Sunteți pe pagina 1din 97

Cuvant inainte Aceasta lucrare miniaturala de altfel, de Psihologia varstrelor, incearca sa calauzeasca atat prin continut cat si prin

modul de tratare al problematici adiacente atat studenti la psihologie, sociologie, psihopedagogiespeciala, pedagogie, asistenta sociala si specialistilor din domeniu cat si cadrelor didactice si tuturor celor care sunt interesati asupra formari, dezvoltari, evolutiei fiintei umane cu trecere prin toate palierele vieti psihice si toate atributele bio-psiho-social-culturale. Ca fundament al lucrari de fata sta lucrarea Psihologia varstrelor aparuta in premiera in tara noastra la Editura didactica si pedagogica Bucuresti in 1981 la care siau pus amprenta vastei lor experiente d-na prof. univ.dr. Ursula Schiopul si d-ul prof. univ.dr.Emil Verza care datorita valori sale isi demonstreaza viabilitatea si in prezent la care am incercat sa adaug prin transpunere unele studii aparute in decursul anilor atat ale unor autori romani cat si straini care si au adus contributia la evidentierea problematici psihologice a traseului parcurs de fiinta umana de la debutul vieti pana la stadiul terminal prin contextele social, cultural si ocupational si prin interconditionarea umana care au un rol deosebit in structurarea identitatilor individuale specifice intregului sistem psihic uman. In decursul elaborari acestei lucrari nu mi a fost deloc usor pentru ca am descoperit o multime de resurse in domeniu toate valoroase dar din pacate atat din lipsa de timp cat si de spatiu n-as fi putut sa le cuprind pe toate am incercat doar sa trec in revista prin caracteristicile lor mai importante pe cat mai multe dintre cele care mi s-au parut mie mai pline de substanta si pe intelesul tuturor categoriilor de cititori vizate In demersurile facute pentru elaborarea acestei lucrari am incercat sa operez cu departajari relativ precise ale ciclurilor vieti trasate si argumentate de majoritatea celor care sau ocupat de acest domeniu fascinant al psihologiei varstrelor evidentiind principalele perioade si subperioade stadii si substadii care ne introduc in etapele varstrelor omului conturate ca un intreg sub tutela unei discipline viabila denumita generic cu termenul de psigologia varstrelor.

Capitolul 1

Definirea psihologiei varstrelor

La fel ca in cazul majoritati disciplinelor supuse studieri continuie din partea specialistilor din domeniul respectiv si asupra disciplinei psihologia varstrelor sau conturat dea lungul timpului diverse studii in care au fost integrate diverse definitii in care psihologia varstrelor apare ca o ramura pretioasa din stiintele psihologice izvorata ca o necesitate in a intelege modul de constituire a caracteristicilor, functiilor si proceselor psihice, a evolutiei acestora de la cele mai fragede varstre si pana la stadiul terminal.In acest fel activitatea psihica este privita in ansamblu pe tot parcursul existentei fiintei umane cu relevarea unor semnificatii posibile pentru un anumit segment al varstrei prin analiza longitudinala si verticala in contextul existentei sale sociale, a modificarilor psiho-fizice ce se produc sub influienta conditiilor de mediu, a educatiei, a culturi si profesiei, a statutelor si rolurilor sociale ce le indeplineste. In concluzie, Psihologia varstrelor este stiinta care studiaza caracteristicile constituiri activitati psihice umane, modificarile acesteia de la inferior la superior, a regreselor ce au loc in interiorul anumitor stadii de varstra, a evolutiei personalitati si manifestarii actelor de conduita in relatie cu determinarile socio-culturale ale existentei fiintei umane.

1.1. Continutul si importanta studieri in psihologiei varstrelor.

Studiul fiintei umane inca din momentul conceptiei si mai intensiv de la nastere si pana la moarte, cu tot ceea ce este comun si semnificativ pe toata durata vieti, dar si cu relevarea etapelor distincte ale evolutiei umane confera psihologiei varstrelor un statul solid si central in cadrul disciplinelor psihologice, constituirea ei fiind posibila printre altele datorita acumularilor de cunostinte in psihologia generala si in unele ramuri ce vizau studiul omului in anumite perioade de varstra. Dintre aceste ramuri enumeram: psihologia copilului (studiaza perioada copilariei cu caracteristicile ce tin de conditia activitati psihice): mai restranse pentru o patrundere mai ampla in aceasta sfera au aparut psihologia copilului sugar, psihologia anteprescolarului, psihologia prescolarului sau mai putin dezvoltate psihologia teneretului, psihologia perioadei adulte etc. Continutul si sfera psihologiei varstrelor depaseste cu mult pe cel al psihologiei copilului prin faptul ca realizeaza o o cuprindere pentru toate varstrele umane trasand stadii si substadii in cadrul acestora, cu specific si comun intre ele, dar fara sa fie o psihologie generala caci activitatea psihica pe care o studiaza aceasta este raportata la conditia umana de o anumita factura si structura bio- psihica. Psihologia varstrelor se foloseste de datele cuprinse in psihologia generala si cea a copilului ca si ale celorlalte ramuri ale psihologiei carora le furnizeaza la randul ei cunostinte pertinente despre dezvoltarea si evolutia psihica a omului de la nastere pana la stadiul terminal. Astfel psihologia varstrelor nu se limiteaza numai la studiul conduitelor de crestere, domeniu al psihologiei copilului cum afirma J.Piaget si M.Debesse, nici la abordarea generala a activitati psihice si a esentei de fundamentare a personalitati, domeniul psihologiei generale si nici la caracteristicile de regresie in evolutia psihica domeniu al psihologiei varstrelor inaintate ci le cuprinde pe toate intr-o tratare unitara cu relevarea specificului pentru fiecare stadiu de varsta si consemnarea elementelor comune ce unifica activitatea psihica. Psihologia varstrelor a incercat sa evite ambiguitatile provenite din chiar titulatura ei si analizeaza caracteristicile psihicului uman in mon unitar cu accentuarea aspectelor legate de evolutie si dezvoltare dar si pe continuitate si disfunctionalitate de la o varstra la alta. Cunoasterea in psihologia varstrelor ne ofera posibilitati de elaborare a unor strategii educationale si de dirijare stiintifica viabila a procesului de pregatire profesionala si de integrare sociala a omului. Psigologia la modul general nu se limiteaza la studii doar in cazul omului normal chiar daca au o anumita structura si factura ci si in cazul unor persoane bolnave, handicapate cu unele retarduri insa aici apare diferntierea unor domenii ca cel al psihopedagogiei care este centrata indeosebi pe aceste persoane cu probleme iar psihologia varstrelor fiind centrata pe cunoasterea umana in limitele normalului.

1.2. Metoda si metodologie in psihologia varstrelor.

Activitatea psihica nu poate fi studiata in mod nemijlocit deoarece continutul si forma ei de manifestare este foarte complexa incat numai concretizarea ei intr-o anumita situatie data poate fi supusa decelari dar cu ajutorul si prin evolutia unor variabile care exprima unele caracteristici de personalitate si de conduita umana si prin cunoasterea interpretarilor acestora putem trasa o dimensiune umana de ansamblu. Aceste variabile pot fi provocate experimental sau pot fi surprinse in diferite tipuri de activitate umana :de joc, de invatare, de munca, de creatie. Variabilele pot fi directe ce depind direct de caracteristicile personalitati si independente ce sunt constituite din reactiile psihice provocate iar lanturile de corelatii care se stabilesc intre ele inlesnesc analiza si apoi sintetizarea datelor in vederea constituiri de tipologii specifice unui stadiu de varstra si chiar a conditiei umane in general. In urma acestor demersuri apar modele ale unor functii sau procese psihice (al imaginatiei, al gandirii, al inteligentei, al afectivitatii, al limbajului) sau ale unor categorii umane (al normalului, al handicapatului, al anormalului, al dotatului, al supradotatului, etc). Aceste modele sunt raportate unele la altele prin utilizarea modalitatilor de investigare din care se desprind ; - metodica genetico-longitudinala ( urmareste dezvoltarea psihica a subiectuluipe o perioada mai lunga de timp) - metoda transversala (surprinde caracteristicile psihice intr-un stadiu anumit de varsta) - metodica mixta genetico-longitudinala-transversala (surprinde evolutia activitatii psihice in diferite stadii. Pentru a cerceta diverse aspecte ale activitati psihice prin metodele de mai sus specialistul adapteaza la varsta subiectilor si la conditiile concrete de activitate metode ca observatia, experimentul, testul, analiza produselor activitatii, anamneza, dar nu vom insista asupra lor deoarece sunt comune si altor ramuri din psihologie In abordarea ciclurilor vietii psihologii au avut in vedere mai cu seama varstrele de crestere si de dezvolotare vizand pe de o parte natura si educatia subiectului iar pe de alta parte maturizarea si invatarea considerand ca acestea sunt esentiale pentru dezvoltarea individului cert este ca fiinta umana cunoaste unele modificari in perioada copilariiei mai cu seama prin dezvoltari pe

directiile biologice cu transformari fizice, morfologice si biochimice, psihologice cu optimizari calitativeproceselor, functiilor si insusirilor psihice si sociale care duc la coechilibrarea conduitei umane in relatiile cu mediul social.

Capitolul 2

Stadialitatea si evolutia umana.

Omul traverseaza trei ciclurii mari in decursul vietii sale; al copilariei, al tinertii si al adultului iar

din cadrul lor se desprind peroiade si subperioade relativ distincte. Chiar daca

aceste perioade, etape stadii au creat controverse asupra lor ele caracterizand ciclurile umane controversele au provenit din diferentele conceperii omului concret cu existenta temporara si omului in situatie cu un anumit potential psihic la statutul de varstra, ele nu au contrazis sinonimia dintre termeni etape perioade si stadii respectiv subperioade si substadii la care se adauga si cel de ciclu. Tratarea de fata apare prin prisma particularitatilor structurate cu dinamismul ce caracterizeaza evolutia, conceputa in ordine sistematica pentru a ceea o imagine probabilistica a omului complet (intreg). a) Primul ciclu cel al copilariei marcat prin crestere si dezvoltare cuprinde subiectul de la nastere pana la adolescenta inclusiv in care subliniem copilaria, campul de in care se structureaza si se dezvolta conduitele fundamentale adaptative, insusirile personalitati, ale cognitiei, cele intelectuale, ale afectivitatii si motivatiei, atitudinilor si sociabilitati Procesul alfabetizari care in societatea moderna incepe inainte de intrarea copilului la scoala reprezinta accesul spre cultura prin intermediul ciclului primar se traverseaza o etapa intensa de elaborare a deprinderilor intelectuale si de formare a motivatiei epistemice iar mai tarziu prin intermediul ciclului primar se elaboreaza mecanismele intime ale integrari scolare si sociale a copiilor, a conduitelor complexe legate de debordantul dimorfism sexual si stabilizarea aspiratiilor scolar-profesionale. Transformarile ce au loc in perioada copilariei nu sunt lineare, uniforme ci si cu oscilatii, dar fara sa afecteze caracterul continu al deveniri umane. b) In ciclul tinereti apare un intens proces de integrare social- profesionala si constituirea propriei familii stucturandu-se mai profund subidentitatile profesionale , cele legate de familia personala si subidentitatile parentale in cadrul ei Aceste dimensiuni pot avea grade de concordanta sau disonanta rezultate din modul in care tanarul traieste responsabilitatea ce ii revine si demersurile ce le face pentru indeplinirea ei in acest context aparand orientari pregnante spre un anumit mod de viata si se stabilizeaza unele atitudini comportamentale.In al treilea ciclu cel de adult cu maturitatea si batranetea predomina ascensiunile si regresele caracteristice ce determina antrenarea in roluri si statute in care adeseori crizele de timp duc la framantari si tensiuni cu explozii ce se pot regreta uneori ulterior. Perioada batranetii se caracterizeaza printr-o acumulare de oboseala si uzura interna ce modifica functionalitatea psihica scazandu-i productivitatea prin iesirea din campul munci si plecarea copiilor creeandu-se modificari complexe in campul preocuparilor, intereselor, a stilului vietii cand subidentitatea profesionala si matrimoniala intra in criza sau se estompeaza iar bolile de degenerenta fac din aceasta perioada fragila o etapa de instrainare cu atat mai mult cu cat se traieste sentimentul inutilitatii sociale si a abandonului.

2.1.Debutul vieti si fazele intrauterine

Multe din celulele corpului uman sint celule somatice, fiecare continind in nucleul sau 46 de cromozomi. Spermatozoidul si ovulul sint celule embrionare sau gameti, fiecare cu cite 23 de cromozomi. Unirea acestor gameti intr-o singura celula care contine 46 de cromozomi dispusi in 23 de perechi, se petrece in procesul fecundarii. In timpul orgasmului un barbat poate ejacula intre 200 si 400 de spermatozoizi in vaginul femeii. Unii dintre acestia strabat mucusul secretat de colul uterin, care devine mai putin dens si dispus intr-un strat mai subtire in perioada ovulatiei (perioada de fertilitate a femeii), si traverseaza uterul, ajungind (doar citeva sute de spermatozoizi) in trompa uterina. Daca ovulul n-a fost eliberat, spermatozoidul mai poate astepta, el supravietuind in trompa maximum 48 de ore. Dupa fenomenul ovulatiei, ovulul apt pentru fecundatie este atras de catre trompa uterina si, inaintind prin lichidul folicular datorita miscarilor ondulatorii ale trompei, ajunge in treimea ei externa, locul de intilnire cu spermatozoidul. Saptamina I Prima zi de viat Sperma depozitata in traiectul reproductiv feminin are nevoie de cca 7 ore pina ce enzimele sale penetreaza peretele extern al ovulului (zona de protectie sau zona pellucida). O data ce un spermatozoid a patruns in ovul nici un altul nu o mai poate face, ovulul creindu-si un scut de protectie. Spermatozoidul isi pierde coada, iar capul incepe sa-si maresca volumul. Dupa penetrare, mai sint necesare cca 12 ore pina ce spermatozoidul, facindu-si loc prin citoplasma, va fuziona cu nucleul haploid al ovulului, formind o singura celula, zigotul unicelular sau celula ou, o individualitate unica din punct de vedere genetic. Fuziunea sau singamia

mai dureaza inca 2 ore. Din acest moment, prin aranjamentul unic al materialului genetic (ADN) este determinat sexul si toate celelalte caracteristici ale dezvoltarii somatice (culoarea parului, a ochilor, fizionomia, etc) si apar conditiile pentru mitoza (diviziunea celulara). Procesul incepe cu o celula dubla, apoi o celula tripla a-cronica, apoi o celula cvadrupla dupa care progreseaza prin multipli de 2 (8, 16, 32, etc) pina va ajunge la cele 30.000.000 de celule ale corpului uman (in perioada adulta). Prima diviziune are loc la cca 18 ore de la fuziune, fiecare din cele doua celule (si urmatoarele) continind in mod identic si total acelasi mesaj genetic (ADN). In ziua a patra, embrionul numara cca 12-16 celule, fiind denumit morula (cuvint preluat din latina si care inseamna duda) datorita aranjarii in ciorchine a celulelor). El este localizat la intrarea dinspre trompa uterina in uter. Aici a ajuns prin miscarile contractile ale trompei. In acest stadiu, un lichid secretat de cavitatea tubara se infiltreaza in spatiile intercelulare ale morulei care fuzioneaza pentru a forma o cavitate primitiva, blastocelul. Ca urmare, morula devine blastocist sau blastula. Celulele sale vor forma pe viitor doua grupe: invelisul periferic(trofoblastul) care va da nastere structurilor nutritive, inclusiv placentei, si masa interna, centrala (butonul embrionar sau embrioblastul) care constituie embrionul insusi. In ziua a cincea embrionul a ajuns deja in cavitatea uterina, si mai rataceste inca 24 de ore, cautindu-si locul ideal de implantare. Sub influenta hormonala, endometrul (peretele intern al uterului) se transforma intr-un adevarat burete imbuibat de elemente nutritive. Implantarea embrionului/oului se face mai frecvent in mucoasa fundului uterin deoarece, la acest nivel, tonusul muscular este mai scazut in saptamina care urmeaza ovulatiei. De indata ce oul se aseaza pe suprafata endometrului, strucura care va determina aparitia viitoarei placente adera la celulele superficiale ale mucoasei uterine. Saptamina a II a In aceasta perioada are loc, printr-un proces enzimatic, erodarea tesutului uterin superficial, cu scopul de a-i deschide oului drum prin mucoasa uterina. Pe tot parcursul acestei saptamini oul se afunda progresiv in endometru, pina cind va fi acoperit total de acesta. Acest proces se numeste nidatie (cuibarire). In paralel, prelungiri pornite din stratul extern al embrionului (trofoblast) incep sa patrunda prin endometru, pentru a se

conecta la vasele de singe ale mamei. Acestea vor forma ulterior placenta si cordonul ombilical. In aceasta perioda are loc contactul propriu-zis intre organismul matern si embrion, stabilindu-se toleranta imunitara a mamei vis-a-vis de acest corp strain. Embrionul isi semnaleaza prezenta prin substante placentare si hormoni, oprind menstruatia. In timpul perioadei anterioare nidatiei are loc fenomenul impropriu denumit pierdere. Se estimeaza ca intre 20 si 50-60% dintre ovulele fertilizate sint date afara din uter. Ele nu reusesc sa se implanteze si

sint pierdute (fara ca mama sa stie) datorita unor dezechilibre chimice in sistemul reproductiv sau datorita unor gene cu defecte, purtate de embrion.

Saptamina a III a Dupa ce embrionul se nideaza cu succes, el sufera o restructurare sau diferentiere a celulelor componente denumita gastrulatie sau organogeneza. Are loc o rearanjare a celulelor care se dispun in 3 straturi: ectoderm, mezoderm si endoderm embrionar care vor da nastere diferitelor parti componenete ale corpului bebelusului. Tot acum se contureaza si trasatura primitiva sau primitive body axis care determina dezvoltarea initiala a sistemului nervos si a coloanei vertebrale a embrionului. Se formeaza tubul cardiac primitiv care incepe sa bata in ziua a 18- 21a. Se dezvolta reteaua vasculara anexa si se instaleaza primele schimburi sanguine intre circulatia embrionara si singele matern. Saptamina a IV a La sfirsitul acestei saptamini embrionul masoara cca. 4,5 mm. El are o forma puternic arcuita (curba) si un cap foarte dezvoltat in raport cu restul corpului. La o luna, embrionul este de 10.000 de ori mai mare decit oul fecundat originar si se dezvolta rapid. Inima pompeaza cantitati tot mai mari de singe prin sistemul circulator. Placenta formeaza o bariera unica ce permite ca singele mamei sa ramina separat, dar in acelasi timp, permite hranei si oxigenului sa treaca prin ea. Oul se scalda deja intr-o cavitate amniotica voluminoasa. Forma umana devine clar vizibila prin achizitia unei structuri tridimensionale. Apar primele organe de simt: ochii, urechea interna si gura. Incep sa se formaze structurile care vor determina dezvoltarea muschilor si a oaselelor (in mod special vertebrele si coastele), a dermului si a cordoanelor nefrogene (din care ulterior se vor dezvolta rinichii).

Saptamina a V a Apar mugurii viitoarelor membre si a celor 5 degete de la miini. Ochii se inchid la culoare pe masura ce se produce pigmentarea. Incep sa se formeze emisferele cerebrale (telencefalul). Apar celulele olfactive care, infundindu-se in tesutul subiacent, determina formarea foselor nazale. Apare intestinul, ficatul si pancreasul care vor continua sa se dezvolte capatind o forma definitiva la sfirsitul saptaminii a 8 a.

Saptamina a VI a Incepind cu ziua a 40 a se pot deosebi si inregistra undele cerebrale cu ajutorul Electroencefalogramei (EEG). De acum creierul incepe sa coordoneze miscarea muschilor si a organelor.

Saptamina a VII a Embrionul incepe sa se miste spontan iar aceste miscari sint vizibile cu

ajutorul ecografului. La inceput miscarile nu au amplitudine dar, pe masura dezvoltarii sistemului muscular si osos, el va incepe sa faca sarituri, sa-si duca minutele la gura sau sa-si prinda piciorusele, sa se rasuceasca. Mama va simti primele miscari abia in luna a patra (cele care sint la prima nastere) sau cel mai devreme la sfirsitul lunii a treia (cele care au mai nascut). Aceasta sensibilitate tardiva este datorata mai multor factori: in saptaminile VII XIV embrionul nu este destul de puternic pentru a efectua miscari ample; miscarile lui sint amortizate de lichidul amniotic in care se scalda ca un astronaut; datorita dimensiunilor sale reduse el nu preseaza inca asupra peretelui uterin a carui strat extern este acoperit cu o membrana senzitiva peritoneala. Stratul intern al uterului nu este prevazut cu inervatii senzitive. Se formeaza maxilarele, iar radacinile celor 20 de dinti de lapte apar in gingii. Saptamina a VIII a Incepind cu aceasta saptamina embrionul isi schimba denumirea, fiind numit pe viitor fat, cuvint care vine din latina si inseamna tinar sau copil. Ftul masoara cca 2 cm si cintareste aproape un gram. Memebrele au capatat clar toate cele trei segmente (brat, antebrat, mina, coapsa, gamba, laba piciorului) iar degetele si articulatiile sint bine individualizate. Acum toate organele interne exista. Inima bate de mai bine de o luna, stomacul produce sucuri gastrice si rinichii incep sa functioneze. Intestinul s-a diferentiat deja in partile sale succesive: esofag, stomac si intestin propriu-zis. Abdomenul are deja o forma rotunjita. Aparatul respirator se dezvolta intens si capata o structura arborescenta, de o parte si de alta a inimii. Aceasta a ajuns la forma sa externa definitiva si la compartimentarea in patru cavitati. Totusi circulatia sanguina va ramine intr-o forma primitiva pina la nastere pentru ca ea nu cuprinde decit marea circulatie. Mica circulatie, cea pulmonara, va deveni functionala doar la nastere. Pina atunci oxigenarea singelui se va face prin placenta si nu prin plamini. Trupul fatului raspunde la atingere.

Saptamina a IX a Amprentele sint deja evidente in piele. Fatul isi va indoi degetele in jurul unui obiect pus in palma lui. Fizionomia este clar umana: ochii inca foarte laterali si fara pleoape, nasul, urechile, gura, separate de fosele nazale prin valul palatin, limba, toate sint la locul lor.

Saptamina a X a Uterul se dubleaza in marime. Fatul se poate uita cu ochii intredeschisi, isi poate misca limba si poate inghiti, isi poate incrunta fruntea.

Saptamina a XI a Acum fatul are cam 4 cm. Apare urinarea. Miscarile muschilor devin mai

coordonate. Incep sa functioneze mugurii gustativi.

Saptamina a XII a Ftul are deja cca. 30 de grame. Ftul doarme iar cind se trezeste isi exerseaza puternic musculatura: isi intoarce capul, isi indoaie degetele de la picioare, isi deschide si inchide gura, face sarituri, incearca sa stea in cap. Daca e mngiata, palma se va stringe intr-un pumn inchis tare. Ftul respira lichid amniotic nu pentru ca ar primi astfel oxigen ci pentru a-si dezvolta sistemul respirator. Teoretic ar trebui sa fie vizibile la ecograf organele sexuale pentru ca diferentierea lor are loc incepind cu saptamina a XI a. Practic acest lucru va fi posibil pe la inceputul lunii a Va. Incep sa creasca unghiile. Curind se vor inchide pleoapele, pentru a proteja ochii sensibili la lumina ai embrionului, si se vor redeschide in luna a VII a.

La 16 saptamani apar unele miscarii ale traiectului digestiv, la 16-20 de saptamani miscari ale pleoapelor buzelor si picioarelor iar la 32 de saptamani unele reactii vocale si comunicative acestea putand fi intarziate sau inhibate in conditiile actiuni unor factori nocivi asupra gravidei sau atunci cand fetusul nu are un mediu favorabil dezvoltari ar toti acesti factori interni sau externi influienteaza negativ dezvoltarea dezvoltarea copilului si dupa nastere.

2.2. Nasterea si dezvoltarea timpurie a copilului.

Nasterea normala se produce la circa 9 luni, dar exista si situatii cand apar modificari care produc nastera la la 7-8 luni acesti copii sunt numiti prematuri si au o greutate de cica 1500- 2000 gr.la acestiia apar unele dificultatii de adaptare in primele 5-6 saptamani dar in conditii optime de dezvoltare ei recupereaza in circa 2 luni acest handicap de la nastere. Atunci cand intevin unele conditii nefavorabile in viata intrauterina sau la nastere pot aparea copiii retardatii numiti imaturi iar uni se pot naste cu handicapuri chiar si atunci cand se nasc la termen daca asupra lor au actionat o serie de factori de risc cum ar fii: infectii virale (la inceputul sarcini), radiatii, diversi paraziti, etc. Nasterea normala dureaza intre 4 ore si 30 de ore cu un Average cotat la 13 ore. 10 % din copii se nasc prematur. Pruncul e de aproximativ 50 cm cu o greutate de circa 3,3 kg avand perimetrul cranian de 35 cm. Scorul Apgar se calculeaza la 1 / 5 / 10 minute si se noteaza pe fisa de sanatate. El tine cont de puls / respiratie / tonus / reactivitate / cromogenia pielii (anoxia e tradata de culoarea bleu a epidermei). Scorul optim e 10 cate 2 puncte pentru fiecare parametru iar cel minim trebuie sa fie cel putin 7. Cry-First sau Primul Strigat prin care copilul isi anunta ori denunta venirea pe lume urmeaza in fapt experientei Vagitus Uterinus. Tipuri de nastere : - standard (otrocronie) - cezariana (acuza ulterior carente in topognosie / somatognosie pe fondul unei bulimii afective) 46866ckt51chm1f - pelvinala (explica dificultatile prezente in citire) - flancocidentala (cordonul ombilical provoaca jugulari terifiante ale fluxului respirator) - prematura (copilul nu are nici 32 de saptamani de viata intra-uterina) Pruncul resimte post-natal mai acut nevoia mesajului tactil in comparatie cu satisfacerea nevoii de hrana / lapte. De aceea copilul trebuie sa petreaca primele 9 minute din viata extrauterina la sanul matern. Telectualizarea circumstantelor responsabile de nasterea

pruncului priveste evadarea de sub tutela ratiunii a trairilor inerente travaliului : kh866c6451chhm - metoda Dick-Read (exercitii de respiratie) - metoda Lamaze (tatal pruncului asista la nasterea lui) - metoda Bradley (antrenamentul prevalent psihologic) - metoda Leboyer (lumina difuza sau ratacita Loafer-Light este discreta si inescortata sonor) (cordonul ombilical nu e taiat imediat de la expulzarea fatului ci la cateva minute dupa ce pruncul a fost plasat Skin to Skin pe abdomenul matern) - metoda Ceakovski (copilul e nascut in mediul acvatic unde fara a i se taia cordonul ombilical ia si da prima lectie de flectari acvatice si astfel se itereaza evident circumstantele responsabile de experientele intra-uterine in oceanul amniotic) Sofrologia cere pentru a reflecta armonia deplina intre instantele majore ale umanului (trup / psihic / spirit). Trebuie sa optam intotdeauna pentru Copiii Surpriza adica pentru aceia fortuiti si care sunt rodul dragostei pure inafectate de ratiunea aditiva si poate in pofida ei Dolto.

2.3.Viata ecto-uterina (pana la un an)

Evenimente importante : - apucarea / manipularea obiectelor - locomotia (hiper-activii fug inainte de-a merge) - detenta limbajului Geofagia apare pana la 1 an. Intr-o ora copilul e treaz doar 3 minute. Un copil din 5 nu are somnul normal. Nou-nascutul vede clar ceea ce se afla la 30 cm de ochii lui. Dolto precizeaza ca bebelusul aude vocea parintilor in timpul vietii sale intrauterine si ca el nu cunoaste doar vocea ci si limba materna problema supliment pentru bebelusii adoptati de straini. Invatarea obisnuinta, conditionarea clasica si cea instrumentala, imitarea. Diferentele intre Pragul Senzorial Maxim si Pragul Senzorial Minim sunt anemice. Perceptia apare la 2 luni escortata de atentia spontana. Pentru facilitarea travaliului / expulzarii fatul este blindat cu o substanta Vernix. Experienta Skin to Skin trebuie sa nu lipseasca din PassPort-ul empiric. Gura este un veritabil instrument cognitiv. Laptele matern poseda anticorpi ce constituie un mod de stimulare a sistemului imunitar al copilului. Colicile apar la sugarul sanatos din 1 saptamana dupa externarea din maternitate. De retinut ca ele nu apar la copiii crescuti in colectivitate. Suptul trebuie sa nu ceara mai mult de 20 de minute iar sevrajul va fi impus la mai putin de 6 luni post-nastere. Si bebelusii orbi surad. Nou-nascutul zambeste in somn. Surasul relational apare in primele 3 saptamani. Dupa Spitz el constituie Primul Regizor al vietii psihice. Ulterior in perioada Angoasei din luna a 8-a (Al Doilea Regizor al vietii psihice) bebelusul surade in

special mamei. Tendinta de-a surade se diminueaza daca nu li se raspunde. La 6 zile pruncul deosebeste odorific laptele matern de-al altor femei. 2 saptamani sugarul poate sa-si recunoasca mama pe cale olfactiva in somn. Mamele sunt sfatuite chiar sa nu-si schimbe parfumul pentru a nu deruta copilul. Capacitatea de-a revendica odorific identitatea mamei sucomba pe ecartul 2-5 ani. Din ziua a 9-a toate mamele reusesc sa-si identifice copilul prin experienta odorifica. Urechea nou-nascutului e pluvionata pana la varsta de 2 saptamani de lichidul amniotic riscul expunerii la otite e mare iar baietii pot ramane cu tare de virilitate de pe urma contractarii unei atare infectii. La 1 saptamana post-nastere cunoaste directia de unde provine sunetul. Distinge vocea mamei de-a altora. Sunetele joase au efect sedativ si prin urmare tata e necesar sa fie in preajma odraslei. Nici cand doarme pruncul nu trebuie izolat intr-un mediu afon pentru ca are dreptul la fono-terapie. Secretia lacrimala apare la 1 luna. Cand i se scot hainele si este in pielea goala incepe sa planga. Mult timp s-a crezut ca e din cauza hipotermiei dar si-n cazul spatiilor supra-incalzite plansul persista. Acest gen de reactie survine din cauza sentimentului de anxietate parvenit pe fondul defazajului insinuat intre ceea ce resimte pruncul si amintirea confortului pluviogen datorat prezentei oceanului amniotic. Sugarul este o fiinta imatura la capatul unei Angoase inimaginate Winnicott. Reflexul auto-defensei survine la 6 saptamani. Dupa instalarea satietatii copilul poate urmari un obiect prezentat homoflanc. Distanta de 18 pana la 38 de cm e cea la care pruncul observa initial obiectele in prealabil cinetizate. La 6 saptamani copilul face distinctia plat implat iar la 10 saptamani dihotomia concav convex. La 4 luni pruncul vede cromatic. Dupa 5 saptamani interesul vizual este ancorat ori se polarizeaza catre ochi gura. Copilul nu urmareste asiduu gura ci ochii interlocutorului. Experienta Eye to Eye apare intre 1 si 3 luni. La 4 luni apare curiozitatea. Plansul primar (indus de foame) / irascibil / algezic. Hull Distalitatea locutorilor - intima (15 45 cm) - personala (45 122 cm) - oficiala (122 360 cm) - publica (peste 360 cm) (apare dupa 1 an de viata) Limbajul 1 luna sunete guturale / 2 luni vocalize / 3 luni gangurit universal (ecto-etnic) / 4 luni raspunde interlocutorului prin vocalize si rade in hohote / 5 luni lalatiunea (MA MA) (TA - TA) / 6 luni silabe bine conturate (DA) (PA) (BA) / 9 luni holofrazele / 10 luni primele cuvinte tezaurizate. Orice nevoie este dovada unui impediment sau dezechilibru interior / exterior. Asimilarea si acomodarea sunt percutate de inteligenta. J. Piaget epigeneza developmentala stadiul senzorio-motor (1 an de viata) 1) reflexele (0 1 luna) (suptul)

2) deprinderi si perceptii (1 4 luni) (reactiile circulare primare - indistinctia mijloc / scop) (obiectul ascuns se crede disparut) 3) deprinderi si perceptii (4 8 luni) (reactii circulare secundare - vizeaza obiectele exterioare si nu propriul corp) (coordonarea tact-vaz) (clivarea mijloc / scop) (copilul cauta obiectul ascuns chiar si atunci cand e mutat din loc sub privirile lui) 4) inteligenta practica (8 12 luni) (pre-limbaj) (Frame-Stage) 5) reactiile primare tertiare (12 18 luni) (conduita suportului / sforii / bastonului) 6) combinatorica mintala (18 24 luni) (de la Out-Sight se ajunge la In-Sight) (permutarile iconice) La 1 an apar reflexele instrumentale copilul isi pune caciulita pe cap semn ca vrea sa mearga la plimbare. Reprezentarea permite imitatia sau disimularea copilul se preface ca doarme. Achizitiile fundamentale J. Piaget 1) construirea obiectului semn feroce al iminentei acentralizari prin care se explica trecerea de la ego-centrism la alter-centrism 2) obiectivarea cauzalitatii (dupa 12 luni) 3) obiectivarea spatiului (dupa 12 luni) 4) obiectivarea timpului Intelesul meu despre mine insumi creste prin imitarea ta si intelesul meu despre tine creste in termenii intelesului meu despre mine insumi Boldwin. Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit Homer / Knight. Spre 3 luni adualismul expie deoarece copilul se gadila si acest fapt arata ca el se declara socialmente constient de propriul sine in raport cu alter-sine. Eul Corporal 2 zile (copilul suge policele) / 2 luni (studiaza mainile ca pe obiecte alogene) / 6 luni (se descopera in oglinda) (copilul recunoaste mainile dar in cazul obrazului este vorba nu de restituirea ci de construirea unei imagini) (experienta Build-Picture) / 10 luni (saruta oglinda si ramane surprins de amprenta labiala) / 12 luni (face distinctia intre propriul chip reflectat in oglinda si cel al fratelui geaman aflat dupa un simplu geam). Recunoasterea altuia este in realitate anterioara recunoasterii de sine fiindca apare deja la 6 luni. Totusi identificarea de sine in oglinda este anterioara identificarii in oglinda a altuia dovada ca ocolul pentru a-si descoperi propria persoana dispare la 3 ani si deci cu mult inaintea ocolului sau experientei By-Pass de-a gasi dupa oglinda pe altcineva. Doar pana la 6 luni tipul de relatie (afabila) prevaleaza in raport cu identitatea tutorelui anxietatea de separare apare intre 10 si 16 luni la privarea dupa 6 luni a copilului de propria lui mama. Pre-atasamentul difuziunea pana la 3 luni / Augmentarea atasamentului persoanele familiare / Atasamentul Clear-Cut accentuarea dependentei fata de mama. Atasamentul fata de tutorele afectiv se dezvolta oricum chiar si atunci cand mama isi brutalizeaza odrasla. Atasamentul de

securitate / insecuritate. La 10 zile apare ambivalenta afectiva (stari emotionale contradictorii traite la unison si evocate prin urmare in aceeasi identitate din perspectiva breviocrona). Exista o complezenta insinuata in relatia dintre conduita afectiva si cea cognitiva. Complexul sevrajului / intruziunii (gelozie rivalitate). Prima faza a atasamentului dupa Bowlby incepe la 2 luni de la nastere atunci cand bebelusul surade si plange fara o discriminare neta functie de interlocutor. Copilul desi prezinta nu are incredere in straini. El nu se simte bine intr-un cadru nou si se agata de mama sa. Ganguritul si zambetele dispar atunci si copilul plange uneori. Acest eveniment psihic reprezinta a doua faza a atasamentului. A treia faza a atasamentului survine intre 7 luni si 3 ani copilul se deplaseaza singur si exploreaza mediul amfitrion plecand de la mama lui si intorcandu-se adesea la ea. Intre 6 luni si 3 ani astmul ce apare la bebelus e in raport cu frica de-a fi abandonat. La 8 luni incepe sa foloseasca Obiectul Tranzitional sau jucaria preferata ca mijloc de-a lupta contra spaimei despartirii. La 9 luni apare o sexualitate infantila organele genitale sunt atinse aleatoriu si ulterior premeditat. Relatiile obiectuale 6 luni copilul decodifica tonusul afectiv al mamei sale / 10 luni simuleaza plansul / 12 luni evita privirea celui care l-a mustrat si bate locul unde s-a lovit. Spre sfarsitul primului an de viata apare coprofagia survine la pruncul ce acuza o tulburare psihotica sau in cazul prezentei unei mame ostile si care adesea maltrateaza fizic puiul de om. Hospitalismul depresie anaclitica (pana la 18 luni) (anaklinein in greaca semnifica sprijin). Fazele Hospitalismului revolta (hipno-patiile) / abandonul (plansul) / apatia / indiferenta. Lapidar Bowlby convoaca etapele hospitalismului in cei 3D Disperare / Descurajare / Detasare.

Unii copiii crescuti in inchisoare de catre mama lor se dezvoltau mult mai bine in raport cu cei crescuti in Centrele de Plasament unde se acuza o crasa penurie de afectivitate. Eczema copilului constata Spitz e in legatura uneori cu ostilitatea pe care o resimte mama fata de el si pe care o deghizeaza in anxietate. Mai bine sa gresim aratand prea multa iubire decat prea putina Getz. Miscarile cervicale / manuale / de mers. Reflexe inconditionate / conditionate. La 4 luni pruncul doarme 18 ore pe zi. Spre 12 luni copilul doarme mai mult noaptea si mai putin ziua. Hormonul de crestere e secretat doar in reprizele hipnagogice. Copilul sub 6 luni nu are non-REM si ca atare el intra direct in REM-ul nictimeral din orice stare prezumata veghe / plans. Prin joc apare prin iterarea activitatii pruncul cauta realitatea iar adultul via experienta ludica doreste sa evadeze din ea. Copilului mic dati-i jucarii mari Verneil. 1 4 luni (jucarii cromatizate / profone) 4 8 luni (jucarii dexterogene)

8 12 luni (jucarii non-casabile) Pana la 7 luni pruncul nu suporta prezenta altui copil ci cauta exclusiv adultul. Oamenii nefericiti nu au dreptul de-a avea copii. Decat un copil unic e de preferat ca familia respectiva sa nu aduca pe lume descendentul Stekel. Tatal e considerat ca fiind primul partener de joaca al copilului. Pana la 2 ani pruncul confunda sarutul cu un canibalism ! Bataia nu se va aplica inainte de 18 luni sub tutela nici unui pretext. Pana la 6 luni copilul nu distinge binele de rau si ca atare o disciplinare directa sau bataia in atare circumstante sunt ineficiente. Plasarea in cresa a pruncului trebuie sa se faca pana-n 8 luni.

Capitolul 3.

Perioada anteprescolara (prima copilarie) In aceasta perioada (1-3 ani) au loc multiple transformari la nivelul intregi activitatii a copilului si a sistemului de relatii cu cei din jur traind o noua experienta de viata prin integrarea sa in interrelatiile grupului familial si inceperea sesizari regulilor, interdictiilor, orarul si stilul de viata al familiei modul de organizare si functionare a ei. In aceasta perioada se consolideaza autonomia, se perfectioneaza deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce stimuleaza intreaga activitate psihica putanduse aprecia raporturile de diferente dintre copiii marcandu se specificul epoci, a tari, a regiuni a limbii materne.

3.1. Caracteristici generale

In perioada 1-3 ani unii autorii considera ca fiinta umana achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. Avand in vedere intreaga dezvoltare a primei copilarii se pot remarca trei subperioade: Prima perioada (intre 12-18 luni) se refera la consolidarea mersului si concomitent o omai buna percepere a mediului inconjurator. Nestatornic si instabil copilul este determinat spre

investigarea tuturor locurilor din casa. A doua subperioada (intre 18- 28 luni) marcata printr-o dezvoltare accentuata a comunicarii verbale si o adaptare mai complexa la diferitele situatii de viata, deplasarea este mai

subordonata finalizari unor intentii, pronuntiia din ce in ce mai corecta a sunetelor favorizand diferentieri pozitive intre ele In subperioada a treia (dupa 2 ani junatate) copilul devine mai sensibil fata de cei din jur dezvoltandu-se intelegerea fata de cuvintele adultilor. Intensandu-se ritmul cresteri inegale se

modifica infatisarea copilului general fizica el capatand o infatisare generala tot mai proportionala si placuta. Dezvoltare continua si intensa a sistemului nervos si a creierului care devine asemanator cu al adultului in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective prezinta la un an aprotimativ 980 gr. iar la 3 ani la circa 1100 gr

3.2. Comunicarea, invatarea spontana si conduita emotional-afectiva

Chiar de la un an copilul sesizeaza intelesul la multe cuvinte stimulat de dorinta de a se face inteles el reuseste sa rosteasca relativ corect si inteligibil cuvintele uzuale integrandu-le treptat in propozitii din ce in ce mai gramaticale ceea ce duce la ordonarea vorbirii. In psihologie sunt descrise trei felurii de limbaj : limbajul mic primitiv, cu circulatiie restransa intre copil si cei din mediul apropiat dispunand de cuvinte onomatopeie, de holofaze, de cuvinte circumstantiale de circulatie restransa limbajul situativ incarcat cu cuvinte concrete, cu structura gramaticala, dar saturat de exclamatii, forme verbale eliptice si gestica. Limbajul contextual cu vorbire desfasurata ce are un text si un context discret el evoluiaza paralel cu cel situativ, pe care-l va domina treptat.

Cu timpul se verbalizeaza o mare parte a experientei senzoriale afective (acru, dulce, sarat, amar) cu integratori evaluativi: bun si rau aparand si experienta odorifica (miros de floare, parfum, benzina)iar ca integratori evaluativi: miros frumos, urat, inecacios.Verbalizarea impresiilor de culoare prin perceperea si denumirea mai intai a culorilor vii, la fel verbalizandu-se si senzatiile auditive ca si celelalte modalitatii senzoriale. Copilul incepe sa caute satisfacerea curiozitati senzoriale prin interogatii verbale de genul ce este asta?. Capacitatea de intelegere se largeste foarte mult inclusiv pe planul motivelor, a actiuni si a experientei anticipand unele actiuni inainte de producerea lor Prin ascultarea de mici povestii la care prefera sa aiba un final fericit experienta devine mai bogata depasind sfera sfera perceptiv senzoriala sa dezvolta si insusirea de repovestire a celor auzite. Legat de pronuntie apar doua principii cel al economiei (de regula sunt inlocuite articulatiile dificile cu articulari mai simple si usor de pronuntat) si cel al repetitiei (prin tendinta de a repeta mai ales silabele accentuate ale cuvintelor) prin fenomenul de perseverare si de inversare a sunetelor sau a silabelor in cuvinte. La aproximativ 3 ani copilul intra intr-o faza complicata de dezvoltare a limbajului ca instrument al gandiri instituindu-se o etapa interogativa in care apar intrebari de genul de ce? Cum?evidentiind

planul gandiri in plina dezvoltare spre numeroasele interelatii si dependente dintre fenomenele din jurul sau. Psihologul elvetian J.Piaget considera ca intre 2-4 ani are loc o trecere la un stadiu mai avansat , a planului mental, numit stadiu preoperator in care persista caracterul autist si animist al gandiri copiiilor mici si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitate, determinsmul fenomenelor etc. Dezvoltarea evidenta a inteligentei practice a miscarilor animate de curiozitate care se transforma in interes, contribuie la acumularea de experienta umana si la transformarea acesteia in conduite.

Planul afectiv al al copilului ca urmare a evolutiei psihice generale este instabil supunandu-se legi celei mai marii tentatii in care buna dispozitie se bazeaza pe starea de confort ce ia nastereprin asocierea a numerosi stimuli din ambianta implicati in satisfacerea trebuintelor ( alimentare, de caldura, protectie, siguranta). Pe directia cresteri in complexitate a conduitelor afective se manifesta timiditatea fata de persoanele straine, iar simpatia si antipatia incep sa fie tot mai nuantate. In jurul varstrei de 2 ani tatal este admirat in familie dar pe la 2 ani jumatate opilul devine iarasi impulsiv, instabil si neintelegator prin tendinte ostile fata de adultii ca urmare a cresteri elementelor de frustratiie care se manifesta prin tipete, plansete. tarare pe jos, refuz de a primi jucarii etc., dar spre varstra de 3 ani ele se reduc incepandu se constituirea sigurantei de sine ceea ce duce la o mai independenta si cooperare a copilului. Cu timpul copilul este din ce in ce mai atent la miscarile mamei sau a persoanei care il ingrijeste facand adevarate incercarii de atentionare si de castigare a afectiuni prin conduite deja aprobate traind astfel confortul psihic ca pe o stare de fericire. Prin repetare aceste conduite afectuoase creaza dragalaseniacopilului anteprescolar cu o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si bogata de acea cele mai multe din actiunile compotramentale ale copilului se invata si se dezvolta pe baza imitatiei. 3.3.Viata ecto-uterina(1-3 ani)

Acum se dobandeste cca. 60 % din experienta de viata si de-aceea aceasta varsta e una a intereselor glosice Bourjade. Cresterea in greutate aproximativ 4,5 kg. Talia castiga 18 cm. La 3 ani configuratia creierului seamana cu cea a adultului iar dentitia provizorie se emancipeaza semn al deselor pusee de irascibilitate. Mersul si dexteritatea se eleveaza. Gesell mersul explica dobandirea geometriei verticalitatii. Fetitele merg ceva mai repede decat baietii. Dupa 2 ani executa Marche-Arriere si poate sta pe un singur picior. Este capabil sa evite obstacolele. Imitatia activa a adultului ecarteaza orizontul de cunoastere via motricitate. 9 luni copilul tine singur recipientul dotat cu biberon. 18 luni mananca singur dar impedant 21/2 ani foloseste corect si furculita 3 ani are o pozitie corecta la masa (e antrenat in Meet-uri publice) 31/2 dezbracatul se invata mai usor decat imbracatul fara ajutor. Tactilul ajunge monitorizat vizual / auditiv. Copilul percepe greu obiectele distale si nanoforme. 11/2 an percepe figurile colorate / sensibilitate muzicala 2 ani recunoaste figurile ancromate / apetit ritmofon Gustul si mirosul preferinte / aversiuni. Raportul dintre analizatorul vizual / tactil / kinestezic se amelioreaza dar persista carente in ce priveste constanta marimii / formei obiectelor distale. Pruncul traieste intr-un prezent continuu. Gemenii nu isi dau seama de propria imagine distincta de cea a celuilalt frate decat la varsta de 4 ani in loc de 21/2 ani cum se intampla cu ceilalti copii. Nu e recomandat sa fie imbracati identic gemenii. Aceasta tendinta este anapoda mai ales la pubertate cand se emancipeaza tendinta normala de cucerire / afirmare a propriei independente. Dupa 21/2 ani copilul hraneste papusa nu doar cand are o lingurita ci poate mima gestul si-n absenta ei. Reprezentarile apar involuntar si-apoi devin voluntare taseaza terenul propice amorsarii operatiilor de generalizare / abstractizare. La 18 luni reprezentarea e legata de actiune. Copilul stie sa manance dar e incapabil de-a simula actul deglutitiei. Functia semiotica via reprezentarea simbolica atesta si exerseaza capacitatea iconica prin imitatie amanata / joc simbolic / desen / imagini mentale / limbaj. Cand vede o floare imbobocita dimineata si deschisa la pranz el considera ca este vorba despre 2 flori diferite. Memoria caracter involuntar, mecanic, afectogen recunoasterea surclaseaza reproducerea. Asociatiile de contiguitate sunt reperate

in MSD. Latenta mnezica e la 1 an de 2 saptamani iar la 3 ani atinge 2 luni. Granitele dintre real / fantastic sunt labile indicele de muabilitate elevat. Se cucereste spatiul social prin cuvantul NU exasperant pentru anturaj. A. Freud negatia copilului vine ca riposta la varii restrictii si exigente dar ori tocmai de-aceea el se identifica in cele dinspre urma cu agresorul. Pruncul incepe sa vorbeasca despre el insusi la persoana a III-a. Nu exista o alta nastere ci e vorba de acea nastere perpetua Debesse. Consecinte socializarea actiunii / constituirea gandirii propriu-zise / interiorizarea actiunii. Intuitia aduce in First-Plane arsenalul iconic. Vanatoarea de cuvinte se duce in jungla cunoasterii acolo unde printre lianele curiozitatii salasluieste nevoia de-a fi inteles. Fazele limbajului primitiv (holofrazele / onomatopeele / interjectiile) / situativ (protoform) (CNV) (2 5 ani) / contextual (circumstantial). Functia simbolica priveste realul (semnificatul) si semnul (semnificantul). Simbolul deriva din context (real) iar semnul ricoseaza din context (conventia / virtualul). Intelegerea lingvistica sau competenta e superioara exprimarii verbale propriu-zise sau performantei. Initial substantivele si adjectivele domina verbele. Analogiile Ploaia arata cum ingerii stiu sa planga. Functiile limbajului ante-prescolar - desemneaza obiectele si fenomenele prezente / actualizeaza faptele si datele experientei / evoca evenimente impersonale. La 2 ani apare intrebarea obsesiva De ce ? Spre 3 ani copilul dispune de 1100 de cuvinte.

Disfunctionalitati : - eliziunea (omiterea silabelor / cuvintelor) - constructii hiper-laconice - substitutia de proximitate (l in locul lui r) - metateza (schimbarea sunetelor / silabelor) - dublarea unor silabe - contaminarea (deplasarea / imbrancire accentului) Intelegerea senzorio-motorie e asediata de cea intuitiva sau pre-operatorie. Intuitia e frustrata de reversibilitate si ca atare nu substituie / reprezinta logica dar serveste acesteia aparand ca superioara actelor anterioare pluvionate de analogii. Gandirea simbolica pre-conceptuala transforma inteligenta empirica intr-una reflexiva. Simbolul prevalent Cuvantul. Rationamentul transductiv este ancorat in analogii copilul nu e capabil de reversibilitate / deductie. Exemplu : - Ai un frate ? - Da, pe Zoran ! - Hm ! Dar Zoran are un frate ? - NU ! Preconceptele notiuni empirice localizate / deconspirate intre

general / individual reflecta acele obiecte pasibile de-a reprezenta / constitui prototipul categoriei vizate (Frame-Stage). Meta-simbolul asociat cuvantului ce-l desemneaza Subiectul / Predicatul / Verbul Copula atunci cand apar intr-o singura exprimare permite copilului sa acceada la clasificari / comparatii. Pruncul in etate de 1 an exploreaza tot ceea ce poate si spre 16 luni gaseste sau cel putin propune solutii. Principiul Cronoductului se enunta prin administrarea simultana a mai multor comenzi ce pretind o succesivitate temporala. White doctorate in filozofie la 14 ani si in drept la 16 ani. Constatam o tendinta de augmentare si de precocizare a potentialului psihic al copilului prin Terapia Avancrona instituirea circumstantelor responsabile de amorsarea gandirii la nivelul superior exigentelor de moment dar adecvat potentialului intelectual al discipolului. Stadiile Oglinzii Zazzo 12 luni - copilul face / speculeaza deosebirea iscata intre imaginea lui reperata in oglinda si cea a fratelui geaman mono-vitelin gratie indicelui de solidaritate motrica - obrazul fiind invizibil direct apare in oglinda nu prin recunoastere ci via identificare 18 luni - rezolva corect proba petei de pe nasuc o sterge de pe locul real si nu incearca obliterarea ei in imaginea din oglinda 21 luni - semnalul luminos intermitent nu mai e cautat dupa oglinda ci copilul se intoarce pentru a-l trada in spate sau 26 luni.

- dispare conduita ocolului (nu mai cauta in spatele oglinzii pe Celalalt) 3 ani - isi recunoaste fara sa-si revendice imaginea video (lentometru / vitezometru) (bruiajul verbal nu afecteaza raspunsul corect) 5 ani - peste 20 % dintre copii nu renunta la conduita ocolului (By-Pass) Recunoasterea reala a altuia se produce pana la 6 luni si ca atare e anterioara in raport cu identificarea de sine ce survine abia la 18 luni. Identificarea in oglinda a altuia e anticipata prin descoperirea imaginii propriei persoane daca in fata oglinzii adultul ofera ciocolata copilului acesta initial va face ocolul oglinzii pentru a obtine desertul respectiv si doar dupa 51/2 ani se va intoarce catre adultul aflat la spatele sau adica spre adevarata sursa a imaginii revendicate in oglinda. Acest fapt indica un conflict intre reprezentare (irealitatea spatiala iconica) si perceptie (realitatea imaginii). Oglinda compare in procesul de constiinta drept revelatorul unui Pluri-Mintal de vreme ce spatiul reprezentarilor e mai dificil de construit in raport cu celelalte imagini de sine / ale altuia. Eul Corporal (controlul sfincterial) / Eul Spiritual (primele

dorinte / interese copilul considera propria experienta cognitiva drept singura adevarata). Eul Social (dihotomia decent / indecent / avan-decent). Mecanismele Clivarii explica aparitia Constiintei de Sine - eu / obiect - actiunea persoanei / obiectele actiunii - eu / altul (numele e asimilat drept Marker in context) (animismul / egocentrismul infantil luna de pe cer il spioneaza pe copil) (negativismul fluctuanta / irascibilitate) Jocul catalizeaza aparitia implicarii premeditate intr-o activitate (770 secunde). Legea celei mai mari Tentatii Imprinting-ul (Teza lui Bowlby pana la 3 ani se desfasoara un intens proces de fixare / scanare a figurilor parentale). 2 ani tatal trece in varful piramidei afective 21/2 ani noul destinatar al afectiunii copilului devine Jucaria. Starile afective : - impersonalitatea High-Level / aviditatea / gelozia / sentimentul de abandon (apare la mustrare) / anxietatea (absenta celor dragi si prezenta inopinata a intrusilor) 2 ani copilul e receptiv la umor farsele. 21/2 ani atent cand e laudat / capabil sa realizeze dihotomia mila / compasiune / negativismul primar e semnul unui Eu care se descopera pe sine si ca atare daca nu predispus cel putin capabil de secesiune sau macar detasare in raport cu blisterul afectiv administrat de anturaj. Agresivitatea e normala doar pana la 4 ani.

Adultrismul imitarea adultului prezent sau evocat. Asimilarea si ranforsarea unor deprinderi noi ruleaza pe fondul inhibarii reactiilor inadvertente. Prezinta un interes deosebit pentru defecatie. Se poate intampla sa se joace cu propriile excremente pe care evita sa le manance pavoazand insa cu meticulozitate ambientul.

Abilitatile : deprinderea de-a manca 18 luni lingura 21 de luni mananca singur dar se pateaza 21/2 ani furculita 3 ani e antrenat in Meet-uri publice - deprinderea de-a se imbraca 1 an docil 11/2 an manipuleaza butonierele 2 ani introduce ambele picioare intr-un crac al pantalonului 3 ani isi pune lodenul fara sa si-l incheie 4 ani se imbraca singur Jocul ocupa 90 % din timpul diurn. 2 ani exercitiul via manipulare / exploatare 5 ani jocul simbolic / de fictiune

6 ani jocul cu reguli (pedantizat) Taxonomia Callois Jocul de competitie (universal) / hazard (doar la om) / mimetic (universal) / vertij (cvasi-universal). Mama promoveaza jocuri verbale / de inteligenta. Tatal copilului administreaza jocurile fizice. Pana la 3 ani pruncul nu stie sa se joace cu alti copii. Taxonomia Pernoud 12 18 luni jucarii pe rotile / nisip / apa / plastilina 18 luni 2 ani jucarii cinetice / muzicale 2 ani 21/2 ani masinutele la baieti si papusile la fete. Copiii se joaca unul langa celalalt dar nu unul cu celalalt. Copilul mic e incapabil sa imparta. Totusi accepta sa consoleze pe cei afrontati de anxietate sau disconfort psihic tapetat algezic. 21/2 ani 3 ani jocurile de imitatie / mingea / picturalele 3 ani jocurile de rol. Sindromul Puzzle copilul se teme sa nu piarda ceva din corpul lui si prin urmare evita acceptarea unei relationari cu obiecte dezintegrate sau malformate. Este inutil sa explicam pruncului ca 2 jumatati de biscuit intreg sau ca o prajitura decoltata au acelasi gust cu un biscuit complet respectiv o prajitura inaltoita. Pre-18 luni Localizeaza partile corpului / obiectelor uzuale / culorile / cuvintele ce exprima actiuni.Post-18 luni Numeste obiecte uzuale si realizeaza dihotomia lumina intuneric / cald rece / 23 de luni Cunoaste partile corpului si numele animalelor 24 de luni

Recita numerele si cunoaste elemente de topica primara dreapta / stanga respectiv sus / jos 28 de luni Afla formele geometrice fundamentale 31 de luni Numeste literele mari / cuvinte ce exprima actiunea organelor de simt si surprinde relatii de pozitie sau dispunere a obiectelor ori propriului corp (fata / spate) realizand totodata comparatii legate fedeles de promptitudinea reactiilor (repede / incet) Parintii trebuie sa adopte / manifeste atitudini constante fata de copil. Dresarea sfincterului nu e posibila mai inainte de 18 luni. La fete apare aceasta deprindere ca regula la 21 de luni iar la baieti spre 23 de luni. Parintii e necesar sa nu repete greselile de exprimare ale copilului atunci cand vor sa se amuze. Mediul fizic primul tutore al copilului. Parintii trebuie sa nu evite raspunsurile la intrebarile copilului indiferent cat ar parea ele de agasante ori discrete si totodata sa nu trivializeze / banalizeze sexualitatea prin ignorarea / camuflarea rolului ei. Negativismul primar e favorizat de identificarea parentala anemica / versatila. Penuria Rentei Afective e cea mai nimerita pedeapsa. Testul Aventurilor lui Laba Neagra este realizat de Corman pentru copiii de peste 5 ani daca subiectul se identifica in imaginea eroului e un semn bun sau unul de narcisism dar daca nu se

reprezinta prin nimic atunci e vorba de anxietate / dezorientare. Tutorii pot fi asimilati cu parintii sau cu niste straini. Testul de detentie iconica Benton o figura in prealabil aratata copilului trebuie sa fie recunoscuta ulterior intr-o serie de 3 imagini. Testul Stamback priveste reproducerea ritmului fonic prin lovirea unei mese cu un creion. Testul Desenului Omului Decent a fost introdus de Goodenough si se bazeaza pe itemul grafomotor. Copilul este initiat in primele exercitii ectenice sentimentul oceanic sau dorul de transcendenta ce incearca pentru a proba si deci valida orice fiinta umana asa cum constata Romain Rolland.

Capitolul 4

Perioada prescolara (3- 6 ani)

Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o dezvoltare complexa si interesanta cu influiente asupra evolutiei biopsihice ulterioare, prin expresia existentei sau inexistentei celor 7 ani de acasa reflectandu-se tocmai importanta constituiri in decursul acestei perioade a bazelor activitatii psihice si de conturare a trasaturilor de permeabilitate ce isi pun pecetea pe comportamentele viitoare copilul traversand prin aceasta etape considerata a cunoasteri prin largirea contactului cu mediulsocial si cultural din care se asimileaza modele de viata ce determina o integrare tot mai activa spre conditia umana. Mediul solicita copilul nu numai la adaptari ale comportamentului la sisteme diferite de cerinte in conditii de tutele, protectie si afectiune, dar creeaza in acelas timp o mai mare sesizare a diversitati lumi si vieti, o mai densa si complexa antrenare a deciziilor, curiozitatii, trairilor interne la situatii numeroase si inedite concomitent dezvoltandu-se si bazele personalitatii copilului si capacitatile de cunoastere, comunicare, expresia si emanciparea comportamentelor ce ating grade de complexitate raportate la caracteristicile de varstra si dezvoltare psihofizica.

4.1.Dezvoltarea psihofizica si consolidarea autonomie

Odata cu dezvoltarea capacitatilor senzoriale si perceptive se structureaza noi forme printre care reprezentarile memoriei si imaginatiei dau dimensiuni complexe ale trairilor anticipative si fantastice. Perceperea realitati este incarcata emotional si alimenteaza imaginatia, comportamentele si strategiile mintale ce utilizeaza o simbolistica ampla ancorata situational in lealitatea inconjuratoare imprimand perioadei prescolare acea unicitate si minunatie ce face din ea varsta de aur a copilariei. Pe linia evolutiei de ansamblu continua dezvoltarea structurala si a diferentierilor fine in antrenarea functionala a scoartei cerebrale departajarea zonelor vorbiri si fixarea dominatiei asimetrice a uneia din cele doua emisfere (de obicei stanga) fapt ce imprima caracterul de dreptaci, stangaci sau ambidextru a manualitatii copilului. In sfarsit, dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexa si impregnata de hormoni tiroidieni si cei ai timusului ce au efecte majore asupra cresteri. Inca din perioada prescolara apar o serie de diferente intre fete si baieti . Aceste caracteristici specifice sexului sunt mai evidente spre sfarsitul perioadei prescolare. Astfel, R.Zazzo se refera la existenta unei agitatii mai mari la baietii la o cooperare mai dezvoltata le fete insotite de o activitate verbala mai bogata la o tendinta de izolare a baietilor in activitati de constructii. Interesante sunt micile colectii ale copiilor. Daca la 3-4 ani buzunarele copilului sunt relativ goale pe la 5 ani acestea incep sa cuprinda dulciuri anvelope de dulciuri iar spre 6 ani obiecte mici baloane dopuri, pietricele colorate capse etc. cu privire la igiena alimentara de spalare a mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei, spalarea, baia, taierea unghiilor, pieptaarea, etc oglindesc gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice si formarea imagini de sine uni transformand aceste momente de ingrijire chiar in joc iar unele fetite manifesta chiar de la aceasta varsta forme de cochetarie. Pe acest plan, cei 6-7 ani de acasa sunt implicatii in adaptarea culturala ulterioara. Programul de gradinita intareste, de cele mai multe ori, o asemenea adaptare culturale In jurul varstrei de 4-5 ani copilul trece printro diminuare a poftei de mancare adesea determinata de lipsa de varietate a regimului alimentar sau de tensiuni afective. Legat de somn in perioada prescolara , copilul se opune sa mearga la culcare caci il intereseaza spectacolul relationari cu ceilalti, devine receptiv la ce fac adulti (adultrism) ca si trairea placeri jocului protestand verbal evaziv uneori incarcat de tot felul de tranzactii ca si de necesitatea de a avea un fetis prezenta unei persoane 9mai ales mama) a unei surse de lumina cu liniste totala sau cu muzica, etc.

