Sunteți pe pagina 1din 14

TEMA NR.

1
COMUNICAREA SI IMPORTANTA ACESTEIA IN INSTITUTIILE ECONOMICE

STIINTA COMUNICARII INTRE TEORIE SI PRACTICA

Adaptarea stiintei comunicarii la practica organizationala este generata de insasi schimbarile accelerate induse de dezvoltarea comunicarii globale la nivelul colectivitatilor umane moderne. Daca ne raportam la cercetarea comunicarii organizationale din perspectiva teoretica vom observa ca aceasta tinde sa se orienteze spre gasirea cat mai rapida a acelor modalitati si cai de aplicare imediata a teoriilor in practica organizationala.

Abordarea teoriilor comunicationale doar in sens pur teoretic nu poate aduce beneficii acestui domeniu. Dimpotriva, demonstrarea validitatii teoriilor comunicationale, prin aplicarea acestora si ajustarea lor, acolo unde este nevoie, aduce beneficii practice domeniului de activitate, respectiv afacerii aflate in derulare. Pornind de la aceste considerente evidentiate anterior, comunicarea in institutiile economice este chemata sa construiasca propria modalitate de interpretare a ideilor si de culegere a datelor care sa ofere acele alternative si/sau oportunitati de afaceri organizatiilor, prin crearea unei baze de actiuni comunicationale atat in interiorul cat si in exteriorul organizatiei.

Raportarea managementului strategic al organizatiei la ceea ce numim comunicare organizationala sau corporativa exprima sintetic, o noua modalitate de construire a relatiei firma client. Prin urmare, este vorba de obtinerea si mentinerea avantajului competitiv al firmei pe piata, nu numai din perspectiva economica, ci si din perspectiva aportului de imagine adus afacerii prin intermediul comunicarii. Astfel, dezvoltarea gandirii manageriale creative, ca si a relatiei stretegice dintre manager firma client impune un demers decizional complex.
MANAGEMENTUL STRATEGIC AL ORGANIZATIEI

AJUSTAREA MEDIULUI DE AFACERI AL ORGANIZATIEI

MIX-UL COMUNICATIONAL AL ORGANIZATIEI

Importanta comunicarii la nivelul institutiilor economice deriva din insasi nevoia de a-si dezvolta afacerile tinand cont si de asa-numita integrare organizationala.

Care este legatura dintre comunicarea corporativa si conceptul integrarii organizationale?


Este vorba de a dezvolta procesul comunicational de la nivelul organizatiei tinand cont de o serie de aspecte psiho-sociale si comportamentale, atat ale publicului intern (angajatii), cat si de manifestarile comportamentale ale consumatorilor. Este vorba de: socializare, adaptare socio-profesionala, acomodare etc. Relatia comunicare corporativa procesul de socializare al angajatului in organizatie are la baza un proces gradat, de dezvoltare,

de construire a comunicarii interne corporative cu angajatul sau angajatii firmei, unde primeaza in mod deosebit, caracterul progresiv, cumulativ al interactiunii lor. Procesul comunicational al socializarii in mediul corporativ al angajatului cu viitoarea sa echipa de lucru se dezvolta numai in masura in care are loc asimilarea de comportamente, valori, norme, coduri, roluri, obiceiuri, conventii si moduri de gandire proprii mediului socio-cultural si organizational.
(Doron & Parot, 1999)

SOCIALIZAREA ORGANIZATIONALA. ABORDARI CONCEPTUALE


Potrivit lui Maurice Louis, socializarea organizationala este relevanta din punctul de vedere al elementelor ce pot fi aduse in analiza, odata cu acest demers comunicational. Este vorba de crearea unei punti de legatura a angajatului, cu asa-numita CULTURA ORGANIZATIONALA. Astfel are loc o veritabila interactiune cu sistemul de valori, cu abilitatile,comportamentele asteptate si cunostintele sociale asimilate la nivel corporativ si asumarea ulterioara, in cunostinta de cauza din partea angajatului, a rolului sau organizational si asimilarea sa ca drept parte integranta a organizatiei in cadrul careia isi desfasoara activitatea.

Socializarea organizationala este privita si din perspectiva procesuala. In acest sens, Garry Johns traduce socializarea organizationala ca fiind procesul prin care interactiunea si respectiv, feed-back-ul comunicational, se construiesc prin procesul de invatare al normelor, conduitelor si rolurilor necesare pentru ca angajatii sa-si poata indeplini indatoririle in cadrul grupului sau al organizatiei carora le apartin la un moment dat. (Johns, 1998)

Prezinta interes si studiile efectuate de Robert Morton, ce fac referiri la asa-numita SOCIALIZARE ANTICIPATIVA.
Acest tip de socializare organizationala ia nastere numai in masura in care se realizeaza o pregatire tacita a unui angajat, pentru un viitor rol in ierarhia organizatiei. Aici, comunicarea corporativa nu se dezvolta numai prin procesul asimilarii de cunostinte si informatii, ci si prin procesul latent de conformare a conduitei angajatului la potentialul sau statut.

CONCLUZII:
Socializarea organizationala, prin procesualitatea sa ofera cadrul necesar formarii, adaptarii si integrarii sociale a propriilor angajati. Ca atare, perspectiva duala a comunicarii organizationale se construieste in mod dinamic si flexibil, tinand cont de raportul proces-produs sau organizatie-public intern. Deci socializarea organizationala este mai mult decat contactul comunicational al publicului intern cu anumite valori sau atitudini organizationale. Ea priveste integrarea organizationala, atat d.p.d.v. social (cunoasterea valorilor, interrelatiile umane) cat si profesional (responsabilitatile proprii fiecarui angajat, nivelul de autoritate, puterea de decizie in plan profesional, nivelul postului in ierarhia corporativa creata la nivel de organizatie).

