operele scrise cu intenia de a fi jucate pe scen. Specii: tragedia, comedia, drama, melodrama, farsa, etc.

Literatura popular Cuprinde creaiile literare de o mare vechime i varietate, strns legate de gndirea i simirea poporului. Clasificare: n funcie de ritual poezia obiceiurilor (exp: Crciun) poezia ceremonialurilor de trecere (botez, nunt, inmormantare) poezia descntecelor fr funcie ritual creaii epice (basmul, balada, etc.) creaii lirice (doina, cntec, etc.) - creaii aforistice i enigmatice (proverbe, zictori, ghicitori) Caracteristici: caracter anonim (nu au autor cunoscut) caracter oral (au fost transmise prin viu-grai) caracter colectiv (fiecare generaie a contribuit la desvrirea formei artistice) caracter sincretic (mbin literatura cu muzica sau dansul) caracter tradiional (a pstrat aceleai teme i motive) Teme: natura, dragostea, istoria, condiia vremelnic a omului Motive: dorul, jalea, codrul, haiducul, cucul, pstorul, mndra, badea (neica),etc. Mituri populare romneti 1. mitul originii poporului romn (al etnogenezei) =>Traian i Dochia 2. mitul jertfei pentru creaie =>meterul Manole 3. mitul erotic al zburtorului 4. mitul reintegrrii n natur dup moarte => Mioria

Structura operei literare versificate

Poezie: art a limbajului care prin ritm, armonie i imagine sugereaz o emoie, un sentiment sau o idee. 1) Construcia exterioar titlul incipitul (formula introductiv) mprirea pe versuri, strofe, cnturi, etc. Strofa: monovers (1 vs); distih (2 vs); terin sau teret (3 vs); catren (4 vs); cvinarie (5 vs); sextin sau senarie (6 vs); septet (7 vs); octava (8 vs); nona (9 vs); decima (10 vs). Emistih : jumatate de vers. Cenzura : pauza ce imparte versul in 2 emistihuri. Clauzula : vers final al strofei. Vers letrizat : incep cu aceeasi litera. 2) Construcia lingvistic metric, ritm, rim Msur: numrul de silabe dintr-un vers Rim: monorim (a. a. a. a.); mperecheat (a. a. b. b.) ncruciat (a. b. a. b.); mbriat (a. b. b. a.) variat (amestecat); semirim (rimeaz doar 2 vs din 4) vers alb (fr rim); vers liber (fr rim i ritm) Ritm: succesiunea silabelor accentuate i neaccentuate: a) trohaic (bisilabic): prima accentuat : -' - / -' - / b) iambic (bisilabic): a doua accentuat: - -' / - -' / c) amfibrahic (trisilabic): a doua accentuat: - -' - / - -' - / d) dactil (trisilabic): prima accentuat: -' - - / -' - - / e) anapest (trisilabic): a treia accentuat: - - -' / - - -' / f) coriamb (cuaternar): troheu + iamb: -' - - -' / -' - - -' /

3) Construcia intern: imagini poetice (vizuale, auditive, olfactive, etc.); figuri de stil, secvene lirice, relaii de simetrie sau de opoziie ntre secvene, cuvinte i sintagme recurente (refren,repetitii, laitmotiv). Relatii de simetrie (paralelism sintactic, poezii cu forma fixa) si opozitie ( campuri semantice, antiteza, oximoron, conjunctii adversative). TEMA : aspectul realitatii surprins de autor (natura, iubire, moarte, timp, istorie, folclor, conditia geniului etc ). MOTIV : modul in care este realizata tema. Laitmotiv : motivul central ( care se repeta ). Exp. - personaje : eroul, indragostitul, copilul neascultator etc. - obiecte : oglinda, fereastra, castelul, cartea etc. - maxime : fugit irreparabile tempus, carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis etc. - numere simbolice : 3, 7, 10 etc. -concepte : familie, stat, tradare, vis, singuratate etc. IDEE : semnificatia operei (atitudinea autorului fata de tema ). IMAGINE ARTISTICA : modul n care autorul ilustreaz viaa, n care recreeaz lumea cu mijloace specifice.