4.2. Dezvoltarea psihica, conturarea si afirmarea personalitatii Perioada prescolara este una din etapele de intensa dezvoltare psihica ce are loc sub presiunea structurilor sociale, culturale, prin influentele massmediei si fregventarea institutiilor prescolare unde copilul ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si adaptarea la mediul de viata. In multe situatii apar diferente de cerinte intre gradinita si fmilie ceea ce prsupune o varietate de conduite si aparitia unor contradictii dintre aceste solicitari care pot stimula dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a formari unor strategii diverse de activitati intelective dezvoltandu se uneori si negativismul infantil dar si o concepere mai profunda, de fond a intregii activitati psihice prin asimilarea treptata a ceea ce este permis si a ceea ce este nepermis, a ceea ce este posibil si a ceeea ce este imposibil, a ceea ce este bun si a ceea ce este rau. Perioada prescolara poate fi impartita in trei subperioade: Cea a prescolarului mic (3-4 ani) care se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor si dorintelor implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului iar de la relativul

echilibru de la 3 ani are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o mare descentrare pe obiecte concrete pe integrarea lor in strategii mai largi de utilizare in care se confera functii simbolice. Integrarea in gradinita se face cu o oarecare dificultate la aceasta varstra, data fiind dependenta mare a copilului prescolar mic de adult. Greutatea este cu atat mai mare cu cat copilul prezinta o instabilitate psihomotorie si greutati in exprimarea clara ori in intelegerea celor ce i se comunica. Totusi el devine mai sensibil la semnificatiile evenimentelor si adopta conduite mai adegvate la convenientele sociale pe un fond de fragilitate afectiva cu unele manifestari ale crizelor de prestigiu. A prescolarului mijlociu (4-5 ani) cand se fac progrese evidente atat pe linia dezvoltari motricitatii cat si pe cea a functiilor cognitive si a insusirilor de personalitate cand miscarile devin

mai precise si mai rapide iar mersul mai sigur iar prin miscare si manipularea obiectelor, perceptiv se imbogateste si alimenteaza materialul intuitiv cu care opereaza gandirea in aprecierea situatiilor care nu cad nemijlocit sub incidenta cunoasteri. Acum copilul devine mai sensibil la evenimentele din jurul sau si este capabil sa faca aprecieri, relativ corecte, fata de comportamentul altora iar prin structurarea unor caracteristici volutionale, copilul se poate antrena in activitati de mai lunga durata si se straduieste sa-i fie de folos adultului. Si a prescolarului mare (5-6 ani) in care se manifesta in ansamblu o mai mare opozitie fata de adult, ce se manifesta spontan dar urmata de dorinte vadite de reconciliere prin adaptarea

mai evidenta a conduitelor fata de diferite persoane ce se poate simti atat in familie cat si la gradinita. Se manifesta frecvent dorinta copilului de a fii de folos adultului este mai atent si reventios imita si participa la activitatile adultului devine un mare creator in activitatile cel intereseaza cum ar fii: desenul, muzica, artizanatul, etc. Capacitatea de invatare devine din ce in ce mai activa in care gradinita prin programele educative stimuleaza sensibilitate intelectuala. O dezvoltare spectaculoasa priveste planul senzorio-perceptiv ca exemplu tactul devine un simt de control si sustinere a vazului si auzului facand ca intregul plan perceptiv sa se subordoneze actiunilor de decodificare a semnificatiilor ce se constientizeaza tot mai mult.

Copilul prescolar este preocupat de explorarea tuturor spatiilor cu care in tra in contact la scoala, acasa, pe strada, la magazin, pe timplu vizitelor la diverse persoane, fiind foarte atent la caracteristicile fiecarui membru al familiei, la identitatea acestora precum si la conditiile de viata in activitatile profesiunile lor, interesanduse de asemenea de cunoasterea naturi a plantelor si animalelor, consolidandu-se si generalizari cantitative, logica practica a relatiilor; marimea (lung, lat, inalt), cantitatea (mult, putin, foarte putin, deloc), spatiale (langa, pe, sub, aproape, departe), etc. Perceptia se organizeaza si devine operativa si in conceperea spatiului si a timpului. Se dezvolta diferite forme ale reprezentarilor dintre care cele mai importante sunt ale memoriei si ale imaginatiei. Este activa si se manifesta dupa 4 ani capacitatea de memorare capatand caracteristici psihice si sociale importante mai cu seama datorita vorbiri.Apare virulenta memoriei in joc copilul intuind cerinta fixari si pastrari sarcinilor de joc fiind activa si in invatarea de poiezii si in reproducerea lor dar cu o oarecare rigiditate ptentru ca in in cazul in care copilul este intrerupt in timpul cand recita poiezia acesta nu mai poate continua de unde a ramas blocandu-se oarecum pt ca in general copilul prescolar iuta repede deoarece fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Atentia voluntara este alimentata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza o activitate iar concentrarea atentiei creste la 5-7 minute la prescolarul mic la 12-14 minute la prescolarul mijlociusi la 20-25 minute la prescolarul mare. Dupa vastra de 3 ani inteligenta parcurge o etapa de inventivitate care pregateste gandirea operativa complexa, (6-7 ani). Ca fenomen al vieti de relatie dezvoltarea afectivitatii prinde contur in perioada prescolara prin raportarea la procesul identificari cere trece prin cateva faze pentru ca la 3 ani acest proces se manifesta prin cresterea starilor afective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, dupa care manifesta o retinere vinovata, iar la 4-5 ani identificarea devine mai avansata. Conditia de identificare parcurge patru cai prima se realizeaza pe seama perceperi unor similitudini de infatisare cu modele parentale (parul, ochii) a doua pe seama perceperi uno similitudini de caracteristici psihice (este tot atat de inteligent ca tata sau tot atat de frumos ca mama) a treia se realizeaza prin adoptarea de conduite gesturi si atribute din ceea ce spun alti ca seamana copilul cu modelul dar identificare mai activa este cu parintele de acelas sex

In contextul identificari o importanta deosebita o are triunghiul afectiv, mama-tata-copil in care baiatul descopera treptat ca mama de care este atat de legat este altfel decat el, iar tatal, la fel cu el este puternic, viril si iubit de mama iar fetita la randul ei descopera feminitatea sa, pe tatal sau, care joaca un rol important in familie si simte o puternica iubire fata de el, dar si o frustratie in raport cu afectiunea tatalui fata de mama iar la copii care frecventeaza gradinita se dezvolta un atasament fata de educatoare (afectiune admirativa0 rolul ei in educatia copilului fiind foarte mare deoarece constientizeaza reguluile si incalcarea lor in colectiv Dezvoltare exprimari verbale face importante progrese daca la 3 ani vocabularul cuprinde 400-1000 cuvinte la 6 ani cuprinde intre 2000- 2500 cuvinte. In psihologia limbajului infantil se semnaleaza distante de dezvoltare intre semantica, morfologia si sintaxa vorbiri copilului prescolar iar un loc important il ocupa si particularitatile diferentiale ale limbajului pentru ca ele implica o anumita desfasurare a proceselor de analiza si sinteza in cadrul stereotipului motor-verbal.

4.3. Jocul si manifestarea personalitatii.

Jocul ca activitate fundamentala la varsta prescolara se realizeaza si inafara unui scop clar ca placere gratuita dar cu timpul capata contur si devine tot mai organizat. La 3 ani jocul este inca legat de obiecte cu timpul datorita interesului copilului fata de adult prin decupare din conduitee umane a unor momente incepe sa apara jocul cu subiect si rol, copilul devenind in joc medic, profesor, telefonist, invatator, etc. La 4 ani copilul se joaca mai bine cu un copil mai mare sau cu unul mai mic caruia ii spune adeseori ce sa faca asumandusi astfel rolul de animator. La 5 ani jocul cu subiect si rol atinge un important nivel de dezvoltare in care subiectul este alimentat cu o forta activa incat se joaca si cu parteneri imaginari prin asa numitul joc de alternanta copilul sustine roluri din dorinta de a creea subiectul.Multe jocuri se desfasoara pe baza de imitatie, ii plac de asemenea jocurile de constructie este atras de truse incepand sa apara printre altee preocupari si interesul pentru colectii. Astfel prescolarul mic datorita neconcordantei si nereglari la conduitele celorlalti copii mai marii desprinde din regulile de-a ascunselea doar regula ascunderi si fuga la locul de bataie ascunzanduse cu spatele intrun colt la camerei deoarece faptul ca el nu mai vede pe nimeni echivaleaza cu a fii ascuns, iar dupa ce alearga si bate locul se intoarce la ascunzatoare ca intr-un fel de reactie circulara., prescolarul mijlociu face exces de zel privind regula ascunderi cautand cele mai complicate locuri fapt ce afecteaza de cele mai multe ori strategiile da ajungere prioritara la locul de bataie in schimb prescolarul mare exprima o orientare evidenta spre strategiile care faciliteaza telul atingeri facile a locului de bataie si speculeaza atingerea lui. Ca atare perioada scolara este dominata de trebuinta de jocin care actioneaza combinatii mintale, reprezentari de imaginatie (jocuri simbolice) si sunt actionate forme de experienta complexa.

4.4.Viata ecto-uterina (3 6 ani)

Greutatea de la 14 kg ajunge la 22 kg. H pleaca de la 92 cm pentru a atinge 117 cm. Asimetria cerebrala se accentueaza. Reactiile impulsive sunt dupa 5 ani bine cenzurate SNC cunoaste o perfectionare pertinenta. Tiroida si timusul sunt glande hiper-activate. Gesell la 5 ani e traversata Varsta Nodala. Tactilul e surclasat de vaz / auz. Observatia apare ca proces de elevare a perceptiei. Copiii cred ca diferentele de culoare dermica ce exista la si intre diferite persoane sunt pasagere. Note distinctive ale perceptiei : - doza afectiva mare - volumul constituie o problema in comparatie cu facilitatea reflectarii atributelor de culoare si forma - relatia intreg / parte e dificil comprehensata - topognosie / topocronie

Reprezentarile de evocare / retentie / anticipare / fantastice (ereditatea sociala le amorseaza asa cum remarca Conn). Masturbarea e un fenomen normal caci copilul isi descopera corpul. Complexul (candva al) lui Oedip ilustreaza prohibitia incestului si permite constituirea Supra-Eu-lui drept ansamblu de interdictii parentale. Piaget vede la copil o lume regizata dupa anumite principii : - magia / animismul / finalismul / artificialismul / realismul Memoria mecanica / involuntara / voluntara. Prevaleaza engramarea circumstantelor asediate afectogen / intuitiv concret. Imitarea functie sociala a memoriei (Amendamentul Bandura) Limbajul ipseital (exclamatii / interjectii / iteratii) / Contextual (relatii intre corelatii). 3 ani 1100 de cuvinte / 6 ani 2500 de cuvinte (logoreea). Apare conduita verbala de reverenta. Limbajul interior tradus prin sintagma Making Off-Words apare la 4 ani. Asa se explica prezenta limbajului de alternanta copilul isi asuma sau cel putin revendica mai multe roluri in timpul jocului. 2/3 din limbaj sunt reprezentate prin De ce ? Bi-lingvismul simultan / succesiv se valorifica aditiv / under-stractiv. Logopatia rotacismul / sigmatismul / disfonia / afonia / logo-fobia / balbismul / mutismul 5 ani relativ 50 % din potenta intelectului adult e atins prin inferentele copilului. J. Piaget epigeneza developmentala stadiul pre-operator - sub 4 ani se remarca egocentrismul / sincretismul / animismul / realismul nominal / caracterul practic conjunctural sau pragmatismul trans-electiv prin care copilul desi cunoaste criteriul gruparii in fiinte / lucruri totusi prin experimentul celor 4 cartonase (om / car / cal / lup) sunt astfel impartite om / car / cal respectiv lup. - dupa 4 ani gandirea devine intuitiva rationamentul transductiv sau pre-conceptual e inlocuit cu cel trans-iconic masiv ambasat de reprezentari - concretul este flotat la plural si astfel se explica de ce apar via reprezentari notiunile rationamente inductiv-deductive - apar analiza sinteza / concretizarea abstractizarea / compararea - absenteaza compunerile tranzitive / reversibile / asociative Copilul considera gresit ca un vas mai ingust si mai inalt in raport cu altul mai larg dar mai scund ar fi mai voluminos decat celalalt recipient in discutie. Jocul de cuvinte. Dupa 3 ani fantasticul / realul sunt notiuni autonome si deci copilul poate institui relatii preferentiale cu unul din cei 2 termeni ceea ce evident permite apelarea la disimulari si-n consecinta permite si explica adeseori minciuna. Atentia fluctuanta involuntara / voluntara. Afectivitatea labila tutorele educogen ca emisar al exigentelor societatii devine un nou destinatar pentru plasamente afective ale

copilului. Adultrismul / Identificarea la ante-prescolar via asimilarea de conduite iar la prescolar prin raportarea la modelul parental. Apare SuperEgo-ul vazut drept constiinta apartenentei la Eu prin imaginea de sine. 3 ani Mea Culpa si pudoarea 4 ani mandria de sine (vanitatea) si cea de Eu (orgoliul) 5 ani sindromul Bitterness-Candy (copilul daca nu acuza cel putin cunoaste disconfort psihic atunci cand este premiat in locul celui care merita de fapt recompensa). Criza de prestigiu compare in procesul de constiinta prin disconfortul remis de mustrarea copilului in public pentru o fapta reprobabila si deja sanctionata. Simularea / disimularea provoaca si dirijeaza contrabanda de trairi afective. Stapanirea de sine este ancorata in ierarhia motivelor. Renta afectiva explica de ce uneori copilul executa actiuni pentru moment inhedonice. Allport Proprium (unicitatea). Baza morala descoperita heterocron via restrictii. Aptitudinile speciale vaneaza momentul oportun in ori din goana timpului. Varsta Micului Faun Debesse. Gradinita comportamentul ludic cedeaza comportamentului de explorare. Jocul pedantizat o institutie implica o cooperare si suscita o responsabilitate via reguli prescolarul mic isi ascunde doar capul atunci cand doreste sa-si camufleze identitatea. Jocul cu parteneri familiari / de miscare / constructie (5 ani cuburile / 6 ani castele si tuneluri) / creativ (spontan succede un eveniment marcant) (eroii). La 4 ani nevoia de celalalt in joc atesta ca instinctul de rivalitate cedeaza in fine celui de-asociere pentru ca doar astfel copilul realizeaza adevarata sansa nu a promovarii cat validarii propriei valori. Functiile jocului relaxare / adaptare / umanizare. Desenul element important in psihologia proiectiva sfideaza axa verticala pentru ca discipolul nu cauta sa se afirme ci vrea sa castige teren propice instaurarii unui indispensabil echilibru interior. 3 ani desenul monocrom / confuz 4 ani desenul policrom / stereotip 5 ani desenul digresiv Epivolutia demersului iconic : 18 luni mazgaleli 2 ani linii curbe 3 ani cercul 4 ani patratul 6 ani rombul Povestile se cer cu Happy-End. Copilul imita modelul Hic et Nunc si mai putin pe cel pasat pe Video-Screen. Mana este Dumnezeu in 5 persoane H. Focillon. Caracterul omului e destinul sau Herodot. Minciuna de aparare / independenta /

compensatie / seductie / agresivitate. Fata de calitatile pe care le dorim intrunite de copil oare se cunosc multi parinti demni de-a fi copii ? E de preferat sa achiti un vinovat decat sa pedepsesti inocentul Berge. Complexul Oedip / Complexul Electra nu e fundamental ci remarca Adler un produs artificial negativ ilustrat in imaginea mamelor care-si rasfata copiii. Encoprezisul defecatia in propria lenjerie dupa varsta de 4 ani. Este de 3 ori mai frecvent la baieti decat la fete. La varsta adulta acesti copii manifesta tendinta de ordonare / avaritie / meticulozitate / punctualitate trasaturi de personalitate anala. Enurezisul mictiune inconstienta dupa 5 ani. Altminteri pentru aceleasi simptome e vorba de incontinenta urinara. La 18 luni copilul incepe sa atentioneze mama ca este usurat dar stanjenit. Intre 2 si 3 ani mictiunea apare doar noaptea. 1 copil din 10 este enurezic. O treime din lotul respectiv micteaza ziua dar si noaptea.

20 % dintre copiii pre-puberali acuza o depresie infantila mascata / acuta / cronica. Impresiile din copilarie sunt perene si fiecare copac se imbolnaveste de la radacina Stekel. Psihozele infantile sunt decamuflate prin absenta surasului (3 luni) / lipsa reactiei de teama fata de persoanele alogene (8 luni) / Autismul Kanner (poate surveni in primele zile de viata post-natala fiind de 4 ori mai frecvent la baieti in raport cu fetele) / mericism (rumegare) / ras privat de motiv / masturbare excesiva si nu arareori in public.

Capitolul 5. Perioada scolara mica (6-10 ani)

Aceasta perioada de la intrarea copilului la scoala si pana la terminarea ciclului elementar, este apreciata de uni autori ca fiind un fel de sfarsit al copilariei in care domina particularitatile de varstra asemanatoare cu cele prescolare sau ca etapa de debut primar a pubertati ori chiar ca etapa distincta a copilariei in care sunt evidentiate descrieri centrate pe problemele adaptari scolare si ale invatari fara a se neglija ca unele structuri psihice se dezvolta ca urmare a faptului ca, in copilaria timpurie si in perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa si atitudinala. Asada in perioada scolara mica, se dezvolta caracteristici importante si se realizeaza progrese in activitatea psihica datorita constientizari ca atare a procesului de invatamant invatarea devenind tipul fundamental de activitate pentru ca acest proces solicita intens intelectul avand loc un proces complex si gradat de achizitii de cunostinte prevazute in programele scoli si in consecinta, copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de invatare si i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei formandu-si deprinderi de scris-citit si calcul. Invatarea tinde sa ocupe tot mai mult un loc major in viata de fiecare zi a copilului modificandui existenta si actionand profund asupra personalitati sale.

5.1. Particularitati la varsta scolara mica

Pana la intrarea in scoala, copilul invata vorbirea intr-un anumit fel, mai mult spontan, iar de la aceasta varsta ia capat o serie de caracteristici noi, datorita procesului de instruire verbala si formarii culturii verbale. Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare psihica. La intrarea in scoala copilul are deja o anumita experienta intelectuala si verbala. In general, el intelege bine vorbirea celor din jur si se poate face inteles prin exprimarea gandurilor in propozitii si fraze alcatuite corect. Exprima bine diferentele dintre obiecte si fenomene, este capabil de a face ironii si discutii contradictorii,

iar dorintele, preferintele, politetea sunt tot mai clar exprimate. Aceasta exprimare este facilitata si de volumul relativ mare al vocabularului sau: aproximativ 2500 cuvinte din care cca.700-800 fac parte din vocabularul activ. La sfarsitul micii scolaritati, vocabularul sau insumeaza cca. 4000-4500 cuvinte din care aproximativ 1500-1600 fac parte din vocabularul activ. Se pot constata diferente insemnate de la un copil la altul in ceea ce priveste dezvoltarea limbajului, pe de o parte datorita capacitatii potentelor intelectuale ale copilului iar pe de alta parte, influentelor mediului familial. Invatarea scris-cititului creeaza un camp larg de dezvoltare si organizare a intereselor intelectuale. Sub influenta acestui proces apare un stil personal de exprimare a ideilor. Desi limbajul nu este suficient automatizat si inca mai intalnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea scolarului mic devine un element al exprimarii gandirii cu pronuntate note personale. Daca in clasa I-II se intalnesc expuneri incomplecte, in clasa a III-IV apar raspunsuri mai complexe organizate si sistematizate. O astfel de exprimare fluenta si coerenta este facilitata si de dezvoltarea limbajului interior care constituie cadrul de organizare al limbajului exterior (U. Schiopu, 1967). 12621iyc97gjm3c Perioada micii scolaritati este perioada in care scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte multe diferente individuale. Se manifesta unele defectiuni temporare de vorbire, el trebuie puse pe seama schimbarii dentitiei dar se datoreaza si unor particularitati trecatoare ale dezvoltarii. O problema deosebita privind caracteristicile pronuntiei, o constituie prezenta sunetelor parazitare in vorbirea orala a scolarului mic; ele apar mai putin in dialoguri decat in relatiile de tip monologat (cand copii expun lectia). Cea mai mare frecventa ca sunete parazitare, o au sunetele i si a la sfarsitul si inceputul propozitiilor. In povestirea orala se fac evidente neglijente de pronuntare, disimulari in articularea diferitelor cuvinte: recreatie, lu (in loc de lui), porma, tocma, aia, t-a dat o carte. Adap uneori si sunete mai multe decat trebuie in cuvant: este vorba de un fenomen de incarcare fonetica a cuvantului. De pilda, scolarul de 8 ani mai spune iera in loc de era sau ieu in loc de eu. Unele dificultati de sistematizare si organizare succesiva, coerenta a comunicarii verbale persista in intreaga copilarie, fiind intretinuta de vorbirea defectuoasa din familie sau de unele caracteristici dialectale ale mediului lingvistic in care traieste copilul. In dezvoltarea scrierii corecte, se manifesta la inceput greutati de diferentiere a sunetelor. In primii doi ani ai invatarii scrierii, sunt frecvente eliziunile de grafeme (de exemplu ituneric, itre, hotomalu, cardula etc.); fenomene asemanatoare se petrec in scrierea diftongilor si a triftongilor, precum si a silabelor che, ce, ci , ge, ghe, ghi, gi, chi intre care, micul scolar face adesea numeroase confuzii. Alteori in scriere apar sunete supra adaugate

(viouara, diminiata, artimetrica etc.); apar si cazuri de inversari ale silabelor cuvantului, este vorba de o insuficient de clara analiza auditiv verbala cu privire la componenta sonora a cuvintelor. Alte defectiuni ale scrierii, ca acelea de caligrafiere sau de inclinatie a literelor, se corecteaza pana la sfarsitul clasei a IV-a. yj621i2197gjjm Creste volumul cuvintelor tehnice (la gramatica, aritmetica, istorie) elementele de pronuntie dialectala diminueaza prin dezvoltarea capacitatii de a citi. La inceput elevul nu poate distinge bine cate cuvinte sunt intr-o propozitie, dar treptat el incepe sa desprinda unitatea fonetica si grafica a cuvantului si elementele propozitiei simple si dezvoltate. Insusirea ortogramelor nu are la baza cunostinte gramaticale precise, la inceput, dar treptat scolarul isi va da seama diferentele gramaticale existente (sau si s-au). Problemele de omonimie se implica de asemenea ca generatoare de dificultati (fetita sare coarda si mai trebuie putina sare), acestea presupun probleme de precizare a sensului si semnificatiei cuvintelor. In vorbirea la lectie (relativ monologata) frecventa cea mai mare o au dezacordurile gramaticale, in care timpul verbal nu este bine acordat cu substantivul (pana vine ei clasa a II-a, atata animale cunosc clasa a II-a, istoria este o lectie, ca o lectie principala a lor clasa a IV-a). Elevul mic are formulari neclare, neglijente sau greoaie (si ce sta acolo sa, baiatul ala care plangea s-a facut un pic mai inalt). In limbaj persista inca destule elemente ale limbajului situativ. Particularitatile dificultatilor intampinate de copil in vorbire constituie un indicator pentru faptul ca, pe de o parte, inca nu sunt suficient automatizate mecanismele trecerii din limbajul interior in cel exterior si, pe de alta parte, ca insusi stereotipul dinamic gramatical nu este elaborat. Exprimarea in scris opereaza inca de la inceput cu un vocabular mai critic si cu rigori de topica mai exprese. Exprimarea in scris este relativ simpla si foarte economicoasa pana in clasele III IV-a cand devine mai activa si mai personala. Intre scolarii din clasele I-IV exista diferente importante in consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, in ceea ce priveste stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, bogatia si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau neexistenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a defectelor de pronuntie etc. Toate aceste particularitati ale limbajului se oglindesc sintetic in debitul oral si scris. De-a lungul anilor de scoala debitul verbal oral creste; debitul scris creste mult mai lent, dar se constata numeroase progrese calitative datorate contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in legatura cu exprimarea verbala. In aceasta perioada scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte multe diferente individuale.

Cunoasterea handicapurilor de limbaj prezinta o importanta deosebita deoarece au o frecventa relativ mare; ele influenteaza negativ randamentul scolar si in general integrarea in colectiv si activitate. Limbajul contribuie in buna parte la realizarea progresului in intreaga viata spirituala. In cazurile cand se produc deteriorari ale limbajului evolutia este ingreunata sau stopata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se fac simtite in intreaga activitate psihica, si ca atare modifica comportamentul subiectului. Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie dispar odata cu inaintarea in varsta a persoanei. Este o tulburare de articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea, substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan (1946) este de parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la fete si 16% la baieti; la scolarii mici cel mai des sunt intalnite omisiunile si deformarile. Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea neclara; est mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala. Balbaiala constituie o forma a tulburarii limbajului oral; se prezinta ca un handicap mai grav comparativ ci dislalia. Deficienta este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii de catre cei din jur, ceea ce determina un complex de inferioritate accentuat. Fenomenul consta in repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. Raguseala vocala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii. Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Insusirea scrisului presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului care sa-i permita sa stabileasca anumite corelatii intre emisia orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Si formarea deprinderilor de citit se realizeaza prin dezvoltarea unui cod lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati cu valoare de simbol. Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita unor esecuri si conflicte permanente in viata scolara cat si a instalarii unor trasaturi caracteriale negative ca: negativismul, descurajarea, inertia, nepasarea, teama de insucces, izolarea. Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala de a invata citirea si scrierea. Mutismul electiv, psihogen sau voluntar, se manifesta prin refuzul partial sau total de a comunica cu unele persoane. Apare la copii

hipersensibili si este insotit de tulburari comportamentale in care incapatanarea, timiditatea, irascibilitatea ocupa un loc important. Emotiile de soc stresurile, esecurile repetate, frustrarile pot duce la mutism voluntar. Desi nu comunica, copii cu mutism electiv inteleg vorbirea si nu manifesta deficiente de ordin intelectiv. Persistenta pe o perioada mai mare poate duce la ramaneri in urma pe linia dezvoltarii vocabularului si a exprimarii logico-gramaticale. Ca urmare procesele cognitive nu sunt stimulate, ceea ce determina o slaba dezvoltare a lor. Aceste tulburari sunt frecvente la scolarii mici. Intarzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa saracia vocabularului si dupa neputinta de a se exprima coerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate in carentele sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, carente de mediu nefavorabil si de ordin educativ. De aceea limbajul necesita o permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul afectiv, incurajarile si crearea unui tonus psihic ridicat constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea copiilor cu handicap de limbaj (Verza, E. 1981).

5.2.Atentia la copiii de varsta scolara mica

In activitatea cotidiana, implicarea atentiei este apreciata intotdeauna ca un factor al reusitei sau succesului, iar slabiciunea sau absenta ei ca factor generator de erori si esecuri. Ea este prima realitate psihica ce se scoate in fata, cu titlu pozitiv sau negativ, ori de cate ori trebuie sa dam seama de rezultatele unei actiuni concrete sau a alteia. Prin imperativul fii atent se intelege modul de a ne mobiliza si canaliza, in modul cel mai adecvat, toate potentele si capacitatile in directia iesirii cu bine dintr-o situatie dificila sau a realizarii obiectivului propus. Atentia poate fi definita ca proces psihofiziologic de orientare, concentrare si potentare selectiva a functiilor si activitatilor psihice si psihocomportamentale modale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii asigurandu-le atingerea unui nivel optim de eficienta adaptativa. In mod normal, pe la 6-7 ani copilul este capabil de o atentie suficient de stabila pentru a se putea integra in activitatea scolara. Totusi, in primul an de scoala, insuficienta atentiei elevilor este pregnanta. Din cauza noutatii situatiilor carora trebuie sa le se adapteze, elvii din clasa I se caracterizeazaprint-un volum deosebit de redus al atentiei si prin dificultatea distribuirii ei asupra mai multor activitatii sau obiecte. Datorita acestui volum redus si a incapacitatii de distribuire a atentiei, elevii fac adeseori impresia ca nu sunt atenti. In acelasi timp, datorita faptului ca intreaga ambianta este noua si

neobisnuita, atentia elevilor din clasa I se distrage usor de la sarcina principala. O alta caracteristica a atentiei copilului este predominarea atentiei involuntare asupra celei voluntare. Din aceasta cauza, daca lectia nu trezeste suficient interes copii devin neatenti.

In fiecare clipa a existentei sale, omul receptioneaza un numar mare de informatii venite, fie din exterior, fie din interiorul organismului. Astfel, elevul care se afla intr-o clasa primeste informatii asupra luminozitatii si temperaturii salii, receptioneaza prezenta celorlalti elevi. Interesul psihologilor fata de problema atentiei a inregistrat mari fluctuatii de la considerarea acestei ca nerv al intregului sistem psihologic pana la punerea sub semnul indoielii a validitatii termenului insusi de atentie. tu721i7362huun

Atentia este un proces psihic specific real si unitar. Evolutia sa de la reactia de orientare neselectiva pana la atitudinea pregatitoare sau atentia efectoare, este determinata de semnificatia obiectivului supus atentiei pentru subiectul dat. Intrucat atentia nu are o existenta de sine statatoare, ci se aflam slujba unei activitatii de cunoastere, elaborare si perfectionarea ei are loc ca proces implicit, pe masura antrenarii exercitarii activitatii date. Acest caracter cognitiv-creativ al atentiei ne permite sa intelegem atat efectele sale facilizatoare asupra proceselor de cunoastere cat li mentinerea sa concentrata pe obiectul sau lucrarea efectuata. Fenomenul de atentie se caracterizeaza printr-o ingustare a campului perceptiv, prin orientarea acestui camp inspre un anumit obiectiv, care este selectat dintre multiplele surse de informatii sau actioneaza simultan asupra perceptiei. Atentia este o conditie necesara pentru asimilarea cunostintelor. In mod obisnuit, starea de atentie se manifesta vizibil prin reactii receptoare, prin reactii postulare si prin mimica specifica: incordarea muschilor fetei, privirea concentrata. Toate aceste reactii constituie orientarea activa a organismului catre selectia informatiilor. Dimpotriva, distragerea atentiei se exprima prin agitatie continua, ori printr-o alta atitudine care arata absenta mobilizarii pentru activitate. Manifestarile exterioare nu ne ajuta intotdeauna sa stabilim daca elevul este sau nu atent. In activitatea scolara sunt antrenate diferite forme de atentie. Astfel, atentia involuntara este conditionata de unele particularitati ale obiectelor si excitatilor: marimea, intensitatea, noutatea, variabilitatea, etc.. Atentia involuntara nu cere eforturi speciale de concentrare, deoarece obiectul sau fenomenul in sine ii capteaza si le mobilizeaza procesele perceptive. Atentia involuntara nu asigura intotdeauna fixarea constienta si temeinica a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor. Este necesar ca atentia sa se bazeze pe vointa proprie, fie cand se percepe un material intuitiv, fie cand se

transmit cunostinte abstracte sau se consolideaza o deprindere. Atentia voluntara se caracterizeaza prin orientarea intentionata, inversa si sustinuta a activitatii psihice pentru intelegerea problemelor si sarcinilor dificile, inclusiv pentru insusirea unui material care in sine nu pare interesant.

La varsta de 6-7 ani, atentia prezinta inca multe laturi ce trebuie avute in vedere. Volumul si intensitatea atentiei sunt relativ reduse la scolar. El urmareste excesiv persoana invatatoarei, dar nu e la fel de atent la ceea ce face sau ce spune aceasta. Distribuirea atentiei este dificila, incat micul scolar nu poate sa cuprinda si sa rezolve in acelasi timp mai multe activitati. Urmarirea vizuala a unui material intuitiv si intelegerea descrierii verbale simultane constituie de fapt doua operatii, din care elevul efectueaza adesea numai una singura. Avand ca sarcina de lucru sa scrie niste litere din abecedar, elevul se concentreaza numai asupra executarii formei grafice, nerespectand indicatiile cu privire la tinerea instrumentului de scris in mana, pozitia caietului, a corpului la scris. Flexibilitatea atentiei, ca proprietate de a trece rapid de la o activitate la alta este slaba. Atentia involuntara are o pondere mai mare fata de atentia voluntara. Elevii se antreneaza cu placere in activitatile in care folosesc povestirea sau cele desfasurate pe baza de materiale intuitive dar urmaresc destul de greu exercitiile de analiza si sinteza verbala sau de predare teoretica a operatiilor aritmetice. Atentia consuma multa energie si de aceea fenomenul de oboseala se instaleaza cu precadere la nivelul acestui proces. Scolarul mic, dupa o concentrare de cateva minute la scris, abandoneaza scrisul si se indeletniceste cu altceva. Pe parcursul saptamanii, se observa o oscilatie a capacitatii de a fii atent a copilului. Distragerea atentiei se constata la elevii din clasa I la prima si la ultima ora. La scolarii clasei a II-a, desi scad valorile la unele feluri de atentie, cresc la altele. La nivelul clasei a III-a se manifesta o scadere evidenta a neatentiei, scade in principal distragerea, dar creste opozabilitatea fata de caracterul repetitiv, neatractiv al cunostintelor. Rezistenta psihologica a copiilor devine mai mare, fapt evident la scaderea generala a neatentiei este evidenta. Doar lectiile neinteresante si cele cu un caracter repetitiv accentuat genereaza neatentia mascata si oboseala.

5.3. Jocul si copiii, integrarea scolara

Copiii, majoritatea timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima proprile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si timp. Putem spune ca jocul este munca copilului .

In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social. Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc (loto, domino, table, cuburi, carti de joc etc.). In perioada de prescolar se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea. Din acest motiv, copiii cu handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita din vecinatate, alaturi de copiii sanatosi. Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica, care se deplaseaza in fotoliu rulant sau in carje. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap. La aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele probleme deosebite. Unii copii cu deficiente au avut experienta neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de gradinita. In alte cazuri, copilul are probleme legate de utilizarea toaletei si de deplasare. In aceste situatii, este de preferat sa se solicite prezenta mamei pana la acomodarea copilului in colectivitate si acomodarea personalului cu problemele copilului. Jocurile trebuie sa fie adaptate in functie de deficienta copilului. Copiii cu tulburari de comportament trebuie sa fie permanent sub observatie, iar la cei cu ADHD jocurile trebuie sa fie cat mai variate. Scoala este, de asemenea un mediu important de socializare. Formele de integrare a copiilor cu CES pot fi urmatoarele: clase diferentiate, integrate in structurile scolii obisnuite, grupuri de cate doi-trei copii deficienti inclusi in clasele obisnuite, integrarea individuala a acestor copii in aceleasi clase obisnuite. Integrarea scolara exprima: atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza; conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivatii puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare; situatie in care copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate pentru educatia sa; corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului de a le rezolva; existenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. In scoala, copilul cu tulburari de comportament apartine, de obicei, grupului de elevi slabi sau indisciplinati, el incalcand deseori regulamentul scolar si normele social-morale, fiind mereu sanctionat de catre educatori. Din asemenea motive, copilul cu tulburari de comportament se simte respins de catre mediul scolar (educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de scolar intra in relatii cu alte

persoane marginalizate, intra in grupuri subculturale si traieste in cadrul acestora tot ceea ce nu-i ofera societatea. Datorita comportamentului lor discordant in raport cu normele si valorile comunitatii sociale, persoanele cu tulburari de comportament sunt, de regula, respinse de catre societate. Aceste persoane sunt puse in situatia de a renunta la ajutorul societatii cu institutiile sale, traind in familii problema, care nu se preocupa de bunastarea copiilor. Jocurile si distractiile sunt mai intense la varstele copilariei si tineretii.Stim cu totii ca copii de varsta ante sau prescolara se joaca tot timpul. Aceasta le confera conduitelor lor multa flexibilitate si mai ales le dezvolta imaginatia si creativitatea; tot prin joc este exprimat si gradul de dezvoltare psihica. Spunem de multe ori : <<Se comporta ca un copil>> sau <<Parca nu e maturizat>>; aceasta datorita unei exagerate antrenari in distractii care conduce la o personalitate nematura, puerila. Jocul presupune un plan, fixarea unui scop si fixarea anumitor reguli, ca in final sa se poata realiza o anumita actiune ce produce satisfactie. Prin joc se afirma eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirma prin intermediul activitatilor pe care le desfasoara, dar copilul nu are alta posibilitate de afirmare decat cea a jocului. Mai tarziu, el se poate afirma si prin activitate scolara. Activitatea scolara se valorifica prin note, acestea se sumeaza in medii, rezultatul final al invatarii fiind tardiv din punct de vedere al evaluarii, pe cand jocul se consuma ca activitate creand bucuria si satisfactia actiunii ce o cuprinde. Copiii care sunt lipsiti de posibilitatea de a se juca cu alti copii de varsta asemanatoare fie din cauza ca nu sunt obisnuiti, fie din cauza ca nu au cu cine, raman nedezvoltati din punct de vedere al personalitatii. Jocul ofera copiilor o suma de impresii care contribuie la inbogatirea cunostintelor despre lume si viata, totodata mareste capacitatea de intelegere a unor situatii complexe, creeaza capacitati de retinere stimuland memoria, capacitati de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitati de a lua decizii rapide, de a rezolva situatii problema, intr un cuvant dezvolta creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci cand un copil vrea sa se joace cu un alt grup de copii, el accepta regulile in mod deliberat, voit. Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite, adoptate si respectate de grupul respectiv inainte ca el sa intre in joc. Pentru omul adult, jocul provoaca placere, distreaza, amuza, contribuind mai ales la reenergizarea sa. Contribuie decisiv si la anularea oboselii, fiind in acest caz un element de psihoterapie. Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe langa consumul nervos chiar si la cele mai simple jocuri, si efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseste cu desavarsire. Vom vedea foarte des copii jucandu-se fotbal, sau plimbandu-se cu bicicleta, si nu jucand table sau sah pe o banca dintr-un loc linistit asa cum fac de obicei adultii.

Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. In functie de varsta si de capacitatea de intelegere si actiune, copilul manifesta preferinte diferite pentru joc, pe masura trecerii de la o etapa la alta a dezvoltarii psihice. Copilul mic tinde sa participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuseste sa se integreze conditiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternica nu se resemneaza, ci depune eforturi pentru a face fata. Ceilalti, cu o personalitate mai slaba, renunta, spunandu-si <<Ei sunt mai marieu sunt mic.>>. Pentru copiii mai mari jocurile usoare nu prezinta interes, pentru ca nu le ofera posibilitatea de a se antrena, de a-si etala puterile cu colegii lor de joc. Exista cateva lucruri de remarcat: in primul rand, jocul fortifica un copil din punct de vedere fizic, ii imprima gustul performantelor precum si mijloacele de a le realiza. In al doilea rand, jocul creeaza deprinderi pentru lucrul in echipa, pentru sincronizarea actiunilor proprii cu ale altora, in vederea atingerii unui scop comun. Un al treilea rand, jocul provoaca o stare de buna dispozitie, de voie buna, oferindu-i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte si de a se distra,dandu-i parca mai multa pofta de viata. 5.4. Dezvoltatea perceptiei copilului

In dezvoltarea perceptiei copilului un rol deosebit de important il are dezvoltarea limbajului si comunicarea verbala a copilului cu adultii. In procesul pedagogic este util sa se urmareasca nu numai realizarea unei perceptii corecte in momentul dat in conformitate cu scopul urmarit ci si dezvoltarea la elevi a spiritului de observatie. In perceptie intervin si o serie de atitudini :a) atitudinea motorie: pozitia, postura pe care se sprijina comportamentul nostru e in relatie cu ceea ce observam, ( cand vrem sa auzim bine ce spune o persoana adoptam o anume atitudine), b) atitudinea intelectuala, starea de pregatire cognitiva ,punctul de vedere, orientarea in situatie ,c) atitudinea afectiva: o dispozitie subiectiva a persoanei de a reactiona pozitiv sau negativ fata de o situatie, persoana sau o simpla afirmatie .Influenta afectivitati pare a se face resimtita si in cazul perceptiilor subliminale. Perceptia subliminala este cea ale carei efecte se fac resimtite, desi excitantii ce o produc se afla sub pragul senzorial , fie cel de intensitate, fie cel referitor la timpul de expunere. Atitudinea, interesele influenteaza puternic selectia perceptiva. Cand percepem ceva , nu e sesizat totul cu aceeasi claritate .Percepand corect forma obiectelor , noi le recunoastem. In plus , apreciem si distanta la care se afla obiectele : fara o asemenea evaluare nu le-am putea manui . Perceptia timpului are mai multe aspecte .Unul se refera la perceperea unor excitanti ca fiind succesivi.

Daca succesiunea unor spoturi luminoase e foarte rapida , vedem o lumina continua. Un al doilea aspect al perceptiei in timp este tocmai aprecierea duratei. Se poate estima durata unui fenomen continuu, dar putem evalua si intervalul intre momentele de aparitie a doua evenimente. Nu apar deosebiri nete intre modul de a aprecia aceste doua feluri de scurgere a timpului. Perceptia miscarii constituie o schimbare de pozitie in spatiu a unui obiect intr-un anumit timp. Perceptia miscarii intervine in doua situatii :a) cand urmarim cu ochii obiectul in miscare ; in acest caz , imaginea pe retina e fixa , dar senzatiile kinestezice provocate de miscarea ochilor ne dau informatiile corespunzatoare; b) ochii sunt imobili ,dar imaginea corpului respectiv se deplaseaza pe retina. Miscarile prea incete ori prea rapide nu sunt sesizate.

5.5. Viata ecto-uterina (6 10 ani)

Creste in greutate 10 kg iar H castiga 20 cm. Proba Phillipp indica dovada aptitudinii ca persoana respectiva e capabila sa inceapa scolarizarea copilul poate sa atinga cu mana dusa peste cap urechea din partea opusa. Creierul circa 1200 g. 8 ani poate realiza deja imaginea vizuala a miscarilor. Problema cailor si a mijloacelor de modelare a omului in vederea optimizarii potentialului sau creator revendica astazi un loc prioritar in aula preocuparilor stiintei si practicii sociale. Copilul si tanarul de astazi composteaza o mare parte din durata vietii lor ca subiecti supusi actului instructiv educativ. Invatarea ca activitate proprie a copilului este cadrul concret in care se garanteaza formarea proceselor si a capacitatilor psihice. Dezvoltarea intelectuala, ca atu al ameliorarii psihice generale, este ea insasi conditionata de felul cum itinereaza activitatea de insusire a anumitor cunostinte si priceperi. Forta motrice a dezvoltarii psihice este intrinseca, ea fiind anativa deci dobandita, invatata prin mecanisme speciale de asumare a modelului extern al contradictiei si cauzalitatii obiective. Invatarea scolara se realizeaza debordant prin interrelatia functiilor si proceselor psihice cognitive. Va trebui sa se tina seama de caracteristicile intrinsece ale materialului uman asupra caruia se actioneaza, dar trebuie avut in vedere agera faptul ca educatul este un sistem pe care il cream noi insine, in elocventa masura, prin educatie. Limbajul, structura acestuia si relatiile standard sau de conjunctura, invatarea si winampul mnezic sunt factori convocati in suma progreselor dezvoltarii. Copilul suporta limbajul si cultura societatii-matca fara o alta alternativa decat de a le accepta sau de-a deveni alienat. In atare conditii concluziona J. M. Lacan fiinta autentica nu e niciodata de gasit in discursul si conduita persoanei.

Ca functie psihica atentia, cu toate ca nu poseda date indigene, faciliteaza performantele celorlalte procese psihice. Ea ambaseaza in fapt orientarea activitatii intelectuale in raport cu scopurile implicite sau explicite ale invataturii. Arhitectura cognitiva a psihicului uman totalitatea mecanismelor cognitiv impenetrabile, necesare si suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent permite sistemului cognitiv uman sa invete din mediul habitual sau din propria experienta. Schimbarea fata de sine e o adaptare la ceilalti sau identificarea cu altul. Experienta aceasta s-a institutionalizat fiind prinsa in conceptul de educatie. Constiinta cel mai complex fenomen din univers cere individului sa-si caute si enunte autentic persoana. Mine este pentru G. H. Mead faza sociala a sinelui. Se resimte pasarea fortata de imprejurari escorta a termenilor argumentarii in perceptia identitatii asumata initial din anonimat. Spre deosebire de semnal, care se adreseaza reflexului si inconstientului, semnul face apel la inteligenta. Invatarea depinde de modul de organizare a bazei de cunostinte prealabile. Actiunea educativa devine eficienta in conditiile in care procesul de formare se efectueaza monitorizand caracteristicile generale de personalitate. Potentialul fiecarui elev trebuie pus in valoare prin oferirea unor metode si tehnici pentru a i se remite astfel posibilitatea de exprimare cu valoare individuala si sociala. Selful nu e un dat ci o constructie, dovada imbatabila a faptului ca arhitectul insusi se descopera in PROIECT din nevoia de-a se cauta si investi sau castiga. Memoria puternic afectogena. Adesea nu face temele si uita frecvent acasa ori la scoala rechizite personale. Atunci cand intrebarile de amanunt sunt iterate copilul crede ca primul sau raspuns a fost eronat, asa incat va modifica integral pe urmatorul. Devine voluntara prin excelenta. Capata o mare plasticitate datorita tranzactiilor empirice interpersonale sau prin irigarea lexicului cu amintiri. Creste volumul ei, castiga in suplete si fidelitate.

Ajunge obiect al meditatiei copilului care este interesat si reformat prin cunoasterea particularitatilor memoriei personale sau de posibilitatea absolvirii unor deficiente. Dezvoltarea caracterului voluntar al memoriei incepe inca din perioada prescolara. La varsta scolara mica, memoria logica este inca insuficient dezvoltata. Scolarul nu este in stare sa foloseasca suficient activitatea gandirii in sprijinul memoriei. Adesea se intampla ca, avand pe primul plan sarcina memorarii unui material, copilul sa rataceasca ori piarda din vedere sensul logic. De aici rezulta o alta particularizare a memoriei scolarului mic si anume predominarea memoriei textuale. La scolarii mai mari predomina memorarea inteligibila.

In afara de dezvoltarea insuficienta a memoriei logice, o alta cauza a optarii scolarilor mici pentru o memorare si reproducere textuala este desigur si absenta unor priceperi si deprinderi de invatare constienta. Asa numita memorare mecanica se manifesta atunci cand copilul intampina dificultati in invatare unde fiind nevoit sa le afronteze mai bine le eludeaza. Treptat, sub actiunea unei erijari adecvate se dezvolta memorarea logica. Pe de alta parte a versantului exegetic, frecventa temelor de invatare pe de rost duce la formarea obisnuintei de a trata ca atare sarcina mnezica. O alta trasatura importanta a memoriei scolarului mic este caracterul ei concret, intuitiv. Desi se constata un progres net al memoriei verbal-logice prin cunoastere adunata in sistem, memoria intuitiva este regenta inca la aceasta varsta prin imaginile obiectelor si fenomenelor concrete. Din materialul verbal se dispun sau inroleaza in primul rand povestirile, descrierile concrete si emotive. Acest fapt se datoreaza pe de o parte, marii receptivitati a copiilor, iar pe de cealalta parte predominarii relative a primului sistem de semnalizare in raport cu cel subsecvent. Potenta materialului intuitiv contribuie in mare masura la dezvoltarea memoriei intuitive. In timpul scolaritatii mici se dezvolta si se perfectioneaza capacitatea de stocare si comprimare sau Zipare a materialului de memorat, priceperea de a conexa cunostintele noi cu celelalte date. Copilul invata sa engrameze rational prin desprinderea sau lansarea ideilor principale, scenarizarea si exersarea comparatiilor in memorare si ecforare. Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare psihica. La intrarea in scoala copilul are deja o anumita experienta intelectuala si verbala. In general, el intelege bine vorbirea celor din jur si se poate face daca nu convingator cel putin inteles prin exprimarea gandurilor in propozitii si fraze alcatuite corect. Exprima bine diferentele dintre obiecte si fenomene, este capabil de a face ironii si discutii paradictorii, iar dorintele, preferintele, reverenta sunt incisiv exprimate. Aceasta conduita este facilitata si de volumul relativ mare al vocabularului sau 2500 de cuvinte din care cca 750 fac parte din vocabularul activ. La sfarsitul micii scolaritati, vocabularul sau contine aproximativ 4250 de cuvinte din care aproape 1550 fac parte din vocabularul activ. Daca in clasa a II-a observam expuneri incomplete, in clasa a IV-a apar raspunsuri complexe, organizate si sistematizate. O astfel de exprimare fluenta si coerenta este facilitata si de emanciparea limbajului interior apt de organizarea celui exterior unde se manifesta unele erori temporare de vorbire. Ele trebuie puse pe seama schimbarii dentitiei dar se datoreaza si unor particularitati efemere ale dezvoltarii. O problema deosebita privind caracteristicile pronuntiei, o constituie prezenta unor sunete parazitare in vorbirea orala a

scolarului mic. Ele jongleaza mai putin in dialoguri decat in relatiile de tip monologat. Cea mai mare frecventa ca SP o au i si a la sfarsitul si inceputul propozitiilor. Unele dificultati de sistematizare si organizare succesiva, coerenta a comunicarii verbale persista in toata copilaria, fiind favorizate de vorbirea fatigabila din familie sau de unele caracteristici dialectale ale mediului lingvistic in care se traduce subiectul. In dezvoltarea scrierii corecte, se manifesta la inceput greutati de clivare a sunetelor. In primii doi ani ai invatarii scrierii, sunt frecvente eliziunile de grafeme (de exemplu ituneric, itre). Fenomene asemanatoare descind in scrierea diftongilor si a triftongilor, precum si a silabelor ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi, unde micul scolar rar e apt de-a face slalom printre numeroasele confuzii. Alteori in scriere apar sunete redundante (viouara, diminiata, artimetrica etc.). Observam si rocadari ale silabelor cuvantului fiind vorba de o insuficient de clara analiza auditiv verbala cu privire la meniul sonor al cuvintelor. Alte erori ale scrierii, ca cele de caligrafiere sau a declivarii literelor, se pot corecta pana la sfarsitul clasei a IV-a. Creste volumul cuvintelor tehnice (la gramatica, aritmetica, istorie) elementele de pronuntie dialectala reflectandu-se concav prin dezvoltarea capacitatii de lectura. La inceput elevul nu poate distinge bine cate cuvinte sunt intr-o propozitie, dar treptat el incepe sa desprinda unitatea fonetica si grafica a cuvantului respectiv elementele propozitiei simple si dezvoltate. Achizitia ortogramelor pentru inceput nu are dispuse la baza cunostinte gramaticale precise ceea ce favorizeaza masiv incumbarea raspunsurilor aleatorii. Un artificiu reverend scrierii nimerite a unor ortograme (c-a, l-a, n-a, s-a, s-au) la clasele mici spre exemplu, enunta prezenta cratimei de regula acolo unde cuvantul subsecvent imediat lor se termina in t sau in s. Omofrazele ingereaza deci presupun probleme de precizare a sensului si de vehiculare a semnificatiei cuvintelor. (Daca iti pui cenusa in cap, lumea e gri!) Lexicul cunoaste fistular disensiunile sau discordia gramaticala, acolo unde timpul verbal nu este pacifist acordat cu substantivul. (Pana vine ei, atata teme scriu.) In limbajul intern sau extern treneaza inca destule elemente conjuncturale. Particularitatile dificultatilor care ofenseaza vorbirea constituie un indicator din moment ce raman pecuniar automatizate in traficul mecanismelor de conversie infralingvistic (limbajul OffWord si cel iradiant se apeleaza reciproc dar agasant).

Pe de alta parte, insusi stereotipul dinamic gramatical nu este elaborat. Exprimarea in scris opereaza inca de la inceput cu un vocabular mai critic si cu rigori de topica exprese, fiind relativ simpla si plauzibila pana in clasa a III-a cand devine mai activa si

ultrapersonala. Heterovalent constatam diferente importante privind consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, tezaurul si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau absenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a sincraziilor de pronuntie etc. Diacronic fluxul verbal oral creste. Debitul scris eleveaza mult mai lent, dar se constata o aglomerare a progreselor calitative datorata contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in ce priveste exprimarea verbala. Handicapul prin definitie se valideaza exclusiv prin relatiile interpersonale. In cazul inadvertarii limbajului evolutia este obstructionata ori parata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se resimt la nivelul intregii activitati psihice si, ca atare, modifica vizibil comportamentul subiectului. Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie sucomba cu promovarea in etate a persoanei. Este o tulburare de articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea, substituirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan este de parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la fete si 16% la baieti. La scolarii mici cel mai des intalnite si prea putin constientizate sunt omisiunile si contorsionarile. Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica si cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se apreteaza sub impactul pronuntarii confuze. Este mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala. Balbismul constituie o forma a tulburarii limbajului oral. Se prezinta ca un handicap mai grav comparativ cu dislalia. Deficienta este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii de catre cei din jur, ceea ce determina sau edifica antrepozitul ori complexul de inferioritate. Fenomenul consta in repetarea unor silabe de regula la inceputul cuvantului contaminat blancofon sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fono-articulator, fenomen ce atenteaza la nivelul vorbirii ritmice si cursive. Astfel identificam balbaiala clonica / tonica sau hiatica / hibrid. Raguseala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii. Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Creditarea si acreditarea scrisului presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului care sa-i permita stabilirea si pasarea anumitor corelatii intre emisia orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Formarea deprinderilor de citit se realizeaza prin dezvoltarea unui cod lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati

cu valoare de simbol. Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita unor esecuri si conflicte permanente in viata scolara cat si a instalarii unor trasaturi caracteriale pasibile de condamnare ca negativismul, descurajarea, inertia, indolenta, teama de insucces, izolarea. Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala de a invata citirea si scrierea. Mutismul electiv, psihogen sau voluntar, se manifesta prin refuzul partial ori total de a comunica pasager sau peren cu unele persoane. Apare la copii hipersensibili si este escortat de tulburari comportamentale in care veleitarismul, timiditatea, irascibilitatea faulteaza adaptarea. Emotiile de soc ori stresurile, esecurile recrudescente, frustrarile pot duce la ME. Desi nu comunica subiectii in cauza inteleg vorbirea si nu manifesta sau acuza deficiente de ordin intelectiv. Ca urmare procesele cognitive nu sunt stimulate, ceea ce determina o slaba dezvoltare a lor. Aceste tulburari sunt frecvente la scolarii mici. Retardurile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa vocabularul pauper si dupa neputinta de a se exprima coerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate sau anchetate in disfunctiile sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, mediu ostil si lacune de ordin educativ. De aceea limbajul solicita o permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul afectiv, imboldul si crearea unui tonus psihic ridicat constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea copiilor cu handicap de limbaj. Copilul trebuie sa vina in scoala elementara cu blisterul de notiuni primare, interese spre dobandirea de noi cunostinte si cele mai simple deprinderi de munca intelectuala independenta. La 6 ani interogarea sau interpelarea celorlalti vizeaza 29% explicatii etiologice, 50% motivari psihologice si 21% justificarea exigentelor societatii. Trebuie sa adaugam insa ca intrucat nu toti copiii vin echipotent dotati si pregatiti pentru activitatea de invatare este important ca la inceputul organizarii procesului de invatamant, institutorul sa cunoasca particularitatile fiecarui elev pentru a-si nuanta sau cultiva atitudinea fata de el. O caracteristica a gandirii scolarului mic, livrata de noile experiente tutelare sau punitive, este orientarea si subordonarea ei unui anumit scop. La copiii mai mici, din clasa I, se observa uneori abaterea gandirii de la sarcina data. De exemplu, daca li se cere sa faca in caiet atatea cercuri cate corespund unui numar dat, unii elevi, atrasi de insusi procesul desenarii, continua sa repartizeze cercuri, pe toata pagina. Sarcinile invatamantului cer copilului nu doar validarea inferentei in conformitate cu sarcina data, ci si capacitatea de a trece sau culisa atunci cand este nevoie de la o problema sau activitate

la altele pe baza atributului de flexibilitate a gandirii. Cu cat elevii sunt mai mici se constata o anumita inertie a gandirii, atunci cand trebuie sa treaca de la o sarcina la alta, si mai ales cand ineditul administreaza oarecare dificultati. Astfel, pusi fiind sa gaseasca o noua problema, unii elevi nu se pot desprinde de exemplele date anterior de catre profesor sau un alt elev. Ei schimba numai cifrele sau obiectele.

Capitolul 6.

Perioada pubertati (10-14 ani)

Aceasta perioada mai este denumita si ca perioada a scolaritati mijlocii prin faptul ca in aceasta perioada se parcurge cel de al doilea ciclu elementar, gimnaziul cu ritmul sau alert legat de solicitarile fata de copii si stilurile diferite ale profesorilor pe materii si cerintelor care presupun intelegerea si elaborarea de comportamente variate pentru ca daca in perioada scolara mica , tutele familiara si scolara este accentuata, in pubertate se modifica treptat ca urmare a mai marei autonomii si responsabilitatii crescute a copilului, dominanta in aceasta perioada fiind maturizarea biologica si intensa dezvoltare a personalitatii. Structura personalitatii in perioada pubertatii nu este lineara, ea se dimensioneaza relativ seismic si dramatic datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate de atitudini copilaresti, cerintele de protectie, anxietate specifica varstrelor mici in fata situatiei mai deosebite si atitudini si conduite achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonomie sau impuse de societate.

6.1. Dezvoltarea biofizica si psihica Evolutia psihica prin procesul de crestere si maturizare intensa (inclusiv sexuala), din perioada pubertati poate fi impartita in subperioade dupa cum urmeaza: a) Subperioada prepubertala (10-12 ani) se caracterizeaza printr-o crestere intensa concomitent cu dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor ssexuale secundare prin dezvoltarea gonoalelor, aparitia pilozitatii pubiene si a celei axiale, fetele trecand prin aceasta perioada chiar mai devreme pe la 9 ani. Cresterea in inaltimela majoritate baietilor incepe pe la 11-12 ani realizandu-se in pusee devenind din ce in ce mai impetuoasa cu momente de oboseala, dureri de cap, iritabilitate, agitatie. Modificandu-se statutul de elev prin antrenarea acestuia in activitatii responsabile si competitionale cum ar fi concursurile la diferite obiecte care il fac sa si dea seama de valoarea si potentialul de care dispune. b) Subperioada pubertatii propriu-zise (12-14 ani) este dominata de un puseu de crestere acesta este secondat discret de maturitate sexuala care se intensifica in jurul etapei de maxima

crestere prin aparitia pilozitati, cresterea organelor genitale modificarea voci si chiar functionarea glandelor sexuale. Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de disconfort provocate adesea de dureri nusculare si osoase aparitia de acnee, transpiratii abundente si urat mirositoare, o sensibilitate emotionala a pieli care ceeaza neliniste privind aspectul general care se doreste a fi camuflat de catre puber. c) Subperioada postpubertala (de la 14 ani) cand la putin timp dupa atingerea punctului culminant la baieti apare o modificare in conduite, intrand adeseori in faze de exagerare, impertinenta

cu substrat sexual sau o oarecare agresivitatein conduite si vocabular. Tinerele fete trec prin doua faze, prima de femeie-copil, plina de conduite timide si exuberante, dar si de afectiune, simtindu-se adesea impura. Dezvoltarea treptata a feminitatii, intuirea efectelor acesteia, face sa se treaca in faza a doua, cea de femeie-adolescent, cu o larga disponibilitate sentimentale si mare curiozitate in care tinara feta devine usor provocatoare, stapana pe sine in care complecsul de inferioritate dispare. Preferinta pentru unele obiecte de invatamant se accentuiaza in aceasta perioada astfel fiind posibila achizitia de cunostinte directionate din care se contureaza si o anumita orientare scolara si profesionala in care invatarea capata un caracter tot mai organizat cu o mare incarcatura emotionala, dar si psiho culturala, in care puberul devine tot mai motivat pentru dobandiea unui statut intelectual si moral pe baza caruia constientizeaza locul aparte ce ii revine in cadrul colectivului si in determinarea de atitudini diferentiate ale adultilor (parintii, profesori), fata de el. Cu timpul puberul adopta modalitatii comportamentale specifice in care sunt implicate strategii ale cognitiei, ale experientei si ale valorizarii actionale veridice. Evolutia senzorial-perceptiva parcurge un traseu semnificativ pentru planul dezvoltarii psihice si al adaptarii la activitate in care maturitatea biologica si senzorialitatea se restructureaza prin rotizarea functiilor sale. In perioada pubertatii activitatea intelectuala complexa se realizeaza sub semnul dezvoltari structurilor logico-formale si al extinderii volumului de concepte utilizate in care spiritul critic prinde contur determinandul pe puber sa valideze valorile in comparatie cu nonvalorile si sa manifeste atitudini exlicite fata de ignoranta si incompetenta. Chiar daca fetele sunt mai mature si mai sarguincioase ele nu depasesc dezvoltare intelectuala a baietilor si sunt mai ingaduitoare fata de unele nerealizari ale colegilor sau ale adultilor, ele remarcandu-se adeseori la acele materii ce implica exprimari verbale mai complexe, pe cand baieti sunt mai buni la stiintele exacte si tehnice, deoarece operatiile gandiri si calitatile acesteia snt in plin proces de consolidare prin alimentarea intelectului cu informatii cat mai bogate, abstracte si complexe. De asemenea dezvoltarea intelectuala se realizeaza sub influienta modelelor culturale ale spatiului geografic in care se gaseste puberul. Spre sfarsitul perioadei se complica trairile emotionale fapt ce se evidentiaza si la lectii si in receptarea unor fapte in care sunt implicatii eroi ce au actiuni diferentiate si deosebite in care curiozitatea intelectuala implica planul afectiv cu atitudini complexe, de competitivitate si de traire a esecului si succesului, care genereaza admiratie, invidie, suspiciune, teama, frustatie. In planul personalitatii puberului se contureaza tot mai evident stari de acceptanta si respingere, in raport cu adultii, in care judecata morala si valorica se supune exigentelor interioare si a atitudinilor negative negative fata de compromisurii. La acestea adcaugandu-se distantele culturale dintre copii si parinti ce se datoreaza nu numai conditiei de dezvoltare naturala a cunostintelor si schimbarii de statut cultural al tineretului, ci si evolutiei contemporane a unor noi domenii in care sunt implicate activitatii inedite de mare incarcatura sociala. Toate aceste conditionari si stimulari ale dezvoltarii pshice faciliteaza conturarea tot mai evidenta a trasaturilor de personalitate si formarea unor comportamente stabile. Maturizarea psihica, in general si a personalitatii in special, creeaza puberilor preocupari legate de viitorul lor.

6.2. Comportamentul in grup

Observatiile asupra comportamentului in grup a puberului au concluzionat ca in aceasta perioada viata sociala se traieste cu o intensitate mai mare ca in oricare alta etapa de varsta . Grupurile constituite atat pentru joc sau activitati de invatare cat si pentru alte actiuni au o mare stabilitate si devin mai omogene pe criterii relativ constante, dar mai cu seama pe cel al varstei si al sexului. Alcatuirea grupului se produce spontan prin luarea in consideratiie a personalitatii copiilor si mai putin a obiectivelor ce ar putea sta la baza grupului. Copiii nepopulari nu sunt acceptatii in grup si ei manifesta adeseori, o inadaptare afectiva ca prelungiri ale relatiilor de disconfort din familie ei fiind mai interiorizatii excesiv, timizi, retrasii, sau dimpotriva, certartii, zgomotosii, indiferentii fata de altii egoistii. Intr-un asemenea grup apare apare un lider care se impune prin intiativa, indrazneala, nonconformism si isi excercita functiia in mod autocratic, dar spre sfarsitul perioadei incepe sa functioneze o mai accentuata democratie. Odata constituit grupulare tendinta de a se manifesta impotriva adultului care il face pe copil sa se simta inca mic si stingherit alegandusi locuri de intalnire stiute numai de ei avand coduri secrete si parole pt a se feri de amestecul adultilor in viata grupului iar spiritul de camaraderie il elimina pe cel de compeitie in contextul in care valoarea individuala este apreciata in masura in care un copil este la fel ca ceilalti si nu neaparat mai mult decat ei. Viata grupului se desfasoara cu o extindere mai mare asupra relatiilor dintre copii in activitatiile ludice constituindu-se prieteni inchegate, cateodata cub forma unor ritualuri, cu tendinta spre explorarea mediului inconjurator si afisarea unor disponibilitatii afective de durata.

