Virgil Vatasianu, Istoria Artei- Arta din perioada Renasterii, Editura Meridiane, Bucuresti,1876 SCULPTURA Primele ecouri ale

renasterii se intilnesc in sculptura de piatra, in sarcofagele simbolice asezate de catre regele Matei Corvinul, probabil prin 1480, in catedrala din Alba Iulia, in amintirea tatlui sau, loan de Hunedoara, si a fratelui sau, Ladislau. Din aceste sarcofage se mai pastreaza doar fragmente, combinate actualmente din piese disparate. Cele doua lespezi laterale, una infaisind in relief o lupta intre doua armate de calareti (jig_ 402), alta intoarcerea victorioasa cu prizonieri turci, au apartinut fara indoiala sarcofagului dedicat lui loan de Hunedoara. In relieful luptei sculptorul e in masura sa redea grupari relativ inchegate si sa echilibreze miscarea celor doua ostiri, care se ciocnesc- Incercarea de a sugera si adincimea, intre altele cu ajutorul armelor imprastiate pe pamint, pare a justifica presupunerea ca mesterul a avut cunotina, in mod direct sau indirect, despre compozitiile lui Paolo Uccello. Tn schimb relieful cu intoarcerea triumfala e conceput mult mai simplist. Remarcabil e apoi capacul de sarcofag, presupus cu oarecare temei ca l-ar reprezenta pe Ladislau (jig. 403) Imbracat in armura, culcat cu picioarele pe leul simbolic, intre doua victorii port-steme. Sarcofagele Hunedorestilor au servit mult mai tirziu ca sursa de inspiratie pentru cele puse In aceeasi catedrala reginei Isabella (1559) si principelui loan Sigismund (1571). Fireste insa ca limbajul plastic s-a schimbat. Figurile defuncilor sint destul de stingaci executate, dar reliefurile de pe pereii laterali - pe sarcofagul Isabellei ilustrind legenda Bunului Samarinean, pe acela al lui Sigismund scene de asediu (jig. 404) - sint concepute Intr-un stil pitoresc, aciunile desfasurindu-se de fiecare data ntr-un peisaj complex, scena si figuri fiind realizate in relief plat. E probabil ca ambele sarcofage provin din acelasi atelier. Alt aspect al sculpturii transilvanene il ofera decorul capelei Lazoi, executat concomitent cu ridicarea cladirii. Pe bazele pilastrilor de col, sint sculptate figuri mitologice (Hercule cu Hidra din Lerna, un centaur), evocari din Vechiul Testament (Moise primind tablele legii, Iudita si Holoferne, Samson si leul) si figuri de sfini (Sebastian, regii Stefan si Ladislau). Peste portal apar genii port-steme, iar deasupra, pe capitelurile pilastrilor mici de la etaj, busturile aposrolilor Petru si Pavel. Portalul din interior e incoronat cu Maica tronind, careia i se inchina canonicul Lazoi. Amestecul tematic e tot atit de caracteristic, ca si cel stilistic. Formele renasterii predomina fara indoiala, dar interpretarea lor e naiva, iar in jocul faldurilor sint inca prezente elementele gotice. Se poate deci presupune ca sculptorul a cunoscut modelele italiene doar prin intermediul santierelor din centrul regatului maghiar. o opera importanta e cadrul de la usa sacristiei a bisericii Sf. Mihail din Cluj, cu portretul ctitorului, preotul Johannes Clyn (1528, fig 405). E yorba fara indoiala de 0 piesa importata, probabil din Austria, poate chiar din ambianta atelierului lui Anton Pilgram (ef. v. I, p. 474). Profuziunea decorativa e un bun exemplu al plasticii centraleuropene sub influena renasterii, iar portretul expresiv, o realizare de calitate. Sculpturile amintite sint insa opera ramase izolate. Ca lucrari plastice, prezentind o evolutie indigena care sa poata fi urmarita pas cu pas, apar doar epitafele. Tranziia de la goticul tirziu

la renastere se poate urmari mai ales in ferula catedralei evanghelice din Sibiu si in lapidarul Muzeului de Istorie din Cluj. Decorul e format de obicei din motive heraldice care ocupa cimpul central. Pe epitaful lui Georg Hecht (1496) motivele continua sa fie tratate cu oarecare nervozism gotic, sensibil inca si in epitaful tipic renastere, executat de data aceasta din bronz, al lui Petrus Haller (1569, fig. 407, ambele in ferula catedralei ev. din Sibiu). Ocazional a primit un asemenea epitaf si Zamfira, fata lui Moise voievod, din partea soului ei, Stanislau Nisowsky (1580, biserica manastirii din Prislop). Motivul heraldic, cu genii portsteme, cum ii intilnim intro formulare spedfica renasterii italiene la portalul castelului din Gheda (1542), se regaseste chiar ceva mai devreme la Sf. Dumitru din Suceava (1535, fig. 406). Celalalte steme sculptate in Moldova sint insigne heraldice mai simple (la intrarea manastirii Probota, 1550, la biserica manastirii Bistria, 1554, la clopotnia bisericii Sf. Dumitru din Suceava si la biserica manastirii Slatina, ambele din 1561 etc.), iar pietrele de mormint continua sistemul decorative floral, impmintenit inca pe vremea lui Stefan cel Mare. Lespedea primei sotii a lui Petru Rare, a Mariei (1529, biserica manasririi Putna) e de-a dreptul o copie a lespezii lui Stefan cel Mare (cf. v. I, p. 568) si, desi impodobitescu motive combinate intr-un mod ceva mai original, si lespezile lui Petru Rares (c. 1551) si Stefan Rares(15~2), ambele in biserica manastirii Probota, deriva din aceeasi tradiie (d. lespedea Mariei, fata lui $tefan cel Mare, Putna, lespedea lui loan Tautul, biserica din Balinesti). O copie a pietrei lui $tefan Rares e apoi cea a Teofanei (1560/61), fiica lui Alexandru Lapusneanu, in biserica manastirii Slatina. Cu atit mai neobisnuita apare, in Tara Romaneasca, lespedea lui Radu de la Afumati (1529, fig. 408), in biserica episcopala din Curtea de Arge~, cu un relief plat, reprezentindu-I pe voievod calare, cu calul in mers. Calul si calareul sint doar decupati ca siluete- asemanatoare stilistic cu formele atestate ceva mai rirziu in sculptura de lemn ruseasca (d. fig. 459) -, dar cu 0 verva in miscare ce nu-si gaseste deocamdata analogii. si e interesant ca motivul a fost copiat, dar in mod neajutorat, pe lespedea lui Albu Golescu (1574), in biserica din Vieroi. Alaturi de sculptura in piatra, sa cultivat in Transilvania, pina in preajma acceptarii protestantismului, si sculptura figurala in lemn, in cadrul altarelor cu canaturi. Cele mai bine pastrate sint altarele din Jimbor (c. 1530, Muzeul de Arta, Cluj) si Armseni (1543, Muzeul de Arta, Budapesta). Figurile altarului din limbor (fig 409, Maica cu Pruncul, inconjurata de Doroteea, Barbara si alte doua sfinte presupuse a fi Margareta si Ursula) sint in esena inca gotice, dei scunde, cu capete mari i expresii calme, i gotica e inca in parte i sculptura decorativa. In schimb, la altarul din Armaeni, cu toate ca e o opera calitativ mai modesta, raporturile stilistice incep sa se inverseze in favoarea renasterii.