In Antichitate, poezia era vazuta ca mimesis (imitatie). Antipoetica incepe sa se structureze odata cu aparitia romantismului. V.Hugo reabiliteaza uratul, ca forma estetica predilecta "frumosul nu are decat un tip, uratul, o mie". Noi modalitati expresive apar odata cu simbolismul. G. Apollinaire foloseste noi tehnici, specifice suprarealistilor si cubismului literar (colaje, caligrame). A. Rimbaud considera ca scopul poeziei este "sa vada nevazutul, sa auda neauzitul". Hugo Friedrich ("Structura liricii moderne") deosebea doua mari orientari: "lirica... formelor libere...si o lirica... a austeritatii formelor".

Figuri de stil (ornare verbis) aliteraia: repetarea unui sunet (grup de sunete) cu efect eufonic, imitativ i expresiv adormind n armonia; vjind ca vijelia alegoria: invocarea uni imagini prin intermediul altei imagini (Mioria alegoria moarte-nunta; Luceafrul; fabule, ghicitori, etc.) anacolut: ntreruperea continuitii sintactice n propoziie sau fraz (Iar el privind de sptmni / i cade drag fata. Nu tiu alii cum sunt, dar eu, cnd m gndesc parc mi salt inima (corect era: lui; mie) anafora: repetarea unui cuvnt (mai multe cuvinte) la nceperea unor versuri, strofe, fraze, etc. Se oglindi adnc n el / De zece ori fr sfial, /Se oglindi n pielea-i cheal (I. Barbu) antiteza: opoziia dintre doi termeni (procedeu romantic) Noapte de decemvrie = antiteza emir-omul obinuit; Bagdad-deert; etc. antonomaza: se nlocuiete un substantiv propriu cu unul comun sau invers. Luceafrul poeziei romneti (pentru M. Eminescu) asonana: rim imperfect, bazat doar pe asemnarea ultimelor sunete. Pe Arge n jos / Cu turma ai fost chiasm: ncruciarea nelesurilor unor cuvinte. Tremura lucrnd / lucra tremurnd Viu printre mori sunt / un mort printre vii comparaie: se compar doi termeni pe baza unor nsuiri comune faa-i roie ca mrul diafora: utilizarea succesiv a unui cuvnt cu nelesuri diferite pinea fierul o rodete, / Tot cu fierul o pstrm(plugul/arma) elipsa: omiterea unor elemente. iarna ne ddeam pe ghea i la sniu. enumeraia: nsuirea unor termeni, aspecte, fapte referitoare la aceeai tem. n ochi, n flori, n buze ori morminte epifora: repetarea unui cuvnt (grup de cuvinte) la sfritul unui vers, fraze, etc. (inversul anaforei) Salonul alb visa cu roze albe / Un vals de voaluri albe eufemism: nlocuirea unei expresii cu alta. tmiet i aghezmuit (pentru but) exclamaie retoric: se exprim n mod direct sentimente de admiraie Ct de frumoas te-ai gtit !

epitet: exprim nsuiri deosebite ale obiectelor. Se adaug unor verbe sau substantive n vzduh voios rsuna clinchete de zurgli. Se exprim prin: adjectiv (mndru ntuneric); adverb (se-ntinde falnic) sau substantiv (pdure de argint). Poate fi: simplu (tain cltoare); dublu (lungi troiene cltoare); sau multiplu (cmpia se aterne tcut, neted, uscat) tipuri de epitete: personificator suspin-n flori molatic (izvorul) metaforic pr de aur hiperbolic gigantic cupol aliterativ slbatic splendoare onomatopeic vocea-i vuind pleonastic mulime de norod sinestezic pictur parfumat cu vibrri de violet hiperbat: ntreruperea ordinii ntr-un enun prin introducerea unui termen (mai muli termeni). feciori, la zece fete, cinci hiperbola: exagerarea unei nsuiri Vod-i un munte imprecaie: invocarea unor forte supranaturale pentru mplinirea unor aciuni distructive (blesteme) arz-l-ar focul s-l arz! ingabamentul: continuarea ideii n versul urmtor, fr pauz marcat Eu / stau pe rm i sufletul mi-e dus de-acas interogaie retoric: adresarea unei ntrebri la care nu se ateapt rspuns Voi suntei urmaii Romei? invocaie retoric: adresarea ctre o persoan absent sau imaginar de la care nu se ateapt nici o intervenie Cum nu vii tu, epe Doamne Deteapt-te romne! invectiv: cuvnt jignitor la adresa unei persoane sau situaii ce suntei: nite miei! inversiunea: schimbarea ordinii fireti a cuvintelor. slbatic splendoare litot: opusul hiperbolei (atenuare) atta strlucire-ncape / n bietul bordeia de paie metafora: se nlocuiete un termen obinuit cu unul neobinuit acolo-n ochi de pdure (poian) cuibar rotind de ape (vrtej) metonimie: (aluzia) se nlocuiete un cuvnt cu un altul cu care se afl n relaie logic. pe Vod-l zrete clare trecnd / Prin iruri cu fulgerul-n mn gonind cntrile onomatopee: imitarea unor sunete un tropot de copite, potop ropotitor oximoron: asocierea a dou cuvinte ce exprim noiuni contradictorii dureros de dulce; dulce jale; mbriare mereu dureroas, minunat mereu; flori de mucigai etc.