Alegerea partenerilor de joaca se face dupa calitatile ce le manifesta fiecare in joc pentru ca dupa terminarea jocului au loc adevarate dezbateri despre aportul adus de participantii la desfasurarea acestuia, emitandu-se astfel judecatii de valoare asupra partenerilor de joaca, asupra capacitatilor si aptitudinilor fiecarui jucator, asupra trasaturilor de personalitate si a participarii active , afective in joc, nefiind tolerati cei ce nu respecta regulile jocului sau cei ce nu aduc o contributie remarcabila la finalizarea acestuia. Atat jocurile cat si activitatile distractive pun in evidenta si exprimarea emotiilor erotice tulburatoare, exprimand manifestarea sentimentelor, a strategiilor gandiri, a cunostintelor, a elementelor creativ-imaginative a personalitatii si maturizari puberului existand o problema a puberului in aceasta perioada carea ar trebui sa i se acorde mai mare importanta acea a inadaptarii scolare analizate din perspectiva existentei unor aspecte cum ar fi: problematica fiziologica sau psihologica concretizata prin diferentele de crestere in inaltime, in insuficientele sau afectiunile senzoriale si in instabilitatea psihonervoasa. perturbarile afective socio-familiare care duc la dezechilibru si conflicte afective cu trairi tensionale ale situatiilor ivite. climatul negativ din scoala si interelatiile tensionale dintre profesori si elevi care nu stimuleaza competitia si dorinta pentru reusita scolara. slaba motivatie pentru invatatura si lipsa unor interese de perspectiva care sa-l motiveze pe copil in achizitia informatiilor din diferite domenii ale culturii; posibilitatii intelectuale reduse, unele retardurimentale care nu faciliteaza tinerea pasului cu nivelul general al colectivului si genereaza esecuri repetate, etc.

Capitolul 7.

Perioada adolescentei.

Daca in pubertate se inregistreaza un puseu de crestere, in perioada adolescentei are loc o evolutie intensa in plan psihic stabilizandu-se structurile de personalitate desprinzandu-se in acest context urmatoarele trei subperioade: subperioada preadolescentei (14-16ani) se caracterizeaza printr-o stabilizare a marturizarii biologice, dezvoltarea constiintei in genereal si constiintei de sine in special. Dezvoltarea psihica

este intensa si incarcata de conflicte interioare si ca urmare a mentineri unor stari de agitatie si impulsivitate , a unor momente de neliniste si anxietate. Identitatea de sine si adoptarea de comportamente individuale se dezvolta sub influienta planurilor intelectuale si de relationare. subperioada adolescentei propriuzise (16-18 ani) este centrata pe o intelectualizare intensa, pe imbogatirea experientei afective si structurarea coduitelor ca insemn al personalitatii

complexe. Desi din punct de vedere psihologic adolescentul este pregatit pentru a raspunde dificultatilor ivite, in plan biologic se mentine o oarecare fragilitate la boli tip TBC, nevroze,psihoze si la conduite deviante pe un fond de conditionare si de adaptare dificila. subperioada adolescentei prelungite (18-20/25 ani) cuprinsa intre cele doua perioade mari adolescenta si tinerete este postata de uni autori in prima iar de uni in a doua in care

independenta este dobandita in mare masura ceea ce duce la dezvoltarea pesonalitati si afirmarea tanarului prin prin stiluri personale de conduite prin interesul pentru viata social culturala care creste si se nuanteaza ca si pentru dobandirea unui statut profesional mai complex. Se traieste intens sentimental manifestandu-se totusi o anumita instabilitate in plan afectiv invatandu-se rolul sexual au loc angajari matrimoniale ceea ce constituie noi responsabilitati legate de intemeierea unei familii.

7.1.Dezvoltarea psihica a adolescentului

Planul psihic suporta la varsta adolescentei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului. Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase, complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar si cu intarzieri descurajante, la sfarsitul acestui proces ne vom afla in fata prezentei unor structuri psihice bine inchegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntari dintre comportamentele impreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale in care actioneaza adolescentului si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile inca limitate de care dispune pentru traducerea lor in fapt, din ceea ce doreste societatea de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce ii poate oferi viata. Totodata, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atat de nevoile aparute inca in pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cat si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, converita in nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luand forma creatiei cu valoare sociala, nu doar

subiectiva. Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luand la inceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei reciprocitati afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctuala, se instituie nevoia de a i se impartasi sentimentele. Nevoia de grupare se sparge,se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile dintre sexe sunt foarte stranse, mai mult platonice, romantice, cu mare incarcatura de reverie si fantezie; au loc furtuni afective, ruperi spectaculoase si dramatice de prietenie. Nevoia de distractie a puberului se continua si in adolescenta, dar distractiile se intelectualizeaza, sunt trecute prin filtrul personalitatii; alegerea distractiilor este electiva in functie de propriile preferinte. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan. Nevoia de independenta si autodeterinare a puberului se converteste in nevoia de desavarsire, autodepasire, autoeducare a adolescentului care dispune intr-o mai mare masura de sine. Nevoia de imitatie a scolarului mic convertita in nevoia de a fi personal, a puberului, suporta noi metamorfozari in adolescenta. La inceput , dorinta adolescentului de a fi unic se exacerbeaza mult luand forma nevoii de singularizare, de izolare, tanarul fiind preocupat si absorbit aproape in exclusivitate de propria persoana, pentru ca spre sfarsitul adolescentei sa ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activitati socialmente recunoscuta si utila, valoroasa. Nevoia de a fi personalitate se manifesta adeseori prin tendinta expresa a adolescentului spre originalitate, cele doua forme ale sale: creatia, producerea a ceva nou, original, si excentricitatea. Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul isi intrece prietenii in comportamente sociale si deviante. Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul isi elaboreaza instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. Astfel, nevoia de cunoastere si de creatie poate fi satisfacuta datorita faptului ca in aceasta etapa inteligenta generala a copilului se apropie de incheiere. Se consolideaza structurile gandirii logico-formale, capacitatea de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictii, spiritul critic si autocritic. Gustul excesiv pentru rationament, accesul la notiunea de lege, reactivarea curiozitatii orientala spre explicarea rationala, cauzala a fenomenelor si relatiilor dintre ele, vor conduce spre abordarea mai ampla, filozofica a realitatii, la aparitia atitudinilor critice fata de valori. Ca urmare, se dezvolta caracterul de sistem al gandirii, dar si unele instrumente ale activitatii intelectuale (capacitatea de argumentare si contraargumentare, de demonstrare, de elaborare a unor ipoteze etc.). La aceasta varsta se dezvolta mult debitul verbal, fluenta verbala, flexibilitatea verbala. Se adopta un mod propriu de iscalitura, se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale ce servesc in solutionarea diferitelor situatii (ca introduceri intr-o

conversatie, ca modalitati de incheiere a convorbirilor etc.). Constientizand valoarea de influentare a cuvantului, vorbirea devine mai nuantata, plastica, se desfasoara in functie de particularitatile situatiilor (oficiale sau intime ).

7.2. Limbajul i dezvoltarea psihic.


Ecranul de influene sociale acioneaz puternic, insistent i divers iar condiionarea social-istoric determin un cadru, un context i un anume profil al adolescentului, angajat n contemporaneitate. n perspectiva timpului istoric exist diferene ale eternei adolescene la cei care reprezint aceast vrst i se afl n zone de via social-ideologic diferite. Adolescentul zilelor noastre ca adolescentul oricror timpuri are ns comun faptul c realizeaz trecerea de la copilrie la stadiile adulte. Viaa psihic suport o serie de prefaceri, transformri sinuoase, complicate, n evoluia crora pot apare numeroase bariere, dificulti, ritmuri ncetinite sau impetuoase. Spre sfritul etepei, toate aceste transformri ajung s ia forma unor structuri psihice bine nchegate, cristalizate ntr-o configuraie reprezentativ pentru adolescen. Pe fondul dezvoltrii dezarmonice (inegale ca nivel) a diferitelor capaciti, posibiliti i nsuiri psihice, n adolescen are loc o armonizare a personalitii (J. Piaget, J. Tanner). Prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile i trebuinele pe care el le resimte, att de nevoile aprute nc n pubertate, care acum sunt convertite n alte forme, ct i de nevoile aprute la acest nivel de dezvoltare. M. Zlate, urmrind evoluia trebuinelor, subliniaz c nevoia de a ti a colarului, convertit n nevoia de creaie a puberului, devine i mai acut la adolescent, lund forma creaiei cu valoare social, nu doar subiectiv. Nevoia de a fi afectuos se amplific, lund la nceput forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs s fie nlocuit cu reciprocitatea afectiv, simte nevoia de a i se mprti sentimentele. Nevoia de grupare se destram i e nlocuit cu nevoia prieteniei selective, nevoia unui cerc de prieteni intimi. Relaiile dintre sexe sunt romantice i cu ncrctur de reverie, fantezie, de proiectare n viitor sau cu descrcri furtunoase, uneori dramatice, rvitoare. Nevoia de distracie din pubertate se menine, dar se intzelectualizeaz; n cadrul acestora aspectele de ordin cultural, estetic au o pondere. Nevoia de independen i autodeterminarea puberului se regsete n nevoia de desvrire, autodepire, autoeducare a adolescentului. Nevoia de imitaie a colarului mic, convertit n nevoia de a fi personal a puberului, suport n adolescen noi transformri. Iniial ia forma nevoii de singularizare, de izolare, cnd adolescentul este aproape n permanen preocupat de propria persoan pentru ca spre sfritul acestei etape s ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate n diferite activiti utile, valoroase, recunoscute social. Adeseori aceast trebuin se manifest prin tendina ctre originalitate, fie prin creaie fie prin excentricitate. Pentru satisfacerea acestor trebuine, adolescentul i elaboreaz instrumentarul psihic necesar. Informaiile verbale nu se codific sub forma textual n memorie, ci ca mesaje. Acestea se reproduc printr-un proces de prelucrare n care intervine i memoria verbal propriu-zis. Se vorbete la adolescen de atitudini verbale, stiluri verbale, niveluri verbale etc. Domeniul verbal este foarte divers i complex n ceea ce privete nvarea. De altfel, verbalizarea are indici i curbe diferite de dezvoltare ontogenetic pentru doferite feluri de relatri.

G.A. Miller, care s-a ocupat de descrierea acestui fenomen a denumit verbalizarea, datorit importanei lui n comunicare, n dezvoltarea psihic, sngele vieii limbajului. Privind felurile verbalizrii, au fost identificate: verbalizarea percepiei i a imaginilor; verbalizarea evenimentelor i a situaiilor; verbalizarea unor triri emoionale i de identificri; verbalizarea de descriere a momentelor unei activiti, a modului cum acioneaz un aparat, a modului cum se efectueaz o compunere, de descriere a unor momente de creaie; comportamente verbale n conversaii.

Ursula chiopu apreciaz c proiecia n limbaj include fragmente de biografie i experien, termeni i conflicte, emoii critice, atitudini, dar i planuri mai puin contientizate. N. Chomsky consider limbajul ca o structur generativ nnscut, fapt ce explic fenomenul de folosire n zeci i sute de combinaii i flexionri a unui cuvnt ce se nva la un moment dat. De fapt analiza psihologic atest c privind dobndirea conduitei verbale se pot distinge 2 mari probleme: prima a nvrii limbajului i alta, a nvrii prin limbaj. tim cu toii c exist vorbire regional, dialecte, limbajul fiind dependent n mare msur de istoria formrii sale n spaiul de via concret. Constatm c adolescenii vorbesc limbajul aa cum l-au nvat n copilrie, cu accentele, cu elementele regionale asimilate din familie, din mediul imediat de via. Pe de alt parte, nvarea colar, n afara colii, cu ajutorul limbajelor ncrcate de termeni specifici din disciplinele colare, constituie o alt form de limbaj. n aceeai categorie intr i limbajul literar (expresii, figuri de stil etc.) care este forma cea mai rafinat a limbajului. Acesta se nsuete nc din perioadele anterioare dar n adolescen este cutat, selectat, devine chiar una din preocupri i afirmri ale eu-lui. La toate acestea se adaug utilizarea de jargoane colare, care iau natere din mixturi ale limbajului, extrase din vocabularul diferitelor discipline, limbajul curent, cuvinte din limbajul pitoresc, acesta fiind preluat din informaii suburbane pline de preiozitate, de haz i de amuzament a vorbirii necultivate, chiar bulevardice. Cu timpul, asemenea fenomene sunt abandonate i adolescentul dovedete preocupri contiente pentru dezvoltarea comunicrii literare i culte, adopt formele complexe pentru exprimarea gndurilor, a strilor luntrice, care conin adeseori i cuvinte de specialitate cu mare ncrctur semantic.Limbajul se afirm evident ca sistem hipercomplex de autoreglare i autoperfecionare a ntregii activiti psihice.

7.3. Dezvoltarea personalitii

Acelai proces de instrumentalizare al adolescentului are loc i la nivelul celorlalte modaliti psihice. El este capabil de reciprocitate afectiv ntruct sensibilitatea afectiv se mbogete foarte mult cu ajutorul emoiilor resimite la citirea crilor, la informaiile dobndite privind marile confruntri ale istoriei contemporane, la modificarea profund a conceptelor. Disponibilitatea afectiv devine foarte mare i este absorbit energetic de problemele complexe ale instruirii i ale adaptrii. n adolescen, tririle emoionale din spaiul leciilor se complic, ajung chiar emoii intelectuale, cnd curiozitatea intelectual este satisfcut. La acest plan afectiv-intelectual se adaug altul latent, ce eman din starea de competiie colar, care provoac anxietate, team, frustrri, izolri, invidie, admiraie, ipocrizie, modestie. Exist i numeroase emoii pozitive reflectate n sentimentul de comunicare afectiv, de mplinire dar i de ruine, ngrijorare, extaz. Un loc ambiguu, mai ales prin efecte. l deine dragostea, care poate fi dragoste familial, fa de sexul opus, fa de un model, fa de valori.Tensiunile din pubertate n relaiile cu prinii se tempereaz treptat prin scderea tensiunii de opoziie.n relaiile cu sexul opus apar emoii, sentimente noi, ca simpatia i sentimentele de dragoste, prietenia. n adolescen, dragostea se contureaz ca o trire complex de ataament, cu fore absorbante, n care se mobilizeaz resurse extrem de mari ale psihicului. Dac la vrsta colar mic prieteniile sunt rare i au drept caracteristici fragilitatea i superficialitatea (certurile i ntreruperea relaiilor, schimbarea partenerului nu provoac suferine durabile deoarece cauzele sunt constituite din factori exteriori iar motivaia nu este pe deplin contient), n preadolescen se constituie prietenii mai durabile dar predomin nc aspectul formal. Preadolescenii joac rolul de prieteni mai mult dect l triesc.Exist acum tendina de identificare, dar sub aspect exterior, care se manfest prin aceleai gesturi, aceeai mbrcminte etc. n adolescen are loc saltul calitativ la adevrata prietenie, caracterizat prin seriozitate, care se bazeaz pe comunitatea de idei, scopuri, intimitate susinut de mprtirea secretelor, a frmntrilor sufleteti. Aceste triri exprim i nevoia de a fi neles (M jur pe tatl meu, nu pe mama pentru c la ea nu in, ea nu m nelege). Jurnalele intime arat existena unui proces de interiorizare a prieteniei: de la descrierea de fapte se trece la descrierea de triri psihice. Apare selectivitatea att n prietenie ct i n dragoste. De asemenea, bogia sufleteasc, trirea sintonic a acelorai evenimente, mresc intensitatea i complexitatea sentimentului. Prieteniile din adolescen au mare rol n formarea contiinei morale, prin rezonana lor afectiv pozitiv sau negativ, ca i rezonana climatului familial. Alte stri sunt teama, anxietatea, frica, generate de o serie ntreag de conflicte: familiale, colare, erotice, persosonale.

Jean Rousselet descrie 3 mari categorii de conduite ale adolescentului:

1. 2.
3. 4. de aciune.

conduita revoltei se manifest n refuzul tnrului de a se supune, n respingerea n bloc a ceea ce a nvat i i-a fost impus, n acte inutile, n extravagane, forme

de indisciplin etc., realizate prin ostentaie, zmbet batjocoritor, fuga de acas, de la coal, originaliti de limbaj, vestimentaie; conduita nchiderii n sine se bazeaz pe un examen de contiin foarte sever, pe analizarea n detaliu a faptelor, gesturilor, sentimentelor, pe lung introspecie. asigur o mai complet i autentic autocunoatere, l obinuiete pe adolescent s vehiculeze idei complexe, chiar abstracte, l determin s se preocupe i de fiind prea mult preocupat de situaii care nu sunt ale lor, se ndeprteaz prea mult de problemele reale, autentice ale lor, reveria ndeprtndu-i att de realitate ct i

Toate aceste manifestri evideniaz preocuparea adolescentului pentru a se cunoate, a se descoperi pe sine. nchiderea n sine se soldeaz cu 2 categorii de efecte: problemele altora;

1.

conduita exaltrii i afirmrii are specific confruntarea deschis cu alii, cutri nencetate, exacerbarea satisfaciilor intelectuale, fiziologice,

sentimentale, tendine romanioase sau mistice. Se conduce dup maxima totul sau nimic ntruct i propune s abordeze cele mai dificile sau mai interesante probleme. Aceast conduit este rodul maturizrii personalitii sale i reprezint de fapt o reacie la visrile sale de pn acum. Evident c la acestea se pot aduga nc multe altele ca cele care verific onoarea i demnitatea, sau cele de revizuire a contiinei morale care traverseaz cnd momente de ngduin, toleran, cnd severe, critice i nc multe altele. mbinate ntre ele i practicate, pot duce fie la intrarea precoce n diferite statute i roluri, fie la maturizarea nepermis de trzie a diferitelor dimensiuni ale personalitii. Alturi de funciile de adaptare la mediu, de depire a sinelui menionate de M. Debesse, n adolescen devine tot mai evident i o a treia funcie, anume aceea de definire a personalitii. Procesul construirii personalitii ncepe din primele zile ale copilriei i continu toat viaa omului, producndu-se nu ntotdeauna uniform i continuu ci i cu discontinuiti, cu salturi evidente dar i cu plafonri descurajante. Este o evoluie cu perioade inegale de dezvoltare dizarmonic, ale crei resurse sunt nu numai valorizate pozitiv ci i cu posibile conduite negative i n unele cazuri chiar deviante. Dei procesul structurrii personalitii are loc de-a lungul ntregii viei a omului, exist totui, unele perioade, unele vrste, cnd el cunoate o mai mare accentuare implicnd stabilizri pariale. Analiznd conceptul de personalitate, V. Pavelcu subliniaz c acesta implic o anumit stabilitate a conduitei, ntr-o perioad de timp i n diferite situaii. Se apreciaz c dac n precolaritate exist marea majoritate a premiselor personalitii, n adolescen, personalitatea este n linii mari (deci nu total) constituit. Deoarece n adolescen au loc numeroase schimbri, se apreciaz c aceasta este un adevrat laborator de plmduire a personalitii. Adolescentul se afl ntr-o continu cutare de sine, autodescoperire, autoimplicare. El provoac dialogul, confruntarea cu alii, pentru a se nelege mai bine pe sine dar i pentru a se verifica, a se autodepi. Este perioada n care contiina de sine, ca formaiune psihic complex, se cristalizeaz, n sensul c i d seama ce reprezint pentru alii, pentru sine, renun treptat la mentalitatea de pn acum, cnd considera a fi alfa i omega.Nu mai preia automat, necritic, modele, ci i elaboreaz sisteme de reprezentri, idei, concepii, care evident c de pesc egocentrismul copilriei, dar sunt nc departe de obiectivitatea adultului matur. Conceptul de structur () este uneori identificat cu configuraie, construct, sistem sau model. Ultimul termen se impune datorit tendinei din ce n ce mai intense i mai generale, din toate tiinele, de a se codifica informaia n cadrul unui sistem logico-matematic, precis i unanim acceptat.De aceea V. Pavelcu pledeaz pentru adaptarea definiiei lui H. Kendler cu privire la personalitate, interpretat ca o organizare a modelelor de conduit care caracterizeaz o persoan ca individualitate ntr-o diversitate de situaii.De aici, elaborarea i practicarea unor comportamente corecte pentru activitatea colar, viaa social, asumarea unor responsabiliti dar i prezena unor conduite de negativism, de respingere n bloc a unor reacii ale adulilor.Cele mai multe conduite reprobabile fa de adult sunt din ignoran, inocen, conformitate redus.Comportarea lor este mai timid i stngace i datorit faptului c adolescentul nc nu cunoate foarte bine diferenele dintre situaiile protocolare, oficiale i/sau familiale. n timpul adolescenei crete gradul de complexitate a motivaiei conduitelor, planul subiectivitii (planul larg al personalit ii neantrenate n conduite curente), distana dintre conduite i planul dialogurilor contiinei. Variabilele stabile ale personalitii sunt centrale i periferice. Dintre variabilele stabile centrale menionm: automatisme ale capacitii de recepionare; senzorialitatea cu pragurile ei; modul de a comunica; modul de a memora; modul de a se adapta la condiii diverse;

deprinderile, abilitile, obinuinele, deci standardele adaptrii i voinei, gradul lor de implicaie n conduite i, mai ales, n activiti cu perseveren i consum de energie psihic,

chiar n situaii care nu sunt agreate. un rol important l au mecanismele de aprare, care acioneaz pe distana dintre caracteristicile de suprafa i cele de profunzime ale personalitii; Mecanismele de aprare se

exprim prin efectele de distanare dintre trsturile de suprafa i cele de profunzime. Dintre acestea fac parte: efectul de convenien mai frecvent la puberii i adolescenii care au o precocitate i maturizare avansate. Ursula chiopu menioneaz c acetia dau rspunsurile pe care intuiesc c sunt ateptate de cei ce i observ, i testeaz, sau cei cu care comunic. crete. efectul de originalitate deliberat domin prin rspunsuri ostentativ originale, nsoite de tendina de afirmare de sine. Pn n jurul vrstei de 16 ani acest tip de efect este n cretere efectul de frond se manifest prin rspunsuri obscure, ambigue, negative voit. Dup vrsta de 18 ani numrul acestor efecte de frond scade, n schimb cel al efectului de convenien

i are o evident agresivitate, dup care originalitatea este mai puin urmrit.

mai apar efectele de reputaie, de faad. Adolescentul, ntocmai ca i puberul, dorete s se prezinte n lumini favorabile, care evideniaz nu att o form de oportunism ct dorina

de a corespunde imaginii idealului de sine sau de a fi acceptat de ctre ceilali. n structura personalitii, aptitudinile reprezint dimensiuni deosebit de importante care genereaz interese, aspiraii, forme de nvare specifice, perspicacitate, perseveren etc. n adolescen se difereniaz att aptitudinile specifice ct i cele complexe (tehnice), iar aptitudinile generale se organizeaz n structuri complexe. n adolescena prelungit, aptitudinile se ncarc de abiliti, dexteriti solicitate de anumite feluri de activiti. n zilele noastre se contureaz tot mai nuanat nucleul de baz al personalitii, caracterul structurat mai ales pe parametrii care urmresc preluarea unor acceptori morali, valorici i prelucrarea lor n raport cu ntregul univers conceptual intern i al condiiilor externe.

7.4. Adolescentul si societatea

Omul a fost creat pentru a convietui ntr-o comunitate, alturi de alti oameni si n acest scop el este indiscutabil legat si afectat de relatiile ce se stabilesc ntre cei deopotriv cu el. Socieatea n care acesta si desfsoar activitatea i ofer sau mai bine zis trebuie s-i ofere cadrul propice de manifestare a personalittii ct si aprecierea muncii pe care o face, binenteles, ntr-un scop benefic. Lumea n care trim este important nu numai n ideea c este spatiul n care vietuim, ea trebuie s exprime dorinta noastr de a progresa si de a urca pe scara umanittii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea efortului si a gndirii umane sunt adolescenti de azi, oamenii de mine. Adolescentul este copilul-adult ce caut senzatii si emotii puternice. El ncearc s depseasc limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, cci ideea e s triesti ct mai diferit si mai presus de ceilalti. Experienta propie este dovada ceea mai puternic si mai convingtoare, care tine loc de ntrebrile fr rspuns la care adulti, n general, nu se sinchisesc s caute solutii. Tnrul adolescent simte ns si dorinta de-a se retrage n sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voint. Aceste momente sunt mai intense dect escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta ntre diferitele emotii ce-l ncearc, momemte de rscruce n conturarea modului de a gndi si de a actiona. Relatiile cu cei din jurul su sunt n mare parte rezultate ale educatiei nsusite n copilrie si nu depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept c tineri sunt impulsivi si usor influentabili, dar valoarea lor const n puterea de a diferentia binele de ru si de a se corecta atunci cnd au gresit; acest lucru este posibil doar n contextul unei bune educatii morale insuflate de familie. Printii se dovedesc de multe ori a fi fr rbdare si refuz s-i asculte si ce-i mai important s-i nteleag. Frica de a comunica cu cei crora le datoreaz viata poate fi n egal msur atribuit si tinerilor. La prima confruntare de opinii legturile Adolescenta este o perioada dificila atat pentru copii cat si pentru parinti. Dupa ce se trece de 14 ani , are loc resimtirea de catre adolescenti a propriilor forte . Unele realizari , stimuleaza impulsuri de tatonare a gradelor de permisivitate a conduitei nonconformiste . In acest sens , unii tineri organizeaza scenarii comice in mod deliberat , demonstratii de solideritate pe probleme minore pentru a sacai unii profesori .Toate acestea sunt generate de necesitati discrete de a provoca adultii si de a manifesta propria lor independenta . In clasa noastra , Dragos are aceasta trasatura foarte bine conturata provocand , mai ales la ora de religie , adevarate scene de teatru , datorita opiniilor diferite care le are fata de un anumit subiect . E perioada in care adultii ne caracterizeaza ca fiind dezordonati , nepunctuali . De la 14-15 ani , parintii pun adesea in discutie in termeni acuzativi tanarul pentru purtarile lui necuviincioase , si-i cer sa fie rezonabil ,deoarece acum este mare, nu mai e copil. Incep sa se multiplice opiniile privind modificarile de conduita ale adolescentului , tot mai dese si mai diverse .Astfel se admite ideea de criza pubertara , dar nu i se accepta toate dimensiunile . Parintii vad ca tanarul devine mai distrat de la o vreme , are indispozitii , e obosit si neatent .Astfel se sesizeaza , pe de o parte , faptul ca in genere conduita s-a schimbat, in al doilea rand faptul ca a fost influentat in schimbare de cei din jur , iar in al

treilea rand ca apreciaza problema ca fiind de generatie , de varsta . In fine , parintii cauta explicatii privind schimbarile de conduita . Probleme in legatura cu schimbarea de atitudine , modul de a vorbi , pe un ton superior , dupa parerea parintilor , au toti colegii mei : Dragos , Andrei si Mircea . Mamelor , in general , li se pare ca aceasta impertinenta creste pe zi ce trece , rezultand certuri de durata , tatii in schimb sunt mai toleranti cu fii lor , neimplicandu-se in disputele mama-fiu de cele mai multe ori . Intre timp tanarul nu mai are notele mari pe care le avea aproape permanent . El devine tot mai inchis , iar avalansa de intrebari in legatura cu notele de la scoala , este tot mai rara , adolescentul incercand sa evite interogatoriul si morala , si eventualele pedepse ale parintilor . In genere , la toate disciplinele scolare se petrece un fel de schimbare privind modul de a se implica . Sesizarea modificarilor de conduita este observata si de profesori .

Parintii au moduri diferite de a aborda problema notelor , spre exemplu Andrei la 2-3 saptamani trebuie sa scrie pe o bucata de hartie toate notele care le are , in schimb Dragos si Mircea sunt controlati printr-un mers la scoala intamplator al unuia din parinti . Notele mici nu se spun decat inaintea sedintei , caci eventualele pedepse sunt drastice in urma unui interogatoriu foarte amanuntit. Interesul pentru activitatile intelectuale este inlocuit de interesul de viata . Astfel , scoala si familia devin o rutina . Parintii , vazandu-le situatia scolara , ii cearta , le fac reprosuri , dar majoritatea tinerilor se fac ca asculta si tac ostentativ . In discutiile dintre adolescenti , parintii incep sa fie considerati ca ridicoli , incapabili sa-i inteleaga . Dependenta materiala a tinerilor de parinti incepe sa devina motiv de discutie . Si opinia copiilor cu privire la parinti se modifica mereu . Colegii mei ii considera ca fiind prea batrani pentru a-i intelege, senili , prea severi uneori , in cazul unor probleme minore sau chiar prosti. In familie , cresc momentele in care i se atrage atentia tanarului asupra faptului ca este mai dezordonat de la o vreme . Totul are loc sub pretextul ca acum e mare si ar trebui sa fie mai ordonat , sa-si faca ordine in camera , sertare , si sa nu fie asa neglijent la masa . Pe langa problema notelor , cea a curateniei este o alta cauza a discutiilor in familie . Prietenii mei sunt certati de parintii lor mai ales in weekend cand trebuie spalate rufele , iar in dulapul lor se afla un morman de haine neimpaturite si amestecate cu lucruri murdare . De la 12 ani se observa o crestere a neatentiei si o stare de opozabilitate fata de solicitarile marunte ale familiei .Tanarul bombane , ofteaza , se scoala cu un aer de lihamite ca sa faca ce i s-a cerut . Alteori se face ca nu a auzit , apoi treptat manifesta refuzuri , proteste si chiar obraznicii ce duc la creearea unei atmosfere tensionate . Mircea spre exemplu , este foarte irascibil atunci cand este intrerupt de parinti intr-un moment de maxima intensitate : terminarea unui nivel intr-un joc sau altceva .

Pe strada , uneori cand tinerii adolescenti aflati in grup fac galagie si se hartuiesc in joaca sau fac glume cu talcuri si apropouri , apar in mod spontan luari de atitudine educative la trecatorii mai in varsta . Multi tineri nu lasa locurile libere din mijloacele de transport in comun , persoanelor in varsta fapt ce duce la comentarii privind cei 7 ani de acasa , riposte si cuvinte urate . Dar cand sunt singuri au conduite mai putin nonconformiste pe strada si in mijloacele de transport . . Totodata , adolescentul doreste sa se debaraseze de starea anterioara (de copil) , cum este considerat de parinti , mergand la discoteca , in parcuri , baruri , unde incepe si experienta fumatului . Desi sunt mari , de 17 ani , prietenii mei sunt considerati de parintii lor tot copii , chiar sunt strigati in casa cu numele de alint , Adi de exemplu , fapt ce duce la o subestimare a potentialului intelectual . Urmatoarea etapa , 18-19 ani , se caracterizeaza printr-o retinere a adultilor de a-l provoca in vreun fel , si prin crearea unei distante psihice fata de adolescent .Este o faza de noi analize si autoanalize , comparatii de conduita si reactii , in care tinerii incep sa vada excesele pe care le-au facut , fapt ce provoaca o oarecare depresie . Astfel , se apropie mai mult de prieteni , au primele aventuri sentimentale si deceptii . Urmeaza in continuare o apropiere mai mare de familie , dar in conditiile de persoana marcata de esecul arogantelor expresive . Parintii sunt mai fericiti si fac avansuri de restabilire a unei atmosfere mai intime . Ultima etapa este cea in care relatiile de cooperare devin tot mai stranse , tensionata fiind doar de bacalaureat si alte examene , in care dorinta de realizare in viata predomina . Aceasta este perioada de formare a unei identitati , presarata de dorinta de independenta fapt ce duce la indepartarea de parinti . In dezvoltarea mea , eu indeplinesc toate aceste insusiri ale adolescentei . Din clasa a saptea rezultatele mele au inceput sa scada din ce in ce mai mult , culminand cu primul semestru al clasei a zecea . Concentrarea , la orele care nu ma intereseaza sau nu imi plac , pur si simplu a disparut , in schimb , la istorie , chimie si engleza placerea de a le invata a devenit tot mai mare . Din clasa a noua , intrebarile de genul ce ai facut la scoala au inceput sa dispara , iar spusul notelor a devenit tot mai rar . Parintii ma tot bat la cap sa invat caci nu-mi vor da bani de pregatire pentru bacalaureat , atunci cand ma vad ca nu prea pun mana pe carti. Uneori parintii sunt foarte inervanti , spunandu-mi ca sunt incapabil sa fac un anumit lucru , iar aceste remarci s-au inmultit odata cu trecerea timpului . Eu ii consider pe ai mei mosnegi , caci uneori nu vor , sau nu pot sa ma inteleaga . In legatura cu profesorii , eu si prietenii mei mai radem de ei , mai ales de profesorul de religie , intrecand masura de cele mai multe ori . In familie certurile cu mama incep , de cele mai multe ori de la faptul ca ii raspund si vorbesc pe un alt ton , superior spune ea , dar dupa cateva zile totul revine la normal . Deasemenea problema

curateniei este un alt motiv de discutie intre parinti . Nevoia de libertate , de a fi cu prietenii , a devenit tot mai accentuata , mergand cu ei in oras la o terasa , intr-un parc , pentru a glumi , a ne simti bine . Adolescenta este o perioada de formare si transformare esentiala in viata tanarului .

7.5. Prima dragoste a tanarului adolescent

Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se indeparteaza tot mai mult de acestia. Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece timpul un adolescent: Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de domeniul de interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului roman dupa parerea mea sunt fotbalul si muzica.Cei mai multi tineri au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el preferand sa vada un film sa asculte muzica sau sa stea degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt niste lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa adolescentul prefera mai mult televizorul decat cartea de multe ori acest lucru este in dezavantajul lui. Din pacate adolescentii mai au si pasiuni negative pentru ei cum ar fi fumatul si bautura.Tinerii din ziua de azi incep inca de la varste fragede sa consume alcool sis a fumeze ceea ce este un lucru ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de mici.In scoli sin u numai exista o campanie de informare a tinerilor asupra riscurilor care le provoaca consumul alcoolului ,tigarilor si drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel ! Sansele tinerilor de a reusii in viata Multii tineri dupa ce termina facultatea isi doresc o cariera in alte tari.De ce ?In primul rand pentru banii salariile in alte tari fiind mult mai mari decat cele din Romania .De mici copii sunt invatati de catre parinti ca sa invete cat mai mult pentru a avea un service bun si un salariu bun insa tanarul din ziua de azi vrea mai mult si mai mult iar din pacate statul romana nu ii poate oferii

acest lucru iar multii tineri destepti pleaca din tara pentru a duce un trai mai bun in alta tara.Acest lucru este in dezavantajul tuturora pentru ca plecarea acestor tineri costa annual zeci de milioane de dolari. As vrea sa inchei cu o mica concluzie : Adolescentul din zilele noastre este mult diferit fata de adolescentul de acuma 30 de ani .Intotdeauna vor exista pareri pro si contra dar cu totii stim ca ei , tineri, sunt viitorul Romaniei si toti spera ca macar ei sa duca un trai mai bun intr-o Romanie mai buna!Stiu ca in acest proiect nu am reusit sa comentez si sa explic toate problemele adolescentilor sau toate opiniile negative asupra lor dar cred ca sunt mult prea multe pentru a putea fi discutate pe cateva foi de hartie ! Adolescenta, desi este o perioad tulbure si plin de frmntri, reprezint vrsta inteligentei nonconformiste, a marii sinceritti. Imaginatia, puterea de creatie si perspicacitatea ating forme maxime. Idealurile de viata si pregtirea profesional ncep s capete contur si dispar n mod evident pasiunile vechi din copilrie, si de ce nu chiar interesul pentru scoal. Problema orientrii profesionale se pune diferit n functie de capacittile intelectuale ale tnrului si de dorinta profilrii pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri viitorul profesional este un subiect central, clar si n acest scop ei acord un interes deosebit materiilor scolare corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenti nu au fixat o profesie anume sau sunt influentati de printi si apropiati. Pentru ceilalti viitorul nu este proiectat n nici un fel. Odat cu perioada adolescentei se termin si prima mare etap a vietii omului, etap de crestere si de formare a personalittii si conduitei. O etap de mare sensibilitate moral, o perioad de romantism si spontaneietate, de poezie. Frmntri, iluzii, nelinisti.adolescenti

Capitolul 8

Perioada tineretii

Este considerat perioada de vrf a dezvoltrii i puterii de punere n valoare a potenialului fizic i psihic. Perioada tinereii (25-35 ani) este o perioad de maturizare a vieii biologice, psihologice, de evoluie i armonizare a identitii sociale, profesionale, familiale, de dobndire a unui anume statut i rol care vor marca evoluia personalitii. Potrivit lui S. Freud, o maturizare reuit a tnrului depinde de 2 factori: iubirea i munca. Primul, iubirea, se mplinete prin alegerea partenerului, prin constituirea vieii familiale iar al doilea este susinut de dobndirea statutului profesional. Depins de mediul parental ocrotitor de pn acum, tnrul se afl n faa unei realiti mult mai dure din punct de vedere politic, economic, social, care impune anumite structuri psihocomportamentale integrative, adaptative. Tipul fundamental de activitate pentru tnr este cel de persoan activ, angajat social n vederea producerii unor valori materiale, spirituale sau n prestarea unor oferte de serviciu. Tipul de relaii se complic ntruct presupune: relaii date de integrarea i respectarea ierarhiei profesionale; relaii cu colegii de serviciu; relaii cu familia de provenien i cu noua familie; intercomunicare n plan civic, politic, sau pentru ntreinerea afinitilor e lider.

Direcii de dezvoltare specifice tinereii

ntrebarea specific adolescenei este Cine sunt eu?. n tineree se metamorfozeaz n ntrebri de tipul Cum pot s mi rezolv n practic aspiraiile? sau n ce direcie m ndrept?.

White (1975) a identificat 5 direcii de dezvoltare specifice tinereii: stabilirea identitii eu-lui, printr-o angajare serioas n rolurile sociale, de exemplu n rolul ocupaional. Acest lucru ajut individul s se defineasc, s pstreze o preocupare pentru

un eu stabil i de calitate. Dezvolt o opinie stabil despre el; independena relaiilor personale dezvolt relaii intense cu cilali, ceea ce-i va face s fie mai ateni la trebuinele lor; creterea intereselor pentru studiu, pasiuni, ocupaie, relaii cu alii; umanizarea valorilor stabilesc legturi ntre norme, cerine morale i evenimentele de via. Contientizeaz suportul uman al valorilor i modul cum acestea sunt aplicate n

societate; extinderea ocrotirii devin mai interesai de sprijinirea celor cunoscui sau a celor deprivai, care sufer.

8.1. Subetapele tinereii si activitatea de invatare

ntre 24-28 ani este o perioad de identificare profesional primar, n care tnrul este pe poziia de stagiar, ncercnd s cunoasc i s se adapteze la programul de activitate, la

cerine organizatorice, la ritm, modaliti, stil. Se contureaz rolul profesional propriu i rolul de so, statutul de printe. Apar dificulti de surprindere a nuanelor profesionale, de acoperire a unor ndatoriri extraprofesionale, stabilirea unui orar care s rspund i vieii de familie. ntre 28-32 ani se acumuleaz experien, deprinderi, se intensific ritmul, se manifest responsabilitile, apar intenii de suplimentare a pregtirii profesionale (se nscriu la cursuri

serale, fr frecven), se implic mai mult n educarea copiilor. 32-35 ani statutul social-profesional este n progres, contribuia activ este la apogeu, apar noi ndatoriri de coordonare, organizare. Se extind relaiile oficiale pe vertical. Aspiraiile

pentru confortul familial progreseaz, programul angajeaz insistent soii n educarea copiilor. Se elaboreaz stiluri de activitate educaional specifice fiecrei familii de cerine, control dar i de participare la jocul, la distraciile copiilor. ntregul potenial senzorio-percepriv i motric se manifest la nivel maximal, pragurile difereniale ale vzului, auzului, mirosului etc. au cele mai mici valori, ceea ce nseamn c tinerii au cele mai clare, bogate, precise percepii. Acestea se specializeaz n funcie de dominanta profesional, ntocmai ca i spiritul de observaie. Totodat sunt marcate de resursele individuale, fiind puternic personalizate. Se dobndesc nsuiri senzoriale discriminative dup 8-10 ani de exerciiu profesional. Aprecierea vizual, solicitat intens, n electronic, biologie, la microscop, dup 27 ani ncepe s scad. Tipologii auditive se formeaz prin profesiile muzicale, sportive, miniere, la cei ce lucreaz cu diferite motoare, iar cele tactile sunt exersate prin: gastronomie, marin, aviaie, construcii de drumuri i poduri. Pragul diferenial spre sfritul tinereii devine mai puin dezvoltat dar capacitatea de receptare a informaiilor senzoriale specializate activeaz la maximum. Tinerii dispun de capacitatea de a nva micrile cu uurin, la cote nalte de precizie i de control. Pn la 30 ani se obin cele mai semnificative performane n nvarea micrilor complexe. Tinereea este o perioad de evident perfecionare senzorial-perceptiv i de socializare a acestor resurse.Privind gndirea, se rezolv operativitatea impregnat de specificul profesional. Cei ce lucreaz n domeniul tehnic opereaz cel mai bine n sfera relaiilor cantitative, cei care lucreaz n contabilitate, n istorie, vor prezenta abiliti pentru fixarea datelor, a cifrelor. Apare acea specializare a gndirii att n cmpul seleciei i decodificrii coninutului informaional profesional ct i al modului de lucru, al raionamentelor. Se apreciaz c este perioada conservrii capacitilor de gndire i a nivelului de inteligen atins, fenomen care depinde de urmtorii factori: nivel de colaritate; gradul calificrii profesionale; nivelul i volumul solicitrilor intelectuale.

Aceti factori acioneaz i asupra memoriei. Procesele de stocare, depozitare n memorie continu i devin mai active cel puin din 2 motive: satisfacerea unor trebuine de cunoatere i construirea unor competene profesionale, ceea ce dezvolt memoria profesional. Crete selectivitatea memoriei iar memorarea logic, memorarea voluntar dein poziii privilegiate. n planul nelegerii, tinerii dovedesc preocupri pentru surprinderea relaiilor, cauzelor, pentru explicarea unor mecanisme de funcionare adeseori cu riscul unui consum mare de timp. Intensitatea cu care se manifest afectivitatea, este mai puternic dect la adult dar mai selectiv dect n adolescen. Investiiile afective sunt puternice, bine direcionate i stabile. Tinerii sunt capabili de druire profund, motiv pentru care se consider c pot iubi sau ur fr limit. Caracteristicile subidentitii sociale pun n eviden prezena la tineri a unor disponibiliti afective cu ncrctur social: adeziune fa de micri, organizaii, fundaii, concepii politice, sau atitudine refractar, de respingere a ornduirii, a sistemului. Uneori pot ajunge pn la fanatism sau i risc viaa neglijnd pericolele, consecinele (hippy, reaciile studenilor din Frana, China etc.). Se implic afectiv i n activitatea profesional: familiarizarea cu locul de munc produce emoii, tensiuni, ncercri suplimentare de control afectiv pentru instituirea unor relaii pe orizontal i vertical. Confruntarea dintre realitate i proiecte, idealuri, produce ocul realitii trit sub nenumrate stri: decepie, disperare, ndoial fa de propria persoan, teama de eec, de nemplinire. Un alt compartiment al afectivitii l ntlnim la nivelul vieii de familie. Sentimentul de dragoste, de iubire, preuire a celuilalt ajung la maturitate, stau la baza constituirii familiei. n cadrul acesteia se traverseaz o perioad de acomodare relaional-afectiv ntre parteneri, de cele mai multe ori cu o ncrctur afectogen mai nuanat dect pn la cstorie. Pot apare reacii necunoscute pn atunci, care nu au numai tonalitate pozitiv. Se consolideaz o serie de sentimente specifice vieii familiale: prietenie, ataament, respectul de sine i de cellalt. n acest stadiu, majoritatea tinerilor ajung la statutul de printe care declaneaz emoii, sentimente total inedite, legate de venirea pe lume a copiilor, de rspunderile parentale. Se consemneaz situaii n care acea fragilitate afectiv determinat de iminena unor situaii critice care ridic gradul de sensibilitate, provoac anxietate, conflict, trire accentuat a frustraiilor, ce pot deteriora sntatea organic i psihic. Tinerii continu s aib nevoie de asistena afectiv permanent a familiei de provenien. Cazurile dificile necesit chiar terapii n privina vieii de cuplu conjugal. Motivaia este dominat de trebuinele de autorealizare i autoformare, activat de interesele cognitive, interesele profesionale care se amplific i se consolideaz mai ales dac tnrul triete satisfacia concordanei dintre proiecte, preferine i preocupri la locul de munc. Exist numeroase surse de motivaie pozitiv profesional: promovri, burse, cursuri de perfecionare, titluri onorifice. Vocaia, odat descoperit, este un instrument, factor motivaional. La nivelul vieii de familie, motivele principale vizeaz cooperarea, comunicarea, starea de sntate dar i de confort, apar unele interese pragmatice (locuin, mobilier, main). Sunt active i interesele tiinifice, culturale, n funcie de statutul profesional, de aspiraii, de competen, de resurse. Cele mai multe se satisfac prin reeaua informal i cu efort individual. Apare ca o necesitate impus n primul rnd de modificrile care intervin n universul profesional: rapiditatea perimrii unor cunotine i a apariiei unor noi informaii, domenii; dispariia unor profesii i apariia altora; necesitatea dobndirii unor noi abiliti individuale.

Este impus i de imprevizibilul intervenit n viaa unor persoane: accidente, handicapuri, transferuri n alt localitatea lipsit de aceleai profil profesional.

Se impune o nvare care s reactualizeze pregtirea, s o mbogeasc sau s ofere o reprofilare. Acestea se realizeaz prin nvarea ocupaional care are un regim mai condensat, de cele mai multe ori de tip modular, este prin excelen de tip interactiv, angajeaz participanii la operaii practice, delimitate problematic n cadrul activitii pe ateliere. Este o nvare de necesitate care devine dominant pentru muli tineri. Se produce o schimbare i n raportul nvare instituional i nvare individual, independent, n favoarea celei din urm. Au loc cursuri de aprofundare i de reconversie profesional. Apar i alte forme: nvare inserat, nvare interpolar, nvare incidental. S-a constatat c ceea ce se nva la locul de munc este mult mai productiv chiar i n cazul celor care au un nivel de colaritate modest. La baz se afl 2 motive: motivaia profesional care are i o anume ncrctur negativ (teama de a nu pierde locul de munc);

necesitatea unei adaptri mentale la tipurile de solicitri profesionale, persoanele implicate profesional avnd o receptivitate crescut a asimilrii.

Un fenomen care a atras atenia psihologilor este oboseala care condiioneaz randamentul muncii productive i implicit al nvrii ocupaionale. Activitatea respectiv, stereotip, viteza de execuie a operaiilor, solicitarea ateniei, mediul ambiant uneori insuficient iluminat, oxigenat sunt numai cteva din cauzele care se repercuteaz negativ asupra strii de sntate i induc o diminuare a capacitilor neuropsihice. Termenul de oboseal are un grad mai mare de generalitate ntruct vizeaz aspecte numeroase iar unele dintre ele sunt doar trite subiectiv dar nu i identificate. Sunt suficiente persoane care nu triesc starea subiectiv de oboseal cu toate c din punct de vedere comportamental sunt epuizate. Programarea i coninutul nvrii trebuie s in cont de indicatorii oboselii, dintre care evideni sunt: scderea randamentului cantitativ i calitativ a activitii; modificrile fiziologice, respiratorii, circulatorii, apelul excesiv la consumarea unor substane energizante; modificri n planul activitii intelectuale, dificulti asociative integrative, rigiditate funcional mental, perturbarea fluentei vorbiri, a corectitudinii scrisului etc.; suprasolicitarea automatismelor, apariia ticurilor, a bulimiei, care poate deregla metabolismul.

Ideal este ca nvarea ocupaional s fie gndit ca o modalitate de odihn activ care va solicita legturile nervoase ale zonelor de inducie i astfel energia nervoas funcional se va reactiva, ceea ce va diminua oboseala. Din factor provocator al oboselii, nvarea poate deveni un factor care diminueaz oboseala. 8.2. Integrarea socio-profesional si congruena personalitii

Perioada de tranziie prelungit din ara noastr, are un impact puternic asupra consolidrii statutului i rolului profesional, aflate la dispoziia oportunitilor sociale, ct i a relaiilor. Apare un fenomen specific social provizoratul cu cea mai semnificativ inciden la nivelul tineretului care trebuie s-i adapteze proiectele privind pregtirea i exersarea profesiei, organizarea unui confort familial, la imprevizibil. Dac adolescena este apreciat ca o perioad de trecere spre statutul biologic potenial de adult, primii ani ai tinereii, iar dup alii chiar perioada cuprins ntre 20-25 ani, reprezint trecerea spre statutul social potenial de adult, statut care nseamn dobndirea unei autonomii economice (remunerare salariu, venit legalizat) i implicit o independen psihica. Integrarea social se realizeaz n mai multe planuri. Cel mai important este planul integrrii profesionale. Integrarea socio-profesional pentru tineret reprezint un factor esenial de meninere, de asigurare a sntii fizice i mentale, de construire i dezvoltare a personalitii.

n procesul integrrii profesionale pot apare unele dificulti, unele obiective ca: organizarea locului de munc, dificultile ntmpinate pentru realizarea sarcinilor revenite, uzura dotrii, inegalitile de pregtire profesional ntre colegi; altele, subiective: lipsa de rezisten, distana dintre nivelul colar de pregtire i execuie, dintre realitate i aspiraii. Atitudinile tinerilor sunt diferite i vor depinde de tipul de personalitate i chiar de sex. Unele studii au constatat c persoanele de sex feminin sunt mai anxioase i mult mai marcate de insucces n privina integrrii profesionale. De asemenea, structurile de personalitate labile, irascibile, anxioase, neechilibrate, lipsite de capacitate de efort, dramatizeaz obstacolele, realizeaz relaii de comunicare din necesitate, sunt dezinteresai fa de problemele colectivului. Inadaptrile profesionale sau familiale se menin la un nivel destul de ridicat n tineree. Dereglrile personalitii pot fi: uoare, care nu influeneaz prea mult activitatea, aparin psihopatologiei marginale; grave, cu o simptomatologie complex. Evoluia lor este de la simplu la complex: iniial tinerii sunt egoiti, vocifereaz, i impun punctul de vedere, apoi devin violeni, indifereni fa de

viaa social, de dificultile profesionale create, apoi recurg la fuga de acas, neltorie, prostituie. Spre sfritul tinereii, fenomenul se tempereaz, iar cei mai muli se linitesc, ncearc s-i impun un mod de via activ, nscris ntr-un regim de activitate normal. Atragerea nc din perioada pubertii a tnrului n activiti responsabile, reprezint un exerciiu cu valene pozitive pentru uurarea procesului de adaptare. Integrarea trece prin cteva stadii, fiecare reprezentnd un moment ce nu poate fi eludat: acomodarea, adaptarea, participarea i integrarea propriu-zis. Pe msur ce tnrul trece de la unul la altul, are loc i o modificare a motivaiei de rol. Evoluia va fi de la subordonare la ascultare cnd acestea sunt susinute de o motivaie de recompens i de comportamente reglate din exterior la motivaia de autorealizare din ultimul stadiu, exprimat n comportamente motivate intern, autoreglate. Integrarea n profesie contribuie la dobndirea: identitii de sine n sfera ocupaional, cnd i probeaz capacitile, resursele, dobndete competen; identitatea marital se cristalizeaz, se stabilizeaz rolurile maritale; identitatea socio-cultural prin adoptarea normelor, prin integrri extraprofesionale, prin roluri n conducerea unor organizaii sociale, politice.

Se dezvolt contiina apartenenei la generaie, creia i se altur pentru a o susine i a evidenia capacitile lor, mai ales dup 28 ani. Aptitudinile i creativitatea ajung la un nou nivel, se pot exprima n produse cu semnificaie social conferindu-le o poziie n ierarhia valorilor specifice. Temperamentul i caracterul se stabilizeaz, exprim maturitate, capacitate de organizare.

Septimiu Chelcea a identificat urmtoarele caracteristici ale structurii de personalitate la tineri: Pozitive: energie i dinamism; orientarea expres spre viitor; aspiraii nalte; generozitate i ncredere n ceilali; curaj i temeritate; preuirea onoarei spiritului de dreptate, dar i a banilor i confortului;

Negative: ncpnare i impresia c tie totul mai bine dect ceilali; nclinaia de a face numai ce le place; narcisism i egocentrism; au o anumit doz de iresponsabilitate n angajrile lor; pstreaz nc exaltarea adolescenei i lipsa de msur.

8.3. Situatia tanarului din ziua

Suntem cu totii obisnuiti sa traim intr-o lume care depinde intotdeauna de ALTCINEVA. Sau de ALTCEVA. Si toata lumea are idei, toata lumea stie ca vrea ceva de la viata dar nimeni nu face nimic. Toti ne lasam condusi mai mult sau mai putin. Ne este frica sa luam atitudine. Oare de ce?! Ce-ar fi sa ne hotaram, intr-o zi (si de ce intr-o zi si nu chiar azi?) sa traim pentru noi sa facem si pentru noi ceva. Chiar si un lucru aparent neinsemnat dar care sa fie important pentru sufletul nostru. Eu cred ca si asta, printre altele, inseamna spiritul Adolescentul. Noi suntem cei care putem schimba ceva. Noi suntem la varsta la care INCA mai avem curajul sa ne exprimam. Noi putem fi altfel. Noi putem reprezenta ceva. Multi vad tineretea, dragostea, frumusetea vietii prin ochii nostri. Atunci, sa fim noi mesagerii acestor idealuri. Trebuie sa avem curajul necesar. Trebuie sa fim noi insine, si atat. Haideti sa fim asa cum varsta noastra ne imbie sa fim: nebuni, daca vreti romantici, ambitiosi sau melancolici. Pusi pe sotii si, in acelasi timp, sufletul societatii in care traim. Viata este minunata. Trebuie doar sa vezi lucrurile bune din ea. Unii si-ar dori sa mai fie ca noi haideti sa profitam. In acest proiect as vrea sa discut mai multe ideei foarte importante pentru mine si pentru adolescentul din ziua de azi Situatia tanarului din ziua de azi! Una din prioritatile prezentului ar trebui sa fie situatia tineretului si masurile ce se impun pentru rezolvarea problemelor tineretului. O natiune nu se poate procupa de viitorul ei fara sa isi educe tineretul, care de fapt reprezinta viitorul. Pentru a prezenta tineretul in prezent este necesar sa-I definim patrimoniul spiritual si material care il formeaza. Din perspectiva materiala tineretul are sangele,limba si conditia sociala, iar spiritual are moralitatea, credinta si cultura. Analiza tuturor acestor caracteristici duce la un portret al tineretului. Constatand ca acest protret are nevoie de retusari trebuie gasit un artist care sa I le faca pentru a apropia acest portret de frumos, caci de ideal ar

fi prea mult. Totusi un mare artist ar putea sa-l faca ideal. Partea materiala a tineretului este o temelie importanta pentru viata sa spirituala. Tineretul de o anumita nationalitate ar trebui sa aiba sangele strabunilor neamului in vinele sale. Oare astazi se mai intampla asa? Priviti la televizor imagini din tarile Europei si din Statele Unite, cele mai reprezentative modele in lume. SUA a ajuns un amestec de sange care a dus la o hibridizare a tineretului si pe viitor a intregii societati americane. Acest amestec nefericit de sange a alterat o componenta materiala a tineretului din aceasta tara. Aici modele ale tineretului au ajuns indivizi de perferinta cu cat mai multe origini, de tipul africano-anglo-asiatic sau alte amestecuri fortate si nenaturale. La fel si cu tarile dezvoltate din Europa. Ce cultura se poate naste dintr-un sange hibrid, fara o identitate bine determinata? O tendinta de amestec ii este impusa si Romaniei, unde se promoveaza muzica tiganeasca si relatiile cu negri, arabi si alti straini prin mass-media. Din nou sunt nevoit sa intreb cum se va mai incadra acest tineret pe linia unui neam, aici a neamului romanesc, cand multi tineri prefera relatiile cu straini decat cu alti romani? Limba noastra dt481q8184xttm Limba este o alta componenta importanta care este intr-o situatie de degradare continua. Tinerii din afara unui stat vorbitor de limba engleza folosesc curent expresii englezesti, ba mai mult, folosesc expresii incorecte gramatical pentru ca negrii din SUA vorbesc la fel. Astfel si tineretul unei tari vorbitoare de limba engleza pronunta cuvintele gresit, intocmai precum negri americani. Nu as vrea sa par rau, dar prin aceste obiceiuri tineretul compromite continuitatea unei limbi. Conditia sociala pare sa ii intereseze pe multi tineri. Multe fete isi cauta un partener cu bani, care sa le asigure un viitor fara ca ele sa fie nevoite sa lucreze. Daca tot mai multi tineri prefera sa isi asigure un viitor prin orice altceva dar nu munca, tara in care acestia traiesc va avea numai de suferit pe viitor si in aceasta suferinta generala vor intra si tineri nevinovati, care au incercat sa-si construiasca o conditie sociala cu greu. Daca cei ce aleg sa nu lucreze au tot dreptul sa o faca, ei nu au nici un drept sa le ingreuneze sansele celorlalti. Mai exista si grupuri mari de tineri care refuza aspecte ale civilizatiei precum casa, familia, curatenia si alte aspecte obligatorii pentru omenire. Acestia nu pot face decat rau societatii si sunt ca un gunoi in plus printre mormanele deja existente. Moralitatea adolescentului: Toate aceste aspecte ale partii materiale a tineretului interactioneaza cu componenta spirituala a sa. Este clar ca moralitatea este influentata de conditia sociala si de concepta tinerilor despre lumea materiala. Se poate usor constata ca in randul tot mai multor tineri moralitatea este la un nivel foarte scazut. La aceasta situatie s-a ajuns datorita mass-mediei, filmelor si datorita starii sociale a multor tineri: unii obisnuiti cu banii inca de mici, altii saraci dar dornici sa iasa din aceasta stare

prin orice mijloace. Doar urmarind emisiunile pentru tineret si citind revistele dedicate tot lor ajungem la o concluzie foarte trista. Vorbele sunt de prisos cand avem cu totii posibilitatea sa ne documentam in fiecare zi datorita mass-mediei. Credinta si-a pierdut aproape orice mai insemna pentru tineret. Cati tineri de la orase mai merg la Biserica macar de marile sarbatori? Muzica promoveaza in general liber-cugetatorii si este la moda sa faci cum a facut orice membru al unei formatii indiferent de moralitatea sa. Sa ne inchipuim revista Hei!, revista pentru tineret, apare bilunar. Ea, bineinteles, contine doua pagini de can-canuri din lumea muzicii a filmului, si nu numai. Evident ca ofera si trei topuri, precum si nelipsita pagina psihologica si nu de putine ori parapsihologica in care trei adolescente frustrate trimit o data la doua saptamini, inca de la prima editie, aceleasi trei scrisori: Sint grasa, Am sinii prea mici si M-a parasit pentru ca am refuzat sa facem dragoste. De asemenea, in fiecare numar (cum s-ar putea altfel?), retardata studenta in anul trei la agronomie, recomandata de redactie ca psihologul care va intelege si va sta intotdeauna la dispozitie raspunde la aceste trei scrisori cu aceleasi trei clisee: Greutatea nu conteaza (de altfel nici marimea, dar asta e din alta revista), O sa-ti creasca si Ai luat decizia corecta.Daca insa va inchipuiti ca acesta este singurul tip de publicatie pentru adolescenti, va inselati. Exista persoane care pot mult mai mult si revistele la care acestea scriu. Bineinteles ca si in acestea vom gasi birfe, topuri si scrisori ale copilelor disperate, dar aceste publicatii sint mai mult decit atit. Ele contin pagini intregi (vai copacilor taiati pentru ele) de opinii legate de societate si de prejudecati, de eseuri pe teme tabu, si nu in ultimul rind, in forma ciresei de pe tort, de filosofie. Aceasta este pina la urma masura valorii intregii reviste si a efortului depus, pagina de filosofie, iar tema care respira atit de flagrant din toate rubricile de acest fel este una singura: Dumnezeirea. Aceasta este concluzia la care am ajuns: este la moda sa scrii despre Dumnezeu, si nu numai sa scrii, ci si sa vorbesti, sa te certi, sa te paruiesti prin cafenele pentru a-ti apara punctul de vedere. Nu de mult o inalta fata preoteasca imi spunea ca spiritul voltairian a murit de mult si ca tinerii din ziua de azi nu mai simt nici o placere din a-l desfiinta pe Dumnezeu. Am constatat insa, mai tirziu, ca se insela amarnic. Tinerii se impart azi in doua categorii: rebelii nu toti atei, dar eretici si indiferentii in general niste fiinte subumane.Cei care cred cu adevarat in Dumnezeu mai intilnesti unul la zece mii iar aceia care mai iau apararea creditei o fac sub forma individualismului, solipsismului sau a aberantelor variatiuni misticiste. Si atunci inevitabil ma intreb: sa fie doar virsta sau revine moda? Nu sint un sociolog bun si nici un psiholog perspicace, dar inclin catre prima varianta: adolescentele minti in formare sint foarte usor de influentat si cum

ideile eretice (cum le spune biserica) se gasesc pe toate drumurile, tentatia e mare. Tinerii vad razvratirea fata de biserica sub care au crescut ca o emancipare, o indrazneala pentru care ar trebui sa fie felicitati, dar de foarte multe ori lupta lor se reduce doar la dorinta de a fi admirati. Adesea problemele palpabile, erotice, familiale, scolare sau de orice alta natura se transpun in plan metafizic pentru ca ei se simt neglijati, neprotejati de catre Dumnezeul lor expresie a recent uitatei esente parentale. Ceea ce adauga un plus de nemultumire este ca nici unul dintre adultii din jurul lor nu pare a le lua in serios suferinta, nici parintii, carora de cele mai multe ori le vine si mai greu decit copiilor lor sa comunice, si nici consilierii, psihologii, doctorii, duhovnicii, etc oameni la care niciodata nu vor apela de buna voie. In realitate preotii (caci despre ei vorbim aici), mai ales cei trecuti de o virsta, se intereseaza mai mult de-o gramada de soarta tinerelor oi ratacite si nici nu dau o covirsitoare importanta nerusinatelor opinii pe care acestea le exprima. Lucrul este in schimb scuzabil, iar preotii isi vad de acatistele lor asemenea caravanei latrate de ciini, pentru ca marii majoritati a acestor revolutionari le va veni mintea la cap. Interesanta este insa deductia ce se desprinde din acest rationament. Cum ramine cu cei care se simt in continuare revoltati si contestatari, desi de mult au inceput sa se barbiereasca in fiecare dimineata? Inseamna ca inca nu si-au incheiat socotelile cu adolescenta si ca undeva, intr-un cotlon prafuit, inchis pentru renovare, ascunsa, dar inca in viata o problema se afla in stand-by. Asa sa fie oare? Tinerii din ziua de azi, nu mai au pic de bun simt!, zice adolescentul imitandu-i in batjocura pe adulti. Dar chiar avem de-a face doar cu un cliseu ridicol? Am intalnit doua versiuni, pe care le reproduc mai jos, ale melodiei Ani de liceu din filmul Liceenii aparut prin anii 80. Prima este versiunea originala din film, ia a doua este o creatie recenta, a unui grup tip ciuperca muzicala postrevolutionara. Diferentele sunt edificatoare. Pentru noul tineret, emotiile la romana si greul de la mate au fost inlocuite de cercelul din buric si telefonul care suna in ore. Copii razgaiati si hedonisti, produse ale culturii fast-food si big-brother, crescuti cu snickersul in coltul gurii, si coca-cola in pahar, ei nu mai au timp de teme, vor sa fie lasati in pace sa pluteasca in sfertodoctia lor, dar sunt exact cum si-au dorit.Dar totusi nu ar fi ceva normal pentru noua generatie??Stim cu totii ca , noi , tinerii din ziua de azi suntem foarte diferiti in comportament ,obiceiuri si nu numai de parintii si chiar bunicii nostrii.Dar sa nu generalizam.Nu toti tinerii sunt la fel , fiecare copil e unic in felul fie fie prin gandire ,actiuni sau comportament si fiecare copil a fost educat de parintii intr-un mod unicat apropiat de valorile morale ale parintilor.Ceea ce este tragic este faptul ca exista parintii care nu s-au ocupat de educarea si cresterea copiilor intr-un mod normal si au fost aproape indiferenti la ceea ce face copilul.Acest lucru a dus in majoritatea cazurilor la aparitia unor tineri

debusolati care ajung sa se drogheze , sa se lase de scoala sau chiar mai rau sa comita infractiuni grave.Dar oare numai parintii sunt de vina.NU ,asta in mod sigur, intalnim adesea tineri provenind din familii cu statut social foarte impresionant sau familii simple dar care s-au ocupat de copii lor.Insa ce ii determina pe acesti copii sa ajunga un exemplu negativ pentru societate.Eu sunt de parere ca aici intervin mai multi factori.In primul rand statul roman care nu se ocupa cum ar trebuii de buna educatie a noii generatii ,in al doilea rand mass-media.Mass-media are o influenta foarte mare asupra adolescentului modern deoarece tinerii din ziua de azi traiesc intr-o era a tehnologiei un televizorul si calculatorul au devenit obiecte des intalnite in casele noastre.Specialistii sunt de parere ca in ultimii 10 ani tineretul a fost bombardat cu mesaje cu influenta sexuala mare, trupele de muzica care au in componenta fete au inceput sa poarte costumatii din ce in ce mai provocatoare exemplu lor fiind urmarit si de tinerele fete care incearca cat mai mult sa semene cu idolii lor. Dupa o lunga perioada de timp in care preocuparile legate de sex erau catalogate (in cel mai fericit caz) drept neserioase si imorale, mijloacele de comunicare in masa au fost invadate de subiecte fierbinti. Indiferent de forma ei de manifestare, fie prin diverse publicatii, emisiuni de radio sau TV, filme, site-uri Internet etc, sexualitatea a patruns incet dar sigur pe piata romaneasca, producand un impact major asupra oamenilor, indiferent de varsta si sexul lor. Practic nu exista domeniu de activitate unde sexualitatea sa nu fie prezenta, fie ea explicita ori sugerata. Pana si banalele reclame la diferite marci de ciocolata sau cafea apeleaza la sexualitate. Aceasta invazie de subiecte fierbinti, strict interzise altadata a avut efecte benefice dar si negative asupra societatii.Si filmele au avut un impact negative asupra tanarului care urmarind aceste filme incearca sa-si imite eroii de multe ori acest lucru are efecte negative nu de multe ori vedem la stiri pusti care si-au omorat prietenii pentru ca asa au vazut in vreun film la televizor. Prima dragoste Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se indeparteaza tot mai mult de acestia. Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece timpul un adolescent: Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii

dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de domeniul de interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului roman dupa parerea mea sunt fotbalul si muzica.Cei mai multi tineri au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el preferand sa vada un film sa asculte muzica sau sa stea degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt niste lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa adolescentul prefera mai mult televizorul decat cartea de multe ori acest lucru este in dezavantajul lui. Din pacate adolescentii mai au si pasiuni negative pentru ei cum ar fi fumatul si bautura.Tinerii din ziua de azi incep inca de la varste fragede sa consume alcool sis a fumeze ceea ce este un lucru ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de mici.In scoli sin u numai exista o campanie de informare a tinerilor asupra riscurilor care le provoaca consumul alcoolului ,tigarilor si drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel ! Sansele tinerilor de a reusii in viata Multii tineri dupa ce termina facultatea isi doresc o cariera in alte tari.De ce ?In primul rand pentru banii salariile in alte tari fiind mult mai mari decat cele din Romania .De mici copii sunt invatati de catre parinti ca sa invete cat mai mult pentru a avea un service bun si un salariu bun insa tanarul din ziua de azi vrea mai mult si mai mult iar din pacate statul romana nu ii poate oferii acest lucru iar multii tineri destepti pleaca din tara pentru a duce un trai mai bun in alta tara.Acest lucru este in dezavantajul tuturora pentru ca plecarea acestor tineri costa annual zeci de milioane de dolari. As vrea sa inchei cu o mica concluzie : Adolescentul din zilele noastre este mult diferit fata de adolescentul de acuma 30 de ani .Intotdeauna vor exista pareri pro si contra dar cu totii stim ca ei , tineri, sunt viitorul Romaniei si toti spera ca macar ei sa duca un trai mai bun intr-o Romanie mai buna!Stiu ca in acest proiect nu am reusit sa comentez si sa explic toate problemele adolescentilor sau toate opiniile negative asupra lor dar cred ca sunt mult prea multe pentru a putea fi discutate pe cateva foi de hartie !