INTEGRAREA ORGANIZATIONALA . ELEMENTE DEFINITORII Integrarea organizationala este, in acceptiunea lui Schein, un fenomen complex. Interrelatia dintre comunicarea corporativa si integrarea organizationala dezvolta, pe langa componenta relational-normativa si pe cea relational-educativa. Numai in acest fel, filosofia pe care se ghideaza politica organizatiei, catre angajati si clienti, climatul in care interactioneaza membrii organizatiei, permit mentinerea identitatii, integritatii si imaginii organizationale.

Conceptul de integritate organizationala se identifica si prin intermediul altor elemente definitorii. Este vorba de: ADAPTAREA,ACOMODAREA si ASIMILAREA SOCIALA SI RESPECTIV, ORGANIZATIONALA. ADAPTAREA presupune anumite reactii,comportamente, din partea unei persoane, in stransa legatura cu variabilele mediului organizational.

ACOMODAREA, sociala si organizationala, implica o ajustare a comportamentului individului, atat in calitate de angajat, cat si de consumator, tinand cont de cerintele, obiceiurile, cutumele grupului social din care face parte sau, la nivel organizational, in functie de cerintele echipei din care face parte, in scopul reducerii starilor de incordare sau conflictuale.

ASIMILAREA SOCIALA presupune procesul de transformare prin intermediul caruia indivizii sau grupurile se omogenizeaza. Pentru a ajunge in acest punct, Corsini, considera ca adaptarea, ca element definitoriu al integrarii organizationale, devine un proces de ajustare. Este vorba de ansamblul interactiunilor permanente si dinamice dintre indivizi si ceilalti membrii ai societatii. Daca ne raportam in mod explicit la asimilarea organizationala, sfera de actiune a acestui proces de ajustare este mai restransa.

Cu toate acestea, ASIMILAREA ORGANIZATIONALA este extrem de importanta. Ea vine sa realizeze trecerea, prin intermediul procesului comunicational, de la obiceiuri, atitudini, valori si interese pentru fiecare individ in parte, la cunoasterea, acceptarea si respectarea unora comune grupului. Prin urmare, INTEGRAREA va reflecta acel stil de relatie comunicationala rezultata din interactiunea dinamica intre sistemul care se integreaza si sistemul care integreaza. Nevoia de a dezvolta procesul comunicational al integrarii organizationale este necesar si ca urmare a evitarii dezmembrarii si instabilitatii sistemului. Numai in acest fel se poate asigura un echilibru functional al partilor. Procesualitatea interactiunilor dintre individ-grup-organizatie secondata de politicile org. implementate la un moment dat, stau la baza echilibrului dinamic de la nivel organizational si comunicational.

SELECTIA PERSONALULUI SI INTEGRAREA LUI INTEGRAREA IN ORG. IN FUNCTIE DE INPUT-URILE PERSONALE

ADAPTAREA DEZVOLTARII INDIVIDULUI LA NEVOILE ORG.

EVALUARI PERIODICE

ADAPTARI INTRE PLANUL PERSONAL SI OBIECTIVELE ORG.

INSTRUIRE IN FUNCTIE DE CARIERA PLANIFICATA IN ORG.

EVENTUALE AVANSARI IN ORG.

SCHEMA INTEGRARII DIN PERSPECTIVA ORGANIZATIONALA SI INDIVIDUALA

In urma procesului de ajustare reciproca intre individ si organizatie, se obtin nu numai beneficii de ambele parti, dar se dezvolta corespunzator segmentul comunicarii corporative. Indiferent de pozitia si punctele de vedere sustinute in teoria economica cu privire la organizatie si la comunicarea corporativa dezvoltata de catre aceasta din urma, se contureaza trei modele organizationale definitorii: modelul decizional, modelul organizational si modelul politic. MODELUL DECIZIONAL este un model traditionalist, ce priveste comunicarea corporativa in sens strict monodirectional. mesaje. Aici, organizatia apare ca emitator unic de

Mesajele sunt analizate, conform modelului, in mod static, fiind orientate strict spre maximizarea obiectivelor organizatiei, fara a lua in considerare ajustarile necesare generate de posibilitatea aparitiei unor noi oportunitati de afaceri. Interpretarea comunicationala a modelului se raporteaza la analiza cost-beneficiu in evaluarea rezultatelor obtinute de catre organizatie la momentul de timp luat ca baza de comparatie.

MODELUL ORGANIZATIONAL dezvolta atitudinea corporativa. Aici, decizia strategica este rezultatul fluxului comunicational, creat prin dezvoltarea comunicarii interdepartamentale, in toate sensurile, pe toate nivele ierarhice, sub forma unei asa-numite comunicari stelare. MODELUL POLITIC este rezultatul interpretarii procesului comunicational-decizional tinand cont de jocul compromisului intre organizatie si categoriile sale de public (intern/extern). Aici, comunicarea interna este dezvoltata ca o suma a perceptiilor, motivatiilor, asteptarilor, surselor de putere sau a pozitiilor adoptate in relatia dintre manageri si angajati. Totodata, dezvoltarea comunicarii externe este obtinuta ca urmare a negocierilor intervenite intre organizatie si clientii sai externi. ACESTE MODELE SE COMPLETEAZA RECIPROC, IN INCERCAREA DE A EXPLICA, INTR-O FORMA CAT MAI COMPLETA, REALITATEA ECONOMICA INCERTA IN CARE FUNCTIONEAZA ORGANIZATIILE.