personificare: se atribuie nsuiri omeneti lucrurilor, fenomenelor, etc. se ntreab trist izvorul repetiie: folosirea succesiv a unui sunet, cuvnt, grup de cuvinte Manole, Manole / Metere Manole sinecdoca: nlocuirea unui nume cu altul (ntregul prin parte, generalul prin particular) toi craii multului rotund (pmntul) sinestezia: imaginea este perceput pe calea mai multor simuri primvara: o pictur parfumat, cu vibrri de violet cntecul tu ca o lavand sonor tautologia: - repetarea unui cuvnt, dar cu funcii sintactice diferite sau alturarea unor propoziii identice ca neles Frate, frate, dar brnza-i pe bani; Ce-i frumos, e frumos - cuvinte compuse cu valoare de superlativ absolut: Zna znelor, frumoasa frumoaselor, ce e val ca valul trece, etc.

Stilul Este o variant a limbii care ndeplinete funcia de comunicare ntr-un domeniu de activitate. 1. Beletristic (artistic) = folosit n operele literare caracteristici imagini artistice, sens figurat (conotaie), figuri de stil, se adreseaz sensibilitii, sinonimia, polisemia etc. 2. Administrativ (oficial) = folosit n actele oficiale caracteristici obiectiv, impersonal, clar, apeleaz la cliee, terminologie specific, lipsit de ncrctur afectiv, propozitii conditionale, de scop, concesive, de timp, genitiv si dativ prepozitional (conform legii) etc. 3. tiinific = folosit n lucrri cu caracter tiinific sau tehnic caracteristici obiectivitate, se adreseaz gndirii, sens propriu (denotaie), numeroase neologisme, predomina substantivele (N,Ac) si verbele la prezent,coordonare conclusiva, propozitii conditionale etc. 4. Publicistic (jurnalistic) = folosit n mass-media caracteristici exprim o atitudine, forme variabile (articol, cronic, coresponden, editorial, interviu, tire, etc.), tonalitate polemic, exprimare accesibil, titluri ocante, genitiv si dativ prepozitional, grade de comparatie, diateza pasiva etc. 5. Familial (colocvial) = folosit de toi vorbitorii limbii caracteristici: mijloace non-verbale (gesturi, mimic), ncrctur afectiv, nclcarea regulilor, argou, jargon, interjecii, imperative, etc. Caliti generale ale stilului 1.Claritate (coninut limpede) Defecte ale stilului Obscuritate (pronunarea incorect), nonsensul, echivocul (exprimarea ambigu), pleonasmul 2.Proprietatea (concordana dintre intenia scriitorului, coninut i expresiile alese) 3.Precizia (exprimare clar, logic) Prolixitatea (cuvinte de prisos), digresiunea 4.Corectitudinea (respectarea normelor literare) 5.Puritatea (utilizarea formelor consacrate prin uz) Impuritatea (arhaisme, regionalisme) (abateri de la subiect) Anacolut, solecismul (lipsa acordului) Amestecul stilurilor

Caliti, particulariti ale stilului a) naturaleea (exprimarea fireasc, degajat) b) simplitatea (folosirea termenilor uzuali) c) armonia (folosirea cuvintelor ce confer muzicalitate comunicrii) d) demnitate (evitarea exprimrii grosolane, vulgare) e) retorism (respectarea construciei unui discurs) f) finee (subtilitatea n exprimare, aluzii fine) g) ironie (dezaprobarea aspectelor negative) h) concizie (utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare). Opusul ei este POLILOGHIA i) oralitate (folosirea particularitilor limbii romne)