Capitolul 9.

Perioada varstrei adulte.

Exist un coeficient de intervenie a factorilor biologici i n timpul vrstelor adulte, ca i n cazul proceselor de crestre din vrstele tinere. La vrstele de peste 35 de ani au loc forme de exprimare de maxim for, energie, prin care se realizeaz contribuia consistent a adulilor la cerinele vieii sociale. De altfel, vrstele adulte se mai numesc i vrste active. Exist o serie de factori amelioratori implicaie n viaa social-economic i cultural. n ceea ce privete aspectele difereniatoare, Allport a enumerat ase trsturi specifice adultului i anume: contiin de sine larg, relaii i raportuir intime, securitate emoional fundamental, preocupare obiectiv, obiectivare de sine, armonie relativ cu propriile achiziii din experiena personal. n ceea ce privete plasarea perioadei adulte n dezvoltarea uman, Moers a difereniat 6 perioade, dintre care trei adulte, n care au importan modificrile de impulsuri sufleteti. Perioadele se manifest din punctul de vedere al receptivitii de nvare. Astfel, perioada a doua a vieii, prima perioad adult dominat de tineree (21-30 de ani) este caracterizat de autoinstruire. A treia perioad a vieii, implicit a doua perioad adult, este miezul vieii umane (31-44 de ani), cea mai sczut perioad de receptivitate prin instruirea adulilor. Dispare interesul pentru nvare. i a patra perioad a vieii, a treia perioad adult, determinat de criza de autocunoatere (44-55 de ani), este cea mai puternic perioad de crize.

H. Thomae a atras atenia asupra periodizrilor efectuate pentru vrstele adulte: trebuie s se aib n atenie rolurile, sarcinile care maturizeaz, n sensul implantrii omului n sarcinile sociale i n responsabilitile sociale. Trecutul se caracterizeaz ca fiind asimilat sau neasimilat, prezentul ca fiind constructiv sau obstaculat, iar viitorul ca deschis, opac sau amenintor. Pentru E. Super i colaboratorii si, stadiul adult este cel de mplinire social i profesional (24 i 44 de ani). Este un stadiu de generalitate. Erikson vede stadiile adulte ca antrenate profund n viaa social din teama de compromitere ca antidot fa de moarte. Dublineau S. consider c exist dou faze ale strii adulte: 1) starea audlt tnr (25-35 de ani), dominat de nevoia de activitate i de via sentimental i n ultima sa parte dominat de creterea sensibilitii (starea de adult confirmat); 2) starea de maturitate i dezvoltare (35-50 de ani) n care se stabilizeaz instruirea profesional, social i familial. Urmeaz o faz critic, marcat de o scdere relativ (dup persoan) a capacitilor vitale (50-60 de ani). Expansiunea cumulativ n caracteristicile muncii profesionale i n ierarhia posturilor de munc constituie tipul fundamental de activitate n perioadele adulte, iar structura relaiilor de munc sociale i de familie constituie tipul de relaii caracteristice i n aceast eprioad. Ca atare se pot diferenia urmtoarele subetape adulte: 1) Prima perioad adult (35-45 de ani), se poate considera c se consum vrsta adult de stabilitate n care implantaia profesional este intens, acitivitatea pe acest plan este cumulativ, activ i creatoare. Statutele i rolurile sociale ncep s fie mai ncrcate de responsabiliti, accesul n ierarhia profesional este activ. n viaa e familie, copiii ncep s frecventeze coala, ceea ce creeaz o cretere relativ a coninutului subidentitii de printe i o modificare n evoluia familiei. 2) Perioada adult dintre 45 i 55 de ani se caracterizeaz prin trecerea pe planuri de mai mare responsabilitate profesional i social, aceste dou subidentiti se vor dezvolta. Subidentitatea de so se va diminua uor ca i cea de printe, dat fiind faptul c independena copiilor nu mai necesit o atenionare permanent n acest rol. Evoluia feminin este relativ mai tensional i ncrcat de indispoziii i anxieti cu substrat biologic-hormonal (menopauz). 3) Perioada adult prelungit (de la 55 la 65 de ani) se caracterizeaz printr-o oarecare diminuare a forelor fizice, o eprioad cirtic, mai ales pentru femei. Diminuarea celor patru feluri de subidentiti este relativ inegal, dar regula este valid mai ales pentru subidentitatea familial de printe. Familia se afl n plin proces de denucleanizare. Are loc apoi diminuarea anulativ a subidentitii profesionale, rmne activ subidentitatea marital familial, dominant marital i aceea de activiti social-culturale. 9.1. Identitatea si capacitile cognitive

Subidentitile profesionale constituie aspectul ce reprezint eprsoana n perioadele adulte. Perioada de la 35 la 45 de ani se mparte i ea n dou subperioade: de la 35 la 40 i de la 40 la 45 de ani. n ierarhia profesional, persoanele de 35-40 de ani sesizeaz deiferena fa de genereia ce intr n producie. Faptul ca atare se contientizeaz ca un plus de experien practic i o cerin de reciclare sau de prefecionare teoretic. Angajarea mai profund n munc creeaz un echilibru al personalitii. ntre 40 i 45 de ani experiena profesional devine mai bogat la multe persoane. Omul se simte n mijlocul vieii. Capacitatea de munc i randamentul se afl pe primul plan. este o perioad de expansiune social i profesional. n familie se reinstaleaz echilibrul i un stil adecvat de interrelaii. n perioada adult de stabilizare II ( de la 45 la 55 de ani) se instaleaz uor ncrcarea cu intimitate a subidentitii parentale i maritale, dar cresc i responsabilitile pe aceste planuri. Rolul de so sau soie se cunoate foarte bine. De la 45 la 50 de ani se perpetueaz structurile relaiei complexe ale etapei anterioare. dup 50-55 de ani se exprim din nou trecerea printr-o criz de interiorizaremprovocat de menopauz la femei. Aceast criz biologic este nspit de disconfort fizic i are loc mai devreme sau mai trziu. n familie ncepe procesul de denucleanizare. Diminuarea forei fizice se organizeaz n jurul ideii de valoare a propriei persoane. n perioada sau vrsta adult prelungit (de la 55 la 65 de ani) subidentitatea profesional ncepe s se distaneze ca i subidentitatea socio-cultural, care sunt mai puin ncrcate de sarcini. Subidentitatea parental i marital se rencarc de intimitate prin apariia nepoilor, ntr-un context nou. Viaa de familie se simplific ntr-un fel. Distraciile devin mai puin improvizate. Exist o oarecare rutin reconfortant a vieii din familie. Amprenta profesional se instituie asupra structurilor operative psihice. nsi capacitatile senziriale se dezvolt n anumite direcii sub influena profesionalizrii i se deterioreaz sub influene convergente biologice i de suprasolicitare. ntre 20 i 60 de ani are loc o micorare continu a cantitii de lumin ce ptrunde n pupil i o scdere a capacitii de acomodare a cristalinului, ceea ce contribuie la reducerea vitezei de excitaie vizual. Aceasta va face s scad treptat capacitatea de citire i muli oameni vor utiliza ochelari, corecia vizual permind s-i exercite mai departe sensibilitatea vizual profesional dobndit. Are loc o scdere evident a acuitii auditive dup 40 de ani, ca i sensibilitatea tactil, ce are o curb lent de descretere dup 45 de ani. Tactul este simul de maxim erotizare. Dezvoltarea senzorial se realizeaz n vrstele adulte sub dubla influen a antrenrii a caracteristicilor discriminative. Efectele se repercuteaz mai ales n creterea caracteristicilor discriminative i de identificare ale capacitilor senzoriale antrenate i scderea relativ a pragului absolut minimal.

Atenia deservete traseul de colectare selectiv a experienei profesionale, creeaz i orienteaz complex cerinele profesionale, pe indicatorii semnificativi ai materialelor suspuse activitii profesionale i pe ritualurile specifice ale muncii, care ntotdeauna are o anumit direcie dominant. Oamenii aduli tiu s dozeze forele interioare mai bine, posed un fel de autoreglaj optimal derivat din experien. Deosebit de mult se dezvolt volumul i distribuia ateniei. Cmpul de aciune al memoriei se restructureaz de asemenea sub influenele profesiunii. Se rein incidentele critice, problemele-cheie, legate de activitatea profesional specific. Maximum de organizare de ansamblu (maximum de utilizabilitate) se consider a fi atins la aproximativ 25 de ani. Foarte dependent de structura solicitrilor de via, memoria adultului este orientat spre obiective, are suplee. Dintre componentele memoriei, fixarea i pstrarea au o foarte mare longevitate n MLD. Recunoaterea i reproducerea devin mai puin prompte dup 55 de ani. Dintre tipurile de memorare, cea logic este mai rezistent, cea mecanic prezint semne de scdere ntre 40 i 45 de ani. nvarea psihomotorie implicat n profesie dar i n formele de activitate curent se afl n platou pn la aproximativ 50 de ani, dup care moment al vieii are loc o scdere lent pn la 55 de ani, cnd stngcia i nendemnarea devin mai evidente. Un rol important n activismul nvrii pe plan motor revine experienei anterioare, faptului dac persoana n cauz este sau nu obinuit cu micarea.

9.2. Personalitatea la vrstele adulte

n perioada adultului tnr personalitatea este antrenat n triri afective intense, aspiraii puternice, nu totdeauna clare i sortate la posibilitile corelate personale de activitate. Se manifest conflicte de rol i statut, deoarece adultul tnr este nc preparat teoretic i practic multilateral, are preocupri diverse. O mare parte din disponibiliti nu se utilizeaz social, ceea ce creeaz nesiguran i derut latent. Experiena i subidentitatea parental i marital trec prin faze relativ distincte n perioadele adulte din punctul de vedere al structurrii personalitii. n fazele de adult tnr, csnicia este n plin consolidare, procesul de adaptare activ, intimitate, are caracter arztor, libidoul este activ cu etape de cretere, familia este dominat de expansiunea dorinei de ntreinere a confortului afectiv. Partenerii i descoper treptat nsuirile de profunzime i ncearc s se adapteze. ntre 34 i 45 de ani rolul parental devine mai ncrcat. Rolurile profesionale fiind absorbante i cele parentale mai complicate, se creeaz o erodare a caracterului arztor al intimitii. n etapa dintre 45 i 55 de ani, viaa de familie se ncarc de oarecare tensiune dinspre direcia rolului parental, dat fiind creterea instigaiilor copiilor la nclcarea regulilor. n etapa de adult III, rolul parental devine mai complex i situativ nou. Se intr n criza identitii profesionale datorit dezangajrii profsionale. Legtura matrimonial devine de securizare i acro. Apariia nepoilor reface cercul vieii, al relaiilor, al dorinelor, restabilind nc o dat proiecia n viitor a omului. Existena de preocupri sociale, culturale, extraprofesionale i extrafamiliale, cercul de prieteni i de loisiruri creeaz n perioadele adulte resurse importante de exhilibrare i de exprimare a personalitii.

Capitolul 10. Perioada varstei a treia

n ceea ce privete vrsta btrneii, cercetrile s-au intensificat pentru c: sperana de via n secolul al XX-lea a crescut (n rile cu nivel de via dezvoltat, durata medie a vieii pentru brbai este de 70 ani iar pentru femei de 75 ani). Expectana de vrst a

oamenilor din diferite profesii a crescut: medicii triesc mai mult dect stomatologii. modificrile psihosomatice sunt foarte strns legate iar cele psihologice influeneaz ritmul, dinamica i chiar complexitatea celor organice. experiena profesional, social a vrstelor btrneii poate fi utilizat n folosul nu numai personal, familial ci i al comunitii.

Gerontologia reprezint studiul tiinific al btrneii umane, iar geriatria studiaz problematica medical i de ngrijire a persoanelor n vrst. Dintre reprezentanii vieii medicale geriatrice menionm: Gheorghe Marinescu n lucrarea Problematica btrneii i a morii naturale a abrordat degradarea sistemului nervos. C.I. Parhon (1874-1969) n lucrri ca: Btrneea i tratamentul ei (1948), Biologia vrstelor 1955 a abordat sistemul endocrin n mbtrnire i diferite caracteristici psihice ale acestei vrste. Ana Aslan, n 1952 a condus i organizat primul institut de geriatrie din ar, a subliniat rolul vitaminelor, al activitilor organizate i a propus tratamentul complex aslavital (gerovital). Unii teoreticieni susin c btrneea trebuie privit ca o perioad de dezvoltare psihologic, ale crei sarcini de referin sunt: adaptarea la declinul forelor fizice i al sntii; pregtirea psihic pentru a face fa pensionrii cu ntregul su cortegiu de situaii; adaptarea la ngustarea cmpului familial (cstoria copiilor, pierderea partenerului de via).

n societatea contemporan se pot distinge cel puin 2 tipuri de reprezentri despre btrnee: reprezentri pozitive care leag btrneea de nelepciune, de experiena nelegerii, abordri vieii; reprezentri negative care vd n btrnee o vrst a suspiciunii, nencrederii n ceilali, a inflexibilitii n atitudini i comportamentul criticism exagerat.

Nu exist un punct de vedere unanim n diferenierea substadiilor. Americanii delimiteaz doar 2 substadii: young-old ntre 65-75 ani i old-old dup 75 ani.

10.1. Delimitarea i caracterizarea substadiilor

Ursula chiopu i Emil Verza identific 3 substadii. Delimitarea se face n baza criteriilor anunate. Tipul fundamental de activitate la btrnee este adaptarea la un nou orar de activitate (familiale i sociale), la unele consilieri profesionale, la participri politice. Tipul de relaii se modific, cele din sfera profesional, din activitile sociale se restrng. Apar relaii susinute de deschiderea spre persoane de aceeai vrst i organizarea timpului liber, a unor preocupri i griji cotidiene. substadiul de trecere 65-70 ani se caracterizeaz prin: pensionarea dizolv identitatea profesional susinut social dei persoanele nc au rezerve fizice, intelectuale, deprinderi,

aptitudini. Se ntresc rolurile familiale, prelund unele probleme casnice, se restrnge sfera relaiilor sociale dar se redirecioneaz interesele pentru lectur, muzic, excursii n locurile dorite. Nu sunt excluse unele preocupri de tip creativ. Pot apare tensiuni, inadaptri relaionale, chiar crize de prestigiu, mai ales la brbai. Starea de sntate se menine la parametri relativ normali, dar devin mai fragili, mai puin rezisteni la diferii ageni patogeni. La femei apar mai ales tulburri afective. n perioada btrneii propriu-zise 75-85 ani se restrng subidentitile parentale (nepoii deja au crescut), sociale, preocuprile sunt mai ales de ntreinere, de pstrare a sntii n perioada marii btrnei, peste 85 ani se diminueaz substanal toate tipurile de subidentitate: profesional social, marital, parental.

mentale, fizice. Bolile degenerescente limiteaz capacitatea i dorina de deplasare.

Modificri biologice
Se modific regimul de via: scade apetitul alimentar, crete nevoia de vitamine deoarece organismul este supus unei demineralizri serioase. Se micoreaz nevoia de somn, apar tulburri sub forma insomniilor, n vis se anuleaz diferenele dintre realitate i tririle subiective, apar confuzii. Proliferarea celulelor ncetinete, volumul lor se micoreaz, la nivelul sistemului nervos central, distrugerea lor este lent dar irecuperabil, crete esutul adipos din organe (inim, ficat), au loc modificri metabolice, degenerri, atrofii ale esuturilor. n exterior se modific aspectul pielii care i pierde elasticitatea i devine mai palid, mai ridat. Se nregistreaz o scdere a capacitii de efort, a mobilitii articulaiilor i micrilor. Datorit schimbrilor biochimice n compoziia proteic i n fibre, muchii se scurteaz. Crete fragilitatea oaselor, apar osteoparezele datorit pierderilor de calciu i magneziu, dureri de coloan, reumatismele, discopatii. La nivelul cordului pot apare: leziuni arteriale datorit osteosclerozei, hemoragii datorit ngustrii sau blocrii pereilor vaselor sanguine, infarctul miocardic. Respiraia devine mai anevoioas, se micoreaz posibilitatea de oxigenare a sngelui, a esuturilor, a organelor, ceea ce influeneaz negativ coordonarea senzorio-motorie, capacitile intelectuale. n privina aparatului digestiv are loc o reducere a enzimelor, fermenilor, care asigur sucul gastric, pancreasul activeaz mai lent din care cauz grsimile sunt utilizate necorespunztor. La nivel hormonal, n special tiroida se micoreaz iar creterea corticosuprarenalelor este resimit n apariia sclerozei vasculare i a hipertensiunii arteriale. Sistemul nervos este mai puin irigat, oxigenat.

Pot apare ischemieri datorit insuficientei alimentri a creierului i se intensific mortificarea celulelor nervoase. Din acest ultim motiv, creierul i micoreaz volumul (de la 1420g la brbaii de 20 ani, la 1250g, iar la femei, de la 1250g la 1125g). Procesul este mai accentuat dup vrsta de 70-75 ani.

10.2. Evoluia proceselor senzoriale i cognitive


Procesele senzorial perceptive O anumit form de rezisten genetic influeneaz conservarea sau, dimpotriv, deteriorarea nsuirilor fizice i a potenialului psihic. Activitatea senzorial, iniial se diminueaz la nivelul periferic, al receptorilor, ale cror celule, dup 65 ani ncep s se sclerozeze i apoi fenomenul este resimit i sub aspectul funcionalitii ANS, unde se stabilizeaz ctre 75-85 ani la anumite valori. n privina vzului: scade capacitatea de modificare a cristalinului din care cauz se instaleaz presbitismul; se restrnge cmpul vizual i se reduce capacitatea de discriminare a nuanelor, tonurilor cromatice; apar multe boli degenerative: glaucomul, cataracta; dup vrsta de 70 ani, la unele persoane se instaleaz o revenire a vederii.

n privina auzului: are loc o cretere a pragurilor din care cauz sensibilitatea auditiv devine mai grosier; pot apare i fenomene de surditate psihic, cnd persoana aude dar nu nelege, din cauza afectrii celulelor din zona central a sistemului nervos; apar i fenomene de idiosincrasii sonore prin creterea intoleranei fa de anumite surse (ritm, timbru) sonor.

Motricitatea
Regresii se constat i n viteza, coordonarea micrilor, a timpului de reacie. n faa unor situaii complexe, solicitante, apar micri haotice, inutile, se atenueaz capacitatea de organizare i de ierarhizare a reaciilor. Se modific viteza i forma scrierii. Sensibilitatea la cald, la rece, la durere, nregistreaz valori mai sczute.

Memoria
Memoria de scurt durat sufer deteriorri ca i memoria faptelor vii, cotidiene, care sunt acoperite de uitare, confuzii, neatenie, stereotipii. Memoria de lung durat este mai rezistent dei apar eforturi de amintire a informaiei, reactualizarea suferind adeseori de lapsusuri, confuzii i chiar substituiri voite n cadrul asociaiilor reclamate de context. La vrste naintate apar hipomnezii, mai ales dac persoanele sufer de nevroze sau psihoze. Cel mai frecvent fenomen este aa numita amnezie infantil de origine afectiv. De asemenea, fenomenul de perseverare se instaleaz progresiv, cnd autorul repet aceeai prezentare la intervale relativ scurte din cadrul aceleiai conversaii sau n situaii diferite. Fenomenul cel mai probant al uitrii este trirea n trecut, ceea ce evideniaz situaia precar a aspiraiilor, a proiectelor, trebuina de identificare fcut cu ajutorul evenimentelor de rezisten ale trecutului. Coeficientul de inteligen scade treptat, apare o anume fixitate, viscozitate n soluionarea itemilor, dei se pstreaz n limite de normalitate operativitatea general a gndirii. Se pierd strategiile algoritmice, euristice, abund fenomenele repetitive. n situaiile de declin avansat se poate instala i fenomenul de vid mintal. Este excesiv uzitat raionamentul dihotomic (bun-ru, adevrat-fals).

Limbajul
Discursul verbal i va restrnge sfera iar ritmul este inconsecvent, cnd agitat, surescitat, cnd lent, chiar inexpresiv. Apare tendina de evitare a angajrii n discurs verbal. Atunci cnd acesta este impus de situaii oficiale, cel n cauz simte nevoia reaciei celorlali care nu de puine ori este solicitat direct (cum a fost? etc.). Evaluarea cronologic privind ritmurile biologice se face corect (programul de mas, de somn) dar apar confuzii privind aprecierea datei, zilei, a unor evenimente importante. Determinarea intelectual este studiat cu ajutorul scrii Wechsler, cu matricele progresive Raven, teste abstracte care vehiculeaz raionamente, proverbe. n urma aplicrii testului WAIS s-a constatat o scdere a eficieni gndirii de 0,5% dup 31 ani i de 0,18% dup 60 ani.

Afectivitatea
Tulburrile afective sunt dominante i influeneaz toate manifestrile. Schimbrile sunt spectaculoase. Emoiile au exprimare mai primitiv iar ntreinerea lor este legat de statutul marital i profesional. Intensitatea nu este adaptat la situaii, din care cauz apar ndeosebi stri de irascibilitate nemotivate. Se instaleaz dispoziii negative, stri depresive legate de sntate, de sfritul vieii, de posibilitile afective limitate. Depresia care are la baz deteriorri somatice exprim i apariia unei noi crize de identitate. Atunci cnd se agraveaz poate s apar sindromul de depersonalizare, cnd persoana i pierde identitatea i refuz s vorbeasc, nu vibreaz afectiv, se comport ca i cum nu este el.

Literatura de specialitate consemneaz existena a dou categorii de depresivi: agitaii, care prezint sentimente de cefalee, insomnii, neliniti, frustrare, culpabilitate i retardaii, care au vorbire lent, micri ncetinite, stri de delsare, indiferen, apatie, inapeten. O alt tulburare a afectivitii este hipertrofierea eu-lui, raportarea majoritii faptelor, fenomenelor la propriul eu, apare criza de prestigiu.

10.3. Manifestri ale personalitii


Vrsta respectiv impune o revizuire a adaptrii n cel puin 3 direcii, aa cum au fost identificate n teoria lui Peck (1968): adaptarea la statutul de pensionar cu ntregul su cortegiu de consecine: materiale, relaionale; adaptarea la involuia forelor fizice i la fragilizarea strii de sntate; adaptarea personalitii la apropierea sfritului inevitabil, moartea, ceea ce poate fi pregtit prin raportarea propriei existene la ceea ce a lsat drept continuare a vieii: copii,

preocupri profesionale, sociale. Teoria lui Peck este foarte apropiat de teoria lui Erikson, centrat pe necesitatea asigurrii integritii eu-lui. Erikson apreciaz c acest lucru este ajutat de revederea a ceea ce ai fcut. Pot apare 2 situaii: de mulumire, de satisfacie, de mplinire, pentru unii de regret, dezamgire, chiar disperare. Pentru cei din urm trebuie susinere special din partea celorlali. Caracteristici: proiectele de via se diminueaz, devin mai puin ambiioase, aspiraiile se centreaz asupra eu-lui dar nu dominate profesional (ceea ce nc se menine la oamenii de creaie) ci n

direcia unor interese i activiti preferate, posibile sau n cele de conservare organic i psihologic. procesul de pensionare ngusteaz cmpul rspunderii profesionale i sociale dar ofer surse mai mari de autoprogramare a regimului de via, de preferine. Potrivit lui Atchley (1982,

1991) procesul pensionrii se deruleaz de-a lungul a apte faze, fr a fi obligatorii pentru toi oamenii. faza de distanare apare n faza adult mijlocie. Oamenii se gndesc doar ca la ceva posibil sau nu sunt deloc preocupai de acest fapt; faza de apropiere de pre-pensionare apar planuri de pensionare, ncep unele diminuri voite ale rspunsurilor la diferite rspunderi profesionale< faza lunii de miere de anticipare , de ateptare, plcere. Se ntreprind unele aciuni dorite de mai demult; faza dezangajrii apar unele dezamgiri, se simte neglijat de ceilali; faza reorientrii se gndete la ceea ce urmeaz adoptnd o poziie foarte realist, incearc s fac fa situaiei< faza de stabilitate au contientizat capacitile, limitele, i soluioneaz problemele curente. Sunt ntru totul adaptai; faza terminal sfritul pensionrii, se pot mbolnvi sau pot deveni dependeni de alte persoane. Primele 2 faze sunt de prepensionare iar ultimele de postpensionare.

O alt caracteristic este regsit n toate tipurile de rspunsuri care poart amprenta fenomenului numit vagopsihotonie, din care cauz persoanele aflate n preajm trebuie s manifeste calm, rbdare; Unii vrstnici prezint oboseal, o stare general de epuizare, de sfreal; comunicarea devine dificil ca i pronunia, coerena ideilor, din care cauz unii devin nchii, introvertii. Pot apare i deteriorri foarte grave ca: demena senil, vagabondaj, abandonul necontientizat, delir, alcoolism. ntre deteriorrile fizice i cele psihice pot exista decalaje. Dac apar doar primele, bolnavul necesit asistena celor din jur sau social. Situaia invers este mult mai grav pentru cel n cauz, se pstreaz posibilitatea de deplasare dar apar conduitele aberante. Btrneea constituie o problem individual dar i social ce trebuie pregtit, anticipat, sprijinit material i uman Descarca format ZIP:

Incoming search terms:


Read More

neamul meu compunere (132) neamul meu eseu (112) ultimul sunet scenariu (96) eseu neamul meu (88) eseu pe tema neamul meu (87) renasterea culturii nationale in basarabia in perioada interbelica personalitati si evenimente eseu (74) eseu reflexiv despre predarea eficienta (62) scenariu ultimul sunet (60) RM la 20 ani de independen realizri probleme (55) a iubi inseamna a trai eseu (54)

Self managementul invatarii


FEBRUARY 29, 2012 CAMELIA

Tema din prezenta lucrare de diplom este self-managementul nvrii, este o tem foarte interesant n alegerea creia am avut mai multe motive: motive personale i motive care in de importana ei. n primul rnd tema mi s-a prut foarte interesant nc de la citirea titlului. Termenul care m-a impresionat este acela de self-management, pe care nu am avut ocazia s-l aud pn n acel moment. n cadrul cursurilor am discutat destul de mult tema managementului i aceasta m-a captivat, mai ales c a cptat dimensiuni n multe din domeniile de activitate. Acesta e motivul pentru care am dorit personal s aflu mai multe informaii despre acest subiect, iar realizarea unei lucrri de diplom pe marginea lui mi-a permis foarte bine acest lucru. Fiind n pragul licenei, terminnd facultatea am considerat c este necesar s aflu mult mai multe informaii despre cum pot deveni managerul propriei mele activiti, cum o pot face s funcioneze mai bine. n al doilea rnd acest subiect are i va avea din ce n ce mai mult importan n cadrul planurilor de nvmnt academic. El este unul din motivele restructurrii nvmntului la ora actual.

nvmntul tradiional, nu mai este eficient, metodele de nvare bazate doar pe transmiterea de cunotine nu mai sunt suficiente. Explozia informaional i-a determinat pe specialitii n educaie s ia msuri, s gseasc soluii n urma crora, elevii i studenii s fie capabili s se descurce dup terminarea colii sau a facultii, s fac fa multitudinii de cereri i de responsabiliti, s se poat adapta la orice situaie. Elevul trebuie astfel instrumentat pentru a deveni managerul propriei activiti de nvare, aceasta nsemnnd: planificarea i organizarea muncii intelectuale; programarea eficient a ritmului de studiu prin raportare la timpul disponibil, experienele de succes n domeniu, dispozitivele mintal-energetice, factorii de mediu; automotivare pentru studiul constant, intensiv, potrivit situaiei concrete; obinuina antrenamentului focalizat al proceselor, activitilor i condiiilor psihologice generale. Individul trebuie s ia iniiativa i responsabilitatea pentru ceea ce se ntmpl. El selecteaz, organizeaz i evalueaz propriile lui activiti, care pot fi urmate n orice loc i n orice timp prin orice mijloace i la oricare vrst. ns pentru a fi pregtit s participle sigur la formarea lui trebuie mai nti nvat cum s fac acest lucru. Rolul colii este acela de a-i transmite individului suficiente informaii de a-i forma acele capaciti care l pot ajuta s-i continue singur formarea i n special s stimuleze interesul indivizilor pentru acest lucru. Lucrarea este structurat pe trei capitole i ultima parte care conine concluzii. Primul capitol este rezervat definirii termenilor, dezbaterii planului teoretic al temei, surprinderea teoriilor formulate despre self-managementul nvrii sau despre nvarea autoreglatoare, acesta fiind un teremen utilzat mai des de ctre noi. n cel d-al doilea capitol sunt surprinse clasificri ale strategiilor de nvtare, deosebit de utile pentru student. n cel de-al treilea capitol este dezbtut problema de cercetare avnd ca tema aflarea opiniilor studenilor despre necesitatea nvrii autodirijate, despre utilitatea urmrii unui curs n cadrul facultii n care s nvm cum s nvm, despre importana studierii ghidurilor de nvare autodirijat. Sperm c acest subiect va avea un impact puternic asupra studenilor n general i astfel acetia vor deveni mai interesai n aceast problem. Important este ca studenii s ncerce s afle i ei la rndul lor mai multe informaii i s ia masuri n acest punct de vedere, n special pentru c unii dintre ei poate vor deveni specialiti n educaie i vor deveni prtai la construirea programelor i planurilor de nvmnt.

CAPITOLUL I FUNDAMENTE TEORETICE ALE NVRII I NVRII AUTODIRIJATE

1. Conceptul de nvare i conceptul de management Pentru nelegerea sintagmelor cheie ale acestei lucrri este necesar definirea termenilor care le compun i anume nvare i management. ntru-ct nvarea este un termen foarte complex este normal s existe o mare varietate de definiii acordate nelegerii acesteia. Managementul, un termen relativ nou, este un proces folosit nu doar de cei care se numesc manageri ci, din ce n ce mai profesional, este folosit ntr-o arie divers incluznd educaia, ingineria, medicina i chiar artele. Toate organismele sunt nzestrate nc de la natere cu nsuirea de a reaciona la un asamblu de modificri ale mediului, dispunnd de un anumit numr de modaliti de reacie la stimuli externi. Fiina uman este un sistem deschis de autoreglare, aflndu-se n permanent interaciune cu ambiana natural i social, cu lucrurile, cu oamenii, cu sinele nsi. n accepiunea ei cea mai larg, nvarea reprezint dobndirea de ctre subiect a unei achiziii, a unei experiene n sfera comportamentului, a unei noi forme de comportare, ca urmare a repetrii situaiilor sau exersrii. nvarea specific uman, n sensul larg reprezint nsuirea experienei sociale, n forme generalizate; n sens restrns particular din perspectiv psihologic, nvarea rerprezint orice noua achiziie a organismului ca urmare a interiorizrii informaiilor externe, achizitie care are ca efect o schimbare n comportament, iar din perspectiva pedagogic ea este procesul de asimilare a cunostinelor i de formare a priceperilor i deprinderilor. Prin nvare subiectul uman dobndete noi comportamente. ncepnd cu deprinderile i priceperile i terminnd cu cunotinele i operaiile intelectuale, toate se dobndesc prin activitatea de nvare. A.N. Leontiev definea nvarea ca fiind procesul dobndirii experienei intelectuale de comportare, nelegnd prin aceasta asimilarea de informaii i, mai mult dect att, formarea gndirii, a sferei afective, a voinei, deci formarea sistemului de personalitate. O scurt incursiune n istoria diferitelor teorii ale nvrii arat complexitatea acestui proces, care a fost abordat n mod diferit de-a lungul timpului de ctre oamenii de tiin i nici astzi nvarea nu este un subiect lipsit de controverse. Primele teorii aprute ale nvrii au fost cele ale lui I.P. Pavlov, E. Thorndike si Watson, care cutau explicarea nvrii prin prisma teoriilor asociaioniste ale lui H. Spencer si H. Taine (Ausubel, Robinson nvarea n coal, 1981). Pavlov definea nvarea ntr-un mod simplist, ca pe o substituire de stimuli, realizat intern prin formarea temporar a unor legturi ntre diferii centri nervoi; considera drept factori principali ai nvrii ntririle aplicate subiectului, imitaia i curiozitatea lui. Thorndike a formulat legea efectului: nvarea este o succesiune de ncercri i erori, din care subiectul reine ncercrile soldate cu succese i respinge cile ce au dus la eec. nvarea, n concepia lui Thorndike, este o substituire de reacii, avnd la baz formarea de conexiuni n creier, de unde i numele de conexionism. Watson a fost adeptul unei psihologii strict obiective, pe baza observaiei comportamentului (behaviorism). Dup Watson, nvarea era o succesiune de reflexe condiionate. Aceste teorii asociaioniste au fost infirmate de experienele ulterioare, care au dovedit c, pn i n cele mai simple forme ale ei, nvarea antreneaz ntreaga via psihic: procesele de cunoatere, afectivitatea, priceperile motorii, voina. O alt teorie a nvrii se desprinde din teoria psihogenezei operaiilor intelectuale, datorat lui J. Piaget. Acesta a demonstrat pe baza observaiilor fcute asupra intelectului copiilor de diferite vrste, c aciunile mintale, operaiile mentale se nasc prin interiorizarea aciunilor reale. Epistemologia genetic fondat de Piaget a influenat n mod pozitiv psihologia contemporan i studiile asupra nvmntului. Teoria genetic-cognitiv a lui J. Bruner a fost fondat pe baza operei lui Piaget. Datorit lui Bruner exist posibilitatea cunoaterii lumii astfel: - modalitatea activ, realizat prin manipularea liber a obiectelor i prin exersare, indispensabile n formarea priceperilor i deprinderilor, dar i n achiziionarea primelor cunotine. Aceast modalitate este caracteristic primilor ani ai vieii; - modalitatea iconic bazat pe imagini mai ales vizuale, fr manipulare efectiv (caracteristica vrstei ntre 5 i 7 ani); - modalitatea simbolic, definit prin simboluri, cuvinte sau alte semne convenionale, care nlocuiesc imaginile, permind apariia conceptelor, a noiunilor. n cadrul nvrii, se remarc preponderena succesiv a proceselor psihice: primei modaliti de cunoatere i corespunde cunoaterea dat de senzaii i percepii, celei de-a doua modaliti i corespunde cunoaterea dat de reprezentri i imaginaie, apoi, ntr-o ultima faz, este implicat procesul superior al gndirii, al abstractizrii. Teoria lui Bruner evideniaz att aspectele pozitive ct si cele negative ale nvrii colare: pe de o parte, scoaterea nvmntului din contextul aciunii imediate i transformarea nvrii ntr-o activitate independent, cu un scop bine determinat, faciliteaz distingerea esenialului de neesenial i elaborarea de idei complexe. Dezavantajul ar fi riscul apariiei formalismului i ruperii de realitate. De aceea, se pune accentul pe o nvare cu scop formativ a elevului. Termenul de management( din vechiul cuvnt francez mnegement arta de a conduce, a direciona; din latinescul mana agree - a conduce cu mna) caracterizeaz procesul de a conduce i direciona toat sau o parte a unei organizaii, deseori o afacere prin dezvoltarea i manipularea resurselor umane, financiare, materiale, intelectuale sau intangibile. Peterson i Plowman apreciaz c managementul este totalitatea metodelor cu ajutorul crora se determin, se clarific i se realizeaz scopurile i sarcinile unui anumit colectiv. Karl Hegel definete managementul ca pe o disciplin care conduce la rezolvarea unor obiective prestabilite, utiliznd n modul cel mai eficient potenialul uman i material (n I. Jinga- Managementul nvmntului). Ivanchevich, Donnelly i Gibson afirm c dei nu pot defini exact managementul el este un proces care implic anumite funcii i activiti pe care managerul trebuie s le ndeplineasc. El se folosete de anumite principii n conducere care sunt general acceptate i care ghideaz gndirea i aciunile sale. Aceeai autori consider managementul i ca o disciplin de studiu, deci ca un anumit ansamblu de cunotine care pot fi nvate mpreun cu modalitile practice de aplicare n activiti de conducere. (n I. Jinga- Managementul nvmntului). Mary Parker Follett a definit la nceputul secolului XX managementul ca fiind arta de a rezolva lucrurile prin intermediul oamenilor. Ne putem gndi la funcionalitatea managementului ca aciunea de a msura o cantitate i de a ajusta unele planuri iniiale i ca aciunea de a-i atinge fiecare obiectivele intenionate. Din aceast perspectiv managementul are cinci funcii:planificare, organizare, conducere, coordonare i control. Managementul este procesul de conducere, de formare a unei viziuni strategice, de stabilire a obiectivelor, de construire a unei strategii, de implementare i executare a strategiei.

Teoriile managementului pot fi mprite n dou categorii; una este partea care se concentreaz mai ales pe eficien i o alta este cea care se concentreaz mai ales peeficacitate. Eficiena nseamn s faci lucrurile bine, eliminarea a ceea ce este inutil i optimizarea proceselor. Eficacitatea nseamn s faci ceea ce trebuie. Stilul unui bun manager este folosirea amndurora n acelai timp. Nu are rost s fii eficient, dac ceea ce faci nu va fi ceea ce i doreti.

2. nvarea autodirijat

2.1. Definiii ale nvrii autodirijate

Self-managementul nvrii nseamn planificarea, monitorizarea i evaluarea propriului proces de nvare. n literatura de specialitate se ntlnesc o mare diversitate de termeni pentru acela care nva de unul singur, pentru cel care i organizeaz propria nvare, cum ar fi:nvare autodirijat, nvare auto-reglatoare, nvare autodeterminat, auto-educarea, autoinstruirea, nvarea independent sau termeni din limba englez: self-directed learning, self-regulated learning, expert learner. Prin urmare i ncercrile de definire a acestor termeni sunt numeroase i variate. Vom prezenta mai jos cteva dintre definiiile i teoriile care s-au construit referitoare la nvarea auto-reglatoare. n explicarea nvrii se observ o progresiv deplasare a accentului de la determinanii ei externi la determinanii endogeni sau provenii din interiorul individului. Accentul pus pe subiect, pe interioritatea lui, nteleas nu doar ca organizare care rspunde specific la anumite influene ci si ca organizare care modeleaz chiar influenele, deci ca sistem de autoorganizare, nu ignor influenele externe asupra nvrii dar le configureaz ntr-un alt context mai profund pentru explicarea lor. ntelegerea individului ca sistem extrem de complex, cu maxim capacitate de autoorganizare, ofer noi fundamente pentru acceptarea i explicarea nevoii individului de a nva continuu, independent toat viaa. nelegerea i acceptarea acestor fundamente a favorizat impunerea n psihologia nvrii i a educaiei a conceptului de nvare permanent, pe tot parcursul vieii. Bandura ( n V. Negovan - Autonomia n nvarea academic) specific faptul c autoreglarea nu doar asigur succesul n instruirea formal dar promoveaz i nvarea permanent, nvarea n care individul i mobilizeaz resursele personale pentru achiziionarea de noi cunotine pentru cultivarea tuturor componentelor sale n ideea respectului de sine sau pentru a tri mai bine. Aceasta presupune ns interdependena n gestionarea resurselor interne si externe ale nvrii, autoadministrarea acestor resurse. Psihologia actual a nvrii leag de reuit, succesul i profunzimea acestei activiti, diferite atribute ale autogestionrii resurselor nvrii precum:

Auto-dirijare (self- directed learning) Auto- referin (self-referenced learning) Auto-determinare (self-determinated learning.(n V. Negovan - Autonomia n nvarea academic) deciziile privind propriile nevoi de nvare; prioritile n domeniul nevoilor i al interesului de a nva; motivaia obiectivelor nvrii; alegerea unor stiluri i strategii de nvare;

Se consider c autodirijarea nvrii exprim cel mai bine libertatea individului cu privire la:

- evaluarea rezultatelor nvrii. n termeni contemporani, indivizii pot fi descrii ca persoane auto-reglatoare n msura n care ei sunt participani activi, motivaionali i comportamentali n propriul proces de nvare. ( J. Zimmerman, D. Schunk-Self- regulated learning and academic achievement, 1989) Conceptul de automanagement (self-management), semnific autogestionareapropriilor resurse adaptative, controlul asupra propriului comportament, implicareaindividului n paii de baz ai unui program de modificare a comportamentului, fiind promovat de altfel, de una dintre cele mai recente aplicaii ale perspectivei bahavioriste asupra nvrii i anume modificarea cognitiv comportamental. Studiile cu privire la automanagement au identificat n diamica acestuia mai multe faze: fixarea scopurilor activitii, observarea propriei activiti, nregistrarea rezultatelor activitii, evaluarea rezultatelor, ntrirea, fixarea, utilizarea rezultatelor dac sunt apreciate ca reuite. (Woolfolk, n V. Negovan- Autonomia n nvarea academic).

Definiii mai precise ale nvrii auto-reglatoare (SRL- self regulated learning), dect aceasta, tind s varieze pe baza perspectivelor teoretice ale cercettorilor. Aceste definiii au n centrul lor studentul i activitatea lui de nvare. Majoritatea definiiilor cer utilizarea intenionat a proceselor specifice, strategiilor i rspunsurilor de ctre student pentru a-i mbunti realizrile. n toate definiiile indivizii trebuie s fie nzestrai cu potenialul de utilitate al proceselor de autoreglare. A doua trstur a majoritii definiiilor auto-reglrii este un feed-back continuu de auto-orientare de-a lungul nvrii. Acest circuit se refer la un proces ciclic n care individul i monitorizeaz eficacitatea metodelor de nvare i strategiilor i rspunde acestui feed-back printr-o varietate de forme, transform aspectele ascunse din autopercepie n schimbri clare n comportament i nlocuiete strategiile de nvare cu altele. A treia trstur comun este descrierea a cum i de ce studenii descoper i folosesc un proces particular auto-reglator, strategii sau rspunsuri. Prerile difer n privina acestei teorii motivaionale a nvrii autoreglatoare. Teoriile operaionale susin c toate rspunsurile auto-reglatoare de nvare sunt n fond sub controlul recompenselor externe i al pedepselor neprevzute. Fenomenologii pe de alt parte vd indivizii i mai ales studenii c fiind motivai n primul rnd de un sim global de autostim. Teoriile dintre aceti doi poli prefer ca motive: ndeplinirea succesului, atingerea obiectivelor, propriul randament i conceptul de asimilare. O ntrebare important pentru definirea nvrii autoreglatoare este de ce studenii nu nva auto-reglat de-a lungul tuturor experienelor de nvare? Puine teorii o descriu doar ca o capacitate sau stadiu de dezvoltare, ns fiecare presupune c o capacitate de dezvoltare st la baza ei. Majoritatea formulrilor consider c atunci cnd sunt mici copii nu pot fi auto-reglatori de-a lungul nvrii n nici un mod formal. Cu toate acestea att cognitivismul constructivist i Vygotskian consider c majoritatea copiilor i dezvolt capacitatea de auto-reglare n timpul anilor din coala elementar. Constructivitii orientrii Piagetiene consider c egocentrismul copilului mic este un factor critic care limiteaz auto-reglarea, iar pe de alt parte Vygotsky subliniaz importana incapacitii copiilor mici n utilizarea limbajului interior n ghidarea rolurilor. Cognitivitii care prefer prerea lui Flavell, tind s accentueze limitarea funcionrii metacognitive la copii ca prim factor pentru incapacitatea lor de auto-reglare de-a lungul nvrii. Cnd copii ajung la o vrst cnd procesul de auto-reglare ar trebui s fie dezvoltat, eecul lor n a folosi aceste procese sunt atribuite de obicei unuia sau mai multor din urmtorii trei factori: 1. ei pot s nu cread c un proces de auto-reglare va funciona, este necesar sau preferat ntr-un context particular de nvare; 2. ei pot s nu cread c pot realiza cu succes rezultate auto-reglate efectiv prin alte mijloace; 3. pot s nu fie suficieni de dornici de a obine anumite rezultate sau de a atinge obiective particulare de nvare pentru a fi motivai s nvee auto-reglator. Majoritatea teoriilor consider c efortul studenilor s nvee auto-reglator necesit deseori timp de pregtire suplimentar, vigilen i efort. Dar dac rezultatele acestor eforturi nu sunt suficient de atractive, studenii nu vor fi motivai.

H. Siebert n lucrarea sa nvarea autodirijat i consilierea pentru nvare atrage atenia asupra complexitii termenului si confuziile care apar n ncercarea de definire a lui. El consider c noiunile cu prefixul auto sunt neclare. Caracterul vag al termenilor se explic prin logica diferit care st la baza alctuirii termenului compus. Autodeterminarea provine dintr-un sistem de referint politic viznd emanciparea; autorealizarea mai degrab din teoria identitii. Termenii se folosesc n contexte diferite. Autoorganizarea constituie categoria-cheie pentru desemnarea dinamicii proprii sistemelor de tot felul, iar n sens mai restrns nseamn managementul individual n domeniul proiectelor de nvare. Autodirijarea i autodeterminarea se manifest, de fapt, gradual (ele exist ca variante ale autonomiei). Ajungem astfel la ceea ce, destul de ambiguu nc, este numit sine(nucleul de subiectivitate absolut, propriul model i construct, cel care reglementeaz interaciunile individului cu lumea); este un autoconcept i este o realizare reflexiv. Cu ct sinele face mai multe experiene cu el nsui, cu att procesele de nvare sunt mai eficiente. Psihopedagogic, implicaia este: atunci cnd vei crea condiii pentru autocunoatere, individul i va descoperi propriile posibiliti/ capaciti de nvare, dar i preferinele, necesitile de nvare. Knowles a definit nvarea autodirijat ca proces n care iniiativa o dein indivizii, cu sau fr ajutorul altora, referitor la diagnosticarea propriilor nevoi de nvare, formularea scopurilor nvrii, identificarea resurselor umane i materiale ale nvrii, alegerea i implementarea unor strategii de nvare adecvate, evaluarea rezultatelor nvrii. Dirijarea propriei nvri depinde i de modalitatea aciunii. n cazul acesta, multitudinea sensurilor pe care o dobndete noiunea este i mai mare, fiind vorba de nvare ndrumat, organizat, instituionalizat, intenional, implicit, incidental, informativ, latent, autodidact, etc. n privina contradiciilor existente referitoare la nvarea autodirijat, H. Siebert face urmtorul bilan: 1. nvarea autodirijat nu este o noiune exact, operaional, ci o metafor care permite multiple variante de interpretare; 2. nvarea autodirijat se alimenteaz din diverse tradiii pedagogia emanciprii, discursul privind decolarizarea, tiina cunoaterii; 3. nu termenul de nvare autodirijat este ceva cu totul nou, ci atenia i interesul economic care i se acord acum; 4. aparenta contradicie dintre autodirijat i dirijat din exterior duce mai mult la confuzie dect la clarificarea problemei. nvarea autodirijat nu este mai eficient dect cea ndrumat; 5. rmne de necontestat c numai cel care particip continuu la o instruire alternativ instituionalizat dispune implicit i de competene efective de autonvare; 6. diverse obiective se pot atinge mai repede i mai bine nvnd singur, altele reclam forme instituionalizate de nvare; 7. nc se mai exagereaz rolul computerului ca mediu n autonvare; 8. creterea autorspunderii n procesul de nvare nu ar trebui s fie pus n legatur cu diminuarea rspunderii oficiale n domeniul nvrii; 9. nu trebuie s ne ateptm la o degrevare financiar a statului i a economiei impunnd conceptul de nvare autodirijat. nvarea autodirijat este o nvare autoresponsabil; adulii (dar i adolescenii) nva s ia hotrri i s rspund pentru ele. Pedagogia contemporan rstoarn un mit al impunerii obiectivelor n nvare; se credea, pn nu demult, c oamenii pot fi influenai astfel nct ei s-i schimbe atitudinile. Aceasta concepie nu mai este aplicabil astzi. De fapt, oamenii se schimb numai dac ei nii vor/i propun/accept aceasta. Pentru pedagogie, implicaia este radical: inteniile normative (chiar paternaliste) de educare trebuie abandonate.

2.2. Teorii ale nvrii autoreglatoare

2.2.1. Curente cu privire la autoformare Studiile teoretice recente cu privire la autoinstruire pun n eviden c acest domeniu a devenit mai complex n ultimii ani i c a cunoscut o deosebit evoluie. O sistematizare a punctelor de vedere (abordri, curente) contemporane focalizate pe aceast problematic este pe ct de necesar pe att de dificil. Primele sinteze teoretice de baz cele care au fundamentat ntreg domeniul autoinstruirii aparin lui R.Caffarella si M.J.-ODonnel (1988), lui P. Galvani (1991) si Ph. Carr (1997), (Lect. Univ. Mariana Dordea -Abordri contemporane cu privire la autoinstruireonline). Lucrrile lor, devenite clasice, fie sintetizeaz lucrri anterioare (mai ales americane Caffarela si ODonnel), fie propun tipologii ale principalelor maniere de abordare a problematicii autoformrii (Galvani). Ph. Carr realizeaz o sintez a celor mai recente lucrri punnd ns i probleme referitoare la terminologie, necesitatea sistematizrii informaiei obinute n urma cercetrilor aplicative s.a.m.d. De altfel la ntrunirile specialitilor n autoformare, se invoc tot mai des necesitatea studiilor de filosofie, a celor de cercetare fundamental. Ph. Carr a introdus sintagma sugestiv galaxia autoformrii, referindu-se la multitudinea i diversitatea activitilor de natur autoformatoare i a identificat principalele curente/abordri n domeniu. Pe baza sintezelor teoretice, A.N. Tremblay (2003) definete curentul cu privire la autoformare ca fiind modalitatea de abordare a problemelor care respect urmatoarele cinci criterii: are un scop sau o finalitate particulare; propune o definiie (a fenomenului); ncurajeaz, susine unele practici; servete ca element n cercetare, investigaii; este identificat printr-un reprezentant sau grup de reprezentani i i relev, astfel, necesitatea. Acest set de criterii a fost aplicat pentru toate curentele ncepnd cu 1960 pentru a realiza o tipologie. S-au putut identifica opt abordri n domeniu [Lect. Univ. Mariana Dordea -Abordri contemporane cu privire la autoinstruire-online], numite curente contemporane cu privire la autoformare, termenul fiind preferenial utilizat n spaiul francez si francofon; curentul extracolar; curentul socio-cultural; curentul centrat pe dezvoltare; curentul psihometric; curentul epistemologic; curentul focalizat pe organizare; curentul didactic; curentul cognitiv. Curentul extracolar s-a constituit pornind de la ideile americanului A. Tough (1971) care a demonstrat c planificarea actelor de nvare autonom i proiectele asociate lor sunt foarte importante la vrsta adult. Este primul care a subliniat importana formelor personalizate de nvare n afara colii. A introdus termenul de proiect autoplanificat; ideea planificrii autonome a nvrii a fost extrem de favorabil dezvoltrii strategiilor de (auto)instruire a adulilor dar si investigaiilor de specialitate (mai ales n spaiul nord-american).

Curentul socio-cultural are ca termen-nucleu autoformarea social (P. Galvani, 1991, Ph. Carr, 1997). Reprezentantul cel mai cunoscut este J. Dumazedier. El demonstreaz c autoformarea se realizeaz totdeauna n contexte culturale definite, este un fapt social observabil n numeroase medii (extra)colare; omul se formeaz permanent ntr-un cmp de relaii socio-culturale devenind treptat un subiect social apprenant; individualizarea n autoformare este una social. De aceea e important de adugat c praxis-ul autoformativ sau asistarea / susinerea eforturilor de autoformare individuale/de grup sunt mai nti un produs social chiar dac indivizii nu contientizeaz clar aceasta. Autoformarea are i o important dimensiune socializant privilegiat cci a permis o inovaie socio- educaional important reelele de schimburi reciproce de cunotine (construite pe ideea: nimeni nu nva de unul singur, ci de la altul; noiunea de reciprocitateeste esena actului de nvare autonom). Aceast abordare e focalizat pe ceea ce s-a numit autoformare socio-cultural un mod de autodezvoltare a cunotinelor i competenelor prin sine-nsui, n ritm propriu, cu ajutorul resurselor educative; asistena /ajutorul n autoformarea permanent tinde s devin axa major a nvrii n toate instituiile colare i cele educative extracolare. Curentul centrat pe dezvoltare pornete de la ideea c autoformarea este legat de via, este dependent de dezvoltarea personalitii. Aportul acestei abordri n teoria i practica domeniului const n valorizarea ideii de personalizare; atelierele pedagogice personalizate sunt rezultatul cercetrilor fundamentate pe aceast idee aflat la grania dintre psihologia adulilor i educaia (pedagogia) lor. A aprut conceptul cu puternice conotaii psihologice autodezvoltare personal; el a fost valorificat psihoterapeutic. De altfel UNESCO a adoptat n 1996 ideea c orice tentativ personal de dezvoltare este parte integrant a educaiei adulilor. Aceast deschidere a educaiei adulilor ctre psihologia persoanei este profitabil, mai ales dac sunt adugate coordonatele sociale. Ca efort personal, autonom, autoformarea permite formarea gndirii critice i implicit, emanciparea. Curentul psihometric cuprinde studiile interesate de msurarea gradului de autonomie a indivizilor care nva. Acest curent a generat numeroase investigaii psihometrice focalizate pe autodirijare autonomie. Sunt cunoscute si utilizate nc: SDLRS (Self-Directed Learning Readiness Scale; Guglielmino, 1977), OCLI (Oddi Continuing Learning Inventory, 1983), SDLPS (SelfDirected Learning Perspection Scale, Pilling-Cormich, 1994), MSDL (Motivated Self-Directed Learning, Straka n curs de cercetare cu grupul LOSRG). Cercetrile cantitative valorizeaz ideea de a msura ct mai exact fenomenul. Se recunoate dependena rezultatelor de labilitatea conceptelor, de complexitatea i varietatea termenilor (n spaii de cercetare diferite se utilizeaz concepte/termeni diferii). De aceea, la cele mai recente ntruniri ale grupurilor de cercetare s-a recomandat tot mai pregnant orientarea eforturilor spre aspectele fundamentale. Curentul epistemologic este centrat pe natura fenomenului de autoformare (nvtare autodirijat, autoinstruire), pe logica acestuia, pe valoarea lui. S-au ncercat generalizri cu

privire la mecanismele acestuia. n cadrul curentului se disting trei teorii: teoria nvrii sociale (D.W. Mocker, G.E. Spear, 1982); teoria angajrii n aciune (F.J. Varella, 1989) care a servit la modelarea autodidaxiei (A.N. Tremblay si P.J. Theil, 1991 si 2001); teoria constructivist asupra autoformrii (P. Candy, 1991). Prima teorie a fost o reacie la supraevaluarea potenialitilor individuale n autoformare. Fondatorii ei au demonstrat c individul care se autoinstruiete utilizeaz un ansamblu de conditii (chiar ntmpltoare) din mediu; acestea i structureaz proiectul de activitate; de aceea a fost numit cadru organizator (cadre organisatur, organizing circumstances). Se reintroduce elementul mediu i ideea nvrii sociale. Dupa G.E. Spear, succesul unui proiect de autoformare depinde de implicarea ntr-un numr suficient de activiti si de organizarea rezultatelor obinute ntr-un tot coerent. Aceast teorie aduce dou idei valoroase: coerena aciunii de nvare auto dirijat i corelaia individual-social (condiiile interne interacioneaz cu cele de mediu extern n actul nvrii autodirijate). A doua teorie expus de F.J. Varella, aduce clarificri n ceea ce privete caracteristicile (descriptorii) autodidaxiei. Ele sunt urmtoarele: iniiativele aleatoare i euristice; evoluia nepremeditat (procesul este creativ); determinarea reciproc individ-mediu (conceptul cadru organizatoric relev rolul mediului n autoformare); racordarea individului la o reea de resurse pertinente (conceptul de racordare pune n eviden reciprocitatea educativ); emergena cunostinelor implicite coninute n activitatea practic (conceptul de praxis trimite la savoir daction); indivizii cunosc regulile dup care funcioneaz modalitatea lor unic de a nva (conceptul de metanvare evideniaz funcia autoreglatoare n nvarea autodidact). Teoria lui Varella explic cum se poate reui ntr-o situa ie de autodidaxie chiar dac mediul este nefavorabil nvrii; noiunea central este autopoesis ea explic cum poate individul s-i produc elementele constitutive, s-i modifice structura fr s-i piard identitatea; autodidactul similar are abiliti metacognitive care-i permit s-i produc propriile reguli de activitate n ciuda unui mediu defavorizant; aceast funcie de autoreglare permite meninerea activitii chiar n contexte aleatoare. Deci autodidaxia are un important nucleu metacognitiv. n cadrul acestei teorii este formulat o prim definiie mai cuprinztoare a autodidaxiei: un proces euristic de producere a cunotinelor viabile i pertinente care se dezvolt pe baza determinrii reciproce individ-mediu i se autoregleaz graie capacitilor de metanvare ale individului (ap. N.A. Tremblay, 2003 Lautoformation. Pour apprendre autrement,online Mariana Dordea -Abordri contemporane cu privire la autoinstruire). A treia teorie reunete constructivismul cu autodirijarea n nvare; pentru c hazardul i schimbarea sunt elemente de construcie, orice iniiativ de cunoatere este autoreferenial (face apel la propria cultur, autoformarea / autodidaxia este un act de proprie creaie. P. Candy abordeaz constructivist-epistemologic autodidaxia i influeneaz fundamental investigaia (practic, aplicativ) a fenomenului; studiile lui au condus la importante cercetri cu privire la motivaia pentru autoinstruire i au permis rezultate eseniale n ceea ce privete autonomia n autoformare. Teoria lui P. Candy ofer ample deschideri problematice referitoare la autoformare/autoinstruire/ autodidaxie. Curentul focalizat pe organizare s-a dezvoltat n funcie de i ca rspuns la problemele pieei muncii (pentru c aceasta influeneaz major educaia); este recunoscut importana formrii continue a forei de munc. Ph. Carr, A. Moisan i G. LeMeur dezvolt preocupri cu privire la autoinstruirea adulilor care lucreaz. G. LeMeur este interesat mai ales de autoformarea persoanelor care s-au construit prin fore proprii; pornind de la praxisul autoformativ (care permite dezvoltarea autonomiei mijloc de nvare) urmarete cum emerg cunotintele implicite coninute n activitate i formuleaz schema explicativ: activitate de autoformare praxis praxologie (creaia cunotinelor noi prin practic) achiziie de competene (transformarea individului n subiect social) formarea capacitilor pentru a nva s nvei. Autorul consider c sistemul educativ trebuie prioritar s accepte i s favorizeze practicile autodidacte nc de la debutul colaritii. Acord o atenie deosebit formrii formatorilor n acest sens. Se pronun pentru o schimbare de paradigm educaional bazat pe colaborarea mediilor de formare cu cele de munc. Potrivit unei definiii utile cercetrii i practicii (R. Foucher, 2000) autoformarea este un demers care implic anumite dispoziii i este influenat de capacitatea de reflecie asupra ei; el se presupune a lua iniiativa n raport cu propria formare i a imprima o orientare actelor de nvaare, a le gestiona (controlndu-le desfurarea); se poate realiza n maniere diferite i presupune capacitatea de a profita de mijloace / resurse pstrnd o marj de autonomie n nvare; coninutul i iniiativa actelor de nvare (care pot viza: stpnirea cunotinelor, a sti s faci sau s fii) pot fi mai mult sau mai puin planificate. 2.2.2. Interpretri teoretice ale nvrii autoreglatoare

Teoriile nvrii autodirijate sau auto-reglatoare au fost analizate de ctre Zimmerman i Schunk n lucrarea Self- regulated learning and academic achievement n n termeni de ipoteze, descrieri i constructe pentru un set comun de ntrebri: 1. Ce-l motiveaz pe student s-i regleze activitatea pe parcursul nvrii? 2. Prin ce procese sau proceduri studentul ajunge s reacioneze singur sau s aib o pregtire proprie? 3. Care sunt procesele cheie sau reaciile pe care studentul auto-reglator le utilizeaz pentru atingerea obiectivelor academice?

