Sunteți pe pagina 1din 1

Modul in care sunt folosite resursele limbii (lexicale, fonetice, morfologice, sintactice, topice) poate caracteriza un vorbitor sau

o colectivitate (grup); r ezulta ca exista doua mari categorii ale stilului: stilul individual si stiluril e functionale. Inca din 1941, in studiul intitulat "Dubla intentie a limbajului si problema sti lului", Tudor Vianu definea stilul ca fiind "expresia unei individualitati. Autorul studiului isi intareste opinia reproducand definitia data stilului de re numitul lingvist Vossler: "Stilul este intrebuintarea individuala a limbii". In termenii studiului mentionat, stilul individual se caracterizeaza printr-un m are grad de reflexivitate, aflat in raport invers proportional cu tranzitivitate a limbajului. Folosirea individuala a limbii este marcata de subiectivitate, participarea afec tiva a emitatorului dand nastere la trei registre stilistice: neutru, solemn si familiar. Stilurile functionale ale limbii romane sunt, fundamental, in numar de patru si anume: beletristic, (artistic), stiintific, administrativ si publicistic. Stilul beletristic (artistic) se foloseste in operele literare si prezinta ur matoarele trasaturi: folosirea termenilor cu sens figurat ca si a acelora care, prin anumite calitat i, trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente; bogatia elementelor lexicale (folosirea termenilor regionali, arhaici, a neologi smelor si chiar a termenilor de jargon sau argou); stilul beletristic se adreseaza, mai ales, sensibilitatii si imaginatiei; relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii. Stilul stiintific se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alt e cuvinte, in lucrarile stiintifice. Acest stil prezinta urmatoarele caracteristici: folosirea unor notiuni / teorii stiintifice exacte si a unor rationamente rigur oase; utilizarea unor neologisme din lexicul propriu fiecarei stiinte; folosirea cuvintelor monosemantice; claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propoziti ei / frazei), precizie, corectitudine; utilizarea sensului propriu al cuvantului; un grad mare de tranzitivitate; fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular. Stilul administrativ se utilizeaza in documente oficiale (cerere, memoriu, ra port,referat, proces-verbal, curicullum vitae), in documente referitoare la acti vitatea unor institutii sau la relatiile administrative, politice, juridice etc. Stilul administrativ prezinta urmatoarele trasaturi: precizia si concizia exprimarii; caracterul neutru al registrului lingvistic; prezenta cliseelor lingvistice (formule si termeni consacrati care dau claritate si uniformitate exprimarii); lipsa figurilor de stil. Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public si prezinta urmatoarele trasaturi specifice: lexic accesibil unor categorii de cititori de nivel intelectual mediu; lipsa expresiilor de specialitate sau proprii unui anumit domeniu; constructii dense, uneori eliptice, adaptate la nevoile comunicarii unui numar c at mai mare de informatii; in unele cazuri se pot folosi expresii poetice, revelatoare, formule familiare, lexic bogat sau chiar figuri de stil.