Romanul Specia genului epic n proz, de mare ntindere, cu o aciune complex ce se desfoar pe mai multe planuri, cu personaje numeroase bine individualizate. Clasificare: - dup situarea n timp a aciunii: istoric, contemporan, de anticipaie, etc - dup cadrul social: uban, rural, exotic, etc - dup forma de organizare epic: epistolar, jurnal, eseistic - dup curentul literar: romantic, realist, naturalist - dup tehnica narativ: balzacian, stendhalian, proustian etc - dup procedeul narativ: psihologic; sentimental, etc - dup amploarea epic: saga, roman fluviu, etc - dup respectarea cronologiei: tradiional, modern - dup ceea ce reprezint n raport cu realitatea: alegoric,realist, fantastic, parabolic Reprezentani: Miguel de Cervantes Don Quijote Stendhall Rou i negru, Mnstirea din Parma Honore de Balzac "Comedia Uman" Gustave Flaubert Doamna Bovary, Educaia sentimental Dostoievski Crim i pedeaps, Fraii Karamazov Lev N. Tolstoi Ana Karenina, Rzboi i pace Marcel Proust n cutarea timpului pierdut Thomas Mann Muntele vrjit, Casa Buddenbrook Franz Kafka Procesul James Joice Ulysse Albert Camus Ciuma, Strinul Gabriel Garcia Marquez Un veac de singurtate, Toamna patriarhului E. Hemingway Adio arme J. Galsworthy Forsyte Saga Andre Gide Pivniele Vaticanului, Falsificatorii de bani W. Faulkner Ctunul

In Romnia apare n a II-a jumtate a sec. al XIX-lea (Dimitrie Bolintineanu Manoil; M. Kogalniceanu Tainele inimii; Al. Vlahu Dan) dar a existat o ncercare i n secolul al XVIII-lea D. Cantemir Istoria ieroglific. Reprezentani: N. Filimon Ciocoii vechi i noi, Duiliu Zamfirescu Viaa la tar, I. Slavici Mara, L. Rebreanu Ion, Pdurea spnzurailor, H. P. Bengescu Concert din muzic de Bach,C. Petrescu "Patul lui Procust", "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi", M. Sadoveanu Baltagul, "Fraii Jderi", G. Clinescu Enigma Otiliei, "Scrinul negru", M. Preda "Moromeii", "Cel mai iubit dintre pmnteni", M. Eliade Maitreyi, D. R. Popescu Vntoarea regal, E. Barbu "Groapa", P. Dumitriu "Cronic de familie" Istoria romanului -Antichitate : "Daphis si Chloe" Longos -roman medieval: "Don Quijote" (cavaleresc, curtenesc) -roman psihologic: "Principesa de Cleves" D-na de La Fayette -roman sentimental: "Noua Eloiza" J.J.Rousseau -roman naturalist: "Familia Rougon-Macquart" E.Zola -roman absurd: "Procesul" Kafka -roman de aventuri pe mare: "Moby Dick" Herman Meville -romanele preriei: "Ultimul mohican" Fenimore Cooper -roman politist: "Un studiu in rosu" Sir Arthur Conan Doyle -roman de anticipatie: "Jocul lui Ender" Orson Scott Card

Roman modern / subiectiv ( Camil Petrescu ) -narator intradiegetic, autodiegetic (discurs la pers I) -complexitatea problematicii (destinul intelectualului) -conflicte interioare -teme ale destinului -final deschis -personajul este o individualitate complexa, marcat de cautari abstracte, de construirea unei lumi ideale (inadaptat, chinuit de incertitudini, insetat de absolut) -dislocari temporale, rememorari, memorie involuntara, fluxul constiintei -tehnica jurnalului ( a scrisorilor - "Patul lui Procust") - comentarii abstracte, termeni neologici, puncte de referinta filosofice