4. Cum afecteaz mediul social i fizic nvarea auto-reglatoare? 5. Cum achiziioneaz studentul capacitate de auto-reglare? Ei prezint rspunsurile la aceste ntrebri din perspectiva mai multor orientri teoretice. Astfel, teoria operaional a nvrii auto-reglatoare a pornit de la principiile mediului ale lui Skinner. Studiile lor despre auto-ntrirea (self-reinforcement), au nceput din 1960 i s-au extins ntr-o varietate de arii despre funcionarea uman ca fumatul, controlul greutii, la fel de bine ca i n performanele academice. 1. Ce-l motiveaz pe student s-i regleze activitatea pe parcursul nvrii? Aceti teoreticieni susin c rspunsurile unei persoane auto-reglatoare trebuie s fie metodologic legate de stimuli externi de sprijin. De exemplu dac auto-ntrirea n forma unei ctigate pauze de cafea ajut studentul s reueasc la un test important, pauzele lor vor fi continuate. 2. Prin ce procese sau proceduri studentul ajunge s reacioneze singur sau s aib o pregtire proprie? Cercettorii operani subliniaz importana auto-monitorizrii i auto-nregistrrii ca preioase n devenirea auto-reglatoare. Auto-pregtirea nu este discutat n general pentru c nu poate fi observat direct; totui aceste cercetri sunt interesante pentru o important manifestare comportamental a propriei dezvoltri, deveniri, numit auto-reacionare (self-rectiveness). 3. Care sunt procesele cheie sau reaciile pe care studentul auto-reglator le utilizeaz pentru atingerea obiectivelor academice? Mace i colegii lui descriu trei clase majore de rspunsuri de nvare auto-reglatoare: auto-monitorizarea, auto-instrucia i auto-ntrirea. Puini behavioriti contemporani care au susinut c gndirea presupune contracii ale laringelui, au demonstrat c predarea auto-instruciei i nsoirea aciunilor nonverbale sunt un mod efectiv de mbuntire a funcionalitii dintr-o mare varietate de arii academice. Spre deosebire de ali teoreticieni, ca Vygotsky care a vzut vorbirea auto-dirijat ca precursor pentru gndire, teoreticienii operani au vzut-o n termeni de stimulrspuns. 4. Cum afecteaz mediul social i fizic nvarea auto-reglatoare? Dintre toi teoreticienii, acetia sunt cel mai explicii n legtura dintre auto-funcionare i mediul imediat. Procesele interne sunt definite ca manifestarea lor n comportamentul exterior i relaia funcional dintre acest comportament i mediu nu este departe de miezul abordrii operanilor. 5. Cum achiziioneaz studentul capacitate de auto-reglare? Aceti teoreticieni au acordat relativ puin atenie aspectelor care conduc la dezvoltarea auto-reglrii dar n schimb au accentuat rolul factorilor externi n nvarea de a fi auto-reglator. Modelele cheie instrucionale pe care le-au utilizat n training-ul lor sunt: modelarea, predarea verbal i ajutorarea. Pantru ei factorii cheie care conduc la capacitatea de a-i regla propria nvare sunt prezena unor modele efective ale unor contingene externe pentru rspunsurile auto-reglate. Interpretarea fenomenologic a SRL Acesti teoreticieni au apreciat marea importan a autopercepiei pentru funcionarea psihic a omului. Aceste percepii se deduce c sunt organizate ntr-o identitate distinctiv sau concept de sine care influeneaz toate aspectele funcionrii comportamentului, incluznd i nvarea i devenirea academic. Experienele umane se presupune c sunt filtrate printr-un sistem propriu care poate denatura informaiile primite ca pozitive sau negative n acord cu percepiile de sine ale fiecruia. 1. Fenomenologitii consider c sursa final de motivare pentru SRL este s mreti sau s actualizezi conceptul despre sine al fiecruia. Conform lui McCombs, rolul de baz al sinelui de-a lungul nvrii este s genereze o apropiere a motivaiei i persistarea acesteia n activitile de nvare. El consider c structura sistemului de sine este mprit ntr-o form global i domeniu specific. Un concept de sine global se refer la imaginea celor care nva despre sine care se regsete n credina c ei posed cunotinele necesare aptitudinii i abilitii pentru nvare. Conceptul de sine ntr-un domeniu specific este definit ca percepiile individuale despre abilitatea lor de a-i direciona i controla motivaia, cogniia, afectivitatea i comportamentul n domenii particulare ca atunci cnd nva matematica, tiine sau engleza. Aceste percepii despre sine presupun s determine cum se vor autoregla studenii cnd nva n acele domenii. n modelul lui McCombs relaiile afective joac un rol important n motivaie. Dac percepia despre sine nu e favorabil va avea ca urmare afeciuni negative ca anxietatea i va diminua motivaia. Dac percepia despre sine e favorabil un student va da dovad nu numai de ncredere de-a lungul nvrii ci i de motivaie intrinsec. 2. Aceti teoreticieni consider c auto-pregtirea este o condiie omniprezent a funcionrii psihice a omului. Oamenii nu trebuie s fie nvai s fie autopregtii sau autoreactivi, ei sunt aa de la natur. Studenii care se ndoiesc de activitatea lor de nvare vor deveni anxioi i vor evita situaiile de nvare. McCombs a recomandat angajarea studenilor n auto-monitotizare sau auto-evaluare ca metode de promovare a unui mai mare realism care este descris deseori ca a te cunoate pe tine nsui. n mod specific, el a sugerat c profesorii pot nva studenii s se pstreze asa cum sunt, gndind i simind n timp ce nva , s le mbogeasc astfel pregtirea subiectiv n pregtirea lor. 3. Fenomenologistii istorici au subliniat importana percepiei despre auto-recompens i identitatea de sine ca procese cheie n funcionarea psihic. n modelul su al sistemului de sine McCombs le-a categorizat ca structuri ale sistemului de sine care n schimb afecteaz o reea extins de procese specifice autoreglatoare ca: auto-evaluarea, planificarea, stabilirea obiectivelor, monitorizarea, nregistrarea, strategiile. 4. Teoreticienii pun mai puin accent pe natura obiectiv a mediului social i fizic dect pun pe percepia subiectiv despre sine. McCombs subliniaz importana ncurajrii profesorilor n mrirea ncrederii proprii a studenilor n nvare. 5. Mc.Combs consider c SRL este determinat de dezvoltarea propriilor procese. De-a lungul anilor din coala primar i secundar percepiile indivizilor despre competenele academice devin mai difereniate. Un sens global despre stima de sine sau valoare de sine apare n jurul vrstei de 8 ani. nainte de aceast vrst copii nu reusesc s disting ntre dispoziii i interes i au dificulti n a realiza o proprie judecat a abilitilor. Interpretarea social-cognitiv a SRL Teoria social de nvare a lui Albert Bandura a ghidat cercetri extensive despre factori sociali n autoreglare. Bandura a elaborat n prezentarea sa triadic a funcionrii umane, care se concentreaz pe separata dar interdependenta contribuie a influenelor personale comportamentale i ale mediului. Aceast teorie conduce cercetrile spre relaionarea bidirecional dintre evenimentele sociale i cognitive. Schunck argumenteaz c efortul studentului n a deveni autoreglator de-a lungul nvrii nu este determinat doar de procesele personale ca afectivitatea i cogniia, acestea sunt influenate de evenimente comportamentale sau ale mediului n mod reciproc. 1. n existena iniial a teoriei sociale a nvrii, Bandura a fcut ipoteza c expectaiile urmrite determin motivaia fiecruia. El afirm c oamenii sunt motivai de consecinele pe care se ateapt s le primeasc, pentru comportamentul lor mai degrab dect de recompensele nsi. n 1977 Bandura a postulat existena unui al doilea construct motivaional pe care l-a denumit randamentul propriu definit ca o abilitate de pricepere de a implementa aciuni necesare pentru atingerea anumitor nivele de performan. 2. Pregtirea proprie implic unul sau mai multe dintr-un numr de condiii (situaii) de percepii de sine, ca randamentul propriu care rezult din anumite rspunsuri ale rezolvrii de sine. Schunck a sugerat c observarea sinelui este mai de ajutor cnd se concentreaz pe condiiile specifice prin care nvarea are loc ca de exemplu: timpul, locul i durata performanelor. Observarea de sine a studentului poate fi ajutat de nregistrarea proprie folosind jurnale, foaie de lucru sau grafice comportamentale. 3. Bandura a identificat trei subprocese n autoreglare observarea de sine, judecata proprie i autoreacia. Acestea nu se exclud reciproc ci mai degrab interacioneaz. Observare sinelui l ajut pe cel ce nva s se auto-evalueze i aceste judeci cognitive n schimb conduc la o varietate de autoreacii personale i comportamentale. Auto-judecata se refer la compararea nivelelor de performan existente, ca observaiile proprii cu obiective de nvare proprii. Cercettorii social-cognitivi acord o atenie particular proprietii contextuale a obiectivelor studenilor ca de exemplu specificul lor, nivelul de dificultate i aproprierea n timp. 4. Teoreticienii socio-afectivi i-au concentrat programul de cercetri pe relaia dintre procese sociale att de specifice ca: modelararea sau convingerea verbal i diferite procese de autoreglare. n plus factorii de mediu nconjurtori ca natura sarcinilor i pozitia lor au fost studiate n mod sistematic.

5. Teoreticienii afirm c autoreglarea nu este o aptitudine care se dezvolt pe masur ce omul mbtrnete i nici nu este achiziionat pasiv n timpul interaciunilor mediului. Schunk citeaz un numr de schimbri de dezvoltare care s-a demonstrat c afecteaz autoreglarea ca de exemplu: diferena de vrst n abilitatea de a nelege limbajul, cunotinele de baz i capacitatea de a face comparaii sociale. El recomand ca training-ul n auto-reglare s in cont de limitarea dezvoltrii copiilor. Interpretarea voliional a nvrii auto-reglatoare Concepiile mai vechi teologice i filozofice s-au concentrat asupra importanei puterii de voin a omului, pentru c aceasta direcioneaz aciunea. Cercetri recente n ajutarea nvrii l-au convins pe J.Kuhl c voina este distinct de motivaie. Procesele voliionale pe care Kuhl le-a discutat iniial n termeni de orientare a aciunii au rolul de a ghida aciunea. Corno prefer s discute voina n termeni de procese interne sau externe ale auto-controlului. 1. Kuhl consider c motivaia oamenilor pentru auto-reglare este determinat de valoarea lor i expectanele n atingerea unor obiective particulare. n aceast interpretare aceste procese motivaionale sunt diferite de procesele voliionale. Aa cum Corno se exprim: Procesele motivaionale mediaz formarea deciziilor i le promoveaz n timp ce procesele voliionale mediaz adoptarea acestor decizii i le protejeaz. Deciziile celor care nva s foloseasc strategii de control ale voinei sunt determinate de percepia acestor impedimente pentru obiectivele lor de nvare, ca distrageri. 2. Auto-pregtirea (self-awareness) joac un rol cheie n obinerea voinei. Oricum nu toate tipurile de auto-pregtire sunt favorabile pentru controlul voinei. Kuhl a identificat trei tipuri de orientri de stri care pot interfera cu controlul aciunii: reflectarea, concentrarea extrinsec, i ezitrile. Reflectarea este inabilitatea de a filtra gndurile eecurilor de dinainte; concentrarea extrinsec este o preocupare a viitorului dect cea a rezultatelor imediate; ezitrile rezult din insecuritatea cnd se decid moduri de aciune. Corno a sugerat c tehnicile de monitorizare cognitive i pot ajuta pe cei care nva s stpneasc aceste cogniiii orientate spre statut i Kuhl a descris strategiile specifice de control al aciunii care pot muta concentrarea celui ce nva de la stri de sine ctre sarcini de aciune. 3. Kuhl a identificat 6 strategii de control al voinei. Potrivit analizei lui Corno, trei dintre strategiile lui Kuhl numite: controlul ateniei, controlul codificrii i controlul procesrii informaiilor, pot fi subsumate sub o categorie general, controlul cogniiei. Strategia de cretere a ncurajrii a lui Kuhl este vzut ca o subvarietate a controlului motivaiei. Strategia rmas, controlul emoional, acoper procesele de auto-control. Aceast analiz relev nalta calitate metecognitiv a aspectelor voliionale ale auto-reglrii. Abordrile voliionale se disting prin centrarea lor pe strategii care afecteaz inteniile celor care nva mai degrab dect nvarea n sine. De exemplu folosirea strategiilor de control al ateniei ca ndeprtarea zgomotului au n vedere intenia iniial de nvare, mai degrab dect mbuntirea nvrii n mod direct. Strategiile de control emoional ca auto-instruirea au rolul s susin intenia astfel nct prile dificile ale sarcinii s poat fi nvate. Strategiile de control motivaional implic creterea inteniilor proprii ale nvrii prin imaginarea consecinelor pozitive sau negative ale succesului sau eecului. 4. Potrivit lui Corno voina studentului de a nva poate fi mrit prin schimbarea n sarcinile nsi sau n situaiile unde sarcina e complet. Aceste schimbri pot implica: a cere permisiunea de a se muta din locul glgios sau achiziionarea unui ajutor util cum este calculatorul. 5. Att Corno ct i Kuhl au sugerat variate metode prin care voina poate fi mrit. Ei au recomandat instruirea subiecilor s foloseasc trei subprocese voliionale implicate n auto-reglare.

Interpretarea Vygotskian a nvrii autoreglatoare Cercetrile interesate de rolul vorbirii de-a lungul nvrii auto-reglatoare au fost atrase de munca lui Vygotsky. Interesul lor s-a centrat pe dou aspecte din teoria lui Vygotsky: a. vorbirea intern ca surs de cunoatere i auto-control; b. interaciunile sociale dintre aduli i copii ca vehicul de internalizare i transport a abilitilor lingvistice. 1. Vygotsky asigur relativ mici descrieri formale n procesul specific care-i motiveaz pe indivizi s fie auto-reglatori. Cu toate acestea el a distins sarcini personale i tipuri de vorbire intern cu implicaii proprii, fiecare avnd efecte separate n nvare i motivaie. Prin vorbirea intern cu implicaii proprii el se refer la formulrile motivaionale i afective folosite pentru nbuntirea auto-controlului. Sarcinile implicate n vorbirea intern se refer la poziii strategice de rezolvare a problemelor care sunt folosite pentru creterea controlului sarcinii. Ambele pot influena motivaia. 2. Vygotsky a acordat puin atenie pregtirii de sine. Elevul su Leontev a construit o teorie de aciune pe principiile profesorului su care se centreaz pe aceast problem. El distinge ntre operaii care sunt incontient declanate de condiiile contextuale ale sarcinii i aciuni care sunt direcionate de obiectivele individuale. Dup ce o aciune este pe deplin internalizat ea funcioneaz automat, ca operaii de rutin dect dac o problem ar trebui ndeplinit i dus la ndeplinire. Dac se ntmpl aceasta Leontev consider c individul i va schinba funcionarea la un nivel al aciunii direcionat de aciune. Vygotsky descrie un schimb similar de-a lungul tranziiei celor ce nva de la vorbirea extern la cea intern. El a formulat ipoteza c vorbirea egocentric crete cnd individul nfrunt dificulti. Pentru el vorbirea egocentric este o manifestare a proceselor n a deveni capabil i menioneaz c aceast vorbire i ajut pe cei care nva s planifice soluii la probleme. 3. Procesul cheie n auto-reglare este vorbirea egocentric pe care Vygotsky a definit-o: copilul vorbete doar despre el, nu prezint nici un interes pentru interlocutor, nu ncearc s comunice, nu ateapt rspunsuri i uneori nici nu-i pas c nimeni nu-l ascult. Aceasta are o funcie auto-directiv. Vygotsky vede vorbirea egocentric ca o tranziie de la controlul vorbirii externe la controlul vorbirii interne. 4. Teoreticianul vede ca fiind predominant rolul mediului social pentru dezvoltarea copilului. Funcionarea mental a unui tnr deriv din activitile verbale cu un adult. Fiecare abilitate individual auto-reglatoare a copilului se crede c este produsul multiplelor confruntri sociale cu alii. Cu toate acestea teoreticianul crede c gndurile omului au origini sociale, el crede c vorbirea intern i permite omului s-i modifice mediul i s-i controleze destinul. 5. Vygotsky a descris procesul de dezvoltare al auto-reglrii n termeni de internalizare. El sugereaz c interaciunile sociale dintre copii i aduli asigur contextul a ceea ce este internalizat de tineri. Primul pas al copiilor ctre o aciune auto-direcional are loc cnd ei ncep s foloseasc nelesurile pe care adulii le-au folosit pentru reglarea lor. Urmnd propria reglare. Aceast autoreglare ncepe prin un nivel interperesonal prin contactul cu adulii i este internalizat treptat de copii.

2.2.3. Teze ale nvrii autodirijate din perspectiva teoriei sistemice i constructiviste

nvatarea autodirijat (abordat din perspectiva teoriei sistemice iconstructiviste) se bazeaz pe mai multe teze (H. Siebert, 2001): (a) Conceptul nvrii autodirijate este diferit de cel al pedagogiei normative. Adultul este responsabil n actul nvrii, el se implic decizional i responsabil. Educatorul/instructorul trebuie s organizeze cadrul de instruire, astfel nct aceast responsabilitate (presupus de libertate, n fond) s fie dezvoltat. (b) nvaarea autodirijat pune accentul pe nsuirea, nu pe transmiterea cunotinelor. Puini educatori i puini pedagogi ies din perimetrul obiectivelor impuse; actul didactic se desfaoar mai mult ntr-o realitate presupus: presupunem cum gndesc cursanii, presupunem c anumite obiective le sunt cele mai indicate, presupunem c unele/altele dintre informaii sunt cele mai utile s.a.m.d. Aceasta este perspectiva de transmitere a cunotinelor. Dac schimbm referenialul, trebuie s ne centrm pe cel care nva, pe interesele lui i, mai ales pe nevoile i posibilitile lui de nvaare. Aceasta este perspectiva nsuirii cunotinelor. A instrui devine echivalent cu a sprijini, a asista cursantul s-i nsueasc structuri/reele de cunotine eseniale. (c) nvaarea autodirijat suport o determinare biografic. Ea se produce n cadrul unor structuri cognitive determinate i al unor reele neuronale. Adic, nvm (dup) cum am fost nvai s o facem. Informaia nou trebuie s fie conectabil (s permit conexiuni), altfel nu e neleas; pentru fiecare informaie nou creierul caut (prin autoorganizare) locuri de stocare, de aceea, mai multe persoane neleg diferit aceeai informaie. Unii cursani neleg mai repede i stocheaz mai fidel; alii, nu. n urma unui test cu privire la stilurile de nvare autodirijat (LIFO Life-orientation, Alkins si Katcher; 1989 , n H Siebert nvarea autodirijat i consilierea pentru nvare) au fost determinate ase stiluri fundamentale: 1) orientat spre sarcini/teme concrete; 2) planificare n comun; 3) cu cercetare spre/pe subiect;

4) centrat spre tematic; 5) centrat spre activitatea propriu-zis de nvare; 6) stimulativ emoional. Pe baza studiilor, autorii ajung la concluzia c dezvoltarea competenelor este identic cu capacitatea de autoorganizare; competenele personale i sociale sunt cele esentiale pentru un individ. Instruirea competenelor nu d rezultate dect n forme specifice de nvare autoorganizat ( H. Siebert, 2001). (d) nvarea autodirijat este o activitate bazat pe autoresponsabilizare. Indivizii sunt autonomi i, implicit, rspunztori n ceea ce privete nvarea. Cum autonomia barierele din domeniul nvrii (iar acestea in de biografia personal). (e) Conceptul autoorganizrii separ principiul instruirii de cel al nvrii. Teoria constructivismului, fundamentat neurobiologic, atrage atenia asupra autocrerii, autoreferinei autodeterminrii percepiei nelegem, recunoatem etc. Fiecare construiete, pentru sine, sensul i nsemntatea. Capacitile cognitive ale fiecrui om se mpletesc cu biografia lui. Invadarea poate fi explicat astfel: nvm cum am nvat (anterior) s-o facem, cum considerm c este corect, nvm ceea ce se potrivete cu sistemul nostru psihic; construim sensuri (n mod individual, autoreferenial i n conformitate cu structura psihic personal). Rezult, evident: ceea ce spune i crede profesorul/instructorul nu este identic cu ceea ce aude i nelege cursantul. Fiecare are propriul sistem autocreativ. Deci, instruirea nu este similar cu nvarea. W. Mader numete acest fenomen unitatea distrus ntre instruire i nvare. Si atunci ce mai rmne din didactic? Mader rezuma n felul urmator: profesorul/instructorul pune/avanseaz problema, el nu instruiete, ci doar creeaz un context incitant; cursantul percepe problema, n mintea lui se produce o confruntare (dup regulile autorefereniale i dinamicile autocreative); profesorul/instructorul creeaz un alt context incitant; - cursanii rezolv alte probleme. (f) nvarea autodirijat necesit contexte sociale. Dei se accentueaz individualizarea i unicitatea biografic a gndirii (nvarii), nu putem ignora faptul c inteligena fiecaruia e un construct social. nvarea autodirijat are evidente conotaii sociale; foarte rar e un act izolat; ea depinde de triri contextuale i consensuale n aceeai msur n care depinde de experienele singulare (care difereniaz). nvarea autodirijat i cea social nu sunt n contradicie (exist, de altfel, i un curent numit constructivism social, care susine predilect aceste idei). Pentru pedagogie, pentru instructor, acest aspect are valoare la nivelul metodologic: trebuie considerate experienele individuale i sociale ale celui care nva, sunt construite contexte socio-pedagogice atunci cnd sunt proiectate actele de nvare. (g) Autodirijarea nvrii nu se refer numai la metodele nvrii, ci i la tematica ei. Se vorbete (n domeniu) de teme generativecare ating propria identitate i lumea n care triete fiecare. Temele generative sunt teme autopropuse (pentru c sunt propriu interesante); de aceea problema motivrii pentru nvaare nici nu se mai pune. Temele generative sunt ncorporate n biografia individului. Pentru pedagog, concluzia este clar: trebuie descoperite aceste teme i, mai ales, cum apar, cum emerg ele. nvarea autodirijat presupune dezvoltarea autoreferenial a unor teme suplimentare, n oferta programului de instruire. Perspectiva nsuirii cunostinelor corespunde didacticii construciei; temele nvrii sunt constructe ale cror nsemntate i relevan nu le sunt imanente, ci urmeaz a fi descifrate de ctre participanii la procesul nvrii (H. Siebert, 2001) (h) Autodirijarea este un proces cognitiv i emoional. Universul psihic este marcat de emoie; autodirijarea (implicit i nvarea autodirijat) se deruleaz pe un fond emoional. n plen, este pluridimensional (permite mai multe perspective). nvarea autodirijat este reflexiv ( i implicit, emoional) deci, contient de efemeritate i eroare. Dar, acest aspect conduce spre relativitatea constructiv. Pentru instructor/formator este important ca un context emoional optim (conceput pentru a stimula) favorizeaz procesul de nvare. n fond, nvarea autodirijat se fundamenteaz pe ncrederea n sine ( variabil cu pregnant accent emoional), pe optimism i, deopotriv, pe curiozitate (interes fa de lume). Plcerea de a nva si trirea satisfaciei asociate sunt eseniale. Competena de a autonva (care se formeaz prin autoinstruire) include factori cognitivi, metacognitivi i emoionali. Se vorbete i se scrie tot mai mult n domeniu despre metaemoii , sentimentele pe care le aveau n legatur cu sentimentele ocazionate de nvare/ nvarea autodirijat; este extrem de apreciat expresia automanagement emoional. nvarea autodirijat produce rezultate dac individul contientizeaz i evalueaz emoiile care l nsoesc; ea presupune capacitatea de entuziasmare i, mai ales, de automotivare (dorina i voina de a nva singur, nu obligaia de a te instrui). Specialitii recomand asimilarea i exersarea unor strategii specifice de autoinstruire/nvare autodirijat; acestea presupun personalizarea, ajustarea personal, adaptarea la sine i mediu, contextual strategiilor de (auto)nvare; faptul implic raionalitate, dar i emoie pozitiv. nvarea autodirijat este strict orientat spre cel care nva; acesta o face din proprie iniiativ; timpul dedicat nvrii este flexibil iar spaiile sunt variabile; este foarte important autonomia n stabilizarea scopurilor nvrii; coninuturile tematice sunt, de regul, liber alese (decizia aparine celui care nva); rezultatele nvrii se stabilesc prin autocontrol. Deci, elementul esenial este responsabilitatea. i i cunoaterii (H. Siebert, 1999). Succint: reelele neuronale se cristalizeaz n biografia fiecruia i, sub impactul vieii, creeaz cadrul pentru ceea ce auzim, este relativ, la fel

este i responsabilizarea. Autorspunderea (autoresponsabilizarea) se raporteaz la propriul sine, nu la condiiile de socializare ale individului; deci, individul se raporteaz la ansele i

3. Necesitatea nvrii autodirijate

La mijlocul secolului XX, nvmntul superior european si nord-american a fost marcat de modificri datorate: prezenei ample a noilor tehnologii de informare, creterii numrului de studeni (mai ales studeni aduli), accenturii dificultilor financiare, solicitrilor (numeroase i diverse) de servicii din partea comunitii, creterii necesitilor impuse de evoluia pieei muncii i de explozia informaional. Creterea numrului de aduli care studiaz n instituii de nvmnt superior pune probleme referitoare la strategii educaionale adecvate, i firesc, la formarea capacitilor de autoinstruire. Dificultile financiare ale colilor au dus la necesitatea de a descoperi noi surse de finanare i/sau canale noi de transmitere a cunotinelor. Solicitrile de servicii venite din partea comunitii impun intervenii educaionale diferite de cele tradiionale. Schimbrile survenite pe piaa muncii sunt cauza creterii numrului de responsabiliti legate de gestionarea competenelor i angajrii; oamenii trebuie s fie capabili s nvee singuri i din propria experien, aspect care decurge mai ales din explozia informaional. Sunt doar cteva argumente n favoarea ideii privind necesitatea educaiei pentru autoeducaie, pentru autoinstruire. Formarea competenei de autoinstruire a studenilor reprezint deci, o coordonat esenial a politicilor i practicilor educaionale de succes. Problema rentoarcerii la practici autodidacte, ca acte de nvare/ instruire/ formare prin efort personal, asistate sau nu de specialiti, se contextualizeaz. Necesitatea autodidaxiei, ca autoinstruire personalizat i neasistat, i, implicit, a educaiei pentru (auto)educaie este explicat de puternica mobilitate cultural, socio-politic, socio-profesional, s.a. CAPITOLUL II STRATEGII DE NVARE AUTODIRIJAT

1. Definirea strategiilor didactice

n literatura de specialitate s-a proliferat o varietate remarcabil de accepiuni ale termenului de strategie didactic. Astfel strategia didactic este un mod de combinare i organizare cronologic a ansamblului de metode i mijloace alese pentru a atinge anumite obiective (UNESCO, 1976, n I. Neacu Instruire i nvare ); un mod n care poate fi atacat o situaie de instruire, un mod de a pune n contact elevul cu materialul nou de nvat, o combinare i organizare optim a celor mai adecvate metode, mijloace i forme de grupare a elevilor n raport cu natura obiectivelor urmrite, tipuri de coninuturi actuale, tipul de experien de nvare; o ipotez de lucru, o linie directoare de aciune creia i se asociaz un anumit mod global de organizare a unor metode i mijloace (I. Cerghit, 1988, n I. Neacu Instruire i nvare); un mod deliberat de programare a unui set de aciuni sau aciuni de predare i nvare orientate spre obinerea n condiii de maxim eficacitate i eficien a obiectivelor prestabilite; o aciune decompozabil ntr-o suit de decizii, operaii, fiecare decizie asigurnd trecerea la secvena urmtoare de instruire pe baza valorificrii informaiilor dobndite n etapele anterioare (Potolea, 1983, n I. Neacu Instruire i nvare). Ioan Neacu consider important faptul c strategia de instruire implic elevul n situaii specifice de nvare, raionalizeaz i adecveaz coninutul instruirii la particularitile personalitii elevilor (motivaii, nivel de pregtire, stil de cunoatere de nvare), creeaz premise pentru manifestarea optimal a interaciunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire, dependente la rndul lor de personalitatea profesorului, n special de capacitatea lui de a realiza proiectarea, implementarea i evaluarea instruirii. Strategiile de nvare sunt instrumente cognitive folosite pentru organizarea sistematic a procesului gndirii asociate cu cunotine i abiliti achiziionate. Ele trebuie vzute ca resurse intelectuale care-i d posibilitatea celui care nva s planifice, s organizeze,s monitorizeze, s direcioneze i s reflecteze la nvare. Spus diferit strategiile de nvare promoveaz nvarea auto-reglatoare (self-regulated learning). Utilizarea strategiilor de nvare se bazeaz pe teoriile cognitive de nvare care o interpreteaz ca abilitile i cunotinele existente ale celui care nva i care este organizat pentru remedii de mai trziu. (Scheid, 1995, n A. Anderson Learning strategies in physical education). Strategiile de nvare contribuie la abilitile individuale de nelegere a noilor informaii, la mbuntirea concentrrii, la nelegerea modului cum are loc nvarea i la promovarea performanelor auto-reglatorii. Strategiile pe care le folosete cel care nva pentru receptarea, interpretarea i oragnizarea informaiilor, joac un rol instrumental n centrarea i ghidarea proceselor gndirii i aciunilor care se desfoar de-a lungul construciei pattern-urilor de funcionare (de desfurare a aciunii). nvndu-l pe student strategii de nvare, acesta poate s creeze legturi ntre cunotinele existente i noi coninuturi. Uneori strategiile de nvare sunt folosite pentru a transforma informatia pur i simplu ntr-o form care este mai accesibil pentru student, n timp ce alte strategii faciliteaz reverificarea, accentueaz atenia ca un aspect calitativ al performanei, blocheaz interferenele, structureaz i secvenioneaz practicile n pri care pot fi nvate, promoveaz auto-perfecionarea (self-awareness). Strategiile de nvare l pot pregti pe student s acioneze cu intenie, s se centreze pe aciune i s depun efort. A. Anderson n lucarea sa Learning strategies in physical education stabilete apte criterii pentru o strategie efectiv de nvare. Aceasta ar trebui s-i permit studentului: 1. s fac instrucia personal relevant; 2. s descrie i s discute n moduri cu neles, atributele unei performane de calitate; 3. supervizarea i autodirecionarea propriei practici i a progresului; 4. recunoaterea propriilor limitri, preferine i nevoi; 5. adaptarea unei abordri mai planificate n achiziionarea cunotinelor i aptitudinilor; 6. acceptarea unor noi i variate provocri de nvare cu mai mult ncredere, srguin i persisten; 7. a te ocupa cu mai mult atenie de mijloace, de exemplu, procese i instrumente asociate n nvare, i obinerea progreselor fa de rezultatele iniiale. n ciuda varietii de strategii, anumite caracteristici sunt comune la toate: 1. strategiile sunt aciuni deliberate pentru atingerea obiectivelor particulare; 2. sunt inventate i generate de acea persoan care le folosete i implic n urmarea regulilor mai degrab influena i controlul dect conformismul i lipsa de raiune; 3. strategiile pot fi selectate i aplicate flexibil, implic abiliti cognitive i voin motivaional; 4. strategiile sunt deseori tactici asistate social pentru rezolvarea problemelor i devin independente mai ales cnd sunt legate de sarcini de nvare academice; Comportamentul strategic implic mai mult dect simpla cunoatere sau metacunoatere a strategiilor. Teoriile despre strategii ale copiilor trebuie s fie unite cu teoriie lor despre propria competen, efort i sarcini academice, pentru a fi manifestate n nvarea auto-reglatoare. Cunotinele trebuie s fie transpuse n aciuni cu obiective pe termen scurt i control voliional. Convergena mai multor teorii despre strategii este evident n Good Strategy User, model discutat de Borkowski, Pressley i colegii lor (n B. Zimmerman, D. Shunk Self-regulated learning and academic achievement). Borkowski, Johnston i Reid sintetizeaz strategiile, metacogniia i motivaia n trei tipuri de cunotine obinute de copii. n primul rnd ei discut faptul c, subieciii obin cunotine specifice despre strategii, care includ cunotine declarative i procedurale despre un numr de procese cognitive. De exemplu: 1. obiectivele i scopurile unei strategii; 2. sarcinile pentru care acea informaie procedural este potrivit; 3. raza ei de aplicabilitate; 4. ctigurile n nvare care se ateapt de la folosirea contient a strategiei; 5. cantitatea de efort asociat cu folosirea lui; 6. dac strategia este plcut sau greu de folosit. n al doilea rnd, ei apreciaz c, cunotinelor generale despre strategii li se cere s reflecte gradul de efort necesar pentru a aplica strategiile cu succes. n al treilea rnd copiii acumuleaz cunotinele relaionale despre strategii, care i ajut s compare diferite strategii, astfel nct s poat selecta tactici adecvate n faa cererilor schimbtoare ale sarcinilor. Good Strategy User ca i teoriile componente ale nvarii auto-reglatoare se dezvolt prin coal i coincid cu alte schimbri cognitive, practic i instrucie direct. Studentul care are mai multe teorii articulate despre strategiile nvarii efective, n mod constant are performane mai mari n nvare.

2. Tipuri de strategii

Ca urmare a asimilrii nvrii n coal cu inteligena, cunoaterea, gndirea sau rezolvarea de probleme, strategiile nvrii colare (academice) sunt descrise fie castrategii cognitive, fie ca strategii ale gndirii (strategii de conceptualizare, nelegere, de rezolvare de probleme), fie ca strategii mnezice (de recunoatere, pstrare, reactualizare a cunotinelor). Precizarea rolului altor mecanisme psihice ca motivaia, atenia, a controlului i reglrii n nvare, a condus a descrierea strategiilor de nvare castrategii de control i autoreglare, de adaptare sau de studiu. Mai mult, strategiile de nvare au fost raportate la fapte de natur psihic, cu coninutul crora se afl n fine i compexe conexiuni cum ar fi deprinderile intelectuale i deprinderile de studiu, stilul cognitiv i stilul de nvare. P. R. Pintrich n Psychology of Education (2000) definete nvarea auto-reglatoare (self-regulated learning) ca strategiile pe care le folosesc studenii pentru a-i nsui cunotinele, folosirea unor numeroase strategii cognitive i metacognitive, la fel ca i utilizarea strategiilor de management al resurselor pe care studenii le folosesc pentru a-i controla nvarea. Modele recente ale nvrii auto-reglatoare pun accent important pe integrarea ambelor componente ale nvrii: componenta motivaional i cognitiv. Exist un numar mare de modele ale nvrii autoreglatoare care deriv dintr-o varietate de perspective teoretice: majoritatea modelelor consider c un aspect important al SRL (self-regulated learning) este utilizarea unei game variate de strategii cognitive i metacognitive de ctre student pentru a controla i regla nvarea.

Pintrich ne prezint un model de SRL care include trei categorii generale de strategii: - strategii cognitive de nvare; - strategii metacognitive i auto-reglatoare; - strategii de management al resurselor. 2.1. Strategiile cognitive de nvare pot fi aplicate simplelor sarcini de memorare sau unor sarcini mai complexe care necesit nelegerea informaiilor (nelegerea unui text sau a unei lecturi). Pintrich prezint trei tipuri de strategii cognitive: de repetare, de elaborare i organizaionale. Strategiile de repetare implic recitarea unor termeni de nvat sau spunerea unor cuvinte cu voce tare n timpul citirii unui text. Scoaterea n eviden sau sublinierea textului ntr-un mod mai degrab pasiv sau nereflectiv poate fi mai degrab o strategie de repetare dect una de elaborare. Strategiile de elaborare presupun parafrazarea sau realizarea unui sumar al materialului de nvat, crearea analogiilor, luarea unor notie generative (unde studenii de fapt reorganizeaz i leag ideile din notiele lor n contrast cu notele luate pasiv, liniare), explicarea ideilor din materialul de nvat altcuiva i punerea de ntrebri i rspunsuri. Strategiile organizaionale presupun comportamente de selectare a ideeilor principale din text, schiarea textului sau materialului de nvat i utilizarea unor diverse tehnici, specifice pentru selectarea i organizarea ideilor din material. Muli autori dau ca exemple de strategii cognitive, strategii aplicate n mod curent n nvarea n coal: - strategii de nelegere a textului; - strategii de rezolvare de probleme; - strategii de reamintire n care sunt incluse strategiile prezentate mai sus: strategiile repetiiei, strategia elaborrii, strategia organizrii. (Hamilton i Ghatala n V. Negovan- Autonomia n nvarea academic) Ali autori clasific strategiile cognitive dup funciile lor i difereniaz: - strategiile de formare de ipoteze (simplificarea prin suprageneralizare, transferul); - inferena (analiza datelor, folosirea contextului, a nonverbalului); -strategiile de verificare a ipotezelor (receptive, productive, metalingvistice i interacionale). (Rod Ellis apud Narcy n V. Negovan- Autonomia n nvarea academic) Literatura de specialitate cuprinde o serie de inventare de strategii ale activitii cognitive: - strategii de receptare, - strategii de conceptualizare, - strategii de rezolvare de probleme, - strategii de nelegere, - strategii decizionale, - strategii de memorare-stocare-reactualizare. Un inventar bogat de strategii de memorare, stocare, reactualizare, este prezentat de prof. Ioan Neacu ca Ghid destinat memorrii eficiente n lucrarea Metode i tehnici de nvare eficient.

2.2.Strategiile metacognitive i auto-reglatorii. Sunt dou aspecte generale ale metacogniiei, cunotine despre cogniie i auto-reglarea cogniiei. Unele dintre confuziile teoretice i empirice asupra statutului metacogniiei ca construct psihologic au fost generate prin confundarea termenilor cunotine metacognitive i perfecionare cu controlul metacognitiv i auto-reglare. Majoritatea modelelor de strategii de control sau auto-reglare metacognitiv includ trei tipuri generale de strategii: planificare, monitorizare i reglare. Planificarea activitilor care au fost studiate n variate studii despre nvarea studenilor includ: stabilirea scopurilor pentru studiu, citirea razant (skimming), stabilirea unor ntrebri nainte de citirea textului, realizarea unei sarcini de analiz a problemei. Aceste activiti pot s-l ajute pe cel care nva s-i planifice utilizarea strategiilor cognitive i de asemenea par s activeze sau s aduc n prim plan aspectele mai relevante ale cunotinelor mai importante, fcnd organizarea sau nelegerea materialului mult mai uoar. Monitorizarea gndirii fiecruia i comportamentului academic este un aspect esenial al SRL. n ordine pentru a fi auto-reglator trebuie s existe anumite obiective, standarde sau criterii pe fondul crora comparaiile sunt fcute n ordine pentru a ghida procesul de monitorizare. Weinstein i Mayer (Psychology of Education, 2000) vd toate activitile metacognitive ca parte a monitorizrii nelegerii, unde studenii verific ce au neles n comparaie cu obiectivele stabilite de ei. Monitorizarea activitii include trasarea, dirijarea ateniei n timpul citirii unui text, sau ascultrii unei lecturi, auto-testarea prin utilizarea ntrebrilor despre material pentru a verifica nelegerea, monitorizarea nelegerii unei lecturi i utilizarea strategiilor de luare a testelor (testtaking) ntr-o situaie de examinare. Aceste strategii l alerteaz pe cel ce nva de eurile n atenie sau nelegere care pot fi reparate utiliznd strategii reglatoare. Strategiile reglatoare sunt strns legate de strategiile de monitorizare. Aa cum studenii i monitorizeaz nvarea i performanele n comparaie cu anumite obiective sau criterii, acest proces de monitorizare sugereaz nevoia de reglare a procesului pentru a readuce comportamentul pe aceeai linie cu elul sau s-l apropie de un criteriu. De exemplu, cei ce nva i pun ntrebri n timp ce citesc pentru a-i monitoriza nelegerea, apoi se rentorc s reciteasc o poriune din text, aceast recitire este o strategie de reglare. Un alt tip de strategie de auto-reglare pentru citire are loc atunci cnd un student ncetinete viteza de citire, cnd se confrunt cu un text mai dificil sau mai puin familiar. Bineneles verificarea orcrui aspect al materialului de curs (note de lectur, texte, materiale de laborator, examene trecute sau lucrri), pe care cineva nu i le aduce aminte sau nu le nelege n timp ce studiaz pentru un examen, reflect o strategie general de auto-reglare. Srirea peste ntrebri n timpul unui test i rentoarcerea la ele mai trziu este o alt strategie pe care studentul o poate folosi pentru a-i regla comportamentul. Toate aceste strategii se presupune c mbuntesc nvarea prin a-i ajuta pe studeni s-i corecteze comportamentele de nvare i s repare lacunele de nelegere. n foarte multe tratate de psihologia educaiei este prezent convingerea autorilor cautomanagementul nvrii presupune activarea unor strategii metacognitive ca: reflectarea asupra propriilor procese cognitive i a relaiilor dintre ele, observarea i monitorizarea operaiilor mentale utilizate n rezolvarea diferitelor sarcini, formarea unei imagini corecte despre propriile procese cognitive, reflecia asupra propriului model de nvare, nelegerea propriilor activiti de studiu, a propriilor lor caracteristici, a condiiilor i contextelor de nvare, monitorizarea progrseului n atingerea obiectivelor de nvare stabilite, schimbarea strategiilor dac cele utilizate s-au dovedit ineficiente, revenirea la momentul alegerii strategiei dac rezultatul este nesatisfctor, anticiparea cursului evenimentelor despre care se nva, ignorarea informaiilor nerelevante, evaluarea rezultatelor n funcie de obiectivele stabilite. (Hamilton i Ghatala n V. Negovan- Autonomia n nvarea academic).

Andy Anderson n lucrarea Learning strategies in physical education ne prezint trei tipuri de strategii de nvare pe care studenii le-ar putea utiliza n propria nvare. Cu toate c aici ele au n vedere activitatea de educaie fizic, totui se pot aplica la orice alt activitate de nvare. Aceste strategii sunt: - vorbirea interioar (self-talk); - reprezentarea mental i reprezentarea practic; - stabilirea de obiective. Vorbirea interioar (autoconversaia) este ceea ce i spune cel care nva lui nsui, mai precis despre performanele lui, iar aciunea lui este direcionat n funcie de aceste reflecii. Replicile din cuvntri, folosite ca parte efectiv a instruciei, devin vorbire interioar atunci cnd studentul le internalizeaz i le folosete pentru reglarea practicii. Ca strategie metacognitiv, vorbirea interioar susine atenia selectiv a celui care nva pentru a-i nsui particulariti ale unei aptitudini. De asemenea studentul ctig abilitatea de a folosi acea informaie pentru a realiza planuri de aciuni potrivite n auto-instrucie, i l ajut s se concentreze pe informaii de feed-back pentru detectarea erorilor i autontrire. Reprezentarea mental, se refer la un proces mental n timp ce reprezentarea practiceste un termen descriptiv pentru o tehnic particular folosit de atlei i muli ali indivizi. n termeni practici, reprezentarea mental are loc cnd o persoan i imagineaz o experien. Acea persoan vede imaginea, simte micarea i/sau mediul n care are loc. Spre deosebire de cei care viseaz cu ochii deschii, imaginaia este controlat n mod contient i poate fi manipulat. Imagistica i tehnicile de reprezentare practic se pare c-l ajut pe cel ce nva n dezvoltarea unui plan conceptual pentru nelegerea i organizarea sarcinii. Stabilirea obiectivelor trebuie s fie un proces metodologic, deliberat construit n relaie, ca rspuns la o atent evaluare a nevoilor, aspiraiilor i abilitilor. Stabilirea de obiective ar trebui s-l foreze pe performer s analizeze cererile sarcinii, s schieze drumul, calea care-l conduce la ndeplinire i s stabileasc utilizarea strategiilor cognitive, a comportamentelor potrivite ca selftalk i imagistica pentru a intensifica procesul. Obiectivele contribuie la percepia performanelor, a abilitilor lor de realizare a sarcinilor, stabilirea obiectivelor i realizarea obiectivelor se combin pentru a stabili n mintea studentului o atitudine de eu pot mpotriva provocrilor. Obiectivele sunt vzute de asemenea ca avnd un rol n managementul stresului. Stabilind obiective pe termen scurt, clar definite, realiste, orientate spre performan, studentul poate lucra progresiv prin eforturi motivate i persisten, n timp ce se reduce anxietatea eecului i se ncurajeaz folosirea strategiilor pentru depirea barierelor. 2.3. Strategiile de management al resurselor Au n vedere strategiile pe care studenii le folosesc pentru a-i controla i manageria mediul lor nconjurtor. Exemple includ organizarea i controlarea timpului, a efortului a mediului de nvare i a altor persoane incluznd profesori i semeni prin folosirea strategiilor de cutare de ajutor. n ideea unei abordri generale adaptive spre nvare aceste strategii se presupune c-i ajut pe studeni s se adapteze mediului lor precum i s-i schimbe mediul nconjurtor pentru a le conveni obiectivelor i nevoilor lor. V. Negovan n lucrarea Autonomia n nvarea academic pe lng aceste tipuri de strategii, vorbete i despre strategii motivaionale i afective, strategii de adaptare i strategii de studiu.

2.4. Strategii motivaionale i afective I. Neacu n lucrarea Metode i tehnici de nvare eficient, noteaz c n materie de motivaie a nvrii toi specialitii i practicienii sunt unanim de accord asupra faptului c nu putem vorbi de un singur fel de motivaie pentru nvare, ci, de regul nvarea se desfoar sub influena i controlul unor seturi complexe de motive, ale unei ierarhii niciodat statice, ale unui sistem motivaional deschis, care provoac, susine, intensific, sau dimpotriv blocheaz diminueaz sau ntrerupe nvarea. n general sub eticheta de strategie motivaional sunt analizate urmtoarele: - implicarea celui care nva n fixarea scopurilor nvrii, - strategii de construire a unor expectaii pozitive i implicit a ncrederii n forele proprii (fixarea unor scopuri clare, accentuarea importanei nvrii, gradarea sarcinilor de nvare n pai mici), - contientizarea valorii sarcinii: angajarea n sarcini de nvare corespunztoare propriilor nevoi i interese, nelegerea legturii dintre sarcina actual i problemele cotidiene de viitor, finalizarea scopurilor, - autovalorizarea: evidenierea progreselor realizate n fiecare etap de ndeplinire a sarcinii, reamintirea reuitelor din etapele anterioare ale activitii de nvare, - dezvoltarea sentimentului autoeficacitii. Eficacitatea sistemului motivaional va crete dac n procesul nvrii i al instruirii vor fi respectate cteva elemente cu valoare de principiu, norme sau chiar reguli practice, codificate cel mai adesea sub forma metodelor i procedeelor acionale. Acestea sunte descrise n lucrarea Metode i tehnici de nvare eficient de ctre prof. I. Neacu: fixarea unui scop prioritar clar, determinarea i delimitarea acestuia n mod precis n structura aciunilor ntreprinse. n acest enun se verific legtura puternic ce se poate stabili ntre dou componente ale aciunii de nvare: scopul i motivul. fixarea progresiv a unor scopuri, la nceput mai apropiate, apoi, treptat, al unora mai ndeprtate; individualizarea fixrii scopurilor n funcie de personalitatea proprie, avnd n vedere i stabilitatea intereselor private ca atitudini pozitive fa de un domeniu; aprecierea evoluiei elevilor s se fac mai ales n termeni pozitivi; dezaprobarea este mai puin eficient n stimularea motivaiei nvrii; cunoaterea progreselor fcute de elevi n atingerea obiectivelor nvrii, se va face frecvent, dar n special dup etapele importante ale coninutului procesului cunoaterii; evitarea unor presiuni sau bariere prea puternice exercitate din afar n vederea atingerii obiectivelor cu orice pre. n continuare I. Neacu ne prezint un program acional bazat pe un set de obiective operaionale destinat stimulrii, meninerii i dirijrii uneia dintre cele mai puternice structuri motivaionale i anume starea de curiozitate: - planificarea leciilor care trebuiesc studiate, stabilind natura sarcinilor obligatorii sau facultative, a modului de realizare, a finalitilor urmrite, precum i a modului de evaluare; - diferenierea temelor de studiu pe categorii de dificultate corespunztor obiectivelor pe termen scurt sau lung; evitarea unor sarcini imediat controlabile care au ca efect deplasarea centrului de greutate de la presiunea evalurii sumative (de moment) la cea formativ; - folosirea tehnicilor aferentaiei de control pozitiv (feed-back), care i permite elevului s gseasc explicaii valide pentru modul de funcionare a proceselor cognitive i relaionale, s le controleze i dirijeze n conformitate cu sensul dorit sau ateptat, s le compenseze, amelioreze sau chiar restructureze; - crearea unei motivaii suplimentare de ordin relaional, care faciliteaz asimilarea comportamentelor de munc n grup, integreaz elevul i-i dezvolt dorina de sincronizare informaional, i dezvolt atitudinea postacional favorabil autoformrii i autodirijrii; - aplicarea creativ a tehnicii aciunilor ntrerupte su neterminate (fenomenul Zeigarnik), conform creia o aciune ntrerupt la timpul potrivit poate menine pe o perioad lung de timp starea tensional favorabil dorinei de a continua; - dozarea optim a cantitii de informaie pe unitate de timp. - evitarea noutilor extreme, de complexitate foarte crescut n raport cu dezvoltarea intelectual. Pentru nlturarea unor bariere cognitive, a blocajelor informaionale, a consumului de efort i timp neraionale i nerentabile; - utilizarea procedeului sarcinii nbogite (I.K.Davies). Prin acest procedeu, educatul poate mbogii obiectivul nvrii n sens calitativ, adugndu-i experiene personale sau informaii din alte surse. - permeabilizarea i susinerea activitilor cognitive prin citirea unor surse bibliografice, ce pot lrgi aria informaiilor interesante; - crearea condiiilor care s faciliteze manifestarea strategiei gestiunii energiilor motivaionale, sub forma legilor optim-ului motivaional. Woolfolk ( n V. Negovan Autonomia n nvarea academic) include n categoriastrategiilor afective: gndirea independent, dezvoltarea intuiiei cu privire la egocentrism, antrenarea nclinaiei spre corectitudine, curajul intelectual, perseverena, ncrederea n aciune, strategii de a face fa anxietii, limitarea competiiei, controlul nevoii de a ctiga.

Un alt model de motivaie care poat fi relevant pentru nvatea studenilor este cel care se concentraz pe trei tipuri generale de credine motivaionale incluznd: A. credinele propriei eficaciti (asta nseamn credine ale capacitii unei persoane de a realiza sarcina); B. credine despre valoarea sarcinii (credine despre importana, interesul i valoarea sarcinii); C. orientarea obiectivelor (concentrarea este pe stpnirea i nvarea sarcinii, pe note sau pe motive extrinseci). (P.R.Pintrich Psychology of education, 2000).

2.5. Strategii de studiu Glen-Cowan ( n V. Negovan -Autonomia n nvarea academic) realizeaz unul dintre cele mai sistematizate inventare ale strategiilor de studiu n care include: -strategii de concentrare a ateniei asupra temei studiului, - strategii de management al timpului alocat studiului, - strategii de stabilire a prioritilor n ndeplinirea sarcinilor de nvare, - strategii de ascultare i luare de notie n timpul receptrii informaiilor, - strategii de lectur.

3. Metode moderne de nvare Abordarea conceptual a strategiilor, metodelor, tehnicilor i procedeelor pe care un student le utilizeaz n activitatea sa de nvare independent este pe ct de complex pe att de greu de sintetizat. n studiul su nvarea academic independent, Ioan Neacu prezint un repertoriu de metode de nvare necesare studentului pentru nvarea independent: strategia lecturii contextuale (SLAC), metoda lecturii performante (MLP), tehnica RICAR (rasfoire, ntrebri, citirea propriu-zis, aprofundarea mesajului, recapitulare), tehnica SPIR(survey, preview, inview, review), tehnica PQRST (preview, questions, reading, summary, test), tehnica SQ3R (survey, questions, 3R-read, recite, revise), tehnica APASE(antrenamentul iniial, planificarea, adaptarea, studiul activ, evaluare), tehnica MURDER (mood, understand, recall, digest, expand, review), metoda comentariului de text (MCT), tehnica lecturii cu redactarea de text scris (LRTS), metoda nvrii prin analiza de coninut (MIAC), metoda hrii mentale (MHM), metoda nvrii prin demonstraie(MD), tehnica nvrii prin operaii de definire (TIOD), metoda monitorizrii nelegerii, mnemotehnici. n cadrul curricumului nvmntului superior a fost introdus un tip de nvare i anume nvarea reflexiv. Deoarece multe din experienele de nvare sunt neplanificate, expereniale, cheia pentru acest tip de nvare este reflecia, care trensform experienele n nvare. n articolul Assesing reflective learning (Tom Bourner Education & Training, 3003, pg. 267), autorii vorbesc despre cum se poate evalua nvarea reflexiv a sudenilor, ei realizeaz o paralel cu gndirea critic, abilitatea de a judeca idei i de a argumenta. realizarea evalurii gndirii critice i reflexive a studentului. Gndirea critic Gndirea reflexiv 1. Ce anume din ce s-a ntmplat te-a surprins cel mai mult? 2. Ce modele poi reorganiza n experiena ta? 1. Ce ipoteze explicite au fost fcute? Cum pot fi ele schimbate? 2. Ce ipoteze implicite au fost fcute? Cum pot fi ele schimbate? 3. Ct de logic este explicaia? 4. Ct de clar este argumentarea a ceea ce s-a subliniat? 5. Cror interese servesc afirmrile? 6. Ce valori susin argumentele? 7. Care sunt implicaiile concluziilor? 8.Ce nelesuri sunt comunicate de terminologia angajat i limbajul folosit? 9. Ce concluziii alternative pot fi desenate de demonstraie? 10. Ce este privilegiat i ce este scos din agenda acestui discurs? 11. Care este contextul discursului? Din ce alte puncte de vedere poate fi vzut? 12. Ct de generalizate sunt concluziile? 3. Care parte din aceast experien tea sensibilizat cel mai mult? Ce-i sugereaz despre valorile tale? 4. Ce anume i-a contrazis gndurile tale prioritare? Ce anume i-a confirmat credinele? 5. Cum te simi acum n comparaie cu modul cum te-ai simit n alt experien? 6. Ce-i sugereaz aceast experien despre forele tale? 7. Ce-i sugereaz aceast experien despre slabiciunile tale i capacitile de dezvoltare? 8. Ce alt perspectiv are aceast exerien? 9. Ce-ai nvat referitor la cum s reacionezi? 10. Ce alte opiuni ai avut n acel moment? 11. Este ceva familiar pentru tine n aceast experien? 12. Ce-ai face diferit? Spre ce aciune te conduce reflecia ta? Motivul pentru care anumite persoane sunt sarace n nvarea reflexiv este deoarece au un repertoriu limitat de ntrebri de cutare reflexiv. Important este ns i oferirea oportunitilor de a le practica. nvarea reflexiv nu este ceea ce se ntmpl cu un student, este ceea ce face studentul cu ceea ce i se ntmpl. Gndirea critic i gndirea reflexiv mpart dou stadii comune n structura lor: 1. conduc la rezultate contiente; 2. pun ntrebri i raspund la ntrebri de cutare. n cazul gndirii critice primul stadiu este atins de metode ca ascultarea unei lecturi sau critica unei cri; al doilea stadiu se refer la ce face studentul cu coninuturile crii sau lecturii. n cazul nvrii reflexive, primul stadiu este atins prin revenirea asupra unei experiene trecute pentru a o revoca pe ct posibil ca insufleitoare i comprehensibil; al doilea stadiu este atins prin ceea ce face studentul cu ceea ce a fost revocat. Literatura orientrii studentului spre studiu deseori face distincia ntre nvarea profund (deep learning) i cea supercficial (superficial learning). nvarea superficial este asociat cu asimilrile necritice ale faptelor i opiniilor n timp de nvarea profund este asociat cu gndirea critic. Deep learning i surface learning nu sunt atribute individuale, o persoan le poate folosi pe amandou n momente diferite sau n funcie de preferina pe care o are pentru una dintre ele. nvare profund se concentreaz pe ceea ce este semnificant, transfer cunotinele anterioare celor noi, relateaz idei teoretice la experienele de fiecare zi, relateaz i distinge evidene i argumente, organizeaz structura coninutului nt-un tot coerent. nvarea superficial se concentreaz pe semne pe indicatori, informaia este simplu memorat iar faptele i conceptele sunt asociate nereflexiv, principiile nu sunt difereniate de exemple, sarcina este tratat ca o obligaie extern Gndirea critic presupune ntrebri de cutare asupra materialului i generarea propriilor idei. Ca instrumente ale gndirii critice i ale gndirii reflexive autorii precizeaz un set de ntrebri. Aceste ntrebari vor ajuta la

nvarea de suprafa tinde s fie trit ca o lupt dificil cu plictiseala i sentimentele depresive, fa de nvarea profund care este trit ca o stare captivant i provocri pline de satisfacii..

4. Stiluri de nvare

Stilurile de nvare au fost studiate n multe cercetri i un numr de colegii i universiti au fcut din aceasta o parte important din munca lor. Multiplele abordri ctre stilurile de nvare pot fi examinate la patru nivele: 1) personalitate, 2) procesarea informaiei, 3) interaciune social, 4) metode instrucionale. Un cercettor, totui speculeaz c de fapt cteva modele descriu corelaiile a dou orientri fundamentale n nvare: despritoare care tind s analizeze informatia logic i o mpart n pri mai mici i lucrtori care au tendinta s vegeheze dup modele, i relaiile ntre pri. n alte tipuri unele inexactiti pot fi pozitive astfel nct experiena studentilor s i ajute s nvee n moduri noi i s aduc n joc moduri de gndire i aspecte ale sinelui care nainte nu i erau cunoscute. Orice inexactitate ns ar trebui fcut cu consideraie pentru studeni, deoarece experiena discontinuitii poate fi foarte nspimnttoare mai ales cnd studenii sunt slabi la acel capitol. Cunotinele despre stilurile de nvare pot astfel s ajute experienele din facultate apropiate pentru studeni, n termeni de a potrivi sau nu i s le permit s fac n acest fel, dar ntrun mod considerativ i sitematic. Informaia despre stilurile de nvare este extrem de ajuttoare n sarcinile studenilor. n orientare poate ajuta studenii s-i neleag propriile preferine i puteri n nvare i s fie un stimul pentru dezvoltarea unor moduri de nvare. O abordare mai aprofundat despre stilurile de nvare este facut de M. Boekaerts n lucrarea Psychology of education, P. Smith, A. Pellegrini, 2000. El pornete n descrierea stilurilor de la o explicaie a personalitii, care consist n milioane de obiceiuri specifice, astfel fiind imposibil s descrii profilul personalitii unui individ. Cercettorii au fcut o distincie ntre diferenele de suprafa i structura de baz a personalitii. Prerea de baz este c indivizii difer unul de cellalt deoarece sunt caracterizai de modelul lor unic de componente. Exemple de variabile de personalitate care au dominat literatura educaional de ceva timp sunt: inteligena, anxietatea, teama de eec, controlul, orientarea egou-lui, motivarea spre realizri, motivarea intrinsec, propriul concept de abilitate, impulsivitatea, competena social i stim proprie. n plus fa de aceste trsturi multe stiluri au fost introduse n literatura educaional, incluznd: stiluri cognitive, stiluri de nvare i predare, stiluri de gndire, stiluri de atribuire, stiluri de copiere. Royce a vzut stilurile ca moduri consistente de procese afective i cognitive, care influeneaz modul n care abilitile afective i cognitive sunt legate de comportamentul individual. Cercettorii de stil au fcut o ncercare explicit pentru a schia reeaua de relaii ntre diferitele pri care caracterizeaz stilul. Teoreticienii stilului mprtesc un interes comun n identificarea atributelor personalitii care mpreun caracterizeaz felul n care studenii i folosesc sistemul de procesare a informaiei pentru a percepe, gndi, atribui sau a se comporta. Boekaerts descrie patru stiluri: stiluri cognitive, stiluri de nvare, stiluri de personalitate i stiluri de gndire. Stilurile cognitive n literatura despre stilurile cognitive se presupune c studenii au abilitatea s foloseasc diferite forme de procesare a informaiei (perceperea, conceptualizarea, categorizarea, luarea deciziilor), dar c nu au o tendin constant s foloseasc o form specific. Diferite grupuri de cercettori au scos n eviden diferitele aspecte ale procesrii informaiilor incluznd: flexibilitate, fluen, nevoie de varietate, dogmatism, impulsivitate i preferin pentru complexitate. Stilurile cognitive au fost prezentate n termeni de dimensiuni bipolare, i nota unei persoane la un test cognitiv e vzut ca un index al prezenei sau absenei stilului. Astfel se ia drept normal c ceea ce o persoan face de obicei este o indicare a stilului su cognitiv. Aceasta este o concepie greit deoarece o persoan poate opta n mod selectiv pentru unul din cele dou aspecte ale stilului. Nota stilului cognitiv al unei persoane reflect balana nativ pe care aceasta a gsit-o n dimensiunea stilului cognitiv. De exemplu studenii apropiai extremelor bipolaritii continue reflecieimpulsivitate se crede c au stiluri cognitive relativ stabile, astfel scond la iveal rigiditatea. Studenii situai n mijlocul continuitii sunt aceia care iau note relativ mai mari sau mai mici n ambele aspecte ale stilurilor cognitive. Este evident c cei din urm pot fi considerai mai versatili n drumul lor de procesare a informatiilor i de rspundere la stimuli din mediul nconjurtor dect studenii situai la oricare dintre extreme. Avnd n vedere relaia dintre stilurile de nvare i cele cognitive, muli autori au spus c stilurile cognitive influeneaz att folosirea ct i dezvoltarea structurilor cognitive i au o implicare important pentru acumularea cunotinelor. Studenii cu stiluri cognitive specifice sunt mai bine echipai pentru succesul academic. Studenii cu un stil cognitiv diferit variaz n modul n care acord atenie diferitelor aspecte ale informaiei. Ei codific i iau informaii diferit i procesele lor de gndire variaz. Stilurile de nvare Similar la ceea ce s-a gsit n cercetrile stilului cognitiv, grupuri diferite de cercettori au scos n eviden diferite aspecte ale stilurilor de nvare ale studenilor. Cu toate acestea exist o nelegere general c stilurile de nvare difer de stilurile cognitive. Cele din urm se refer la moduri caracteristice de organizare i la controlarea proceselor cognitive, iar prima descrie orientri consistente spre achiziionarea cunotinelor, nvare i schimbri conceptuale. Au fost identificate cteva moduri caracteristice ale nvrii. Entwistle a fcut o distincie ntre trei orientri sau stiluri de nvare incluznd orientare spre reproducere (memorizare), orientare spre realizare (a ncerca s obii note mari ), orientare spre nelegere (o cutare pentru nelegerea personal). Autorul descrie aceste stiluri n termeni de modele de motivare a studenilor. El specific c studenii cu primele dou stiluri sunt motivai extrinsec, cel de dinainte fiind motivat de teama de eec iar cel din urm de sperana de a avea succes. Studenii cu orientare spre sens sunt motivai intrinsec. Biggs a distins stiluri de nvare similare i le-a categorizat ca stiluri de folosire, de obinere i de internalizare. Marton i Slj introduc dou stiluri de nvare de baz: un nivel de suprafa sau abordare de suprafa a proceselor care este caracteristic studenilor care n principal repet i memoreaz materialul de studiat pe de rost. n contrast studenii care acord oabordare profund a procesului vor s neleag materialul i par s aib mai multe obiective de nvare dect ceilali. Ei sunt interesai n gsirea mesajului de dedesubt al unui text dar de asemenea au plcerea de a explora informaii noi i de a reflecta la ele. Ei au capacitatea de a structura informaia nou ntr-un asemenea fel nct o pot integra cu neles n propria lor reea conceptual. Cei mai muli studeni nu sunt contieni de stilul lor de nvare. Acetia au dificulti n acapararea nelesului ntrebrii formulate abstract dect n mod general. Stiluri de personalitate Ross se refer la diferenele individuale nrdcinate n aplicarea controlului peste funcionalitatea cognitiv cu termenul stil de personalitate. El scoate n eviden faptul c stilurile personale care de asemenea includ preferine individuale sunt consistente n timp i de-a lungul activitii. Aceste stiluri au implicaii importante pentru modul n care indivizii i folosesc resursele personale. Civa teoreticieni au fcut diferena ntre stiluri personale adaptive i neadaptive. De exemplu o distincie a fost fcut ntre modele motivaionale funcionale i disfuncionale. Pentru a diagnostica aceste modele divergente, dimensiuni ale personalitii care direct sau indirect influeneaz procesul nvrii au fost identificate, operaionalizate i evaluate. Se discut faptul c modelele motivaionale mai puin adaptative ies n eviden din concepii despre sine i c nelegerea naturii divergenei va aduce lumin n rolul de sine, n medierea i reglarea comportamentului. Vzute ca atare stilurile de personalitate sunt apropiate conceptului de sine. Acesta este totalitatea propriilor descrieri i a propriilor prescrieri care definesc cum o persoan se vede n prezent, n viitor i n trecut. Exist cteva modele conceptuale ale conceptului de sine, fiecare axndu-se pe importantele zone ale propriei conceptualizri, incluznd abiliti fizice i nfiare, competen academic, stabilitatea emoional i adecvarea n relaiile sociale. Teoreticienii consider c ar trebui fcut o dictincie ntre conceptul de abilitate al copilului (ca o capacitate influent sau ca o capacitate maleabil), capacitatea lor de credin, propria eficacitate i motivele lor pentru a se ncadra n munca academic (orientare spre obiective). Un alt stil care are importan pentru modul n care studenii i folosesc resursele personale este aciunea de control a lui Kuhl. Aceasta ofer o explicaie detaliat a proceselor mentale care relateaz cogniii referitoare la sine i obiectivele personale ctre aptitudini reglatorii motivaionale. Teoria merge mai departe dect credinele despre control. Se axeaz pe simul individului, pe aptitudinea fiecruia de a-i regla motivaiile i emoiile. Kuhl introduce i moduri de control: orientare spre aciune i orientare spre stadium.

Studenii care au note mari pe scara aciunii controlului i pot proteja inteniile de comportament din a face aciuni tendenioase. Stiluri de gndire Sternberg a introdus teoria auto-conducerii mentale sau stilurilor de gndire pentru a combina diferitele stiliuri cognitive, de nvare i de personalitate. Teoria folosete metafora de guvernare pentru a explica cum caracteristicile nelegerii i personalitii sunt organizate i direcionate. Ca i guvernele, indivizii pot fi caracterizai pe baza observaiilor funciilor lor preferate, formelor de organizare, niveluri la care funcioneaz, scopuri i direcii. n analogie cu guvernele oamenii ndeplinesc funciiile legislative, executive i judectoreti. Unii indivizi prefer s urmeze reguli i metodele existente (modelul executiv), alii se mulumesc s creeze i s-i formuleze propriile lor reguli (stilul legislativ), n timp ce altora le place s judece i s evalueze regulile, metodele, ideile i procedurile (stilul judiciar). De asemenea guvernele opereaz la diferite niveluri cum ar fi cel global sau local i sunt ngrijorate de realizarea politicilor generale sau specifice. n analogie studenii cu un stil global de gndire prefer gndirea abstract general, facndu-se simii n lumea de idei, pe cnd studenii cu un mod local de gndire sunt cu picioarele pe pmnt i orientai spre pragmatismul situaiei. Guvernele difer n scop i se ocup n principal cu probleme interne i externe. Astfel studenii cu un mod de gndire intern difer de studenii cu un mod de gndire extern i prefer s lucreze independent de ceilali. Guvernele au o preferin pentru un stil liberal sau conservator la fel cum au i studenii. Cei cu un stil de gndire liberal prioritizeaz obiectele i sarcinile care le permit s acopere teren neexplorat. Ei mai mult caut dact s ocoleasc stimuli ambigui i nesiguri. n contrast studenii cu un stil de gndire conservator prefer situaiile familiare, nonamenintoare. Teoria lui Sternberg combin cteva miniteorii ale funcionrii intelectualitii, nvrii i personalitii. Ea are un potenial ridicat pentru generarea ipotezelor despre modul n care abilitile studenilor i personalitatea lor interacioneaz n comportamentul de zi cu zi. Fiecare dintre cei care nva, folosete stilul de nvare preferat. Important este s descoperi stilul puternic i secundar de nvare i tipul de multitudine de stiluri care-i sunt specifice. Folosirea stilurilor puternice de nvare i dezvoltarea celor mai slabe i ofer strategii pentru a-i mbuntii nvarea. Fiecare persoan prefer diferite stiluri de nvare i tehnici. Fiecare are o mixtur de stiluri de nvare. Unii oameni pot afla c au stiluri dominante de nvare, cu o utilizare mai mic a altor stiluri, n timp ce alii folosesc stiluri diferite n diferite circumstane. O nou abordare este folosirea unor multiple stiluri de nvare i multiple inteligene. logic, social, independent. ntrebarea este cum poi s-i mbunteti nvarea folosind stiluri de nvare. Un mod evident este s foloseti mai multe stiluri de nvare dominante. O important caracteristic a stilurilor de nvare este c poi s-i mbunteti performanele de nvare folosind stiluri pe care nu le foloseti prea des. Dac eti n mare o persoan vizual atunci poi face o lecie s fie mai memorabil folosind mai multe coninuturi auditive. Dac i place s foloseti logica atunci poi folosi ocazional cteva tehnici de nvare fizic. Un test clasic din cercetrile stilurilor de nvare este aa-numitul learning style inventory (inventar al stilurilor de nvare) al americanului David Kolb (n nvarea autodirijat i consilierea pentru nvare H. Siebert). Acest autor a realizat pentru acest domeniu un test pentru aduli, foarte uor de completat i de evaluat. Testul se bazeaz pe teoria cunoaterii a lui J. Piaget i nu se refer la nvarea colar, ci la cea cotidian, extrainstituionalizat. Acest test de autoapreciere are o structur relativ simpl: el este constituit din 9 grupe cu cte patru proprieti/ activiti. Pe fiecare rnd subiectul trebuie s ordoneze noiunile dup rangul lor, ceea ce caracterizeaz cel mai bine propriul stil de nvare. Fiecrei noiuni i se aplic un anumit punctaj. Recunoscnd i nelegnd propriile stiluri de nvare se pot folosi tehnici care se potrivesc mai bine propriei persoane. Acestea mbuntesc viteza i calitatea nvrii. Aceste stiluri sunt: vizual, auditiv, verbal, fizic,

Coloana I 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Distingnd Asimilnd Simind Aprobnd Aprofundnd Abstract Cu referire la prezent Experien Intensiv

Coloana II Experimentnd Important Observnd Acceptnd riscul Productiv Observnd Cugetnd Observarea Retras

Coloana III Participativ/ angajat Analitic Reflectnd Verificnd Logic Concret Cu referire la viitor Proiectul/ planul Raional

Coloana IV Practic Imparial Acionnd Contient Cercetnd critic Activ Pragmatic Experimental Responsabil

Evaluarea testului: n primul rnd se adun punctajele de pe fiecare coloan, fr cele acordate pentru rspunsurile distingnd, abstract, intensiv, important etc. Punctajul mediu pentru fiecare coloan caracterizeaz stilul nvrii:

Coloana I

coloana II

coloana III

coloana IV

234578

136789

234589

136789

Cele patru punctaje indic fiecare un stil de nvare i un mod specific de nsuire a realitii. Prima coloan reprezint nvarea din experien proprie. Coninuturi ale nvrii nelegate de situaii concrete rmn nite coninuturi externe, iar cele cu rdcini n biografia sau profesia individului sunt nsuite ulterior. Adepii acestui stil tind spre un transfer rapid al cunotinelor i realizarea corelaiilor, neglijnd de regul deosebirile. Un punctaj superior (mai mare de 15) obinut n coloana a II-a reprezint stilul observaiei reflectate. Cei care se nscriu n aceast categorie observ cu deosebit atenie situaiile i strile de lucruri. n privina exprimrii opiniei ei sunt destul de reticeni. Atitudinea lor n nvare este una distant i mereu n ateptere. Al treilea stil este cel al conceptualizrii abstracte. Stilul se preteaz mai ales la aranjamentele instruirii autodirijate precum i la instruirea cu ajutorul textelor tiinifice. Un alt stil este experimentarea activ. Specific acestui stil este orientarea spre aciunile concrete i preferine pentru modalitatea nvrii din greeli. O persoan adept a unui singur stil de nvare constituie o excepie. n general se ntlnesc la om toate stilurile, dar n proporii diferite.

CAPITOLUL III STUDIU EMPIRIC ASUPRA NVRII AUTODIRIJATE / SELF-MANGEMENTULUI NVRII

1. Stadiul problemei

Toate schimbrile din societate modific nencetat condiiile de via i activitate uman punnd n faa omului numeroase i mereu alte probleme care-i solicit o adaptare continu prompt i adecvat la cerinele vieii moderne, fundamentat ntotdeauna pe o informaie la zi i pe capacitatea de a elabora comportamente flexibile n raport cu situaiile date. Omul modern este silit s nvee continuu ca s poat face fa n cursul vieii sale schimbrilor care survin n universul cunoaterii, n domeniul muncii sale profesionale, n ntregul coninut al vieii. Totul sugereaz desfiinarea mpririi vieii c pn acum n dou, adic ntr-o perioad a dobndirii cunotinelor i cea urmtoare de cheltuire a respectivelor achiziii. n aceast perspectiv sunt reexaminate critic i reevaluate rolul i funciile sistemului colar, finalitile i coninuturile acestuia, metodologiile i modalitile lui de evaluare, una din principala menire a colii fiind aceea de a-l nva pe om s nvee, nzestrndu-l cu un potenial intelectual, caliti de voin i tehnici de munc intelectual. nvarea este o activitate care la fel ca orice alt activitate uman complex trebuie ea nsi nvat. Procesul de nvare implic o anumit tehnic presupune anumite strategii, anumite deprinderi de organizare, asimilare i control care se formeaz prin imitaii, ndrumri, exerciii. Devenind constient de capacitatea lui de a nva, reflectnd asupra ei omul i-a asumat responsabilitatea de a interveni n mecanismele ei cele mai subtile. Am putea spune c omul a nvat s aspire la a controla nvarea n scopul optimizrii influenei ei asupra competenei sale generale, nu doar de a rspunde unui mediu din ce n ce mai complex, ci i de a transforma mediul conform propriilor nevoi, din ce n ce mai complexe. Contientizarea faptului c individul activ autodeterminat se formeaz n timp cu efort susinut (la nceput stimulat din exterior apoi prin autocontrol), a adus n atenia specialitilor n tiinele educaiei problema pregtirii lui n cadrul colii, pentru o nvare independent pe tot parcursul vieii n afara colii. Formarea elevilor pentru a nva independent este o problem de inters major pentru cercettorii educaiei i instruciei dar este i o problem personal a fiecrui individ n parte angajat n activitatea de nvare. Organizarea nvrii rmne una din problemele mult discutate i nerezolvate pe agenda educatorilor. Identificarea, descrierea i optimizarea condiiilor nvrii reprezint momente importante ale proceselor de provocare, organizare i conducere a nvrii. Pentru a fi eficient, educatorul trebuie s tie de unde pornete elevul, ncotro se ndreapt, care sunt condiiile prealabile specifice nvrii dar i ce va fi capabil elevul s nvee n continuare. Profesorul are o contribuie foarte mare, el trebuie s stimuleze interesul elevilor pentru ceea ce face i pentru ceea ce dobndete. El are rolul de a transmite elevilor importana factorilor interni i externi n procesul nvrii astfel acetia fiind capabili s se foloseasc de ei pozitiv n procesul autoinstruirii. Un aspect important este formarea aptitudinilor colare deoarece acestea sunt indispensabile n nvarea ulterioar att n coal ct i n particular. n mod cert dezvoltarea aptitudinilor colare contribuie la creterea capacitii de nvare, la nsuirea temeinic a cunotinelor, a priceperilor i deprinderilor de baz precum i la creterea posibilitilor de aplicare a acestora. Aptitudinea colar este o structur complex i dinamic de funcii psihice, spirit de observaie, organizare perceptiv-motorie, atenie, memorie, imaginaie, gndire, care alturi de motivaie i alte aspecte ale personalitii determin reuita colar a elevului. Pentru a exprima diferena dintre autocontrol i controlul extern n activitatea desfurat de individ, Richard de Clearms ( Zimmerman, Schunk, Self-Regulated Learning and Academic Achievement) a recurs la metafora indivizilor origine i a indivizilor pioni. Indivizii surs (origins) se percep ca origini adic surse ale propriilor intenii de a aciona ntr-un anumit fel, au un nalt sentiment al autodeterminrii, sunt capabili s aleag una dintre mai multe alternative, s-i planifice aciunile, s-i stabileasc singuri obiectivele, s-i gestioneze efortul solicitat de atingere a propriilor obiective, s-i asume consecinele propriilor alegeri. Indivizii pioni se percep ca participani neputincioi la un joc controlat de alii. Probleme de mare actualitate a psihologiei nvrii sunt: identificarea condiiilor instrucionale n care se formeaz mai degrab generatoare de iniiative dect pioni. De Clearms a dezvoltat un program de pregtire a profesorilor pentru a rspunde ct mai consistent nevoii de autodeterminare a elevilor. Acest program prin metodele folosite (instruirea n fixarea de obiective realiste de studiu, n planificarea activitilor pentru atingerea respectivelor obiective, n asumarea responsabilitii personale pentru nvare i cultivarea sentimentului ncrederii n propriile fore) ofer cteva sugestii pentru dezvoltarea programelor instructiv educative care s stimuleze independena n activitatea colar. Maurice Gibbons n lucrarea sa Self directed learning handbook vorbete despre cum i putem nva pe elevi cum s nvee. De asemenea el a realizat un site cu un program special pentru a nva s nvei. n self directed learning (SDL) individul ia iniiativa i responsabilitatea pentru ceea ce se ntmpl. Ei selecteaz, organizeaz i evalueaz propriile lor activiti, care pot fi urmate n orice loc i n orice timp prin orice mijloace i la oricare vrst. n coli profesorii pot lucra pentru SDL n etape. Etapele care trebuie parcurse pentru a trece de la nvarea direcionat de profesori la SDL, sunt: -nvarea autodirijat intenional (introducerea ocazional a SDL n cursuri sau programe care sunt dealtfel direcionate de profesori, de exemplu: proiecte individuale sau scurte introduceri a oricror alte forme de SDL n spectru) - s-i nvm pe studeni s gndeasc independent (cursuri sau programe care accentueaz cutarea personal a nelesului prin explorare, cercetare, rezolvare de probleme i activiti creative); - self managed learning (cursuri sau programe prezentate prin ghidul de nvare pe care studenii le completeaz independent); - self planned learning (cursuri sau programe n care studenii caut rezultate ale cursurilor prin activiti pe care la proiecteaz singuri). ncrcat cu idei de nvare, instrumente i exemple, cartea ofer profesorilor i directorilor colilor un program inovativ pentru a customiza nvarea cu nevoile individului, i pentru a-i motiva pe studeni pentru a lua responsabiliti din ce n ce mai mari pentru a decide ce i cum ar trebui s nvee. S. Paris i J. Byrnes vorbesc despre necesitatea de a-i instrui pe elevi despre teoriile nvrii i consider c aceste teorii se formeaz n clas. Elevii sunt influenai de climatul clasei ct i de atitudinea i comportamentul profesorilor. Ei consider c tehnicile instrucionale tradiionale deseori conduc la formarea auto-deprecierii i auto-eurii teoriilor nvrii ale copiilor, i din acest motiv au aparut multe inovaii n instrucie care s promoveze nvarea i motivarea copiilor, realizate de Borowski, Carr, Rellinger (B. Zimmerman- Self Regulated Learning and Academic Achievement). Aceste tipuri de instructii inovatoare sunt: dac teoriile copiilor despre nvare sunt incorecte sau eronate atunci instrucia direct (direct instruction) trebuie s-i ajute s-i modifice prerile. Cercetrile au decoperit c profesorii pot s ofere explicaii mai convingtoare despre strategiile de nvare care mbuntesc cunotinele i folosirea tacticilor de ctre elevi. Un alt tip este predarea i de ctre elevi i dialogurile despre nvare. A treia categorie de instrucie inovatoare implic nvarea cooperativ. Dinamica cooperativ include discuii n grup, argumente i nsuirea strategiilor de nvare. Instrucia efectiv trebuie s accentueze i s extind teoriile copiilor despre nvare pentru a avea un neles pentru ei. S-au fcut multe cercetri referitoare la strategiile de nvare. Acestea au relevat faptul c individul care nvat poate accede la aceste strategii att n cadrul unui sistem de instruire ct i prin autoinstruire. Practica colar a pus n faa cercettorilor probleme concrete legate de aspectele imediat sesizabile ale nvrii strategiilor de nvare: pot fi ele nvate?, pot fi nvai elevii s nvee strategiile activate ntmpltor?, poate nva din modul n care i-a amintit o cunotin cum s-i aminteasc i alte cunotine n alte situaii de nvare? Aa cum afirm J.W.Rigney (V. Negovan Autonomia n nvarea academic), Sistemul instrucional poate fi proiectat astfel nct s ajute elevii s contientizeze c au, de fapt, strategii cognitive i, prin acestea, s le faciliteze utilizarea ulterioar a acestor strategii. Unii teoreticieni par s acorde prioritate strategiilor cognitive ca obiectiv al instruirii i au n vedere planificarea secvenelor de instruire astfel nct cei care nva s-i perfecioneze aceast categorie de strategii (de receptare, de codificare a informaiei verbale, de stocare i regsire). Dar s-a observat c planurile de nvare a unor astfel de strategii par s necesite organizarea unei mari varieti de situaii practice pe o perioad de mai multe luni. Depirea stadiului n care instruirea i propune s nvee elevii strategiile cognitive este evident n faptul c s-au dezvoltat o serie de programe de stimulare a nvrii automotivate, a (auto)disciplinei colare, a nvrii independente, a asumrii de roluri.(I.Neacu- n V. Negovan Autonomia n nvarea academic). S.Derry ntr-un studiu din 1989 (a pune strategile nvrii n funcie) se ntreab pentru ce fel de elevi se poate concepe un program explicit de nvare a strategiilor nvrii. Cercetrile din 1990 i 1992 realizate de Ghatala, Prissley, Haris axate pe problematica exigenelor pe care le impune predarea strategiilor de nvare au permis formularea recomandrii ca strategiile nvrii s fie nvate explicit din cele mai mici clase pna n clasele mai mari. Cum? se poate face acest lucru, ramne nc o provocare pentru teoria i practica educaiei. (V. Negovan Autonomia n nvarea academic). Specialitii n tiinele educaiei vd relaia ntre modelele de instruire i strategiile nvrii c o relaie cu dinamic specific, extrem de complex. Pentru a accede la nvarea strategic elevii trebuie s fie ajutai de profesor s nvee deprinderile metacognitive, s nvee s-i cunoasc propria gndire, s-i monitorizeze i controleze capacitatea de procesare a informaiilor, s devin contieni de existena strategiilor gndirii. Implementarea unui curriculum axat pe strategiile nvrii este o problem de natur s revoluioneze modelele de instruire. Elaborarea unui asemenea curriculum a devenit o nalt prioritate n educaie i i s-au identificat cteva importante principii: - expunerea elevilor la un numr mare de strategii diferite, nu doar unei strategii generale de nvare ci i unor tactici specifice; - predarea unor cunotine condiionale despre: cnd?, unde?, i de ce? - se folosesc strategii variate;

- instruirea direct n nvarea prin scheme; - dezvoltarea dorinei elevilor de a folosi strategii de nvare. n studiul su nvarea academic independent, ghid metodologic, Ioan Neacu precizeaz aspectele pe care se focalizeaz tiina i arta disciplinelor academice n nvmntul superior i anume: organizarea inteligent i profesionalizat a cunoaterii; reglarea strategiilor comunicrii n funcie de cunoaterea nevoilor sociale, cognitive, emoionale i spirituale ale studenilor, exprimate n cutarea sensului studiului, n interogaii, n ipoteze, n interactiviti directe sau mediate; cretera relaiei studentului cu obiectul nvrii/studiului devenit mai profound, mai sintetic, mai divers, mai integrative, mai aplicat i orientate spre transparen public; introducerea unor noi componenete ale paradigmei IAI, ntre care semnalm tehnicile de dinamizare a studiului, asimilarea/formarea de competene reflective n aciune, metacogniia, depirea granielor (in)vizibile dintre experien, cunoatere i propriul EU, acceptarea caracterului temporar al unor elemente ale cunoaterii i competenelor. I. Neacu specific care este consecina unor astfel de considerente care se resimte la nivelul comunitii tiinifice i al administraiei universitare prin crearea n campusurile universitare i/sau introducerea n curriculum academic a unui curs special i al unor consilieri pentru nvare/studiu. Referitor la conduita didactico-tiinific din mediul universitar se formuleaz urmtoarele ntrebri: - n ce msur instrucia se centreaz pe transmiterea unui volum ct mai mare de cunotine i mai puin pe echilibrul dintre economia cunotinelor academice i dispozitivele reale ale personalitii studenilor pentru a putea stapni optimul cognitiv-informaional, procedural i acional prin proiectare, nvare, utilizare i transfer nespecific; - n ce msur cadrele didactice contientizeaz necesitatea unor metacompetene de tip metacognitiv bazate pe gndire critic, autonom, aplicat, pe conduit creativ; - ct timp, efort inteligent i vocaie investesc universitarii n formarea la studeni a unei conduite inteligente de bun nivel academic? - ce gndesc i cum proiecteaz universitaile astzi paradigma nvrii continue pe tot parcursul vieii. Cercetarea noastr vine tocmai n sprijinul acestei idei, aceea de introducere n curriculum academic a unui curs special n vederea instruirii studenilor pentru nvarea auto-reglatoare.

2. Problema de cercetare: 2.1. Tema cercetrii Aceast cercetare i propune s afle opiniile studenilor referitoare la introducerea unui curs special n cadrul planurilor de nvmnt universitar cu scopul de a-i pregti pe studeni pentru nvarea pe parcursul ntregii viei, pentru nvarea independent. Se va ncerca identificarea motivelor pentru care studenii ar urma acest curs cu funcii de: motivaie pentru nvare, identificarea stilurilor i strategiilor de nvare, fixarea obiectivelor nvrii n funcie de propriile nevoi, planificarea, monitorizarea i evaluarea nvrii, formarea i dezvoltarea capacitilor cognitive, metacognitive, metamotivaionale i de management al resurselor. Cercetarea i propune s identifice gradul de contribuie al studenilor la propria lor formare, prin utilizarea unor ghiduri de nvare autodirijat, motivaia lor pentru a se pregti i dezvolta c indivizi capabili de a nfrunta singuri i cu succes obstacolele vieii, n special cele ce in de formarea profesional.

2.2. Identificarea variabilelor

Variabila este o proprietate a fenomenelor cercetrii i anume proprietetea de a se schimba, de a-i modifica dimensiunile, de a lua valori diferite de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta. Variabila independent descrie fenomene care reprezint cauza, factorii sau condiiile introduse intenionat de ctre cercettori n procesul pe care-l studiaz. Variabila dependent descrie efectele sau rezultatele produse de variabila independent. Variabilele dependente : V 1. performanele obinute de studeni, V 2. motivaia pentru nvare i pentru urmarea cursului, V 3. transferul, V 4. autoformarea. Variabilele independente: V 5. curs pentru nvarea autodirijat, V 6. ghiduri de nvare independent, V 7. profesori de specialitate, V 8. strategii de nvare. 2.3. Ipotezele cercetrii

Ipoteza reprezint o reflectare ntr-o form specific a realitii obiective, este un enun cu caracter de probabilitate despre esena, intercondiionarea i cauzalitatea faptelor, fenomenelor i proceselor socio-umane. (Septimiu Chelcea Tehnici de cercetare sociologic). O ipotez stabilete ateptrile cercetrilor referitoare la o relaie dintre variabile n cadrul problemei de cercetare. Ipoteza reconstituie o explicaie plauzibil ce urmeaz a fi verificat prin faptele de observaie . Plauzabilitatea ipotezelor rezult din acordul cu cunotinele verificate anterior. Ipoteza orienteaz demersurile ulterioare ale crecetrii. Obinerea unor noi cunotine constituie principala funcie a ipotezelor n cunoaterea tiinific n general i n cunoaterea sociologic sau psihologic n special Poetul mistic german Novalis spunea: ipotezele sunt plase; numai cel care le arunc va putea prinde. Septimiu Chelcea afirm aceast exprimare ns adaug c trebuie s nnozi plasele astfel nct s mreti probabilitatea de a prinde i pe ct posibil chiar exemplare uriae. Se pune deci problema condiiilor de validitate a ipotezelor. Pentru a fi valide ipotezele trebuie s se bazeze pe fapte reale, s fie verificabile, s utilizeze concepte operaionale i specifice, s nu piard din generaliti. Facnd legturi ntre variabilele dependente i independente se deduc urmtoarele ipoteze de cercetare: I.1. dac s-ar introduce un curs pentru nvarea academic cu funciile: instruire a studenilor s nvee cum s nvee, formarea capacitilor, aptitudinilor i competenelor necesare nvrii independente pe tot parcursul vieii, atunci ne ateptm ca studenii s obin mai multe performane n nvare;

I.2. dac acest curs este susinut de profesori de specialitate, atunci studenii vor fi mai motivai s participe la el, s depun efort pentru propria formare i vor avea un model de urmat;

I.3. dac studenii ar studia ghiduri de nvare autodirijat, atunci ar contribui mai mult la propria lor formare i vor face mai uor transferuri n asimilarea cunotinelor;

I.4. dac studenii i nsuesc n cadrul cursului strategii de nvare, atunci vor realiza transferul cu succes n orice alte situaii de nvare.

2.4. Obiectivele cercetrii

O1. aflarea opiniilor studenilor cu privire la modul de instruire pentru nvarea independent academic; O2. autoevaluarea propriilor capaciti i deprinderi de nvare; O3. identificarea stilului de nvare preferat; O4. conceperea unor soluii eficiente pentru a realiza schimbarea metodelor tradiionale de instruire; O5. motivarea studenilor pentru a-i dezvolta capacitile deprinderile i abilitile de nvare; O6. (auto)informarea studenilor despre programele existente pentru pregtirea lor. O7. identificarea nevoilor de nvare ale studenilor;

2.5. Descrierea eantionului

Orice domeniu al socialului este particularizat de persoanele care activeaz n cadrul su. Altfel spus universul investigat este reprezentat de populaia de actori sociali. Eantionarea este tehnica metodologic prin care devine posibil formularea de inferene despre un univers (populaie), prin investigarea acelei pri din cadrul su care este definit prin procedee statistice adecvate. (L. Vlsceanu- curs Lucian Ciolan). generalizrii rezultatelor la nivelul ntrgii populaii. n termeni statistici cu ct un eantion este mai mare cu att el este mai precis sau ofer posibilitatea de formulare ct mai exact a estimaiilor. Scopul eantionrii este de a genera premise pentru continuarea i finalizarea unei cercetri sociale. Populaia int n cadrul cercetrii noastre este reprezantat de ctre studeni. Metoda de eantionare pe care am folosit-o este metoda neprobabilist, neaplicndu-se procedee i proceduri statistice standard. Tipul de eantionare neprobabilist folosit este eantionarea orientat, fiind selectai studeni din cadrul Facultii de Psihologie i tiinele Educaiei, ntru-ct acetia dispun de mai multe informaii despre nvare i ne pot formula o prere mult mai clar. Chestionarul va fi aplicat unui numr de 60 de studeni din cadrul Facultii de Psihologie i tiinele Educaiei, din anul IV. Focus grupul va fi aplicat unui numr de 7 studeni din cadrul aceleiai faculti dar de la grupe diferite, pentru a nu exista o relaie de prietenie ntre ei riscnd s ofere rspunsuri asemntoare. Eantionul include att fete ct i biei cu vrste omogene pentru o mai corect interpretare a rezultatelor. Aceasta ofer posibilitatea tehnic de selecie a unei pri din populaie n vederea analizei exhaustive i pe aceast baz a

2.6. Caracterizare general a metodelor folosite

n cadrul acestei cercetri vor fi folosite dou metode de cercetare, una calitativ i una cantitativ. Metoda cantitativa folosit este chestionarul iar cea calitativ este focus grupul. Cercetarea cantitativ se bazeaz pe date msurabile, observabile. n acest tip de cercetare obiectivele cercetrii necesit colectri de date cu privire la cti oameni au pareri similare sau au anumite caracteristici. n cercetarea calitativ obiectivele cercetrii necesit ca informaia s fie relevant cu privire la modul n care oamenii gndesc i simt despre o chestiune, sau de ce oamenii iau diferite decizii, comportndu-se ntr-un anume mod. 2.6.1. Chestionarul de cercetare reprezint o tehnic i corespunztor un instrument de investigare constnd dintr-un ansamblu de ntrebri scrise i eventual imagini grafice, ordonate topic i psihologic, care prin administrarea de ctre operatorii de anchet sau prin auto-administrare determin din partea persoanelor anchetete rspunsuri ce urmeaz a fi investigate n scris. n cadrul chestionarului individul care rspunde o face ntr-un cadru fixat dinainte de ctre specialist. Chestionarul surprinde sensul obiectiv al conduitelor, corelndu-le cu indicatori ai determinanilor sociali. Foarte frecvent aa cum remarca Bernard Philips (S. CHelcea Tehnici de cercetare sociologic), pentru ordonarea logic a ntrebrilor din cadrul chestionarului se ia drept criteriu timpul: subiectul este pus n situaia de a rspunde mai nti despre trecut, apoi despre prezent i la urm despre viitor. Un alt criteriu este gradul de abstractizare, mai nti se va rspunde la ntrebrile concrete i apoi la cele mai abstracte. Ploaia de ntrebri ne ofer problematica cercetrii, orict de abundente ar fi se impune o selecie a stimulilor n raport cu ipotezele cercetrii. n afara testrii ipotezelor, chestionarul n-ar avea nici o valoare. ntrebrile sau imaginile cuprinse n chestionar au funcia de stimuli declanatori de comportamente verbale sau nonverbale. Comportamentul verbal-rspunsul la ntrebri i exprimrile verbale determinate de stimuli- variaz de la individ la individ. Asupra acestui comportament intervin o mulime de factori: personalitatea celui anchetat, situaia-cadru de desfurare a anchetei, personalitatea celui ce realizeaz ancheta, tema investigaiei, structura chestionarului, timpul cnd are loc ancheta. Chestionarul a fost aplicat studenilor de la Facultatea de Psihologie i Stiinele Educaiei din anul IV. Au fost completate un numr de 50 de chestionare.

Pentru a facilita urmrirea rezultatelor obinute n urma chestionarului l vom ataa n continuare.

CHESTIONAR

1. Este prima dat cnd suntei student? (a) Da (b) Nu

2. A cta facultate o frecventai? (a) prima facultate (b) a doua facultate (c) a treia facultate

3. Este important s stim s nvm singuri? Pe o scal de la 110, ncercuii cifra care s-ar potrivi opiniei dumneavoastr:

Neimportant 1 2 3 4 5 6 7

Foarte important 8 9 10

4. Au studenii cunotine, deprinderi i abiliti de nvare autodirijat? (5) da foarte muli studeni (4) da muli studeni (3) da ntr-o msur relativ (2) da puini studeni (1) da foarte puini studeni

5. n ce msur considerai c dumneavoastr tii s nvai singur? (5) n foarte mare msur (4) n mare msur (3) n msur relativ (2) n mic msur (1) n foarte mic msur

6. Enumerai cel puin 5 metode de nvare individual folosite de dumneavoastr:

7. Cnd considerai c v-ai nsuit cunotinele, deprinderile i abilitile de nvare individual? (a) n coala general (b) n liceu (c) n facultate (d) alte situaii..

8. Cum v-ai nsuit teoriile i strategiile de nvare auto-dirijat?

(a) singur pe parcursul anilor de studiu (b) am avut modele printre profesori (c) am studiat singur articole, cri, ghiduri despre acest subiect (d) n clas prin instrucia profesorilor (e) alte situaii.

9. n ce msur apreciai frecvena dumneavoastr la cursurile facultii? 5 Frecven total 4 Frecven mare 3 Frecven medie 2 Foarte mic frecven 1 Prezena doar la examene

10. Cum motivai frecvena dumneavoastr la cursurile facultii? (a) m intereseaz toate materiile studiate, sunt necesare pentru (b) merg doar la cursurile care mi plac i consider c mi sunt de folos; (c) merg la cursuri dac imi place modul de predare al profesorilor; (d) frecventez cursurile n funcie de alte activiti (loc de munca, alt facultate, cursuri de perfecionare); (e) nu m prezint la cursuri pentru c nu sunt interesante i nu m ajut cu nimic. formarea mea;

11. Au fost fcute la facultatea dumneavoastr cursuri n scopul instruirii studenilor pentru nvare individual? Specificai denumirea acestor cursuri:

12. Dac s-au fcut astfel de cursuri ai participat le ele? (a) da am participat la ele; (b) nu, n-am participat la ele.

13. Dac nu, ai dori s participai la astfel de cursuri? (4) Da (3) Nu (2) Uneori (1 ) Fr opinie

14. ncercuii din cele prezentate mai jos motivele pentru care ai fercventa acest curs: (7) m-ar forma pentru a m descurca n orice situaie de nvare i la (6) mi permite nsuirea unor metode i tehnici de nvare eficient; (5) voi deveni un bun manager al propriei activiti de nvare: (4) mi voi cunoate mai bine stilul i capacitile de nvare; (3) m-ar ajuta s-mi mbuntesc performanele colare; (2) mi-ar oferi oportunitatea s cunosc metodele de nvare ale mai (1) a avea un numr mai mare de credite; multor persoane; orice vrst;

15. Precizai cel puin 3 motive pentru care nu ai participa la acest curs:

16. n ce an de facultate considerai c ar trebui s se desfoare acest curs? (6) n anul I de facultate (5) n anul II de facultate (4) n anul III de facultate (3) n anul IV de facultate (2) n toi aniii (1) alte situaii..

17. Pentru a fi eficient cte ore ar trebui s fie prevzute pentru acest curs n cadrul planurilor de studii? (a) un curs pe sptmn (b) 2 cursuri pe sptmn (c) un curs pe lun (d) alte situaii

18. Enumerai cel puin 4 teme care ar putea fi dezbtute la un asemenea curs:

19. n care din urmtoarele situaii ai frecventa acest curs? (3) cursul este susint de profesori specializai n educaie; (2) cursul este susinut de profesori cu alte specializri; (1) indiferent dac profesorul este specializat.

20. De ce credei c e nevoie de un personal de specialitate care s ne nvee cum s nvm?

21. n ce msur participai la propria dumneavoastr formare pentru nvarea individual? (5) n foarte mare msur (4) n mare msur (3) n msur relativ (2) n mic msur (1) n foarte mic msur

22. Este suficient ceea ce se nva n coal pentru a putea face fa orcrei situaii de nvare? (a) da este suficient (b) da este suficient doar pentru o perioad de timp (c) nu, nu este suficient

23. Pentru o mai bun autoformare e necesar studierea unor ghiduri de nvare autodirijat. (3) acord total (2) acord parial (1) dezacord

24. n ce msur utilizai n nvare urmtoarele metode i tehnici de nvare? Ierarhizai-le n ordinea preferinelor de la 5 la 1. (a) fixarea clar a scopului nvrii (b) planificarea pailor studiului (5).. (4)..

(c) evitarea influenelor externe care mpiedic nvarea (d) pregtirea din timp a temelor i subiectelor pentru examene (e) dozarea optim a cantitii de informaie pe unitate de timp (f) tehnici de lectur rapid i eficient (3).. (g) tehnici de eliminare a stresului (h) nvarea textului prin scheme (i) formularea de ntrebri n timpul ascultrii unui mesaj (j) monitorizarea progresului n atingerea obiectivelor stabilite (k) recapitularea temelor (2).. (1)

25. Indicai gradul de satisfacie cu privire la strategiile de nvare pe care le stapnii: (5) foarte nesatisfcut (4) nesatisfcut (3) indecis (2) satisfcut (1) foarte satisfcut

26. Considerai c stpnirea strategiilor de nvare v permite rezolvarea cu succes a orcror situaii de nvare? (5) acord total (4) acord parial (3) nici acord nici dezacord (2) dezacord parial (1) dezacord total

27. n ce alte situaii utilizai sau vei putea utiliza strategiile de nvare individual?

Facultatea Secia Anul.. Vrst Sex

2.6.2. Focus grupul este un interviu semi-structurat care ne permite s aflm percepiile, motivaiile, sentimentele, nevoile i atitudinile oamenilor. Prin intermediul acestei metode obinem informaii mai puin concrete ns mai utile sub aspectul modului n care oamenii gndesc i relationeaz. J.C. Abric (Abric Psihologia comunicrii, 2002) menioneaz despre acest tip aparte de interviu: creat de R. Merton, este menit s studieze fenomenele de persuadare n mas, bucurndu-se n ultimii ani de un interes crescnd n Europa; acest interviu vizeaz probleme ca: studierea reprezentrilor sociale, analiza impactului campaniilor de prevenire a SIDA. J.C. Abric, citindu-l pe Maisonneuve, consider c principiul focus-grupului este s exploreze reaciile subiectului la o situaie pe care a trit-o. G. Anderson (Anderson, G. Fundamentals of educational research ) descrie focusul ca o discuie informaional, neoficial, structurat i moderat cu grij, n care ideile unei persoane ghidate de alii, creeaz o reacie nlanuit de dialoguri informative. Focusul implic un cadru relaxant i sigur n care subiecii sunt ncurajai s mprteasc aprecieri i comentarii pozitive i negative fixnd o anume tematic. Acest cadru permite clasificarea i modificarea ntrebrilor, intensificarea discuiei i nlnuirea reaciilor i dialogurilor. Focus grupul este un grup de discuiii ntre 6-10 persoane, condus de un moderator. Discuiile se poart pe o tem dat, bine definit anterior ntlnirii de grup. Uneori cercetarea de tip focus grup se realizeaz naintea crecetrii cantitative. Identificarea unor tendine de comportament faciliteaz alctuirea chestionarului pentru cercetarea cantitativ. Aceast metod poate fi folosit i concomitent cu cercetarea cantitativ atunci cnd populaia int i pattern-urile de gndire i comportament ale acesteia sunt cunoscute i vom obine o cantitate mai mare de informaii, cum este cazul cercetrii de fa. Deasemenea focus grupul poate urma cercetrii cantitative i poate furniza insight-uri cu privire la interpretarea rezultatelor ntregii cercetri sau poate sugera strategii de aciune. Avantajele focus-grupului: - Posibilitatea de a genera o cantitate mare de informaii despre un subiect precis; - Ofer respondentilor prilejul de a-i exprima n detaliu sentimente, opinii i atitudini; - Costul relativ mic; - Ofer ocazia de a afla ce gndesc cu adevrat subiecii; - Este un prilej de exprimare imediat a reaciilor; - Ofer moderatorului posibilitatea de a adresa ntrebri de tipul Ce-ar fi dac?; - Pot genera idei i zone de interes care nu au fost luate n considerare iniial.

Dezavantajele focus-grupului - Rezultatele nu sunt reprezentative pentru toti indivizii unei anumite categorii; - Numrul limitat de ntrebri care pot fi adresate; - Pot exista persoane care s le domine pe celelalte, afectnd astfel echilibrul discuiilor; - Interaciunea membrilor grupului; - Comentarii/preri particulare ce nu se pot extrapola majoritii; - Efectul pe care l poate avea ordinea subiectelor de discuie asupra reaciilor participanilor. Focus grupul a avut ca tem de discuie nvarea autodirijat. Aceast tem a fost bine definit anterior ntlnirii de grup. Persoanele care au participat la discuie fac parte din cadrul colectivului de studeni de la Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei, din anul IV. Acestea mai au i alte caracteristici comune i anume: aceeai ocupaie-studeni, vrsta ntre 20-25 de ani, i un grad ridicat de omogenitate referitor la tema principal a discuiei, sunt studeni la o facultate care studiaz omul i ne pot formula mult mai multe idei despre aceast tem. Locul de desfurare a fost ales ntr-o sal de seminar, care a fost amenajat astfel nct subiecii s se simt confortabil i s nu fie n mod excesiv stimulai auditiv i vizual, pentru ca acetia s se poat concentra asupra discuiei. Recrutarea s-a fcut aleator n cadrul facultii, fiind alei studeni de la seciile de Pedagogie i Psihologie din anul IV de studiu. Timpul de desfurare al focus grupului a fost de 2 ore. Ghidul de interviu Este instrumentul principal de lucru al focus grupului. Dac ntrebrile din ghidul de interviu sunt bine formulate, rezultatele cercetrii vor fi pe msur. Un ghid de interviu bine realizat uureaz munca moderatorului, permindu-i s urmreasc mai atent dinamica de grup sau s dezvolte ideile noi care pot aprea n grup i care ar putea servi cercetrii, dei nu au fost gndite anterior. naintea nceperii discuiei propriu-zise s-au realizat urmtoarele: - prezentarea moderatorului, prezentarea scurt a instituiei pe care o reprezint i explicarea rolului su; - prezentarea temei discuiei: nvarea autodirijat, importana ei, modaliti de dezvoltare a acesteia la studeni n cadrul facultii; - regulile discuiei: nu exist rspunsuri corecte sau greite; este de dorit ca subiecii s vorbeasc tare i pe rnd i s participe toi la discuie; - necesitatea notrii ideilor expuse pe timpul discuiei, asigurarea studenilor despre confidenialitatea celor discutate; - prezentarea subiecilor prezeni la focus grup. Fiind realizat ntr-o instituie colar, focus grupul s-a desfurat mai degrab sub forma unei discuii colegiale de grup (peer group discussion). ntrebrile din ghidul de interviu am cutat s respecte o succesiune logic, cronologic i psihologic i s acopere toate obiectivele propuse la nceputul cercetrii. Acestea sunt variate, am utilizat ntrebri deschise, de spart gheaa, ntrebri introductive, pentru a intra n ritmul discuiei, ntrebri de legtur, ntrebri cheie care au n vedere obiectivele cercetrii, ntrebri ipotetice i ntrebri finale.

2.7. Proiectarea cercetrii

Locul de desfurare: n cadrul Facultii de Psihologie i Stiinele Educaiei Durata: Fazele cercetrii Faza documentrii Faza elaborrii instrumentelor Faza prechestionrii Culegerea datelor Interpretarea datelor Finalizarea temei Iulie 2005- februarie 2006 Februarie 2006 Martie 2006 Martie-aprilie 2006 Mai 2006 Mai 2006 ntrebrile ghidului de interviu Luna/An

1. Suntei n anul IV. Cum v-ai simit la facultate? 2. V simii pregtii s intrai n lumea profesional? 3. Ce puncte tari i ce puncte slabe are facultatea la care suntei? 4. Cum a contribuit Universitatea la pregtirea dumneavoastr pentru viaa social i profesional? 5. Pentru a ne descurca n via e important s tim s nvm singuri? De ce? 6. Dumneavoastr considerai c tii s nvai singuri? 7. Unde i cum ai nvat cum s nvai? 8. Ce contribuie au avut pn acum instituiile colare i cadrele didactice la pregtirea dumneavoastr n nvarea individual? Exemplificai! 9. V cunoatei stilul i capacitile de nvare? 10. Care sunt cele mai folosite metode de nvare de dumneavoastr?

11. Unde credei c avei lipsuri? 12. V sunt suficiente strategiile pe care le stapnii pentru a face fa situaiilor din societatea actual? 13. Ce prere avei despre introducerea unui curs special pentru a nva cum s nvei? 14. n ce condiii ai merge la acest curs? Ce motive ai avea s nu-l frecventai? 15. Ce caliti at trebui s aib profesorul care ar ine acest curs? 16. n condiiile n care ai terminat facultatea, studierea unor ghiduri ar contribui la propria formare? 17. Ce activiti sau situaii v-ar determina s consultai ghidurile de nvare autodirijat? 18. Este necesar implicarea noastr la propriul proces de formare? 19. S spunem c putei schimba un singur lucru n legtur cu participarea dumneavoastr la autoinstruirea pentru nvarea individual. Ce ai schimba? 20. Dac ai avea parte de decizie n cadrul facultii ce ai schimba pentru a- i pregti pe studeni pentru o nvare pe tot parcursul vieii?

CAPITOLOL IV REZULTATELE CERCETRII INTERPRETRI, COMENTARII

1. Performanele studenilor n cadrul acestei cercetri ne-am propus s aflm opiniile studenilor referitor la efectul pe care l-ar avea introducerea unui curs pentru nvarea autodirijat n cadrul facultii, motivele care iar determina s acorde importan acestui curs i s-l frecventeze, modul n care contribuie strategiile didactice la autoformarea lor i la transferul de cunotine n cadrul unei noi nvri. Prima ipotez a problemei de cercetare este aceea conform creia participarea studenilor la un curs de formare a nvrii autoreglatoare i-ar ajuta s obin performane mai mari n nvare, att n nvarea academic ct i n nvarea pe tot parcursul vieii. Aceast ipotez am investigat-o cu o metod de cercetare cantitativ, chestionarul i printr-o metod calitativ i anume focus grupul. Att n chestionar ct i n focus grup am adresat studenilor ntrebri referitoare la importana nvtrii autodirijate, la modalitile i momentele n care i-au format pn n prezent cunotine i capaciti de nvare autoreglatoare. Totodat am adresat ntrebri care au avut scopul de a evidenia strategiile de nvare pe care acetia le dein. Am considerat important s aflm iniial dac studenii tiu s nvee i ce anume a contribuit la aceast nvare. Aceste aspecte sunt evideniate de itemii 4, 5, 6, 7, 8, 14, 24 din chestionar i itemii 6, 7, 8, 9, 10, 13 din ghidul de interviu. Vom prezenta rezultatele pe care le-am obinut. Primele dou ntrebri din cadrul chestionarului sunt ntrebri introductive, caut s-l introduc pe cel care completeaz chestionarul n mijlocul problemei. Ele au deasemenea i scopul de a afla experiena studenilor n nvarea din mediul academic. Acest lucru este important ntru-ct studenii care nu mai sunt la prima facultate ar trebui s aib mult mai multe competene, aptitudini i cunotine de nvare individual. n urma chestionrii a rezultat c doar 4 studeni sunt la a doua facultate, ceea ce nseamna c exist omogenitate n ceea ce privete durata studiilor. Un alt aspect pe care dorim s-l aflm de la studeni este nota pe care ei o acord importanei nvrii individuale. Nota acordat de majoritatea dintre ei dup cum se observ i n fig.1, este nota maxim. Am verificat n ce msur cei care au acordat nota maxim consider c au cunotine, deprinderi i abiliti de nvare individual; cei mai muli consider c tiu s nvee n msur relativ, i foarte aproape de numrul acestora sunt cei care tiu s nvee singuri n mare msur. (Fig.2)

Item-ul 5 din ghidul de interviu verific importana pe care o ofer studenii necesitii de a ti s nvei, n rspunsurile lor fiind surprinse i modul n care sunt utilizate cunotinele, capacitile i aptitudinile de nvare independent. Toi au considerat c este important deoarece nu vom avea mereu un profesor lng noi care s ne ndrume cum s depim problemele sociale, pentru a te cunoate mai bine asta nsemnnd s stii ce vrei, ce ai nevoie, ce i trebuie s afli, cum s obii ceea ce ai nevoie. Dup cum se observ au fost surprinse dou aspecte n prerile lor, pe de o parte utilitatea cunoaterii nvrii autodirijate, aceea de a ne pregti pentru nvarea de-a lungul ntregii viei i pe de alt parte au fost surprinse strategii ale nvrii autodirijate, ca stabilirea obictivelor, cunoaterea proprie, a necesitilor, modaliti de ndeplinire a obiectivelor.

A ti s nvei presupune att autoevaluare ct i evaluarea celor din jur, observarea modului de lucru, a performanelor obinute, a tehnicilor i metodelor folosite. Am aflat opinia lor despre nivelul de pregtire al studenilor n general; totodat am verificat dac persoana respectiv se identific cu ceilali studeni. n cazul n care au existat cursuri de formare pentru nvarea autodirijat atunci marea parte ar trebui s stpneasc competenele necesare. Astfel la ntrebarea dac studenii stiu s nvee cei mai muli au ales rspunsul de mijloc, n msur relativ, la fel i la ntrebarea n ce msur dumneavoastr tii s nvai, ns este destul de mare i numrul celor care consider c tiu s nvee n mare msur. (Fig.3) Important este s aflm dac ei tiu cu adevrat s nvee, dac strategiile pe care le dein sunt suficiente pentru o nvare performant. Aadar am verificat ce strategii de nvare stapnesc studenii, ct de variate i de eficiente sunt i mai ales ct de importante sunt pentru desfurarea cu succes a activitii de nvare.printre metodele cele mai utilizate sunt: folosirea schemelor ajuttoare, structurarea coninutului pe uniti de nvare i intervale de timp, repetrile, recapitulrile, sublinierea cuvintelor cheie, asocierea cuvintelor, scoaterea ideilor principale. Printre strategiile numite cel mai puin se afl: stabilirea pailor studiului, pregtirea din timp a temelor, utilizarea ntrebrilor, fixarea clar a scopului, asigurarea condiiilor ambientale, evitarea influenelor externe. Dup cum am observat multe din strategiile utilizate sunt pentru memorare, iar strategii foarte importante ca stabilirea obiectivelor, planificarea, evaluarea sunt amintite de foarte puini studeni sau chiar deloc. La fel strategii metacognitive, metamotivaionale, cunoaterea i folosirea stilului de nvare nu sunt menionate. Acest lucru demonstrez c studenii dein o paleta destul de resrtns de strategii de nvare i necesit mbogirea ei, pentru ca nvarea s devin mult mai eficace i eficient.

Dac facem o comparaie ntre strategiile de nvare elaborate de muli teoreticieni i strategiile utilizate de studeni am putea spune ca acetia din urm au un repertoriu destul de srac. Cei mai muli folosesc n special repetiia i sublinierea precum i cteva tehnici de memorare. Sunt strategii de care nu sunt contieni c le folosesc, ns este important s fie dezvoltat aceasta list de strategii i diversificat, pentru ca aa se pot depi doar situaiile de memorare a unui material. S-au realizat foarte multe studii despre modul n care omul nva cum s i controleze nvarea, cauzele care contribuie la nsuirea strategiilor de nvare, cum asimileaz factorii exteriori i cum contribuie acetia la formarea lui. n lucrarea de fa dorim s aflm opinia studenilor despre momentul i modul n care ei au devenit autoreglatori. Aceste ntrebri ne ofer i informaii despre factorii care au contribuit la formarea lor ntr-un anumit moment. n proporii aproape egale n facultate i n coala general. Aadar cei mai muli dintre ei au rspuns c i-au format cunotine i abiliti de nvare individual n liceu., iar

Dup cum se observ i n fig.4 dintre cei care au nvat n coala general i n facultate tehnici i metode de nvare, precizeaz c le-au nvat singuri de-a lungul anilor, intervenia colii din punctual lor de vedere lipsete, iar dintre cei care au menionat liceul exist un numr mai mic, relativ egal de studeni care consider c n formarea lor au avut modele printre profesori sau au studiat articole, cri, despre acest subiect. Chiar i din precizrile studenilor n cadrul interviului referitor la momentul i modul n care i-au nsuit nvarea independent majoritatea au menionat liceul, pe lng familie, profesori i unii facultate. Cercetarea noastr ia n considerare introducerea unui curs pentru nvarea independent n cadrul facultii ns ne ntrebm dac acesta nu ar trebui introdus n cadrul curricumului n anii mai mici de coal Itemul 11 din cadrul chestionarului are rolul de a vedea dac n cadrul facultii frecventate de studeni au fost fcute sau sunt fcute cursuri speciale care au ca scop formarea pentru a nva singur. Studenii au avut ca sarcin i specificarea acestor cursuri. Majoritatea au specificat c nu s-au realizat pn n prezent nici un astfel de curs, ns au existat i persoane care au amintit cteva cursuri care au avut ca scop instrumentarea studentului cu metode i mijloace de nvare. Ei au exemplificat cursul de Metode i tehnici de nvare i Psihologia nvrii. Prin aceste rspunsuri putem deduce mai multe: odat c studenii nu perceput aa cum trebuia scopurile acestor cursuri, motiv pentru care nu le-au menionat n chestionare, i pe de alt parte se poate observa contribuia universitii la pregtirea studenilor n acest scop. n multe cercetri realizate pe tema nvrii autoreglatoare teoreticienii contureaz modele de predare care s aib n vedere acest aspect, modele n care profesorul are un rol foarte important. Dei anumii studeni, n timpul focus grupului au considerat c coala sau profesorii nu au avut nici o contribuie la formarea lor, muli au dat exemple de sfaturi ale profesorilor, de tehnici folosite de acetia pentru a-i instrui pe elevi cum s nvee, aceti profesori facnd parte din cadrul cadrelor didactice din liceu. Din relatrile lor am mai desprins un aspect, acela c profesorii erau tineri i mai nelegtori vizavi de problemele lor. Aa cum am specificat i n problema de cercetare, susinem introducerea unui curs care s aib scopul de a-i pregti pe studeni s-i conduc singuri activitatea de nvare. Este necesar un curs distinct ntru-ct aa se pot dezbate mai clar toate aspectele care in de nvarea imdividual, iar profesorul se poate centra doar pe acest lucru fa de cazul n care toi profesorii ar trebui s participle la acest demers n cursurile lor, prin metode specifice. n plus este mult mai puin costisitor s formezi un specialist dect s fie instruii toi profesorii n acest scop. n tabelul de mai jos sunt descrise n procente rspunsurile studenilor la ntrebarea dac ar dori s frecventeze acest curs, unde 4 este rspunsul da, 3 nu, 2- uneori iar 1- fr opinie. Dup cum se observ (tabelul 1) ntr-un procent mai mare de 50% doresc s frecventeze cursul iar un procent de 36.4% doar uneori. n acest procent i putem include pe cei care nu consider c e nevoie de o frecven foarte mare a cursului, sau pe aceia care sunt nc nehotri, nu cunosc beneficiile acestui curs, sau nu sunt suficient de motivai.

Tabelul 1 dorescSaParticip

Frquence 1 2 Valide 3 4 Total 2 19 3 26 50

Pour cent 4.5 36.4 4.5 54.5 100.0

Pourcentage valide 4.2 36.4 4.5 54.5 100.0

Pourcentage cumul 4.5 40.9 45.5 100.0

Dorinta de participare a studentilor la curs

Itemul 14 al chestionarului verific ntocmai ipoteza. Cei chestionai au ncercuit dintr-un numr mai mare acele motive pentru care ar frecventa acest curs printre ele aflndu-se i motivul de a obine performane n nvare. Scopul a fost s aflm pe ce loc se afl n concepia lor importana performanelor n nvare n coal sau dup terminarea ei pe parcursul vieii. Muli dintre ei au ncercuit mai multe motive, sau chiar pe toate. Facnd o sum, dintre motivele cele mai persistente sunt faptul c acest curs i formeaz pentru activitile de nvare de pe parcursul ntregii viei, i instrumenteaz cu metode i tehnici de nvare, i cunosc capacitile i stilul de nvare i vor deveni mai buni manageri ai propriei nvri. Faptul c au ales aceste motive ntr-un procent mai mare dect cele referitoare la performanele colare sau la numrul de credite care poate crete, ne ntrete credina c studenii doresc s nvee ceva util, ceva ce pot folosi oricnd au nevoie, n orice situaie i n orice moment, aspecte care sunt mult mai importante dect rezultatele de moment. Aadar ipoteza se confirm, studenii sunt de parere c acest curs i+ar ajuta s obin performane mai mari n nvare. Obiecia care se face este c studenii nu s-au referit la performane colare, dect n foarte mic masur, deoarece aceasta a fost pus n comparaie cu alte motive. Ei acord o importan mai mare performanelor pe care trebuie s le obin dup terminarea colii cnd nu vor mai avea un ndrumtor. Ceea ce are coala de fcut este s-l nvee pe student nu pentru acum ci pentru mai trziu, pentru a se putea adapta fiecrei situaii, indiferent de natura ei. 2. Motivaia pentru nvare

A doua problem pe care am avut-o n vedere n aceast cercetare este referitoare la motivaia studenilor pentru a frecventa cursul de nvare autodirijat. n principal ne-a interesat influena pe care o are existena unui profesor de specialitate care s susin cursul pentru motivaia acestora. Pe lng ntrebrile referitoare la motivele pentru care ar frecventa cursul i barierele pe care le au, am introdus i itemi prin care am dorit s aflm ce anume i motiveaz s participe la alte cursuri i frecvena pe care o au la cursurile facultii (itemii 9, 10 din chestionar). Rezultatele pe care le-am obinut reies din itemii 14, 15, 19, 20, din chestionar, i itemii 14, 15 din ghidul de interviu. ntrebarea 9 este referitoare la frecvena pe care o au studenii la cursurile din cadrul facultii. Este important s tim care sunt motivele pentru care acetia frecventeaz sau nu cursurile, ce este important pentru ei, ce anume i-ar motiva s urmeze un curs sau cei i determin s nu participe la cursuri. Deasemenea n cazul n care au existat cursuri speciale de nvare autodirijat, am ti dac studenii au frecventat aceste cursuri i de ce. Rezultatele ne arat c studenii au o frecven medie, 10 dintre studenii care au completat chestionarele au frecven mare iar 6 dintre ei au frecven foarte mic. n ceea ce privete motivaia, observm c acetia frecventeaz n mare parte cursurile care le plac, care reprezint un interes pentru ei i consider c le sunt utile pe de o parte i pe de alt parte pentru c le place modul de predare al profesorilor. Aceste aspecte sunt foarte utile i pentru cercetarea de fa. Dac studenii percep cursul care s-ar introduce pentru nvarea

autodirijat ca fiind util pentru ei, ca oferindu-le informaii pe care le vor folosi toat viaa, atunci ei vor fi mai motivai s l frecventeze i ulterior s participe la propria formare i prin alte mijloace. Totodat pentru studeni este important ca profesorul s fie specializat, s foloseasc metode de instruire care s-l aib n centru pe student, s tie s valorifice calitile pe care le dein cei pe care i instruiesc. O prezentare mai clar a motivelor se poate observa n figura 5, unde: a- m intereseaz toate materiile, sunt necesare pentru formarea mea; b- merg la cursurile care mi plac i consider c mi sunt de folos; c- merg la cursuri dac mi place modul de predare al profesorilor ; d- frecventez cursurile n funcie de alte activiti (loc de munc, alt facultate, cursuri de perfecionare).

Motivaia prezenei la curs prentat n focus grup a fost divers. Ea a vizat in principal:timpul, muli dintre studeni lucreaz i ar trebui s se potriveasc cu programul lor de lucru; modul de predare, s nu fie unul bazat pe teorie i s pun accent pe aspecte cu adevrat utile, competenele profesorului, s fie apropiat de student, s fie specializat, s in cont de nevoile studenilor, empatie, s tie s gestioneze foarte bine situaiile problematice. Alte motive rezultate din chestionar le putem deduce din cauzele pentru care n-ar frecventa cursul cele mai multe fiind referitoare la timp i la maniera de predare. Dei muli nu au avut motive pentru care nu ar frecventa cursul, a existat un procent destul de mare care i-au exprimat dezinteresul pentru cursuri n care s-ar pune prea mult accentul pe teorie i mai puin pe practic sau n care nu ar exista seriozitate. Au existat i persoane dintre cele care nu doresc s urmeze cursul care au menionat c au propriul stil de nvare i nu e nevoie s i-l schimbe, de unde reiese clar c nu cunosc obiectivele cursului i avantajele pe care le-ar obine. Pentru a putea introduce cursul n cadrul planurilor de nvmant academic este necesar i cunoaterea prerilor studenilor despre momentul cand ar trebui fcut cursul i durata pe care ar trebui s o aib acesta. Dup cum se observ i n figura 6 cei mai muli sunt de acord ca acest curs s fie susinut n anul I de facultate, cte un curs pe sptamna sau aproape n acelai procent pe lun. Unii dintre ei au menionat c acest curs ar trebui s existe nc din liceu. Am considerat necesar s aflm i ce doresc studenii s nvee la acest curs, exemplele lor artnd cel mai bine ceea ce au nevoie, i unde exist lipsuri. Vom enumera unele dintre cele pe care ar dori s le studieze: metode de nvare rapid i eficient, memorarea rapid, importana i utilitatea nvrii, motivaia pentru nvare, tehnici moderne de nvare, nvarea n funcie de vrst, tipuri de nvare, strategii utile pentru depairea problemelor care apar pe parcursul vieii, stiluri de nvare ale adulilor, organizarea timpului de nvare, recapitularea i scopul ei, concentrarea, gsirea informaiilor i selectarea lor, extragerea cuvintelor cheie, metode i tehnici de nvare ale altor persoane, evitarea nvrii mecanice, eliminarea stresului. Sunt destul de multe lucruri pe care studenii nu le au formate i care i-ar putea ajuta n nvare. Este necesar stabilirea clar a scopului acestui curs, a obiectivelor sale, a modalitilor de transmitere a informaiilor i de utilizare a lor n practic.

i aceast ipotez se confirm, sudenii accordant o not important profesorului care susine cursul. Este esenial ca studenii s fie motivai s urmeze acest curs iar ceea ce i motiveaz este prezena unui profesor de specialitate care s foloseasc metode de instruire moderne, bazate pe formare i nu pe informare. Muli dintre ei au menionat c profesorul specializat este mai potrivit i datorit experienei n domeniul educaiei i cunotinelor vaste pe care le deine n acest domeniu. Itmul 15 din ghidul de interviu verific ipoteza conform creia studenii ar fi mai motivai s participe la curs dac profesorul este specializat. Printre alte caliti pe care ar trebui s la aib profesorul participanii la discuie au menionat: comunicativ, deschis la nou, s aib un mod de predare individualizat, s ofere multe exemple, s pun n centrul nvrii studentul i nevoile lui.