-roman citadin -textul permite interpretari multiple -variatie a registrelor stilistice -subiectul e construit ca o suma de experiente traite de eul narator -autenticitatea stilului ( autenticitatea trairilor si marturisirea lor sincera; experienta traita nemijlocit; luciditatea analizei sinelui; arta e un mijloc de cunoastere; anticalofilismul) Roman realist / obiectiv (G. Calinescu) -univers verosimil (subiectele dau impresia existentei obisnuite, universul imaginar da impresia lumii reale) -narator: extradiegetic, heterodiegetic, omniscient, creditabil -personaje: tipice, complexe (surprine in transformare) -zugraveste o fresca sociala -descrieri minutioase -caracter simetric (incipitul are ecou in final) -se respecta ordinea cronologica -obiectivitatea stilului -incipitul prezinta coordonatele spatiale, temporale si personajele principale -final inchis -elemente balzaciene: tema averii; motive: arivistul, mostenirea; tehnica detaliului; aspectul casei, vestimentatia si detaliile portretului fizic dezvaluie caracterul personajelor; ideea paternitatii; tipul avarului

Roman traditional -univers rustic -teme consacrate: observatie sociala, problematica morala -simetrie, circularitate -narator heterodiegetic, omniscient -conflicte exterioare -respectarea cronologiei -personaje-caractere, tipologice -final inchis -registru stilistic unic

Nuvela
Specie a genului epic n proz, cu un singur fir narativ, avnd un conflict concentrat i personaje puine. Ca ntindere se situeaz ntre schi i roman, iar ca modalitati de expunere mbin naraiunea cu descrierea i dialogul. Apare n secolele XIVXV n Italia (Giovanni Boccaccio); Frana (M. de Navarre) sau Spania (M. de Cervantes). Reprezentani: N.Gogol Taras Bulba; Th. Mann Moartea la Veneia; Luigi Pirandello Nuvele pentru un an; W.Faulkner Ursul; F.Kafka Metarmofoza; E.Hemingway Zpezile de pe Kilimanjaro, etc. Clasificare: nuvele istorice, psihologice, fantastice, anecdotice, filozofice, etc. Nuvela poarta in titlu, de obicei, numele unui personaj sau un topos. Daca in povestire accentul cade pe actiune, in nuvela avem in centru eroul. Reprezentani: Nicolae Filimon Gentilomii de mahala; M.Eminescu Cezara, Srmanul Dionis; I.L.Caragiale n vreme de rzboi, O fclie de Pate; Ioan Slavici Moara cu noroc, Budulea Taichii, Popa Tanda, Comoara; L.Rebreanu Rfuiala, Protii; H.P.Bengescu Ape adnci, Balaurul; M.Eliade Secretul doctorului Honigberger; M.Preda Ferestre ntunecate Nuvela fantastica - distrugerea ordinii firesti a lumii - intamplari care nu pot fi explicate - ezitarea incadrarii in real sau ireal - lumi paralele - transgresarea timpului Nuvela psihologica - se evidentiaza transformarile interioare, framantarile personajelor - conflictele exterioare determina conflictele interioare - analiza psihologica - monolog interior - situatii pline de tensiune Nuvela istorica - personajele sunt figuri atestate istoric - se refera la o epoca trecuta, bine individualizata

Povestirea

Specie a genului epic n proz (derivat din limba slava "povesti") n care se relatez faptele din punctul de vedere al unui narator (naratiune subiectiva). Este de mic ntindere, relatez un singur fapt i are personaje puine. Nuvela se centreaza asupra personajului, iar povestirea este creatoare de atmosfera (centrata pe actiune). Personajul nu este implicat in mod direct, ci este vizat doar prin intermediul actiunii. Are o varietate tematic: fantastic, filozofic, romantic, satiric, etc. Caracteristici -oralitate -ceremonialul spunerii (formule de adresare, motivarea intamplarilor, captarea atentiei) -atmosfera (de petrecere sau intima) -evocarea unui timp trecut Reprezentani: I.Turgheniev Povestirile unui vntor; A.Daudet Povestiri din moara mea; Giovanni Boccaccio Decameronul; E. A. Poe Manuscris gsit ntr-o sticl; N.Gogol Povestiri din Petersburg; E.Hemingway Trei povestiri i zece poeme, n timpul nostru, Brbai i femei; I.Creang Mo Ion Roat, Cinci pini; M.Sadoveanu Hanu Ancuei; V.Voiculescu Pescarul Amin, I.L.Caragiale "La hanul lui Manjoala" , G. Galaction "Moara lui Califar", I.Neculce " O sama de cuvinte".