3. Transferul n nvare

A alt ipotez a problemei de cercetare verific opinia studenilor referitoare la transferul cunotinelor n alte situaii de nvare. Instrumentarea lor cu strategii de nvare autodirijat i-ar ajuta s transfere conotinele, capacitile, aptitudinile pentru a asimila i a nelege ale cunotine, capaciti, aptitudini. Am verificat aceast ipotez prin itemii 26, 27, din chestionar i 5, 11, 12 din ghidul de interviu al focus grupului. Ultimele ntrebri din chestionar au scopul de a afla opinia studenilor despre strategiile de nvare i importana deinerii acestora pentru a putea face fa orcrei situaii de nvare, pentru a realiza transferul cunotinelor deinute, pentru nvarea altora noi. Studenii au avut c sarcin realizarea unei ierarhizri a metodelor i tehnicilor de nvare preferate i folosite cel mai des, i i-au exprimat gradul de satisfacie cu privire la strategiile de nvare pe care le dein. Metodele de nvare preferate i utilizate de studeni n ordine descresctoare sunt: nvarea textului prin scheme, recapitularea, evitarea influenelor externe care mpiedic nvarea, dozarea optim a cantitii de informaie pe unitate de timp, fixarea clar a scopului nvrii, planificarea pailor studiului, pregtirea din timp a subiectelor pentru examen. Dup cum se observ metodele mai importante sunt utilizate ntr-o msur mai mic, cum ar fi stabilirea scopului nvrii, monitorizarea nvrii, tehnici de lectur rapid i eficient. Studenii au nevoie de cunoaterea unor tehnici moderne de nvare care s se adapteze cerinelor actuale. Studenii care se consider satisfcui de strategiile pe care le stapnesc sunt n ponderea cea mai mare i sunt de accord total sau parial c, fiind abilitat cu strategii de nvare independent , poi face fat orcrei situaii de nvare. (Fig.7) n rspunsurile din cadrul focus grupului, acetia sunt de prere c strategiile pe care le au nu sunt suficiente deoarece societatea e n continu schimbare i astfel i noi trebuie s inem pasul cu ea. Chiar i la lipsurile pe care consider c le au ei enumer iar strategii de memorare ca greutatea de a memora cuvinte fr sens, ntiprirea cu dificultate a materialului, fiind nevoie de multe repatri. Cercetrile n domeniul nvrii autoreglatoare au fcut mari progrese, iar metodele i tehnicile noi de nvare ar trebui fcute cunoscute i studenilor, nu poi s vrei s nvei ceva dac nu ai nici o informaie despre ce ai putea s nvei.

Este important atitudinea studenilor referitoare la contribuia universitii pentru formarea lor, pentru c acesta este unul din scopurile ei majore? Acetia consider c a avut foarte multe contribuii, ns au existat printre ei persoane care condamn accentuarea prea mare a teoriei pe care nu o vor folosi n momentul n care vor intra n viaa profesional. Alte persoane, care lucreaz n mediul educaional, au specificat c sunt momente cnd ntr-adevar este important teoria asimilat n cadrul facultii dar este important i s tim s o aplicm n practic. ntrebarea dac se simt pregtii pentru a nfrunta lumea profesional urmrete s surprind ncrederea pe care o au studenii n forele lor i totodat autoevaluarea capacitilor formate i putina de a le folosi n alt context, de a realiza transferuri. Studenii care au mai lucrat sau lucreaz nc erau ncreztori i deja au avut ocazia sa-i testeze competenele, ns nu cred c s-ar putea descurca n alt arie dect cea n care lucreaz acum, cei care nc nu au cunoscut cmpul muncii aveau reticene n ceea ce privete integrarea lor la un loc de munc. Atat din rspunsurile prezentate mai sus ct i din alte rspunsuri ale studenilor se confirm ipoteza. Studenii tiu c strategiile de nvare i pote ajuta n urmtoarele situaii de nvare dea lungul vieii, att n viaa profesional ct i n viaa social sau cea familial. Muli dintre ei ns ori nu cunosc suficiente strategii de nvare individual, ori nu le utilizeaz contient, tocmai de aceea instituiile de nvmnt trebuie s vin n sprijinul prin al le pune la dispoziie tot ceea ce este necesar pentru nvarea lor i a modului de utilizare, pentru mbogirea celor existente deja, pentru o mai bun cunoatere de sine.

4. Autoformarea

O ultim ipotez pe care am verificat-o este modul n care contribuie studenii la propria lor formare, aportul lor. Am considerat c acei studeni care au fost motivai sau vor fi s-i mbogeasc cuntinele i capacitile de nvare individual vor studia ghiduri de nvare autodirijat. De ce ghiduri, deoarece dup terminarea colii, nu vor mai exista profesori la care pot apela pentru a afla informaii, pentru ndrumri, ori aceste ghiduri cuprin informaiile necesare. Un alt aspect ester acela c informaiile se uzeaz foarte repede i ester necesar s se schimbe i modul de nvare, apar mereu alte strategii, alte metode i tehnici de nvare mai utile i mai eficiente, iar individual poate avea acces la ele prin intermediul acestor ghiduri de nvare. Rspunsurile la aceast ipotez sunt date n itemii 21, 22, 23, 25 , din chestionar i 16, 17, 18, 19 din ghidul de interviu. Aceste ntrebri vor s identifice gradul n care studenii particip la propria lor formare (Fig.8), ce tehnici folosesc pentru a se informa i pentru a se cunoate mai bine. Dorim s aflm dac pentru ei este suficient ceea ce se nva n coal despre cum s nvei sau este nevoie de informare i formare continu i dup terminarea colii. Considerm util i studierea unr ghiduri de nvare autoreglatoare, acestea fiind un element al contribuiei la autodezvoltarea capacitilor, competeelor i aptitudinilor de nvare eficient. Contributia la propria formare

Cei mai muli contribuie la propria formare n msur relativ i n mare msur, ns n ceea ce privete necesitatea studierii unor ghiduri pentru autoformare procentul cel mai mare l au cei cu acord parial. Cu toate aceste cei mai muli consider c ceea ce se nva n coal este suficient doar pentru o perioad de timp.(Fig.9) Studenii trebuie s aib o mare contribuie la propria formare mai ales c cei prezeni termin facultatea i deci vor trebui s se descurce singuri. Un mod de a contribui la autoformare este s studiezi ghiduri de nvare autoreglatoare, lucru pe care acetia l aprob, ntru-ct ajut la pstrarea cunotinelor actuale, i la asimilarea altora noi. Dei susin c e important contribuia profesorilor i a colii ei menioneaz c la fel de important e interesul pe care l dau ei pentru dezvoltarea lor, dar c bazele pentru acest lucru se pun n coal. Itemul 19 din ghidul de interviu este ipotetic. Punndu-se n situaia de a avea posibilitatea s schimbe ceva n procesul lor de formare, vor iei la iveal acele aspecte care nu au fost fcute bine i care ar putea fi ndreptate. Printre exemplele date enumerm: modul n care am nceput s nv, un interes mai mare, o mai mare solicitare a profesorilor pentru sfaturi Contributia scolii la formarea pentru viata

Persoanele prezente la discuie au realizat un joc de rol, s-au imaginat ntr-o poziie care are putere de decizie n cadrul facultii i au specificate acele lucruri pe care ei le-ar schimba, cum ar fi: introducerea mai multor ore de practic, situaii de intercomunicare profesori-studeni, studierea unor lucruri importante, de la care s ai satisfacie, introducerea unor domenii mai variate de practic pentru ca studenii s tie spre ce s se orienteze. i acest ipotez se confirm, cu toate c acord o mare importan colii. Ei consider c ceea ce nva n coal este suficient pentru aputea face fa problemelor vieii. Tocmai de aceea coala are rolul de a-l motiva pe student s nvee de a-l pregti pentru o nvare continu. nvarea nu se termin odat cu ncheierea anului colar, ea trebuie s existe mereu.

CONCLUZII

Lucrarea de fa a avut c tem self-managementul nvrii. n ncercarea de definire a acestei sintagme am pornit prin definirea termenilor care o compun, i anume nvare i management. Ambii termeni sunt complexi. nvarea a fost foarte mult studiat i s-au formulat variate definiii i teorii, iar managemantul este un termen mai nou, dar care a nceput s ia proporii n multe domenii. n definirea sintagmei, studiind cercertrile fcute pe baza ei, ne-am lovit de existena multor denumiri acordate nvrii fr instrucie. Fiecare teoretician a ncercat s explice i s demonstreze mai bine sensul i semnificaiile nvrii individuale. Cercetrile referitoare la aceasta tem au nceput mai slbu, ns au nceput s fie din ce n ce mai diversificate i s ocupe un loc important pentru educarea tinerilor. Schimbrile care au loc n societate, marcate n special de explozia informaional, i determin pe specialitii n educaie s ia masuri pentru pregtirea tinerilor, pentru ca acetia s poat face fa acestor schimbri continue. Ori aceast pregtire presupune instrumentarea lor cu capaciti de autoreglare. Autodirijarea reprezint libertatea individului legat de deciziile acestuia privind propriile nevoi de nvare, prioritile n domeniul nevoilor i al interesului de a nva, motivaia obiectivelor nvrii, alegerea unor stiluri i strategii de nvare, evaluarea rezultatelor nvrii. n primul capitol al lucrrii prezentm cteva teze i teorii elaborate pentru nvarea autoreglatoare. De-a lungul timpului s-au fcut cercetri referitoare la: modul cum devenim autoreglatori, dac suntem aa din natere sau dac suntem influenai de condiiile externe, ce anume contribuie la autoreglarea noastr, ce anume ne motiveaz s nvm, cum se formeaz strategiile, cum sunt ele nvate de indivizi, cum pot fi mbogite sau schimbate, cum pot contribui profesorii la formarea elevilor, este nvarea autoreglatoare mai eficient dect nvarea cu instrucie? n capitolul 2 al lucrrii am considerat necesar prezentarea strategiilor de nvare individual. Deoarece spaiul nu ne-a permis nu au putut fi menionate toate strategiile i nici dezbtute prea mult, ns am ncercat s surprindem a mare parte dintre acestea. Foarte muli teoreticieni susin transmiterea la studeni n special a strategiilor de nvare. Clasificarea strategiilor este foarte complex, incluznd strategii cognitive, metacognitive i metamotivaionale, strategii de studiu, de management al resurselor. Am fcut i o clasificare a unor strategii mai noi, extrase din studiul prof. Ioan Neacu,nvarea academic independent. Aadar exist foarte multe metode care ne pot ajuta s devenim mai buni n propria nvare, s ne cunoatem mai bine, s tim ce ne dorim i mai ales s tim cum s obinem ceea ce ne dorim. Strategiile de nvare l pot ajuta pe student s creeze legturi ntre cunotinele existente i noi coninuturi, promoveaz auto-perfecionarea. ns foarte important este i necesitatea crerii condiiilor pentru autoformare, pentru autocunoatere. Atfel individul i poate descoperi propriile posibiliti, capaciti de nvare dar i preferinele i necesitile de nvare. Teoriile despre strategii trebuie unite cu teoriile despre propria competen, efort i sarcini academice pentru a fi manifestate n nvarea autoreglatoare. Din articolele studiate am observat existena n cadrul universitilor strine a modalitilor de pregtire a studenilor pentru nvarea autodirijat, precum existena unor cursuri n acest sens. Multe dintre articole dezbat i modaliti de implicare a profesorilor, de antrenare a lor pentru a folosi tehnici care s vizeze nvarea autoreglatoare. Cercetarea din lucrarea de fa are ca scop aflarea opiniilor studenilor vizavi de introducerea unui astfel de curs, descoperirea acelor aspecte care i motiveaz n frecventarea lui. Deasemenea am ncercat s surprindem i o autoevaluare a capacitilor lor de nvare individual pentru a vedea stadiul n care se afl i modul n care ei contribuie la dezvoltarea lor, la pregtirea pentru a face fa situaiilor care apar de-a lungul vieii. Metodele folosite pentru culegerea datelor de verificare a ipotezelor au fost chestionarul i focus-grupul. n faza de prechestionare am aplicat cateva chestionare unor studeni de la faculatea de medicin. Foarte multe dintre ntrebri nu au fost completate, deoarece studenii nu aveau foarte multe cunotine despre ce nseamn nvarea auto-reglatoare i nu am putut afla foare multe informaii de la ei. Din pcate puinele cunotine pe care le aveau despre nvarea autoreglatoare, despre strategii de nvare influeneaz foarte mult modul lor de nvare, iar metodele i tehnicile folosite erau limitate. Am luat decizia s aplicm chestionarele i focus grupul unor persoane care au mai multe informaii despre aceast tem, studenilor din anul IV de la Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei. Totodat intenia noastr a fost cea de a-i pune n tem pe aceti studeni de posibilitatea realizrii unei schimbri n cadrul curricumului, deoarece odat cu terminarea facultii poate unii dintre ei vor deveni specialiti n educaie i vor putea susine aceste schimbri. Cu ajutorul chestionarului i focus grupului am obinut suficiente informaii pentru a verifica ipotezele cercetrii. Focus grupurile reprezint o soluie accesibil att din perspectiva timpului necesar pentru obinerea rezultatelor ct i a costurilor (mult mai mici dect n cazul altor demersuri de cercetare). Focus grupul ofer apoi informatii suficient de relevante prin comparaie cu alte metode de cercetare. Acesta este conceput s creeze i s exploateze dinamica de grup i astfel s faciliteze culegerea de insight-uri colective, pstrnd ns preferinele individuale ale acestora. Obiectivul principal al focus grupului ca metod de cercetare este deci dinamica de grup, respectiv extragerea de insight-uri care sunt greu de obinut n absena interaciunii de grup. Cu alte cuvinte focus grupul este o metod eficient de a avea acces la de ce urile din spatele opiniilor exprimate de indivizi.

Metoda focus grupului ne-a dat posibilitatea s afl mai multe informaii de la studeni, s observm atitudinea lor, mimica i gestica din care se pot extrage multe informaii. Studenii s-au simit bine pe parcursul discuiei, au fost spontani i lejeri n prerile formulate. Au existat ntrebri la care a fost nevoie de alte ntrebri suplimentare pentru a se nelege mai bine cerina. Totodata discuia a fost controlat n momentele cnd avea tendina s se ndeprteze de tem. Limitele acestei metode sunt legate n primul rnd de moderator, de experiena lui. ntru-ct nu exist experien n moderarea focus grupului au existat mici scpri, n ceea ce privete controlarea grupului. Au existat persoane care datorit nepotrivirii lor cu facultatea au avut numai preri negative conduse de fapt de aceast stare. Desemenea au existat ntrebri la care se rspundea monosilabic, dar situaia a fost remendiat prin ntrebri suplimentare care au ncurajat participanii la discuie. Aceast metod ne-a oferit mai multe informaii care n completare cu cele obinute n urma chestionarului pot ca verifice ipotezele formulate n cadrul cercetrii. Studenii au fost destul de deschii la idea introducerii unui astfel de curs, ns au avut i comentarii referitoare la aceast schimbare. n primul rnd modul de predare al cursului. Unii dintre studeni consider c stadiul n care se afl predarea n sistemul din Romnia nu permite realizarea cu succes al unui astfel de curs. Acesta ar trebui s promoveze noi modaliti de instruire, care s se bazeze pe cerinele studentului, s fie practice i utile i s stimuleze interesul studenilor. Ei consider c nu exist foarte muli profesori pregtii pentru un astfel de curs. ntr-adevr cursul ar determina obinerea unor performane mai mari n nvare datorit obiectivelor pe care le are: acela de a le transmite studenilor strategii de nvare, modaliti de utilizare i de schimbare a lor n caz de nereuit, tehnici de autocunoatere, de motivare, de control. Aceste caliti obinute permit att obinerea performanelor pe parcursul anilor de studiu ct i dup terminarea facultii, de-a lungul ntregii viei. Foarte muli studeni au subliniat necesitatea relizrii unui astfel de curs n anii mai mici ai colaritii, cnd se formeaz deprinderile de nvare. Studentul care are mai multe teorii articulate despre strategiile nvrii efective, n mod constant are performane mai mari n nvare. Nu este att de important folosirea unor strategii de nvare ct folosirea contient a strategiei. Din rezultatele cercetrii am realizat c exist strategii pe care studenii nu le folosesc contient i astfel nu pot fi mbuntite sau chiar schimbate n cazul n care nu sunt eficiente. Cu toate c subiecii consider c au strategii de nvare independent acest lucru nu se observ ntru totul n exemplificarea acelora utilizate de ei. Repertoriul acestora este destul de restrns i este necesar mbogirea lui, n special cu metode i tehnici noi de nvare care le-ar uura mult munca i i-ar pregti pentru situaii mai dificile. Din rspunsurile lor am observat la unii o mic piedic n participarea lor la un astfel de curs, i anume aceea c i-au format un stil propriu de nvare i nu mai au nevoie de alte ndrumri. Am putea spune c este o piedic n calea dezvoltrii pe de o parte, pe de alt parte lipsa motivaiei sau chiar necunoaterea sau nelegerea greit a obiectivelor acestui curs. Tocmai de aceea trebuie s ne referim i la aspectele care i motiveaz pe studeni i ce ar putea reprezenta o piedic pentru participarea lor la curs. Ne-a interesat n primul rnd dac o motivaie pozitiv o reprezint existena unor profesori specializai, din rspunsurile primite se confirm aceast ipotez. Am observat c studenii se bazeaz foarte mult pe profesor, pe coal i tocmai de aceea este important s le fie oferit acest sprijin dar totodat s fie i motivai pentru a contribui mai mult la propria formare. O sarcin care presupune mult pricepere i for de convingere din partea profesorului este s stimuleze interesul elevului pentru ceea ce face, pentru capacitile pe care le dobndete astfel. Cu ct cel ce se educ reuete s preia aupra lui o parte din ce n ce mai mare din ceea ce face educatorul, cu att el se va afirma cu adevrat c un subiect al educaiei, c un participant activ i lucid la opera propriei sale formaii. Un aspect al nvrii extrem de important este instrumentarea elevului pentru crearea i folosirea abilitilor sale de gndire i raionament pentru a atinge diverse obiective ale unei nvri complexe. Studentul trebuie sprijinit s-i diversifice repertoriul strategiilor de gndire, de rezolvare de probleme i nvare, reflecnd asupra lor, observnd strategiile altora, sau prin instruire direct. Studenii sunt contieni i afirm faptul c a avea strategii de nvare ne poate ajuta s facem fa orcror situaii de nvare, s realizm trensferuri de cunotine pentru asimilarea altora noi. Referitor la momontele cnd vor putea aplica aceste strategii ei nu au specificat doar locul de munc ci s-au referit la orice situaie. Dei a fost idea unei singure persoane considerm c este o idee interesant, n special pentru c studenii anchetai au specializarea n pedagogie, i anume aceea de a nva n cadrul cursului cum s-i nvm pe alii cum s nvee, mai ales c multe dintre persoanele care frecventeaz aceast facultate sunt deja sau vor fi cadre didactice. n ceea ce privete importana ghidurilor de nvare autoreglatoare, am observat c studenii nu dein foarte multe informaii despre aceste ghiduri i prin urmare nici nu au studiat astfel de ghiduri. Totui ar fi dispui s le studieze n momentul cnd au nevoie de un sprijin , n momente cnd coala nu le mai poate oferi un astfel de sprijin. Aadar putem considera c aceste ghiduri ar fi o continuare n formarea lor dup ce termin coala, confirmndu-se astfel ipoteza care consider studierea acestor ghiduri ca o contribuie la autoformarea indivizilor. Concluzia pe care o tragem este faptul c studenii au nevoie de mai mult pregtire i c universitatea trebuie s contribuie i mai mult la aceast formare a studenilor. A nva s nvei constituie unul dintre obiectivele dificile i permanente ale ntregii activiti colare. Majoritatea educatorilor afirm c eforturile investite n studiu, ca nvare sistematic, i chiar calitatea stilurilor de nvare ale elevilor sunt inferioare rezultatelor obinute de ei n coal. Ineficiena studiului pare uneori evident i persistent att la elevi, ct i la studeni, fiind socotit una din cauzele primare ale rmnerilor n urm la nvtur. (I. Neacu- Metode i tehnici de nvare eficient). Sensul educaiei moderne este de a transmite bazele i metodele autoformrii individului de autoeducare pentru o via ntreag, de a transforma omul care e educat de alii n omul care se educ pe sine nsui. Descarca format ZIP:

Incoming search terms:


Read More

valorile profesionale ale pedagogului (55) influente ambientale (29) proiecte didactice clasa1 (25) de ce ma consider un profesor constructivist (23) model de proiect de lectie constructivist (20) avantajele ascultarii active a elevilor (18) itemi evaluare finala grupa mare (15) eseu de ce ma consider un profesor constructivist (15) proiect de lectie constructivist (15) referat principiile dinamicii wikipedia (13)

Copiute rezumate limba si literatura romana


APRIL 15, 2011 ADMIN 1 COMMENT

Copiute rezumate limba si literatura romana

SCOALA ARDELEANA: Cel dintai nucleu iluminist din cultura romana l-a constituitScoala Ardeleana, miscarea intelectualitatii din Transilvania de la sf. sec. XVIII-lea si inceputul sec. XIX-lea. Programul politic al Scolii Ardelene este prezentat in memoriul din 1791 intitutlat Supplex libellus valachorum Transilvaniae, trimis imparatului Leopold II, in care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte. Scoala Ardeleana este in primul rand, o miscare de eliberare nationala si sociala care a gasit in patrimoniul de gindire al iluminismului europeanprincipii, argumente, idei ce slujeau nazuintele poporului roman in acel moment istoric. Din punct de vedere cultural, Scoala Ardeleana a avut un rol important in stimulare studiului istoriei si limbii romane, a dezvoltarii stiintelor naturii si invatamintului. Actiunea politica si culturala este indrumata de operele istorice si filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu. In ansamblu activitatea Scolii Ardelene cunoaste doua directii fundamentale: -Prima are un caracter iluminist, urmarind emanciparea poporului, mai ales taranilor. In acest scop s-au infiintat scoli in limba romana, s-au scris abecedare, aritmetici, s-au publicat calendare si carti populare. -Cealalta directie este erudita si cuprinde tratatele de istorie si filologie. Cele mai importante lucrari sint: Istoria si intimplarile romanilor de Samuil Micu, Hronica romanilor si a mai multor neamuri de Gh. Sincai, Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia de Petru Maior, Elementa linguae daco-romanae siva valachicae . Istoricii Scolii Ardelene au jucat un rol important in acumularea dovezilor pentru sustinerea egalitatii in drepturi a romanilor din Transilvania cu celelalte natii din imperiul Habsbugic. Studiile de limba urmaresc sa dovedeasca latinitatea limbii romane. In aceasta epoca s-a pus problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic. In ciuda unor idei exagerate (se propunea o ortografie etimologica si se cerea eliminarea elementelor nelatine din limba) Scoala Ardeleana are meritul de a fi pus bazele cercetarii siintifice a limbii romane. Scoala Ardeleana a creat un climat favorabil literaturii si a dat prin Ion Budai-Deleanu pe cel dintii mare poet roman de talie europena. Iluminismul Scolii Ardelene reprezinta prima etapa de modernizare a culturii noastre, inscriindu-se in iluminismul european.

DIMITRIE CANTEMIR, PERSONALITATE. MULTILATERALA A CULTURII SI LITERATURII ROMANE: Dimitrie Cantemir, in cultura noastra, este unul dintre cei mai eruditi umanisti. Lucrarile lui atesta o bogata documentare in domeniul stiintelor umaniste si o mare pasiune pentru cercetare. Cele mai valoroase lucrari ale sale sint cele cu caracter istoric. Reluind o tema a cronicarilor moldoveni, lucrarea Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor infatiseaza trecutul indepartat al poporului nostru, originea comuna a tuturor romanilor. Intreaga opera a lui Cantemir exprima o conceptie superioara despre istorie fata de cea a cronicarilor. In timp ce cronicarii explicau fenomenul istoric prin vointa fortei divine, Cantemir interpreteaza istoria dand atentie cauzalitatii: Nici un lucru fara pricina sa se faca nu se poate. El afirma ca sintem urmasii unui popor care a creat o civilizatie si o cultura clasica. Descriptio Moldavie este scrisa in 1716 in limba latina, la cererea Academiei din Berlin. Ea cuprinde trei parti: -Prima parte este consacrata descrierii geografice a Moldovei. -In a doua parte este infatisata organizarea politica si administrativa a tarii, cu referiri detaliate la forma de stat; -In partea a treia gasim bogate informatii despre graiul moldovenilor Descrierea Moldovei este o opera strabatuta de o vibranta dragoste de patrie si are pe alocuri deosebite virtuti literare. Idei filosofice ale marelui carturar pot fi intilnite cu deosebire in Imaginea stiintei sacre, Logica, Sistema de religie mahomedane.Toate lucrarile lui Cantemir, fie ca sint scrise in limba latina sau in romaneste, au un stil erudit, in general retoric. Cu toate acestea valoarea lor documentara ramine incontestabila. In cultura si literatura noastra el prefigureaza iluminismul. CRONICARII MOLDOVENI: Cei trei cronicari moldoveni au fost: Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce. Prima intentie a cronicarilor a fost aceea a recuperarii trecutului. In conceptia cronicarilor, istoria era purtatoarea unor valori educative. Fiecare a scris cite un letopiset care intra in Letopisetul Tarii Moldovei Grigore Ureche de la 1359 la 1594, Miron Costin de la 1594 la 1661, Ion Neculce de la 1661 la 1743. Scrierea cronicilor este un mare act patriotic prin reflectarea nazuintei generale de eliberare de sub jugul otoman, prin aspiratia de independenta si suveranitate nationala. Grigore Ureche nareaza fapte din istoria Moldovei de la descalecatul cel de al doilea, adica de la Dragos-Voda (1359) pina la domnia lui Aron-Voda (1594). Este o epoca de mari framintari, care il fac pe cronicar sa vorbeasca despre Moldova ca despre o tara miscatoare si neasezata aflata in calea raotatilor pradata si arsa de tatari si turci cu rare vremuri de bucurie si liniste. Ureche urmareste sa trezeasca in contemporani sentimentul patriotic si ideea ca jugul turcesc poate fi inlaturat. Miron Costin continua Letopisetul lui Ureche si isi realizeaza lucrarea De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor care este neterminata. In aceasta lucrare povesteste istoria de la descalecatul cel dintii adica de la cucerirea Daciei de catre romani. In Predoslovia laDe neamul moldovenilor apare marturisirea dramatica a unui carturar patriot care n-a putut suporta ocarile aduse acestui neam de o seama de scriitori. Indignarea lui se indreapta impotriva unor copisti ai cronicii lui Ureche mai ales impotriva lui Simion Dascalul, om cu multa nestiinta si minte putina care afirmase ca moldovenii ar proveni din tilharii de la Roma exilati pe teritoriul Daciei. Miron Costin este atit de indirjit impotriva acestor basne incit textul Predosloviei capata pe alocuri accente pamfletare. Ion Neculce si-a cules informatiile din izvoare scrise si ascultate de la oamenii batrini sau din propriai amintire. El aseaza in fata Letopisetului sau o sama de cuvinte adica un numar de legende despre voievozi, boieri sau tarani. In legenda 41 scrie despre Nicolae Milescu Spatarul care a pribegit prin mai multe tari. Neculce scrie cum se vorbea in Moldova vremii sale, stilul sau e bogat in pilde, proverbe si expresii tipice si se poate considera ca el are, intre cronicar, originalitatea pe care o are Creanga intre prozatorii moderni.

Testament: A aparut in fruntea volumului Cuvinte potrivite (1927), este o poezie programatica, o arta poetica in care Arghezi isi exprima conceptia sa despre ceea ce trebuie sa contina poezia si despre rolul poetului in societate. Poezia surprinde de la inceput prin limbaj, prin neasteptatele asocieri lexicale. Poezia se adreseaza unui tinar poet din dorinta lui Arghezi ca din totdeauna o carte de poezie sa fie expresia cea mai inalta a vietii poporului, o carte in care arta cuvintului sa atinga perfectiunea. Intregul discurs poetic se concentreaza in jurul unui cuvint cheie: carte. Cartea este o treapta, un hrisov si pentru a ajunge la ea avem nevoie de condei si calimara. Cartea este Dumnezeu de piatra si hotar inalt cu doua lumi pe poale si pentru a ajunge la ea a fost necesara o munca foarte grea cu limbajul comun: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite. Aceasta idee este si mai evidenta atunci cind poetul stabileste o identitate intre care si sudoarea muncii. Pentru a ajunge la carte a trebuit sa se realizeze un salt din planul creatiei materiale in cel al creatiei spirituale: Ca sa schimbam, acum, intiia oara/ sapa-n condei si brazda-n calimara/ Batrinii-au adunat, printre plavani/Sudoarea muncii sutelor de ani. In textul poeziei mai apar multe versuri care sublinieaza ideea ca a face o carte inseamna o munca indelungata facuta cu cazna, framintata mii de saptamini: Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-au frumuseti si preturi noi. Poetul stie ca pentru a realiza o carte nu este necesara numai slova de foc ci si slova faurita. Din alt punct de vedere in poezie intilnim o serie de opozitii: graiul cu indemnul pentru vite cu culmile potrivite, zdrente cu muguri si coroane, venin cu miere si cenusa mortilor cu Dumnezeu de piatra. Cartea trebuie sa razbune durerea surda si amara a strabunilor robi.

Lacustra: Poezia a aparut in volumul Plumb (1916). Sentimentul central al poeziei este tristetea apasatoare pusa in legatura cu dezagregarea materiei sub imperiul apei. La Bacovia apa si focul prezinta moartea. Compozitional poezia are patru strofe, ultima strofa reia aproape identic prima strofa, doar cu versul doi schimbat. Al doilea vers din ultima strofa poate fi privit ca o prelungire a aceluiasi vers din prima strofa: Aud materia plingind/ .. / Tot tresarind, tot asteptind. Planul exterior se leaga de cel interior prin diferite perceptii: auditive, organice si tactile. Reactiile poetului pornesc din subconstient. Este vorba de un somn asemenea unui cosm care genereaza amenintarea mortii: Tresar prin somn si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal. Sentimentul de insingurare totala este insotit si de spaima si frica. Aceasta spaima venita parca din inconstient este provocata de idea de a nu fi tras podul de la mal sau de senzatia ca de atita ploaie pilotii grei se prabusesc. Versul Aud materia plingind personifica natura. Este vorba de un plins cosmic care se va transmite si poetului. Prezenta locuintelor lacustre, simbol al insingurarii, locuinte care apartin unui trecut indepartat trebuie asociata acelui gol istoric poetul este rupt atit de prezent cit si de trecut in imposibilitatea de a evada, de a se apara, ceea ce inseamna o moarte lenta.

Plumb: Poezia a aparut in volumul Plumb (1916). Poezia Plumb dovedeste o deosebita sensibilitate poetica stabilindu-se o perfecta corespondenta intre trairile poetului si lumea exterioara. Realitatea obiectiva influenteaza in acelasi timp realitatea interioara. Cele doua catrene corespund celor doua planuri ale realitatii: un plan exterior si un plan interior. Sentimentul iubirii invocat cu disperare este conditionat de natura mediului. Atmosfera intregii poezii este apasatoare si este realizata prin repetarea cuvintului plumb care este cuvintul cheie al poeziei, repetat de trei ori in fiecare strofa, iar in versurile 1 si 4 apar in rima. Acest metal prin proprietatile sale sugereaza impietrirea, parca chiar si poetul este impietrit. Cuvintul plumb este o metafora simbol al carei sens se dezvaluie in momentul in care este folosit ca determinant pe linga substantivul amorul. Sentimentul iubirii este inabusit, poetul fiind izolat intr-un cavou. La inceputul celei de-a doua strofe: Dormea intors amorul meu de plumb, cuvintul intors potenteaza misterul poeziei. Ca si la Blaga, intoarcerea cu fata la apus inseamna moarte. Aripile de plumb sugereaza acel zbor in jos, o cadere surda si grea. Atmosfera de tristete apasatoare este realizata si prin cuvinte care sugereaza moartea: sicriu, cavou, mort. Strofele au o structura aproape identica. Poezia are o muzicalitate interioara data si de folosirea iambului. Verbele sunt la imperfect si apar cuvinte cu valoare onomatopeica.

Nunta Zamfirei: Balada Nunta Zamfirei a fost publicata in anul 1889 in revista Tribuna din Sibiu si a avut un mare succes. Poezia reprezinta intr-o atmosfera de basm ritualul de nunta asa cum l-a cunoscut poetul din partile Nasautului. Sint respectate momentele acestui ritual: petitul, raspindirea vestii despre nunta, sosirea invitatilor, intilnirea mirelui cu mireasa, cununia si hora, ospatul si traditionala urare de a avea urmasi. La inceput aflam ca este vorba de fata lui Sageata imparat care era foarte frumoasa: Si-avea o fata, fata lui/ Icoana-ntr-un latar s-o pui. Dintr-al printilor sirag ea l-a ales pe Viorel: El, cel mai drag! El a venit/ Dintr-un afund de Rasarit,/ Un print frumos si tinerel,/ Si fata s-a-ndragit de el./ Ca daca tocmai Viorel/ I-a fost menit. Vestea s-a raspindit ca vintul, despre nunta au aflat o mie de craimi, toti craii muntelui rotund. Au venit nuntasi din nouazeci de tari: Sosit era batrinul Grui/ Cu Sandra si Rusandra lui/ Si Tintes, cel cu trainic rost,/ Cu Lia lui sosit a fost/ Si Bardes cel cu adapost/ Prin munti silhui. La nunta participa si personaje de basm: feti voinici si feti frumosi, piticul barba cot. Atmosfera de basm este intretinuta si de alte sintagme ca de exemplu: Si principi falnici si-ndrazneti/ De-al caror buzdugan istet/ Pierit-au zmei din iuduri scosi!/ De-ai fi vazut jucind voiosi/ Si feti-voinici si feti-frumosi/ Si logofeti. Poetul pentru a sugera zgomotul pe care il fac tinerii calareti, a folosit aliteratia: Prin vulturi vintul viu vuia. Alaiul mirelui este insotit de nouazeci de calareti: Radvan cu mire, cu nanasi/ Cu socri mari si cu nuntasi/ Si nouazeci de feciorasi. Portretul fetei este constituit din urmatoarele doua strofe: Si-atunci de peste larg pridvor/ Din dalb iatac de foisor/ Iesi Zamfira-n mers istet/ Frumoasa ca un gind razlet/ Cu trupul nalt, cu parul cret/ Cu pas usor/ Un trandafir in vai parea/ Mladiul trup i-l incingea/ Un briu de-argint, dar toatan tot/ Frumoasa cit eu nici nu pot/ O mai frumoasa sa-mi socot/ Cu mintea mea. Poetul devine participant la nunta si ne face pe noi cititorii sa ne simtim acolo: De-ai fi vazu cum au jucat/ Copilele de imparat/ De-ai fi vazut jucind voiosi/ Si feti-voinici si feti-frumosi. Nunta Zamfirei a fost numit nu intimplator poem al horei deoarece nimeni in literatura romana nu a descris atit de plastic hora: Si-n vremea cit sau cununat/ S-a-ntins poporul adunat/ Sa joace-n drum dupa tilinci/ Feciori, la zece fete, cinci/ Cu zdringanei la opinci/ Ca-n port de sat/ Trei pasi la stinga linisor/ Si alti trei pasi la dreapta lor/ Se prind de miini si se desprind/ S-aduna cerc si iar se-ntind/ Si bat pamintul tropotind/ In tact usor. In aceasta atmosfera de feerie generala s-a prins in joc chiar si piticul barba cot. Pentru a sugera atmosfera de veselie generala poetul a introdus si un proverb: Sint grei batrinii de pornit/ Dar de-i pornesti, sint grei de oprit.

Apus de soare: Scrisa in 1909, opera dramatica Apus de soare este prima dintr-o trilogie care mai cuprinde Viforul si Luceafarul, opere inspirate din istoria Moldovei de la inceputul secolului al XVI-lea. Apus de soare il evoca pe Stefan cel Mare, Viforul pe Stefanita voda iar Luceafaru pe Petru Rares. Stefan est plin de tandrete deoarece aduce complimente fetelor: Parca sunteti niste flori de lunca. In interiorul lui Stefan se desfasoara un conflict psihologic dintre faptul ca el vrea sa lase Moldova in miini bune si constiinta apropiatului sfirsit. Stefan traieste drama batrinetii si a bolii. Virta si incercarile la care a fost pus Stefan de-a lungul anilor, i-au slabit puterile fizice. Spiritul ii este tot atit de tare dar trupul nu-l mai ajuta. Ca om Stefan este supus batrinetii. La intrebarea doamnei Maria: Ce te doare, pacatele mele?, Stefan raspunde: Nimic pe domnul Moldovei Ce e durerea?. Din fragmentul ma frigea privirea lui reiese maretia si autoritatea domnitorului. Stefan este si disimulant: Casca, se face ca doarme, apoi incepe sa vorbeasca in vis si atunci Ona afla ca este fata lui. Pe Ulea il ucise groaza ca l-a vazut pe Stefan inainte de lovitura fatala: murise inainte de-al izbi.

La tiganci: Mircea Eliade recunostea inca din adolescenta mi-a placut sa scriu nuvele, povestiri si chiar nuvele fantastice. Aceasta inclinare spre fabulos se va accentua in urma vastelor sale lecturi si a numeroaselor calatorii. El va fi atras mereu de spatiul romanesc si de orasul Bucuresti: pentru mine Bucurestiul este centrul unei mitologii inepuizabile. Si in nuvela La tiganci actiunea se petrece in Bucuresti avindu-l ca protagonist pe profesorul de muzica Gavrilescu. Nuvela ilustreaza o alegorie a mortii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfasoara in opt secvente care alcatuiesc nuvela construita cu echilibru si armonie clasica. Alterneaza planul real cu cel ireal. Secventa I (expozitiunea) prezita eroul in tramvai, este vorba de Gavirescu care se intorcea acasa de la lectiile de pian date domnisoarei Otilia. In tramvai se discuta despre bordeiul tigancilor, de existenta caruia se prefac ca se scandalizeaza barbatii. Pentru profesor acesta este un palat cu gradini si nuci pe care el il vede de trei ori pe saptamina. Isi aduce aminte ca a uitat servieta la meditatie si coboara repede ca sa ia tramvaiul in sens invers. In aceasta prima secventa autorul introduce citeva leitmotive: caldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spatiul misterios), Elsa. Asteptind tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amarui al frunzelor de nuc si de nefireasca racoare inci fara sa-si dea seama s-a aflat in fata portii. Secventele II, III si IV ale naratiunii dezvolta intriga marcata de patrunderea lui Gavrilescu la tiganci. Desfasurarea actiunii se face prin nararea intimplarilor eroului in acest spatiu, visul lui. Intrand la tiganci este intimpinat de baba care-i cere trei sute ca sa il lase la bordei, sa-si aleaga o fata. Se intilneste cu trei fete, trebuind sa identifice pe cea de a treia dar nu reuseste. Pica intr-un vis si apoi se trezeste cu gindul ca trebuie sa-si recupereze servieta si se duce la tramvai. Acest nucleu contine mai multe mituri mereu aprofundate in lucrarile lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viata spre moarte. Este un spatiu al initierii in ritualurile mortii. Trecerea prin bordei este o trecere dincolo. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele il supun pa Gavrilescu unor incercari pe care el nu le poate trece, danseaza in jurul lui, ii cer sa o ghiceasca pe tiganca dar el le scapa mereu. Personajul aluneca mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard si Elsa. El nu reuseste sa ghiceasca tiganca nici dupa ultima incercare. Trebuie sa interpretam acest lucru in sensul ca profanul rateaza intrarea lui in domeniul sacrului. Apare o noua tentativa de intrare in real prin muzica. Secventa IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaza ca incearca sa ghiceasca fetele, se pierde in camere ciudate cu tavane scunde si neregulate, cu peretii usor ondulati, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rataceste mereu in sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaza. Visul se termina cu o scena a luptei lui cu o draperie simbolica. Visul are mai multe semnificatii. La inceput el apare ca o aspiratie a eroului sprea o alta realitate alaturi de Hildegard. Apoi in secventa IV visul devine simbolul cosmarului traversarii materiei de catre spirit a vietii spre moarte insotita de spaime si sufocari. Draperia ii aparea ca un giurgiu si-l ingrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept proba ghicitul, simbol al riturilor de initiere in taina mortii, o vama luata sufletului ca o ultima sansa de despartire a conditiei umane. Cifra trei si multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaza momente semnificative. Secventa V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentindu-nil pe Gavrilescu in incerecarea de a-si recupera servieta cu partituri. In strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoaste pe nimeni, in locul doamnei Voitinovici gaseste pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alfa ca plecase acum 8 ani dupa ce se casatorise cu inventatorul Frincu. Se intoarce spre casa si in tramvai revin aceleasi obsesii (portofelul, caldura, etc.). Secventa VI (punctul culminant) se petrece acasa unde surprizele continua. Elsa, sotia lui, plecase in Germania la familia ei in urma cu 12 ani, cam de cind aflase ca el a murit. Murise si madam Trandafir si foarte dezamagit se hotareste sa se intoarca la tiganci. Secventa VII descrie drumul de acasa la tiganci. Calatoria lui se realizeaza intr-o atmosfera fantastica, noaptea cu un personaj misterios pe care Gavrilescu il simte un visator, o fire de artist. Acesta ca un mesager al mortii il ajuta pe profesor sa ajunga dincolo trecind prin locuri impuse de traditie cum este biserica. Secventa VIII incepind cu intrarea definitiva a eroului la tiganci unde nimic nu se schimbase. Baba il asteapa, il recunoaste, ii ia vama, ii arata din prag casa cea mare rostind niste cuvinte oraculare: vezi sa nu te ratacesti, sa te tii drept pe coridor si sa numeri sapte usi si cind ajungi la a saptea sa bati de trei ori si sa spui: eu sunt, m-a trimis baba. Sleit de puteri trece prin coridor si se incurca iar, o gaseste pe Hildegard care il asteptese ca sa-l conduca pe ultimul drum si ii spune vino cu mine. Pornesc spre padure alunecind dinspre veghe spre vis, spre moarte du-si de birjarul enigmatic si de porunca lui Hildegard: Ia-o spre padure, pe drumul ala mai lung si mina incet. Nu ne grabim.. Deznodamintul nuvelei nu aduce iesirea din ambiguitate. Eroul se explica echivoc se intimpla ceva cu mine si nu stiu ce, daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul as crede ca visez.. Fata il consoleaza la fel de echivoc toti visam, asa incepe, ca intr-un vis.. Nuvela intr-o alta interpretare poate sugera aventura artistului case aspira sa-si depaseasca conditia sa profesionala si sociala a omului care poate atinge absolutul, eternul. Si atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoasterii. Conditia materiala precara il impiedica sa-si depaseasca conditia, in lupta sa ar trebui sa fie tinar dar el este batrin, ar trebui sa fie curajos dar lui ii e frica mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toti care l-au iubit au disparut. Din aceasta perspectiva nuvela prezinta drama artistului ratat.

FLOARE ALBASTRA: Poezia apare in revista Convorbiri literare la 1 aprilie 1873. Este printre primele poezii publicate in revista Convorbiri literare.Inainte de aceasta poezie era publicata Venere si Madona, Epigonii, Mortua est. Poezia are ca motiv floarea albastra, un motiv romantic, care apare si in alte literaturi, in literatura germana Novalis intr-un poem romantic, unde floarea albastra se metamorfozeaza in femeie luind chipul iubitei si tulburand inima eroului. Motivul florii albastre mai apare si la Leopardi, iar la Eminescu floarea albastra reprezinta viata. Albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii si a cerului, iar floarea simbolizeaza fiinta care pastreaza dorintele, pe care le dezvaluie cu vraja. Poezia este conceputa din doua parti corespunzatoare a doua tipuri de idei, de cunoastere: in primele trei strofe cunoasterea filosofica absoluta, iar in partea a doua (5-13) cunoasterea terestra prin intermediul dragostei. Cele doua parti ale poeziei sunt legate de o strofa, cea de a patra, care contine reflectiile poetului si contine in ea inceputul ideii din ultima strofa. Poezia este alcatuita sub forma de monolog intrerupt de dialog.In primele trei strofe poetul contureaza domeniul cunoasterii filosofice. De la elementele genezei intunecata mare pina la un intreg unvers de cultura reprezentat de cimpiile Asire, piramidele invechite. In aceste trei strofe iubita defapt aduce un repros iubitului care ni se sugeraza ca sa izolat in universul fericit dar strimt al lumii pamintesti. Este o ipostaza a poetului in care se repeta ideea sugerata de prezenta chiar in primul vers, a adverbului iar. De aici si indemnul din ultimele vesuri ale strofei a treia: Nu cauta in departare/ Fericirea ta, iubite!. Strofa a patra e strofa de tranzitie, de legatura intre cele doua ipostaze ale cunoasterii. Strofa aduce consimtamintul de moment al poetului la dulcea chemare a iubitei. Sint surprinse inca din aceasta strofa gesturi tandre, calde, ocrotitoare: Dulce netezindu-mi parul, gestul care se presupune ca vor fi urmate si altele daca poetul va cobori din cerurile nalte. Adjectivul devenit substantiv diminutivat mititica sugereaza pe de o parte dragostea fata de fiinta iubita dar si distanta enorma intre gindurile si preocuparile inalte ale poetului, in comparatie cu lumea terestra.La reprosul iubitei, poetul raspunde cu o tacere, care deschide drum meditatiei din ultima strofa, mai ales din versul: Totusi este trist in lume. In partea a doua a poeziei avem celalta cunoastere, cea terestra cunoastere prin intermediul iubitei dragoste la care este chemat iubitul de catre iubita. Daca in Dorinta si in Sara pe deal intregul ritual al dragostei era din perspectiva barbatului, in Floare albastra iubita este vicleana, ademenitoare promitindu-i iubitului o lume de bucurii si de farmec. Cadrul natural, unde este chemat iubitul este cadrul cu verdeata, cu izvoare ce pling in vale sau stinci inalte si prapastii marete.La aceste se mai adauga si ochiul de padure inconjurat de trestie si incarcat de foi de mure. Gesturile iubitei sint sagalnice, in timp ce iubitul ii va spune povesti si minciuni, ea, iubita va incerca pe un fir de romanita dragostea lui. Chemarea este tentanta, pentru ca iubita este ca in Dorinta frumoasa; de soarelui caldura fata va fi rosie ca marul in timp ce cu parul ei de aur ii va astupa gura. Aceasta invitatie sigur ca este urmata de sarutari date sub palarie pentru ca sa nu fie vazuti de nimeni. La ivirea lunii printre crengi inlantuiti in git cei doi indragostiti vor porni in sat spre vale, dandu-si pe sarutari pe cale. Ajungerea la al portii prag va fi urmata de vorbe in intunecime, dupa care urmeaza inevitabila despartire. Dupa ce ea dispare in timp ce iubitul coplesit de navala sentimentului ramine ca un stilp in luna. Cele trei epitete ce frumoasa, ce nebuna, dulce floare cuprinse in versuri exclamative exprima intensitatea sentimentului, defapt epitetul dulce apare in mai multe situatii: dulce floare, dulce minune.Isi schimba sensul si valoarea grmaticala Dulce netezindu-mi parul apropie pe iubiti prin gest; Dulci ca florile ascunse sugereaza puritatea. Pentru ca in final sa apara in dulce minune epitet cu valoare de simbol de data aceasta care sugereaza ca apropierea de fiinta iubita este egala cu miracolul, astfel incit epitetul devine metafora. Ultima strofa aduce ideea despartirii, a stingerii dragostei, iar repetitia floare albastra subliniaza intensitatea trairii generata de contrastul dintre iluzie si realitate accentuata de acel totusi.

GLOSSA: Glosa scris cu dublu -s- in italiana, germana, latina dar cu unul in franceza a insemnat procedeul de a explica de obicei printr-un singur cuvint pe marginea unui text un pasaj obscur, o proportie sau un alt cuvint. De aici s-a ajuns la o poezie cu forma fixa care alaturi de sonet si rondel este cea mai pretentioasa dintre ele. Din punct de vedere compozitional Glossa se compune dintr-un numar de strofe egal cu numarul versurilor din prima strofa in care se pune problematica poeziei, si ultima strofa care este o strofa concluzie si in care sint reluate versurile primei strofe in ordine inversa. Incepind cu strofa a II-a fiecare strofa comenteaza cite un vers din prima strofa care este reluat ca vers final al strofei ca o concluzie. Este o poezie cu caracter filosofic, o poezie gnomica exprimind adevaruri ale cunoasterii, ale moralului intr-o forma poetica concentrata, sententioasa. Este publicat pentru prima data in 1883 ingrijit de Titu Maiorescu, a fost definitivata in 1882 dupa ce poetul o supune unor prefaceri succesive incepind cu anul 1884 paralel cu Scrisorile si Luceafarul. Astfel s-au cristalizat trei tipuri de Glossa: doua cu cite noua strofe si una cu zece strofe. Titu Maiorescu o prefera pe cea cu zece strofe pentru echilibrul si simetria desavirsita a compozitiei. Glossa transpune liric principii filosofice cunoscuta inca in filosofia vechilor greci sau romani, cum sint Parmenide, Zenon, Seneca Motivul lumii ca teatru este preluat de la Epictet si Marcus Aurelius dar motivul este prezent si in literatura evului mediu la Ronsar si Shakespeare. La Eminescu, motivul este filtrat prin filosofia lui Schopenhauer. Un cugetator tradus in limba romana 1750 dupa un intermediar francez. Ideea lumii de teatru si conceptul Schopenhaurian al prezentului etern se regasesc si in alte poezii Eminesciene ca Imparat si Proletar si Luceafarul. Prima strofa a poeziei este strofa tema care pune problema; intr-un prezent etern viata este un cerc strimt in care oamenii se invirt, o zbatere fara rost pentru ca viata e dominata de egoism, minciuna, sete de putere, astfel ca singura solutie a omului superior fiind nepasarea, detasarea rece. O succesiune de propozitii principale redau spectacolul unic si monoton al vietii in care frica si speranta nu-si au rostul. Substantivul -vreme nearticulat exprima imaginea unei succesiuni monotone, egale a clipelor. Incepind cu strofa a II-a fiecare vers din prima strofa este comentat. Raspunsul la chemarea si indemnurile clipei este incercarea de a fi imposibil sceptic, singura forma de aparare omeneasca. Imaginea trecerii ireversibile a timpului dand impresia unui proces apare in versuri ca: multe trec pe dinainte, clipa ce se schimba pentru masca fericirii. La

aceste se adauga subiectele propozitiilor exprimate prin pronume nehotarite toate si pronume relative ce pentru a sublinia ideea de genialitate. Indemnul din strofa a III-a este la luciditate: Recea cumpan-a gindirii trebuie sa stea dreapta pentru a discerne binele de rau, pentru a descoperi masca fericirii ce o clipa tine poate. Cu ajutorul mintii al inteligentei numai reusesti sa-ti dai seama de adevarul ca toate-s vechi si noua toate. In strofa a patra apare ideea lumii ca teatru. Viata intinde capcane, te momeste cu lucruri zgomotoase, cu miscari inselatoare cu forme actoricesti de imprsionare joace unul si pe patru, si de plinge, de se cearta. Reactia fiintei superioare este de retragere tu pe alaturi te strecoara, privitor ca la teatru pentru ca numai astfel vei putea alege ce e rau si ce e bine. De pe pozitia spectatorului neutru care intelege timpul ca pe un prezent etern poetul analizeaza cu o ironie de mare profunzime viata contemporana. Odata introdus motivul lumii ca teatru prezent inca din literatura si filosofia antica hindusa, apoi in literatura medievala si preluat de Eminescu de la cugetatorul suedez, motivul va reveni si in strofa a sasea si a opta constituinduse cu regula etica a neamestecului omului superior in tumultul vietii inselatoare producatoare de suferinta. Strofa a cincea valorifica ideea Schopenhauriana a prezentului etern idee pe care le regasim si in alte creatii. Astfel constata poetul ca viitorul si trecutul sint a filei doua fete. Tot ce a fost ori o sa fie in prezent le avem pe toate, dar acest prezent trebuie pastrat, meditat la zadarnicia luptei. Viata este o succesiune de scene in esenta aceleasi alte masti aceiasi piesa/ alte guri aceeasi gama. De mii de ani lumea e vesela si trista amagita atit de des de spectaculul lumii, de aceea nu spera si nu ai teama, deci se recomanda nepasarea si detasarea. Cu ultimul vers al strofei a sasea se deschide codul de reguli de conduita. Pe un ton satiric si sceptic se prezinta argumente convingatoare care sa determine starea de detasare, de discernere a raului de bine. Omul superior nu trebuie sa se prinda tovaras miseilor si natarailor pentru ca totul este trecator; stiindule masura acesta n-are ce cauta cu sfaturile lui. Se recomanda tacerea cind ceilalti vorbesc de rau de te ating sa feri in laturiTu ramii la toate rece. Ultima strofa in sens invers versurile primei strofe, astfel incit codul de reguli e mult mai evident. Ultimul vers al primei strofe devine primul si capata valoare emblematica si rol de cuvint, de comportament in societate. Din punct de vedere stilistic se remarca preferinta poetului pentru cuvintele din fondul lexical principial pentru formele populare pentru ca totul sa fie cit mai accesibil. Poezia este construita pe antiteza rau-bine, trecut-viitor, vechi-nou, etern-efemer, toate avind drept scop sa reliefeze complicatiile vietii.

LUCEAFARUL: Despre felul cum s-a nascut marele poem romantic, capodopera a creatiei lui Eminescu a lasat marturie insusi poetul. Din marturia sa reiese ca pornind de la o sursa, de la un izvor popular poemul a trecut printr-un indelungat proces de creatie. Dupa ceea ce spune rezulta ca principala sursa de inspiratie a fost un basm popular romanesc cules si punlicat intr-un memorial de calatorie, aparut la Berlin in 1861 de catre germanul Kunisch. Basmul se intitula Fata din gradina de aur. In acelasi memorial de calatorie Kunisch a mai publicat un basm care asemenea a fost cunoscut de Eminescu, a preluat ceva si din aceasta, dar sursa principala ramine Fata din gradina de aur. In basmul publicat de Kunisch este vorba despre o frumoasa fata de imparat pe care tatal ei o inchide intr-un castel inconjurat de o gradina de aur pentru a nu fi vazuta de ochii unui muritor. De fata de imparat se indragosteste un zmeu, dar fata speriata de nemurirea lui il refuza. Zmeul insista iar fata ii cere acestuia sa fie muritor de rand ca si ea. Pentru ai dovedi dragostea zmeul se duce la creator sa-l dezlege de nemurire, dar acesta i-l refuza. Intors pe pamint zmaeul vede ca fata se indragosteste intretimp de un frumos flacau, din fecior de imparat care reuseste s-o rapeasca. Furios zmeul ii desparte pe cei doi aruncind peste fata o stinca iar pe el il lasa sa moara de durere intr-o vale fabuloasa a amintirii. Eminescu valorifica acest basm in perioada berlineza intr-un poem cu titlul Fata in gradina de aur, dar in poemul creat autorul modifica unele lucruri si mai ales finalul. Razbunarea zmeului din basm i se pare prea dura, nepotrivita cu superoritatea unei fiinte nemuritoare; astfel ca in poem zmeul n-o mai omoara pe fata ci rosteste cu amaraciune un blestem: un chin s-aveti: de-a nu muri odata. Dupa 1880 acest poem ramas in manuscris va fi prelucrat in cinci variante si transformat intr-un cintec liric in care povestea mai veche trnsformata si aceasta devine pretextul alegoric al unei meditatii romantice, filosofice asupra geniului, dar si asupra conditiei omului ca fiinta sfisiata de contradictii. In noua creatie izvoarele folcloorice se intilnesc cu cele filosofice, mitologice, culturale si chiar autobiografice. In forma in care noi o cunoastem astazi poemul a aparut in 1883 in Almanahul Societatii Culturalliterare Romania Juna din Viena. In acelasi an poemul va fi inclus apoi in volumul ingrijit de Titu Maiorescu intitulat Poezii. Compozitia si structura poemului:Faptul ca la originea poeziei se afla un basm ne duce la concluzia ca si noua creatie ar trebui sa fie o compozitie epica. Din basm poemul a pastrat doar schema epica, cadrul. Formula de la inceput tine tot de epic. Prezenta unui narator care povesteste la persoana a 3-a existenta personajelor, constructia gradata a subiectului, marele numar de vorbe specifice povestirii precum si prezenta dialogului cu formule specifice de adresare, toate acestea dau poemului un caracter epico-dramatic. Si totusi poemul Luceafarul este o creatie lirica. Schema epica este doar cadrul iar intimplarile si personajele sint defapt simboluri lirice, metafore prin care se sugereaza idei filosofice, atitudini morale, stari sufletesti si o anumita viziune poetica. Aceasta interferenta de genuri este caracteristica romantismului si dau poemului mare profunzime. Ceea ce priveste compozitia poemului se constata existenta a patru tablouri: 1) Dragostea dintre fata de imparat si Luceafar; 2) Idila dintre Catalin si Catalina; 3) Calatoria Luceafarului spre Demiurg pentru a cere dezlegare de nemurire. Reintoarcerea Luceafarului la locul lui pe cer si constatarea ca fata de imparat nu s-a putut rupe din cercul ei strimt. Din punct de vedere structural exista doua planuri, cel terestru uman si planul cosmic universal. In primul tablou cele doua planuri se intilnesc prin dragoste. In tabloul al doilea avem doar planul terestru. In tabloul al treilea este prezent doar planul cosmic. In tabloul al patrulea avem din nou prezente cele doua planuri. COMENTARIU: Poemul Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfasoara pe un vag fir epic intr-o suita de metafore si simboluri prin care se sugereaza idei filosofice. Este deci in egala masura un poem de dragoste si un poem filosofic. Primul tablou ne prezinta o fantastica poveste de iubire intre doua fiinte apartinind unor lumi diferite. Contemplind de la fereastra dinspre mare a castelului Luceafarul de seara se indragosteste de o preafrumoasa fata de imparat. Fata la randul ei este cuprinsa de acelasi sentiment. In conceptia fetei Luceafarul este un spirit, pentru chemarea caruia trebuie o formula magica de descintec. Descifrand alegoria, putem spune ca sensul ei este ca paminteanul aspira catre absolut.In timp ce spiritul aspira simte nevoia concretului. Pentru al putea chema linga ea fata foloseste descintecul: Cobori in jos Luceafar blind . Fiintele supranaturale au posibilitatea de a metamorfoza. Intocmai ca in basm, Luceafarul, la chemarea fetei se arunca in mare si preschimbat intr-un tinar palid, cu parul de aur si ochi scinteietori, purtind un gulgiu vinat, incununat cu trestii apare in fata fetei ca un inger, ca un zeu. O invita pe fata in palatele lui de pe fundul oceanului unde toata lumea s-o asculte pe ea. Metamorfoza Luceafarului pune la contributie mituri cosmogonice, asfel la prima intrupare Luceafarul are parintii cerul si marea: Iar cerul este tatal meu/ Si muma mea e marea. Zeii sint nemuritori si Luceafarul metamorfozat in Neptun este un mort frumos cu ochii vii deoarece nemurirea este pentru muritorii de rand o forma a mortii. De aceea fata de imparat are o senzatie de frig. Caci eu sunt vie, tu esti mort/ Si ochiul tau ma-n gheata. Peste citeva nopti fata chema din nou pe Luceafar, acesta o asculta si din vaile haosului avind ca tata soarele si mama marea apare din nou in fata fetei. Acum vine invesmintat in negru si purtind pe vitele negre de par o coroana ce pare ca arde: Ochii mari si minunati ii lucesc himeric/ Ca doua patimi fara sati. Infatisarea este acum demonica, pentru ca s-a nascut din soare si noapte: dupa Hesiod noaptea este zeita umbrelor, fiica haosului, mama tuturor zeitelor. De data aceasta tinarul demonic ii fagaduieste miresii sale cununi de stele si ofera cerul pe care sa rasara mai stralucitoare decit celelalte. Dar si de data aceasta fata ii refuza apropierea si simte senzatia de calduri. Alegoria este ca fata este incapabila sa iasa din conditia ei pentru a convietui cu Luceafarul ii cere acestuia sa devina muritor ca si ea. La aceasta cerere Luceafarul raspunde afirmativ din cuvintele sale reiesind sacrificiul suprem pe care e gata sa-l faca in schimb pe o sarutare pentru a dovedi fetei ca o iubeste. De aceea e hotarit sa se nasca din pacat si sa fie dezlegat de nemurire. Cel de-al doilea tablou se desfasoara in plan terestru, in plan uman, este idila dintre Catalin si Catalina, idila care simbolizeaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intre reprezentantii lumii inferioare. Avem aici o atmosfera intima, familiara. Acum eroina nu mai este preafrumoasa fata de imparat, ea devine Catalina, ceea ce simbolizeaza faptul ca acum este o fata ca oricare alta cu un nume comun, care se poate indragosti rapid de un baiat oarecare. Catalin este viclean copil de casa, un paj din prejma imparatesei, baiat din flori dar indraznet cu ochii. Urmarind-o pa Catalina socoteste ca e momentul sa-si incerce norocul si prinzind-o intr-un ungher ii serveste Catalinei o adevarata lectie de dragoste. Se observa in scena de dragoste un limbaj obisnuit, comun, popular adecvat unei scene de dragoste obisnuite trecatoare aventuroase. Catalina la inceput este mai retrasa, mai retinuta si marturiseste lui Catalin dragostea pentru Luceafar. Dar Catalin gaseste remediul: Hai si-om fugi in lume si astfel Catalina va pierde visul de luceferi. Partea a treia a poemului cuprinde calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic si convorbirea cu Demiurgul. Sintem din nou in planul cosmic cu o atmosfera glaciala si cu un limbaj sententios gnomic (exprimarea este apropiata de maxime si proverbe). Demiurgul este rugat sa-l ierte de nemurire sa-l faca muritor de rand. In acest tablou Eminescu se dovedeste ca si in Scrisoarea I unul dintre cei mai interesati autori de cosmogonii si un extraordinar poet al fenomenelor fizice. Pentru un zbor atit de indraznet Luceafarului ii creste aripa la dimensiuni uriase. Din cauza vitezei colosale cu care zbura miscarea lui pare un fulger ne-ntrerupt, ratacitor printe stele. Haosul este o notiune abstracta, nepalpabila insemnind confuzia generala a elementelor inainte de creatie. Pentru a le face palpabile Eminescu ii atribuie haosului insusirile unei vai din care necontenit izvorasc lumini ce se amesteca se invalmasesc ca niste mari amenintatoare. Zona in care se afla Demiurgul e infinitul, neantul stapinit de groaza propriului vid adinc ca visul uitarii. In dialogul cu Demiurgul, Luceafarul insetat de viata obisnuita, de stingere este numit Hyperion. Intocmai ca fata de imparat in idila cu Catalin este numita Catalina si Luceafarul, in momentul cind vrea sa devina muritor este inzestrat cu nume. In discutia dintre cei doi, Demiurgul ii propune, ca pentru a renunta la gindul sau de a deveni muritor, trei lucruri: sa-l faca cintaret incit sa asculte toata lumea de cintecul lui, conducator de osti sau intelept. Demiurgul este dispus sa-i dea pamintu-n lung si marea-n larg / Dar moartea nu se poate. Luceafarul este o parte a universului, celui tot pe care o reprezenta Demiurgul, iar al rupe din acest sistem ar insemna distrugerea echilibrului universal. Si atunci ca un ultim argument, Demiurgul il indeamna pe Hyperion sa priveasca spre pamintul ratacitor sa vada ce-l asteapta. Al patrulea tablou ne duce din nou in planul terestru dar si in cel universal cosmic. Hyperion devenit din nou Luceafar se intoarce pe cer si isi revarsa din nou razele asupra Pamintului. In acest tablou avem un foarte frumos pastel terestru care contrasteaza cu pastelul cosmic din partea a 3-a. Luceafarul descopera pe cararile din cringuri sub siruri lungi de tei doi tineri indragostiti care sedeau singuri. Fata il vede si il cheama sa-i lumineze norocul. Oamenii sint fiinte trecatoare. Ei au doar stele cu noroc in timp ce Luceafarul nu cunoaste moarte. Mihnit de cele ce vede, Luceafarul nu mai cade din inaltul la chemarea fetei ci se retrage in singuratatea lui constatind cu amaraciune: Ce-ti pasa tie chip de lut/ Daco-i fi eu sau altul?/ Traind in cercul vostru strimt/ Norocul va petrece/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece. Despre sensurile poemului Luceafarul au vorbit multi critici, dar cea mai buna interpretare a poemului o da insusi Eminescu. Poetul facea o insemnare pe marginea unui manuscris aratind ca in descrierea unui voiaj in Tarile Romane germanul K (Kunish) povesteste legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar intelesul alegoric ce i-am dat este, ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamint nici capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Din acest punct de vedere Luceafarul este o alegorie pe tema romantica a locului geniului in lume. Astfel inseamna ca povestea, personajele si relatiile dintre ele nu sint decit o suita de personificari, metafore si simboluri care sugereaza idei, conceptii, atitudini iesite dintr-o meditatie asupra geniului vazut ca fiinta nefericita si solitara opus prin structura omului comun. Aceasta viziune romantica asupra geniului este puternic influentata de filosofia lui Schopenhauer. O interpretare a poemului Luceafarul socoteste aceasta creatie ca un poem al vocilor poetului sau un poem al mastilor in sensul ca poetul se proiecteaza in diferite ipostaze lirice. Astfel Eminescu s-a imaginat pe sine in primul rand in Luceafarul sau Hyperion, geniul care cauta suprema clipa de fericire fara sa fie inteles si raminind la locul sau separat de societatea din jur. Eminescu s-a imaginat insa si in chipul lui Catalin. Paminteanul obisnuit care traieste din prima clipa a dragostei. Dar Eminescu s-a imaginat chiar in chipul Catalinei, muritorul de rand care aspira spre absolut. El s-a imaginat si sub chipul Demiurgului, exprimind astfel aspiratia spre personalitatea universala, cel care rosteste teribilul nu se poate constient fiind de incompatibilitatea celor doua lumi. In concluzie putem spune ca sub aspiratia unei povesti de dragoste Luceafarul este defapt o sinteza a liricii lui Eminescu, a vocilor poetice din opera sa pentru ca gasim aici nu numai ecouri din poezia de dragoste si natura dar avem ecouri si din poezia de inalta cugetare filosofica din poezia pe teme cosmogonice (Scrisoarea I, Imparat si proletar). Presupusele personaje devin simboluri mitice ale contradictiilor din sufletul poetului care se simte ca orice creator de geniu slab si puternic, muritor si nemuritor, om si zeu. REALIZAREA ARTISTICA: Poemul Luceafarul este cea mai valoroasa creatie Eminesciana, nu numai din punctul de vedere a continutului de idei ci si in perfectiunea formei. Limbajul poetic, sintaxa poetica si naturaletea

desavirsita fac din poem un exemplu stralucit de realizare artistica a unei creatii. Dintre principalele trasaturi ale stilului poemului: a) limpezimea clasica poetul a cautat de fiecare data cuvintul care sa exprime cel mai bine adevarul intr-o forma cit mai simpla. Este bine cunoscut procesul de scuturare a podoabelor stilistice din prima strofa in care o califica pe fata de imparat o preafrumoasa fata. Pina sa ajunga la acest superlativ de origine populara, Eminescu a eliminat o serie de epitete si metafore din botanica, din zoologie sau minerala. Pe parcursul poemului a foosit cit mai putine epitete pentru a nu incarca textul cu elemente descriptive. In marea lor majoritate adjectivele folosite sint de origine latine, unele fiind formate cu prefixul ne; b) a doua trasatura este exprimarea aforistica. Aceasta este o exprimare care contine multe maxime si sentinte, preapte morale formulate intr-un mod memorabil. Cele mai multe exprimari gnomice le gasim in tabloul al treilea, in discutia inalta dintre Hyperion si Demiurg. c) puritatea limbajului se refera la faptul ca Eminescu foloseste cei mai multi termeni din fondul principal de cuvinte, termeni de origine latina pe care ii integreaza in expresii si constructii populare. Accepta foarte putine neologisme. Efectul care se obtine este ca exprimarea e pura romaneasca naturala pe intelesul tuturor; d) muzicalitatea realizata pe doua cai prin folosirea subtila a cuvintelor cu sonoritate deosebita si prin schema prozoica strofe de cite patru versuri cu 7-8 silabe si ritm iambic. Foloseste alternativ rimele masculine si cele feminine care sugereaza o continua inaltare si cadere in concordanta cu ideea de baza a poemului.