Dramaturgia Primul teatru a fost construit la nceputul secolului al V-lea . Hr. pe Acropole, n timpul lui Eschil (avea o capacitate de 17000 de locuri). n Romnia, prima reprezentaie de teatru a avut loc n 1818 cu piesa Hecuba de Euripide, meritul aparinnd poetului Iancu Vcrescu. 1. Tragedia: specie a genului dramatic prezentnd personaje puternice angajate n lupta cu destinul sau cu propriile sentimente, conflict soluionat cu nfrngerea eroului. Se nate n cadrul serbrilor organizate n cinstea lui Dionysos (zeul vinului i al veseliei) unde cntreii erau costumai n api (tragos- ap; ode- cntec). Thespis (sec. IV . Hr), considerat a fi ntemeietorul tragediei, introduce primul actor, Eschil pe al doilea, Sofocle pe al treilea. Reprezentani: - secIV . Hr. (sec. lui Pericle)- este epoca de maxim strlucire a tragediei: Eschil Orestia, Perii, Sofocle Oedip rege, Electra, Antigona, Euripide Andromaca, Troienele - Roma antic: Seneca Medeea, Naevius Calul troian - Evul Mediu interzice sentimentul tragicului. - Renaterea: W. Shakespeare Romeo i Julieta, Othello, Regele Lear, Hamlet, Macbeth, Christopher Marlowe: Tragica poveste a doctorului Faust - Clasicism: Pierre Corneille Cidul, Jean Racine Andromaca sec. XVIII-XIX: J. W. Goethe Ifigenia n Taurida sec. XX: T. S. Eliot Omor n catedral

- n literatura romn Mihail Sorbu Patima roie 2. Drama: specia genului dramatic (ntre comedie i tragedie), structurat pe baza unui conflict din care reiese complexitatea vieii reale. Are o mare varietate tematic: social, istoric, mitologic, filozofic, psihologic, etc.Apare n secolul al XVIII-lea la Nivelle de la Chaussee (drama burghez) i Sebastian Mercier (drama istoric) Reprezentani: V. Hugo (drama romantic) Ruy Blas", Schiller Don Carlos,Goethe Faust Shakespeare Richard al-III-lea, Henric al IV lea , Iuliu Cezar etc n Romnia: I. L. Caragiale Npasta, B. P. Hadeu Rzvan i Vidra, V. Alecsandri Despot Vod Al. Davila Vlaicu Vod, B. t. Delavrancea Apus de soare, Viforul, Luceafrul, C. Petrescu Jocul ielelor, Suflete tari, L. Blaga Meterul Manole, M. Sorescu Rceala, etc

3. Comedia: se naste in cadrul serbarilor inchinate zeului Dionysos, care se terminau printr-o procesiune vesela numita komas. Este o specie a genului dramatic n care sunt prezentate personaje, moravuri, care ridiculizeaz. Parintele comediei este considerat Aristofan Broastele , Lysistrata etc. Reprezentani: Plaut Aulularia (tipul avarului prin Euclio); Carlo Goldoni Bdranii, Mincinosul ; Moliere Avarul (Harpagon), Tartuffe, Don Juan, Femeile savante, Bolnavul nchipuit; Beaumarchais Brbierul din Sevilla; W.Shakespeare Visul unei nopi de var, Poveste de iarn, mblnzirea scorpiei, etc; G.B.Show Casele vduvilor; Nikolai Gogol Revizorul. n Romnia: V.Alecsandri Iai n carnaval, Chiria n balon, Chiria n provincie, etc; T. Muatescu Titanic vals, Escu; Victor Ion Popa Tache,Ianche si Cadir etc.

Structura piesei de teatru: act tablou scen = diviziune a piesei de teatru; = subdiviziune a unui act, cuprinznd mai multe scene care se desfoar n acelai dcor; = subdiviziune a unui act care marcheaz fie intrarea sau ieirea unui personaj, fie modificarea

locului sau a timpului aciunii; indicaii scenice (didascalii) = situate ntre paranteze, naintea repliciilor i care cuprind detalii referitoare la rostire, tonalitate, aparinnd autorului.