REVEDERE: Dintre poeziile puternic influentate de folcloor poezia Revedere publicata in revista Convorbiri literare la 1 octombrie 1879 este prima poezie in metru popular trohaic a lui Eminescu. Poezia a fost scrisa cu citiva ani inainte de a fi publicata. Modelul ramine Vasile Alecsandri din poezia Doina, dar Eminescu adinceste aceasta tematica populara prin forta poetica, prin viziunea filosofica si tehnica versificatiei. Pornind deci de la un model popular Eminescu creaza in poezia Revedere o elegie pe tema perisabilitatii omului, a efemeritatii omului (conditia trecatoare) in comparatie cu trainicia, cu eternitatea naturii. Revedere este cu alte cuvinte un cintec melancolic despre fragilitatea omului in fata timpului. Punctul de plecare este doina populara dar Eminescu rescrie totul din perspectiva poetului romantic impresionat de spectacolul naturii vesnice care-l face sa se simta marunt si trecator. In acest fel poezia capata un substrat filosofic, care nu este de origine folcloorica. La o analiza atenta a poeziei se pot deosebi atit elemente de origine populara cit si elemente de origine culta. De origine populara sint: a) motivul codrului ca fiinta mitica in folcloor codrul e frate cu romanul, crai intelept, sau chiar imparat.In aceasta ultima ipostaza de imparat apare si Eminescu. b) dialogul cu natura reprezentata de codru. c) in al treilea rand este familiaritatea silului. d) unele locutiuni de tipul: mie-mi curge Dunarea. e) ritmul trohaic, masura de 7-8 silabe si rima imperecheata sint de asemenea de origine populara. De origine culta sint: a) accentuarea ideii de perenitate (trainicie) a codrului, a naturii; b) accentuarea si amplificarea opozitiei dintre om si natura; c) rafinamentul expresiei; d) viziunea romantica asupra conditiei umane; e) sentimentul elegiac. Din punct de vedere al compozitiei poezia este compusa sub forma de dialog intre doi parteneri de discutie, care apartin la doua planuri distincte al omului si al codrului. Planurile sint in opozitie, marcata de cele doua intrebari si de cele doua raspunsuri,care-i transforma pe interlocutori in simboluri ale unor relitati diferite: omul conditia trecatoare iar codrul eternitatea. Poezia se deschide cu planul omului mai scurt, mai concis, interogativ personificindu-l si luindu-l ca interlocutor poetul se adreseaza pe un ton familiar, cald, apropiat codrului. Folosind diminutivele: codrutule, dragutule poetul vorbeste cu codrul asemeni unei persoane apropiate intrebindu-l ce mai face de cind nu l-a vazut pentru ca a trecut mult timp decind s-a departat de el si in acest timp multa lume am umblat. In raspunsul codrului, care este afirmativ constatam o serie de elemente care sugereaza permanenta, continuitate in natura.Din raspunsul codrului personificat aflam de existenta lui indiferent de anotimpuri. Rotatia anotimpurilor se petrece an de an iar codrul ramine acelasi. Raspunsul debuteaza cu o forma populara: Eu fac ce fac de mult dupa care urmeaza imaginea codrului iarna cu crengile descuiate de frumze si chiar cu crengi rupte, care cad si acopera apele cu ierni care troienesc cararile gonind cintarile. Acelasi codru intinereste odata cu venirea primaverii si a verii anotimp in care codrul iar rasuna de cintecul doinei cintat de femeile ce duc apa de la izvoarele din codru. Cea de a doua interventie a poetului este mai degraba o constatare decit o intrebare. Poetul constata ca in ciuda vremii care vine si trece codrul mereu intinereste. Poetul este bucuros de revederea cu codrul, dar bucuria sa este umbrita de melancolia data de contrastul dintre propria lui infatisare si natura vesnic tinara. In raspunsul codrului acesta enumera citeva dintre elementele cu caracter de eternitate sugerand prin aceasta statornicia naturii. Indiferent ca vremea e rea sau buna natura este aceeasi. Numai omu-i schimbator, in timp ce natura cu marea, riurile, pustiurile, luna, si soarele, izvoarele si codrul ramine neschimbata, eterna.

SARA PE DEAL: Poemul se incadreaza in prima etapa a poeziei de iubire si de natura. A fost publicata in 1885 in revista Convorbiri literare. O varianta dateaza din 1871 iar alta din 1872, se pot regasi fragmente din Sara pe deal in romanul Geniu pustiu si nuvela La curtea cuconului Vasile Creanga. Sara pe deal nu este nici pastel nici idila ci este un poem eminescian specific in care temele naturii si iubirii fuzioneaza, si in care se creaza imaginea paradisul adolescentilor in care aspiratia spre iubire este pura, poetul crezind in idealurile iubirii. Compozitia se realizeaza prin alternarea a doua planuri: spatiul natural si cel sufletesc. Spatiul natural este larg dimensionat, un spatiu in care pluteste melancolic cu jale cintul buciumului ca un ecou a starii sufletesti a poetului indragostit. Elementele de peisaj constituite de imagini auditive si vizuale unele intensitati abia perceptive redau tacerea necuprinsului de la satul din vale pina la turmele care urca dealul si apoi pina la bolta senina a cerului, pina la infinit unde stelele se nasc spre bolta senina, in momentul inserarii si a intrarii in noapte. Inca din primul vers se observa o contopire a spatiului natural cu cel sufletesc sugerat de sunetul melancolic al buciumului pe fondul unui ritm metric original alcatuit din 12 silabe. In al doilea vers contopirea spatiului poetic cu cel sufletesc este amplificata prin adaugarea aliteratiei precum si de imaginea creata in care se impletesc elemente terestre cu cele cosmice turmele-l urc, stelele scapara in cale. In versul 3 elementul sonor este prezent prin prelungirea aliteratiei se dar si prin imaginea murmurului dulce al apei in fintine. Remarcam splendida personifcare apele pling clar izvorand din fintine este imaginea primordiala a izvorului. Tacerea necuprinsului creata prin armonie muzicala e o tacere care este perceputa cu sufletul. In al patrulea vers apare imaginea copacului sacru al iubirii salcimul devenit loc protector al intilnirii celor doi unde iubita toropita de dragoste asteapta acest moment ochii tai mari cauta-n frunza cea rara. Incepind cu strofa a doua tabloul de natura devine evocator infatisind miscarea lenta a lunii pe cer sfinta si clara, nourii intr-o scurgere halucinanta proiecteaza casele parca in luna, oamenii cu coasa in spinare se intorc de la cimp, cumpenele fintinilor scirtiie in vint, nici unul din aceste detalii nu individualizeaza tabloul dar nici nu se poate spune ca tabloul este abstract. Aceste detalii zugravesc imagini eterne asa cum l-a cunoscut poetul in Ipotestiul cu turme, cu deal si vale in care murmura fluierele, culorile ce domina peisajul sint astompate, lipsesc caci lumina este putina domina jocul de umbra si lumina. Sunetele sint estompate dar melodioase. Muzicalitatea se realizeaza prin prezenta buciumului, a scirtiitului domol al cumpenelor, a murmurilor fluierelor, a sunetelor ritmice de toaca culminind cu glasul clopotului ceea ce creaza o vibratie ampla Clopot vechi umple de glasul lui sara. Spatiul natural s-a dizolvat total si este inlocuit de spatiul sufletesc Sufletul meu arde-n iubire ca para; acest vers face trecerea la momentul urmator, sentimentul sufletesc este abia schitat prin nerabdare dar izbucneste in finalul poeziei unde poetul creaza visul de iubire, imaginea pura a iubirii in care apare perechea sub salcim unde ore intregi isi va sopti vorbe de iubire si isi va face gestul culminant ce face iubirea pura. Ne-om razima capetele unul de altul; versifica sarutul, in final intervine usor retorica intrebare Astfel de noapte bogata cine pe ea n-ar da viata lui toata poetul exprima ideea ca este gata sa-si dea viata pentru acest gest de suprema puritate a iubirii. Chipul iubitei este imaterial abia definit fiind un simbol al iubirii insusi. Este o iubita ideala spre a carei iubire aspira poetul in versurile sub un salcim draga ma astepti tu pe mine, Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina simbolizeaza acea pasionata si gingasa plenitudine a iubirii. SCRISOAREA III: Eminescu a scris un ciclu de 5 scrisori fiind niste satire. Tematica acestor scrisori are in centru motivul geniului. Scrisoarea I dezbate problema geniului savant, Scrisoarea II dezbate problema geniului artist, Scrisoarea III dezbate soarta geniului conducator de popoare. Scrisoarea III abordeaza tema patriotismului si a geniului conducator de popoare. Geneza este legata de perioada de ziarist la Timpul. Punctul de plecare l-a constituit entuziasmul colectivitatii romane in momentul independentei de stat din 1877. Eroismul ostasilor romani misca in Eminescu adinci simtaminte inspirandu-i cel mai valoros poem dedicat patriotismului. Compozitia se realizeaza pe principiul antitezei romantice trecut-prezent. Poemul are doua parti: -in prima parte se celebreaza iubirea de patrie si de neam; partea a doua este o satira adusa prezentului decazut. Ca tehnica Eminescu foloseste tehnica savanta a proportiilor. In prima parte poetul nu abordeaza direct subiectul bataliei de la Rovine ci il incadreaza cu momente legendare pentru a sugera valoarea. Plasata in perioada de crestere a imperiului otoman, batalia de la Rovine a constituit un zid care a oprit expansiunea tuceasca. Poemul cuprinde doua momente epico-lirice: trcut si prezent incadrate de un prolog si un epilog. Prologul prezinta vertiginoasa crestere a imperiului otoman, ce este explicata simbolic printr-un copac urias a carei umbra untuneca intreaga lume. Eminescu prezinta aceasta legenda, infatisind un sultan. Luna se preschimba in fecioara si sultanul simte cum din inima lui creste un copac al carei umbra cuprinde intreg pamintul. Cutremurat, sultanul, se trezeste si interpreteaza visul ca trimis de profet. Este prezentata o sinteza poetica a citorva epoci de crestere realizata sugestiv prin repetitii si enumerari ce creaza impresia puternica de furtuna an cu an, neam cu neam; se face trecerea apoi la realitate si urmeaza momentul evocarii poporului nostru. Prima secventa cuprinde 6 versuri si reda asezarea celor doua ostiri pe cimpul de la Rovine, urmarind desfasurarea orgolioasa a turcilor avind o armata de 100.000 de osteni si pe de alta parte cei 30.000 de romani. Eminescu abia sugereaza prezenta romanilor. Se sugereaza disproportia dintre armate nu numai numerica ci si sub aspectul tehnicii de razboi. Urmatorul episod este dramatic si se defineste prin cuvintele rostite si din atitudinea lor. Intilnirea celor doi conducatori este redata pe baza dialogului. Eminescu descrie pe Mircea ca pe un mosneag si ii descrie imbracamintea. In acest dialog se infrunta ingimfarea cotropitorului care n-a cunoscut decit victorii cu demintatea si intelepciunea adevaratului conducator care isi apara saracia si nevoile si neamul. Mircea este simbolul datinei al ospitalitatii si bunei credinte, dar dirz prevenitor si demn. La sirul victoriilor enumerate de Baiazid, Mircea prezinta istoria de aparare a tarii incepind cu acel oaspe pina la orgoliosii romani. Toti conducatorii sint simbolizati prin numele lui Darius numit Ispaste. Toti au cerut in numele stapinirii pamint si apa si printr-un joc de cuvinte, poetul desemneaza ironic infringerea acestor cotropitori, se facura toti o apa si un pamint. Exista in aceste versuri o sinteza a istoriei eroice a poporului nostru din cele mai vechi timpuri, o sinteza a luptelor pentru apararea tarii si a fiintei neamului. Este prezent in dialogul lui Mircea si ginditorul care face distinctie intre razboaiele de cucerire si cele de aparare si se clarifica ideea de solidaritate a neamului in apararea teritoriului tarii. De cealalta parte se defineste orgoliul cumplit al lui Baiazid. Trufia celui care n-a cunoscut niciodata infringerea se exprima printr-o cascada de cuvinte mari. Batalia de la Rovine este un tablou plin de dinamism in care se reliefeaza vitejia, iubirea de patrie dar si virtutile ostasesti. Cei doi conducatori trec in planul al doilea, in prim plan fiind ostile. Printr-o aliterare de imagini vizuale si auditive dinamice intr-un ritm fulgerator poetul evidentiaza tactica de de lupta a romanilor; ei ies surprinzind pe dusmani. Deschiderea bataliei o realizeaza calaretii a caror desfasurare constituie o surpriza, loviturile lor venind din toate partile cuprinzind oastea turceasca. Loviturile lor sint insotite de zgomotul scarilor de lemn, ritmul este intr-o crestere continua. Procedeele stilistice subliniaza ideea de furtuna de cataclism. Totul este intr-un clocot urias ce se reflecta in peisaje si imagini: grindina, ploaie, cerul se dezlantuie pe pamint centrul acestui cataclism este Mircea. Tinta acestui cataclism este imparatul peste a carui armata se intinde umbra mortii. Partea a doua poate fi considerata un veritabil pamflet politic cu ecouri din prioada publicistica de la Timpul, avindu-si izvorul in sentimentul de profunda deziluzie in fata falsului patriotism si a demagogiei patriotale. In aceasta parte lipseste introducerea si incepe cu o antiteza veacuri de aur. Despartindu-se de trecut, Eminescu mai lasa sa se auda inca odata acorduri de neuitat adresindu-se eroilor trecutului ajunsi la moda in prezent. Eminescu sesizeaza cu sarcasm ca marile glorii au devenit un prilej nou pe care o alta persoana folosindu-i pe eroii de alta data sa-si acopere nuditatea. Imaginea prezentului este un tablou fiind rezultatul unei selectii critice in care Eminescu esentializeaza satirizind in mod constient imaginea prezentului si incepe cu o serie de intrebari retorice carora nu li se intrevede nici un raspuns. Imaginea Bucurestiului este vazut ca un nou Sybaris. Gloriile se nasc pe strada si la usa cafenelelor politicienii sint adevarati panglicari de demagogie. Portretele negative in care Eminescu exagereaza constient sint prezentate in mod gradat si exprima furia crescinda. Poetul se opreste asupra portretului liberarului vazut ca o expresie a demagogiei un portret al unicimii care are toate atitudinile de decadere fizice si morale. Portretul parlamentului este vazut ca o adunatura de nebuni din zidirea sfintei bolii o imagine

caricaturala o serie de atribute ale decaderii, este prezenta imaginea tineretului decazut. Toti acestia nu vineaza decit cistigul fara munca, in aceasta lume virtutea este o nerozie si geniul o nefericire. Partea a doua se incheie cu invocarea lui Tepes domnitorul justitial chemat sa-i adune pe totai si sa-i imparta in smintiti si in misei si sa-i bage in doua temniti si sa dea foc la puscarie si la casa de nebuni.

SCRISOAREA I: Poezia ne prezinta pozitia vitrega a omului de geniu intr-o societate marginita si este alcatuita din 5 parti. In prima parte apar doua motive romantice, dragi poetului. Primul motiv este cel al timpului timpul individual si cel universal. Al doilea motiv este motivul lunii: Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate. In a doua parte poetul nuanteaza motivul lunii, ca un astru tutelar al faptelor meschine sau nobile ale oamenilor. Mai intii poetul reda o imagine globara a spatiului terestru de la pustiuri la codrii, de la mari si izvoare la tarmuri, si apoi imaginea se restringe: Si in cite mii de case lin patruns-ai prin feresti/ Cite frunti pline de ginduri, ginditoare le privesti. In continuare poetul poetul infatiseaza o serie de ipostaze ale individului: Vezi pe-un rege ce-mpinzeste globu-n planuri pe un veac/ Cind la ziua cea de miine abia cuget-un sarac, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!/ Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par/ Altul cauta in lume si in vreme adevar. Apare aici un motiv de sursa schoppehauriana, identitatea omului in fata mortii: Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii/ Deopotriva-i stapineste raza ta si geniul mortii. In continuare poetul se opreste la conditia vitrega a omului de geniu, care apare in antiteza cu celelalte ipostaze: Iar colo batrinul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate/ Intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate/ Si de frig la piept si-ncheie tremurand halatul vechi/ Isi infunda gitu-n guler si bumbacul in urechi/ Uscati asa cum este, girbovit si de nimic/ Universul fara margini e in degetul lui mic/ Caci sub frunte-i viitorul si trecutul se incheaga/ Noapte-adinc-a veciniciei el in siruri o dezleaga/ Precum Atlas in vechime sprijinea ceriul pe umar/ Asa el sprijina lumea si vecia intr-un numar. Partea a treia cuprinde o cosmogoinie care compozitional se justifica prin faptul ca ea va argumenta cit de vasta este cultura batrinului dascal. Pina a prezenta geneza apar citeva notiuni care ar trebui sa sugereze increatul. Geneza propriu zisa incepe astfel: Dar deodata un punct se misca cel intii si singur. Iata-l!/ Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal. Apar aici motivele macrocosmusului si microcosmosului. Raportat la macrocosmos oamenii nu sunt decit: Musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul. In continuare poetul vorbeste despre un previziblil sfirsirt al lumii: soarele il vede trist si ros, planetele ingheata si timpul devine vecinicie, pentru ca la sfirsit sa domneasca din nou aceasta noapte a nefiintei si eterna pace. Partea a patra este consacrata pozitiei vitrege a cugetatorului de geniu in lumea semenilor sai. Dascalul dupa ce a cugetat la destinul lumilor cosmice el cugeta acum la destinele indivizilor lumii terestre. Apare aici din nou identitatea oamenilor cu ei insisi si cu omenirea intreaga: Unul e in toti, tot astfel precum una e in toate. Vointele marunte care ii framinta pe oameni n-au nici un sens din cauza ireversibilitatii timpului: Ce-o sa-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gindesc?/ Ca si vintu-n valuri trece peste traiul omenesc. Cind vorbeste despre soarta geniului intr-o societate bintuita de interese meschine apar numeroase accente satirice, uneori deosebit de incisive. Imposibilitatea cunoasterii propriei vieti, lasa considerarea operei omului de geniu la discretia rauvoitorilor, a invidisilor: Si cind propria ta viata singur n-o stii pe de rost,/ O sa-si bata altii capul s-o patrunda cum a fost?. Pesimismul schoppenhaurian l-a influentat pe Eminescu si in versurile: Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarmi orice-ai spune,/ Peste toate o lopata de tarina se depune. Apare din nou ideea ca oamenii sunt egali in fata mortii: Mina care-au dorit sceptrul universului si ginduri/ Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scinduri. Pe un ton ironic poetul isi imagineaza cum se vor desfasura funerariile acestui om de geniu. Ele vor avea o falsa solemnitate deoarece oamenii sint rai, indiferenti, ipocriti: Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,/ Nu slavindu-te pe tine lustruindu-se pe el. Posteritatea va ignora valoarea operei si se va rezuma doar la bibliografia subtire careia ii vor gasi pete multe, rautati. In partea a cincea se revine la motivele initiale: contemplarea propriei vieti si a luminii lunii ce dezvaluie alaturi de frumusetile eterne ale naturii crudul si tristul adevar ca oamenii sunt identici in perspectiva mortii: Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii/ Deopotriva-i stapineste raza ta si geniul mortii.

SARMANUL DIONIS: Proza lui Eminescu este mai redusa ca numar decit poezia dar ca si in poezie si in proza, Eminescu este un deschizator de drumuri. Eminescu este creatorul basmului cult prin Fat Frumos din lacrima. Apoi este creatorul prozei fantastice Sarmanul Dionis in care realizeaza nu numai o nuvela fantastica ci si una filosofica. Valorificind idei filosofice antice cit si idei moderne. In afara de acest tip de proza Eminescu a scris si proza de dragoste estetica ca in Cezara la aniversara. Tematica prozei Eminesciene se poate grupa astfel: 1) proza de inspiratie socialistorica in Geniu pustiu; 2) proza fantastica si filosofica: Umbra mea, Sarmanul Dionis. 3) proza de inspiratie folcloorica: Fat Frumos din lacrima; 4) proza erotica: Cezara la aniversare. Proza lui Eminescu a fost discutat mult de criticii literari si contestat de Eugen Lovinescu sau Garabet Ibraileanu care au socotit proza lui un exercitiu minor fara valoare estetica deosebita. Altii insa au apreciat-o si au remarcat nota halucinanta a ei si au apreciat-o pentru mesajul emotional al adolescentei navalnice. Dintre acesti critici s-au remarcat George Calinescu si Eugen Simion. Proza eminesciana aduce in contextul vremii visul romantic si cugetarea filosofica. Cea mai reprezentativa creatie din domeniul prozei filosofice si fantastice este Sarmanul Dionis. Nuvela este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu. Nuvela este rezultatul contactului cu filosofia si literatura europeana din perioada studiilor de la Viena unde a si fost redactata asa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa lui Iacob Negruzii de catre Ioan Slavici. Nuvela a fost citita la 1 septembrie 1872 la Junimea unde a creat impresia de extravaganta prin amestecul de filosofie si literatura. Nuvela este publicata in ianuarie 1873 la Convorbiri Literare de acelasi Negruzii. Eminescu mai crease doua proze filosofice Archeus si Umbra mea in care sint dezvoltate mai multe motivuri, mituri: mitul omului care si-a pierdut umbra, dedublarea personalitatii si relativitatea adevarurilor, motive preluate alaturi de altele din Geniu pustiu si se vor regasi in Sarmanul Dionis. SUBIECTUL NUVELEI: Intorcindu-se spre casa intr-o seara de toamna prin ploaia rece, Dionis, un tinar visator incurabil, copist, modest, neavind pe nimeni pe lume, mediteaza asupra teoriei lui Kant despre subiectivitatea spatiului si a timpului ca forme ale intuitiei, ale simturilor noastre. Nu exista nici timp nici spatiu, mediteaza Dionis, ele sint ipotezele fantastice la care ajunge Dionis, fantastice nu pentru ca ar fi lipsite de logica, ci pentru ca presupun imprejurari care trec dincolo de limitele experientei. Daca lumea cu toate evenimentele nu este decit rodul eului propriu inseamna ca omul este a tot puternic si poate sa caute in sine implinirea visului sau. E posibil deci si folosind anumite lucruri mistice desprinse din magie si astrologie sa ne miscam pe orizontala timpului ori pe orizontala spatiului in timp si spatiu care scapa perceptiei. Partea introductiva a nuvelei care ne familiarizeaza cu lumea gindurilor si a existentei cotidiene a lui Dionis, continua cu prezentarea strazii, a cafenelei, a locuintei lui Dionis toate sordite; sordime apasata parca de un blestem a descompunerii evidenta sub ploaia care cade. Singurul element feeric este luna care apare in sfirsit dintre norii risipiti de ploaie. Portretul fizic al lui Dionis si imaginea camerei sale confirma atmosfera romantica a intregii evocari. Aproape toate notele caracteristice viziuni romantice se regasesc aici. Dionis e tinar, palid, melancolic, orfan si sarac, povestea insa-si a nasterii lui e neobisnuita ca si destinul parintilor morti inca din vreme. Casa veche unde locuieste e darapanata, ascunsa in mijlocul unei gradini pustii. Camera de la etaj pe care o ocupa Dionis avea peretii negri de siroaie de ploaie ce curgeau prin pod si un mucegai verde se prinsese de var. Mobilierul simplu si stivele citorva sute de carti vechi si ele completeaza peisajul. Totul pare al izola pe Dionis; chiar preocuparile sale sint insolite pentru ca ele tind sa descopere posibilitatile regresiunii in timp si a anularii distantelor cosmice. Cuprins de reatitudine conditie necesara a scenariului cu ajutorul unui compendiu de astrologie, care daruieste puteri magice cui stie sa-l folosesca Dionis incearca experienta cruciala. Face un semn magic si se trezeste intr-un alt veac; devine calugarul Dan din Iasi pe vremea lui Alexanru cel Bun, discipol al dascalului Ruben. Figura tipica de invatat medieval, un fel de Mefisto il face pe Dan sa se deprinda de propria-i umbra, care constata ca defapt sufletul sau ar fi trait cindva demult in pieptul lui Zoroastru. Dan iubeste pe Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan si reusind sa-si inlocuiasca umbra si sa intre in posesia eternitatii lui primordiale o ia cu sine si pe iubita lui si calatoresc impreuna spre luna intr-o voluptoasa si lunga imbratisare. Clipa devine veac iar Pamintul este prefacut intr-un margaritar si atirnat in salba iubitei. Astrul noptii este un eden cu peisaje feerice o natura romantica si fantastica in acelasi timp. In aceasta natura feerica Dan si Maria traiesc intr-o vesnica desfatare, intr-o sarbatoare continua si totul ar fi desavirsit daca Dan n-ar fi framintat de taina pe care nu trebuie sa o dezlege, aceea a triunghiului sacru avind in centru un ochi de foc deasupra caruia sta scris cu litere strimbe un proverb arab, pe care Dan nu-l poate interpreta. Cind calugarul Dan bucurandu-se de forte nelimitate are cutezanta de a presupune ca s-ar fi identificat cu insusi Dumnezeu oare fara sa stiu nu sunt eu insumi doamne se produce o fantastica prabusire cosmica in abis. Dan si Maria sint proiectati in haos si Pamintul isi recapata dimensiunile initiale. Ca dintr-un vis personajul se trezeste sub forma reala, a lui Dionis. Trezit din visare, Dionis vede printre perdelele albe de la fereastra casei vecine o fata cu chipul blond care cintase inainte ca el sa adoarma si se hotaraste sa-i scrie. Cind fata apare la fereastra, cu scrisoarea, Dionis lesina si se va trezi dupa un delir, in care se amesteca din nou planurile si la trezire va constata ca situatia lui s-a schimbat radical. Este o rasturnare de situatie tipica romantica. Se descoperise ca tinarul sarac este beneficiarul unei mosteniri suficienta pentru ca tatal fetei sa-l primeasca altfel. Indiciul fusese tabloul din camera lui care reprezenta chiar pe tatal sau si cu care dialoga adesea in orele de singuratate. Trezinduse definitiv o descopera fata , iar scena de dragoste incheie fericit destinul fantastic al lui Dionis pentru a-i deschide perspectiva implinirii cosmice alaturi de Maria. Intr-un post scriptum explicativ, Eminescu incearca din nou sa strecoare indoiala asupra limitelor abia limpezite dintre realitate si vis. Sint prezente in nuvela motive pe care am gasit si in poezii motive romantice, filosofice ca: viata un vis, motivul umbrei. In final un motiv prezent in Glossa, motivul lumii ca teatru. Noutatea si fascinatia incontestata a poemului provine din felul original in care Eminescu imbina filosofia cu naratiunea fantastica cu descrierea.

Alecsandru Macedonski: Al. M. e teoriticianul simbolismului la noi.El se declara adeptul unei poezii moderne in care pe primul plan sa fie muzica si imaginea.El da o mare importan-ta folosirii simbolismului considerind ca singura poezie adevarata consta in muzica, imagine si culoare. Noapte de decemvrie: Poetul a scris un ciclu de 11 nopti pe teme diferite punind titlul numele lunilor cu exceptia lui aprilie. Poezia a fost scrisa in 1901 si are ca punct de plecare o legenda veche orientala.In 1890 poetul a valorificat aceasta legenda in poemul in proza intitulat Meka si Meka. Poezia are trei parti.Prima parte a poeziei prezinta imaginea creatorului intr-un context social si natural neconfortabil, ostil.Poetul trasnit de soarta se afla intr-o odaie, singur ,deprimat, fara inspiratie:Pustie si alba e camera moarta/ Si focul sub vatra se stinge scrumit/ Poetu, alaturi, trasnit sta de soarta,/ Cu nici o schinteie in ochiu-adormit/ Iar geniu-i mare e-aproape un mit. Intre starea sufleteasca a poetului si cadrul natural exista o perfecta concordanta: E moarta odaia, si mort e poetul/ Si luna e rece in el si pe cer. Apar in poezie numeroase elemente care prin sensul lor sugereaza mortificarea: E moarta odaia, si mort e poetul/ Faptura de huma de mult a pierit/ Chiar alba odaie in noapte a murit. Aceste elemente creaza cadrul potrivit aparitiei unui arhanghel in partea a doua care are in centrul motivului inspiratia: Si flacara spune: Aduc inspirarea/ Asculta, si cinta, si tinar refii-/ In slava-nvierei ineaca oftarea/ Avut si puternic emir, voi sa fii. Partea a treia are un caracter preponderent epic prezentind in mod simbolic si alegoric lupta pentru atingerea absolutului, a idealului.Poetul insista asupra frumoasei atmosfere a orasului Bagdad si asupra bogatiei si luxului in care traieste tinarul emir: Bagdadul! Bagdadul! si el e emirul/ Bagdadul! cer galben si roz ce palpita/ Bagdadul, poiana de roze si crini. Culoarea dominanta este roz: Bagdadul! cer galben si roz ce palpita. Ca si la poetii simbolisti observam preferinte pentru anumita culori, metale si pietre pretioase:Movile inalte de-argint si de aur/ Argint de izvoare si zare-aurita/ Sub bolti lucitoare de-argint si de aur. Emirul este fascinat pina la obsesie de sfinta cetate Meka: Dar Meka e-n zarea de flacari-departe/ De ea o imensa pustie-l desparte/ Si prada pustiei citi oameni nu cad ?. Emirul isi pregateste o caravana cu multe provizii si slujitori dar inainte de a parasi orasul se opreste sa-si potoleasca setea la fintina pe care o stia din copilarie.Aici se intilneste cu un drumet caruia poetul ii face un sugestiv portret: Sub magica-i umbra, un om se rasfata/ Mai slut e ca iadul, zdrentos si pocit/ Hoit jalnic de bube de drum prafuit/ Viclean la privire si sealbad la fata. Drumetul porneste tot spre Meka dar pe un drum mai lung cu oaze si izvoare iar emirul pe drumul drept ce traverseaza desertul.Drumul in continuare este greu si culoarea dominanta este rosu: Sub aeru-n flacari, zac rosii movile/ Tot rosu de singe zaresc peste tot. Sclavii si camilele mureau pe rind si setea crestea: Si foamea se face mai mare mai mare/ Cutremur e setea, s-a foamei simtire. Emirul nu mai spera sa ajunga la Meka.Dupa un timp indelungat a vazut cetatea dar i-se parea ca se

indeparteaza din ce in ce mai mult de ea.Emirul slabit de puteri cade jos si vede pe drumet cum intra pe portile Mekai iar mai tirziu moare. In finalul poeziei se revine la motivul final dupa care aflam semnificatia celor doua cetati. Noapte de decemvrie poate fi interpretata ca o arta poetica.

IN DULCELE STIL CLASIC: Poezia In dulcele stil clasic a aparut in volumul cu acelasi titlu in 1970. Are aspectul unei jelanii de iubire in stilul lacrimogen al poetilor Vacaresti. Secventele textului urmaresc evolutia idilei, de la momentul aparitiei domnisoarei la clipa revelatiei, la formularea idealului poetic si la revenirea in starea expectativa. Ultimul vers, rupt din versul poemului, se transforma intr-o fraza axiomatica de fixare a starii de dor perpetuu, specifica poetului. Primul vers, ilustreaza menirea originala de concepere a relatiei obiect-calitate, proprie autorului: Dintr-un bolovan coboara/ pasul tau de domnisoara/ Dintr-o frunza verde-pala/ pasul tau de domnisoara. Prima secventa se transforma intr-un ritual de oficiere a intilnirii intre eul poetic si univers, intre relativ si absolut. Secventa urmatoare cuprinde momentul de mazima tensiune lirica: O secunda, o secunda/ eu l-am fost zarit in unda/ El avea roscata funda/ Inima-incet miafunda. Constient de unicitatea clipei traite poetul reduce comunicarea la cea mai simpla forma, sustinind-o stilistic prin repetitie. Senzatia este de contiunua coborire, de apasatoare tristete: Inima-incet mi-afunda. Poetul plaseaza accentul tragic pe substantivul inima pentru a obtine perceperea durerii in afara spre sine. Secventa a treia surprinde poetul redus la conditia de victima a propriei iluzii, dupa o afirmatie ce ii apartine aici si afara la cumpana dintre gind si cuvint: Mai ramii cu mersul tau/ parca pe timpanul meu/ blestemat si semizeu/ caci imi este foarte rau. Condamnat la solitudine, el percepe viata ca o stare de boala sub semnul dorului de moarte. Ultima strofa este o grava meditatie pe tema scurgerii ireversbile si inutile a timpului, dublata de sanctionarea nimicirii omenesti: Stau intins si lung si zic/ Domnisoara, mai nimic/ pe sub soarele pitic/ aurit si mozaic.

LEOAICA TINARA, IUBIREA: Poezia Leoaica tinara, iubirea face parte din volumul O viziune a sentimentelor (1964). Este o capodopera a liricii erotice romanesti prin transparenta imaginilor, proiectia cosmica, originalitatea metaforelor si simetria compozitiei. Poezia se compune din trei parti, echilibrate la modul simfonic. In prima parte, sentimentul iubirii vizualizat ia forma agresiva a unei leoaice tinere. Sunt fixate doua momente. In partea a doua se evoca efectul psihologic al acestei neasteptate intilniri cu un sentiment nou. Poetul devine un fel de centru al lumii, natura se face un cerc de-a-dura, iar privirea se inalta tocmai linga ciocirlii. Este un mod de a spune ca gratia iubirii corespunde cu o gena si o inaltare spre bucuria pura. In partea a treia se revine la motivul initial. Iubirea este din nou vizualizata ca avind imaginea unei leoaice tinere care aluneca-n nestire/ pe un desert in stralucire. Poezia este asemenea unei romante dar si o meditatie a carei tema este definitia iubirii. In conceptia poetului, iubirea nu mai este un lung prilej pentru durere, nici suferinta dureros de dulce (Eminescu) ci iubirea este un sentiment puternic care-l inalta pe poet la dimensiuni demiurgice, asezindu-l in centrul lumii, este o suprema bucurie, un proces care spiritualizeaza o descindere in zonele sufletului. Poezia poate fi considerata ca un mit erotic modern. Sentimentul iubirii nu mai este infatisat ca un zburator ci ca o leoaica tinara regala proiectata ca intr-o emblema nobiliara pe un desert in stralucire. Cercetata mai profund poezia poate fi privita si ca o cosmogonie. Poetul, adica Demiurgul trezit prin impactul cu iubirea, transforma haosul in cosmos, intr-o rotire de cercuri concentrice cind mai larg, cind mai aproape/ ca o stringere de ape. Apare aici idea ca universul s-a ivit din iubire. Poezia evoca un proces de transformare a eului poetic de la ipoteza de somnolenta la ipoteza centrala a unui Demiurg ce traieste la modul euforic. Poezia este valoroasa prin originalitatea imaginilor, prin felul cum sentimentul este vizualizat si prin muzicalitatea interioara. Secventele textului se pot traduce, in final, prin urmatoarea expunere schematica azi, s-a produs intilnirea cu iubirea; trecerea intr-o alta dimensiune a existentei. Poemul incearca deci sa ofere definitia portret a iubirii. Discursul liric se structureaza sub forma unei confesiuni: autorul marturiseste propria aventura a descoperirii acestui sentiment.

Caracterizarea lui Ion: Personaj de prim plan al romanului, Ion, concentreaza tragica istorie a taranului roman din Transilvania primilor decenii ale secolului nostru. Conceput la dimensiuni monumentale poate mai mare ca natura dupa aprecierea lui E. Lovinescu, Ion intruneste atributele care tin si de un personaj clasic si de unul romantic. El trebuie privit ca un personaj clasic in sensul ca trasatura dominanta dragostea pentru pamant le domina pe toate celelalte. El poate fi privit ca un erou romantic prin unele insusiri exceptionale ca de ex.: este foarte harnic, foarte viclean dar si pentru faptul ca are mari pasiuni (iubeste cu patima pamantul si pe Florica). Este un personaj de o deosebita complexitate alcatuit din lumini si umbre. De la inceputul romanului intr-o scena foarte bine aleasa de scriitor, la hora cand este prezenta toata suflarea satului, isi face aparitia fiul lui Alexandru Pop Glanetasu, urmarind-o pe Ana cu ceva straniu in privire, parca nedumerire si un viclesug neprefacut in timp ce alaturi ii rasare mai frumoasa ca oricand Florica, fata vaduvei lui Maxim Oprea. Constient ca Ana nu-i fusese draga, flacaul poarta in suflet chipul cald, ademenitor al Floricai, fata saraca in vreme ce Ana avea locuri si case si vite multe. De la inceput banuim conflictul iute si harnic a ma-sa harnic chipes, voinic, dar sarac Ion simte dureros prapastia dintre sine si bogatasii satului: de felul lui Vasile Baciu, iar cuvintele jignitoare cu care acesta i-se adreseaza flandura, tarantoc, hot, tilhar au efectul plesnitului de bici si flacaul nu suporta ocara. Ion se sfisie de la inceput intre doua linii de forta, glasul pamantului si glasul iubirii si cade victima lacomiei de pamant. Fiinta lui era mistuita de dorul de a avea pamant mult, cat mai mult si autorul sublinieaza legatura lui cu pamintul iubirea pamintului l-a stapinit de mic copil de pe atunci pamintul i-a fost mai drag ca o mama. Constrins de realitate, tenace, hotarit, cu o vointa nasealnica, temperament stapinit de instincte primare, perseverent in atingerea scopului urmarit, viclean, Ion isi urzeste cu perspicacitate un plan pentru aplicarea caruia are insa nevoie de o verifiacare. Titu Herdelea ii arunca spontan solutia fara sa gindeasca la consecinte, solutie pe care Ion o intrezarise de mult: - Daca nu vrea el sa ti-o dea de buna voie, trebuie sa-l silesti ! . Rebreanu isi urmareste personajul in diverse ipostaze dintre care se detaseaza doua: dinaintea si dupa intrarea lui Ion in posesia paminturilor mult visate. Pentru prima ipostaza semnificativ este citatul: Glasul pamintului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cit un vierme pe care il calci in picioare, sau ca o frunza pe care vintul o viltoreste cum ii place. Suspina prelung, umilit si infricosat in fata uriasului: Cit pamint, Doamne ! . Pentru a doua ipostaza Ion se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori. Destinul eroului trebuie raportat la momentul social economic in care traieste. In aceasta societate de bogati si saraci oamenii sint considerati oameni dupa greutatea sacului cu bani sau dupa numarul de pogoane, nu dupa calitati si virtuti. George Calinescu spune ca in planul creatiei Ion e o bruta, a batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spinzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamint. Insusindu-si pamintul pe cai necinstite, tulburand linistea unui camin in numele glasului iubirii, Ion nu putea sa supravietuiasca. Sfirsitul lui perfect motivat moral si estetic nu putea fi altul decit cel imaginat de autor. Prin romanul Ion, Rebreanu demonstreaza ca pentru el arta inseamna creatie de oameni si de viata.

In gradina Ghetsemani: Poezia face parte din volumul Parga (1921). Poezia contine o drama existentiala traita la cele mai inalte dimensiuni. In spiritul simbolicii biblice V. Voiculescu transfigureaza artistic un moment din viata lui Isus, supus supliciului (chin) si sacrificindu-se pentru binele oamenilor. Sursa dramei la care asistam e constiinta Mintuitorului ca trebuie sa parcurga pina la capat si cu demnitate drumul durerii pentru izbavirea de rele a lumii. De la o prima lectura se poate observa ca durerea adinca fizica si morala pusa pe seama lui Isus il sudori de singe sau chipu-i alb. Poezia are patru strofe si contine o meditatie pe tema conditiei umane. Poetul si-l imagineaza pe Isus agonizind. El isi cunoaste destinul si i-se supune fara impotrivire: lupta cu soarta, refuzul cupei, amarnica-i strigare sunt reactii indreptate nu impotriva soartei ci - muritorilor, care prin comportamentul lor ii grabesc sfirsitul. Trairile autentic omenesti sunt transferate pe seama lui Isus: Isus lupta cu soarta si nu primea paharul/ Cazut pe brinci in iarba se impotrivea intruna, sete uriasa sta sufletul sa-i rupa/ Dar nu voia satinga infama bautura. Chinurile lui Isus fac ca si elementele naturii sa se framinte: Deasupra fara tihna, se framintau maslinii/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada. Maslinii potenteaza tragismul lui Isus deoarece acesta cind intra in Ierusalim este intimpinat cu crengi de maslin. Legat de acest simbol al lumii vegetale se spune ca inaintea mortii sale Isus s-a rugat pe muntele Maslinilor (in antichitate maslinul semnifica intelepciunea, abundenta, gloria). Gradina Ghetsemani din aproprierea Ierusalimului la poalele muntelui Maslinilor e un spatiu care inseamna vitalitate dar si liniste si echilibru. Ea ravasita asista la zbaterile mintuitorului idee explicata prin metafora vraistea gradinii. Moartea apropiindu-se este vestita de ulii de prada care dau roate dupa prada. Limbajul figurat cuprinde metafore simbol, epitete, comparatii, inversiuni, hiperbole: alb ca varul, grozava cupa, sete uriasa, sterlici de miere, vraistea gradinii. De un mare efect plastic e imaginea vizuala: In apa ei verzuie jucau sterlici de miere semnificind chemarea ademenitoare a vietii. In versul sub veninul groaznic simtea ca e dulceata apare esenta atitudinii lirice a poetului care crede in posibilitatea salvarii fiintei umane a purificarii sufletului sau printr-o imensa suferinta.

CLXXXIII: Sonetul se structureaza pe doua planuri, unul general, conceptual si al doilea concret, imediat. In primele opt versuri asistam la o meditatie pe tema adevararului subiectiv ca Dragostea-i unica vecie data noua. Astfel in absenta eroului el devine fragil, se vestejeste in noi ca floarea-n glastra. Existenta efemera e sugerata prin simboluri care exprima trecerea, spatiului inchis, incremenirea, sterilitatea: piericiunea noastra. Comparatiile sunt de natura vegetala si animala. Intregul fragment se organizeaza in jurul a doi termeni fundamentali: timpul si iubirea. A doua parte a sonetului ne introduce in planul unei situatii concrete. Domeniul de referinta e altul, iubirea capata dimensiunile sacrului. Incidentul despartirii nu poate distruge ardoarea sentimentului dragostei. Chemarea iubitei e comparata cu scoaterea din moarte a Lazar la auzul vorbelor lui Isus: Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,/ Oricind si ori de unde ma vei striga pe nume,/ Chiar da-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,/ Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.

Dorinta: Poezia Dorinta a aparut in revista Convorbiri literare la 1 sept. 1876. Ca specie este un mic poem pastoral, in genul idilei clasice. Poezia are aspectul unei mici scrisori de dragoste, in care poetul aspira spre o iubire implinita, dragostea nu este realitate, ci doar aspiratie spre implinire. Povestea de dragoste este proiectata pe fundalul unei naturi feerice. Poezia cuprinde o succesiune de 5 tablouri. Mai intii apare o chemare in codru, apoi este o imagine a asteptarii, o imagine a intilnirii, jocul gesturilor de tandrete si in sfirsit somnul si visul in mijlocul naturii. Ca si in alte poezii de dragoste timpul dominant al verbelor este viitorul si conjunctivul prezent, sugerind o dorinta si in acelasi timp incertitudinea. Poezia debuteaza cu o chemare in mijlocul naturii, chemare intilnita si in Floare albastra. Cadrul este alcatuit din citeva motive prezente si in alte poezii eminesciene: izvorul, codrul, crengile. In strofa a doua prin folosirea verbelor la modul conjunctiv se creaza impresia de miscare dar si al compunerii unui ritual al intilnirii de dragoste. In strofa a treia si a patra este recompus acelasi ritual cu elemente din aceasta intilnire de dragoste, jocul gesturilor de tandrete si dragoste: Pe genunchii mei sede-vei,/ Vom fi singuri-singurei,/ Iar in par, infiorate,/ O sa-ti cada flori de tei./ Fruntea alba-n parul galban/ Pe-al meu brat incet s-o culci,/ Lasind prada gurii mele/ Ale tale buze dulci. Cadrul natural este imbogatit cu inca un element flori de tei care vor fi personificate: Iar in par, infiorate,/ O sa-ti cada flori de tei.. In ultimele doua strofe apare somnul si visul in mijlocul naturii, motive de natura romantica. Natura este umanizata si revine motivul florilor de tei. Ambele strofe au un ritm leganator sugerind tot somnul, apropiindu-se de ritmul doinelor populare.

RUGACIUNE: Poezia Rugaciune deschide volumul Poezii (1905), volum premiat de Academia Romana in urma unui raport redactat de Titu Miorescu. Este o arta poetica a poeziei programatica din care se desprinde conceptia poetului asupra misiunii artei si a poetului. O. Goga s-a manifestat cu dierite prilejuiri ca un adevarat tribun al neamului, al ROM din TRAN: scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile puterii prin sufletului lui si se transforma intr-o trimbita de alarma. Titlul poeziei sugereaza gestul de implorare catre divinitate deoarece poetul se afle in cautarea drumului autentic in poezie. Poetul va ajunge de la o poezie intimista caracteristica epigonului posteminescian la o poezie cu un caracter social si national. In prima strofa prin metafore de o mare concentrare, eul liric apare in postura de cautator al drumului autentic in arta: In drum mi se desfac prapastii/ Si-n negura se-mbraca zarea. Poetul se simte dezorientat, are senzatia de gol psihic: Ratacitor, cu ochii tulburi/ Cu trupul istovit de cale si astfel se motiveaza metafora simbol din versul final: Parinte orinduie-mi cararea. Cautaea unui drum prorpiu in creatie apare ca o obsesie mai ales datorita faptului ca se folosesc multe cuvinte din sfera semantica a cuvintului drum: carare, cale. In strofa a doua revine din nou invocatia catre Dumnezeu care datorita verbului indreapta este ca un strigat de durere, creaza o atmosfera liturgica, sugerind in acelasi timp o treapta superioara in cautarea drumului spre idealul artistic. Din strofele urmatoare reiese ca pentru Goga actul poetic inseamna transfigurarea in arta a vietii si a nazuintelor societatii. Apar simblori metaforice care sugereaza ideea ca opera de arta exploreaza prin forme specifice tainele lumii, ca da glas sentimentelor umane de dragoste si ura, de dragoste si tristete: da-mi cintecul si da-mi lumina/ da-i raza soarelui de vara. Folosirea verbelor la modul imperativ chiar la inceputul versului sugereaza dinamica sufleteasca a unui temperament romantic: Alunga patimile mele/ Pe veci strigarea lor o fringe/ Si de durerea altor inimi/ Invatama pe mine a plinge. In ultimele strofe textul are un caracter mobilizator, lexicul se incarca de o grava tonalitate prin cuvinte ca durere, lacrimi, amarul. Artistul trebuie sa fie deci un artist al patimirii unui intreag neam. Volumul Poezii si apoi volumul Ne cheama pamintul se constituie ca o adevarata patimire. Cum tot amarul se revarsa/ Pe strunele infiorate/ Si cum sub bolta lui aprinsa/ In smalt de fulgere albastre/ Incheaga-si glasul de arama: Cintarea patimirii noastre.

Mesterul Manole: Drama titlu este una din creatia de rezistenta a dramaturgiei lui Blaga si a aparut in Sibiu in 1927. Este o drama de idei care prezinta tragedia artistului creator cuprins de patima zamislirii care presupune jertfa suprema. Pornind de la balada Monastirea Argesului culeasa si publicata de Vasile Alecsandri in 1852, mitul mesterului Manole a fost evocat in diferite genuri si specii literare culte si de alti autori. Este evidentiata influenta expresionismului asupra operei poetice si dramatice a lui Lucian Blaga. El a luat contact cu acest curent in jurul anului 1916 la Viena. Acest curent cu centrul in Germania a aparut ca urmare a atitudinii nonconformiste a unui tineret cu idealuri progresiste, antiburgheze. Sub influenta acestui curent fiecare personaj devine in piesa expresia unei idei. Prin tema jertfei creatoare din drama autorul isi exprima conceptia despre creatie si creator. Cele doua coordonate esentiale a existentei timpului si spatiului actiunii nu sunt determinate precis deoarece sunt legate de spatiul autohton de epoca formarii natiunii noastre. Originalitatea lui Blaga consta in faptul ca el leaga legenda de acea parte mitica a istoriei pentru a arata ca inca de la inceputurile neamului nostru se poate vorbi de o deosebita sensibilitate pentru frumos de demnitate umana. In drama spre deosebire de balada nu apare acea expozitiune care cuprindea alegerea locului pentru zidirea bisericii. Intriga dramei se contureaza prin expunerea motivului jertfei de catre staretul Bogumil. Blaga releva 3 perspective ale motivului jertfei. Din perspectiva staretului jertfa este circumscrisa dogmei, dupa principiul crede si nu cerceta. Credinta sa este numita de autor magie alba intrucit se opune ratiunii. Gaman crede ca jertfa este ceruta de puterile stihinice, de neagra magie, deci si idea jertfei este circumscrisa unui cadru limitat. Doar pentru Manole care aspira la un ideal prin arta motivul jertfei este respins ca alba si neagra magie intrucit este un act inuman. Motivul ramine totusi o problema deschisa pentru viitor. Mesterul Manole desi isi pastreaza la inceput spontaneitatea solutiei, accepta in momentul culminant, acest sacrificiu dar pentru un scop mai inalt, pentru a oferi semenilor sai o opera unica in frumusetea ei ca o marturie a fortei creatoare, umane chiar si daca aceasta experienta, duce la distrugerea sa ca om si ca creator. Dramatismul piesei creste in momentul juramintului cind este evidenta sinceritatea, fermitatea adevaratului creator fata de atitudinea banuitoare a mesterilor. Ceilalti mesteri isi tradeaza in somn gindurile ascunse in suspiciunea lor gindandu-se reciproc. Momentul culminant, jertfa, zidirea Mirei are o dubla semnificatie, in timp ce in balada, Ana vine pentru a-si vedea sotul si-si dovedeste devotamentul fata de acesta, in drama lui Blaga, Mira vine cu un dublu scop: pentru a-si ajuta sotul si pentru a impiedica o jertfa umana care este in contradictie cu etica populara. Mira, femeia din popor are un pronuntat stil stilistic incit participa tot timpul la actul creatiei alaturi de sotul ei iar Manole tine cont de sugestiile ei. Mira este gata sa-l ajute oricind si oricum asa incit zice: Biserica va sta, Manole tu o sa-ticulci capul pe trepte si poate ai s-o iubesti mai mult pe ea decit pe mine, dar n-are a face. Impresioneaza puritatea si intensitatea iubirii Mirei, anticiparea contopirii ei cu biserica. Bunatatea ei da putere si forta a.i. ii insenineaza si pe mesteri caci intuieste dezbinarea lor. Momentul culminant este un imperativ al chemarii artistului si de aceea isi va zidi sotia. L. Blaga introduce motivul jocului prin care practica magica a sacrificiului este incadrata in dimensiuni mitice. Idea de a introduce in drama acest joc isi gaseste motivatia in afirmatia lui Blaga din acre reiese ca jocul reliefeaza trasaturile specifice ale unui popor, in el isi dau intilnire istoria, metafizica, arta si temperamentul unui neam. Din momentul zidirii fiintei iubite, Manole s-a instrainat pentru ca a pierdut izvorul bucuriei vietii sale. Manole vrea sa sparga zidurile intrucit jertfa adusa creatiei i-se pare prea mare fata de ce a realizat. Putem spune ca drama aceasta este expresia conceptiei lui Blaga despre conditia geniului.

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII: Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a aparut in volumul Poemele luminii in 1919. Este o arta poetica deosebit de originala. In aceasta poezie cu alte mijloace decit in lucrarea Trilogia cunoasterii poetul arata distanta dintre cunoasterea paradisiaca (rationala) si cunoasterea luciferica (poetica). Aceeasi ideea apare si in volumul de aforisme Pietre pentru templul meu. Structura si semnificatii: Poezia are aspectul unei confesiuni in care poetul isi exprima atitudinea sa fata de tainele universului. El opteaza nu pentru o cunoastere pe cale rationala ci pentru potentarea lor prin contemplarea formelor concrete prin care ni se infatiseaza. Intregul discurs poetic poate fi redus la urmatorul enunt: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ Caci eu iubesc/ Si flori si ochi si buze si morminte. Atitudinea de ocrotire a misterelor se justifica prin iubire. Textul poeziei are ca si cuvint cheie eu (semnifica pe poet). Intilnim in textul poeziei o serie de opozitii metaforice. Opozitia dintre cele doua tipuri de gindiri este subliniata prin modul de distribuire al verbelor. Adeptii cunoasterii rationale sugruma vraja nepatrunsului ascuns, pe cind poetul sporeste a lumii taina. Este foarte sugestiva comparatia cu Luna: si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai mare taina noptii/ asa imbogatesc si eu intunecata zare. Iubirea la Blaga nu are doar o functie sentimentala ci este si un instrument al cunoasterii, o cale de patrundere a tainelor universale.

GORUNUL: Poezia este inclusa in Poemele luminii si este o elegie pe tema mortii. L. Blaga este un extraordinar poet al timpului, a vietii amenintate de moarte. Pentru el fiecare clipa este o trecere spre nefiinta iar viata noastra este o mare trecere. Poezia Gorunul poate fi comparata cu balada Miorita; ceea ce le apropie este acea seninatate in fata mortii. Seninatatea ciobanului din Miorita este o stare constitutiva, pe cind seninatatea poetului este dobindita prin cugetare. Discursul poetic este organizat din citeva episoade lirice care se organizeaza in jurul unor cuvinte cheie: substantivele liniste si gorunule si verbul imi pare si adverbul predicativ pesemne, acestea din urma punind totul sub semnul ipoteticului sau a incertitudinii. Cuvintul liniste apare in patru pozitii: a) linistea in care auzi bataia clopotului ca o inima; b) stropi de liniste/ imi curg prin -, nu de singe; c) de ce ma-nvinge/ cu aripi moi atita pace; d) si linistea/ ce voi gusta-o intre scindurile lui/ o simt pesemne de acum. Cuvintul gorunul poate fi pus in sfera cuvintelor semantice: trunchi, scinduri, sicriu.

Caracterizarea lui Apostol Bologa: Este prototipul generatiei de intelectuali ardeleni siliti intr-un anumit context social-politic sa lupte sub steag dusman. Autorul insasi a precizat ca a vrut ca Apostol Bologa sa reprezinte sovairile generatiei sale. Sinteza de realism social si psihologie romanul proiecteaza eroul in conditiile tragice ale omului aflat in situatii limita. El cautindu-se pe sine parcurge un destin tragic. Nicolae Manolescu arata ca drama lui Apostol Bologa izvoreste din nevoia de optiune personala si neputinta de a rezista unor imperative exterioare constiintei. De la inceputul romanului personajul se autocaracterizeaza: eu insumi desi sunt o fire excesiv de sovaitoare de data aceasta am constiinta pe deplin impacata, absolut pe deplin. Ii vorbeste lui Klapka despre fapta lui Svoboda ca despre o crima: a fost prins tocmai cind a vrut sa treaca la dusman inarmat cu harti si planuri. Ca membru al Curtii Martiale il va condamna si va participa la executie. Cuvintele datorie, ordine, lege sunt mereu pe buzele lui Apostol. Luptator pe diferite fronturi din Galitia si Italia se comporta vitejeste savirsind acte de bravura pentru care pirmeste decoratii si este numit membru al Curtii Martiale. Orgolios si ambitios Bologa se inroleaza voluntar in armata dorind sa-i demonstreze Martei ca este si el capabil de fapte eroice. In timpul studiilor la Budapesta se contureaza conceptia lui de viata crezind atunci ca razboiul este adevaratul generator de energie si ca fiecare trebuie sa ne facem datoria fata de stat. Curand aceasta conceptie de viata se prabuseste caci isi da seama ca ea n-a izvorit din libera alegere ci i-a fost impusa de o anumita conjuctura. In acest moment se declanseaza drama lui Apostol cauzata in primul rand de opozitia ce apare intre constiinta umana si imperativul datoriei exterioare. Autorul examineaza minutios cele trei ipostaze sociale si morale in care e silit sa traiasca eroul in raport cu statul, natiunea si patria. Bologa se autodescopera cind isi da seama ca a fost martor implicat al executarii unui om. Il obsedeaza privirea lui Svoboda, simte ca flacara din ochii comandantului i-se prelinge in inima ca o imputare dureroasa. Il fascineaza privirea dispretuitoare de moarte si infrumusetata de o iubire uriasa. Din replicile date lui Klapka rezulta dorinta eroului de a-si intari convingerea ca a procedat corect. Conceptia de viata a lui Bologa se schimba. El va evada din aria eroismului adolescentin din sfera primei iubiri. El nu mai este orgoliosul locotonent din armata austro-ungara. Privind spre trecut el isi spune pina azi am fost un alt om, imi face impresia cind ma uit inapoi c-am purtat in mine viata unui strain. Trezirea sentimentului national il face sa descopere ce inseamna o existenta plina de sens cum a fost cea a tatalui sau si sa actioneze dupa cum il indruma el: ca barbat sa-ti faci datoria, si sa nu uiti niciodata ca esti roman. Reactiile lui sunt acum generate de constiinta nationala. Discutia cu Klapka dovedeste ca Bologa a hotarit sa dezerteze daca va trebui sa lupte in Ardeal. Nu poate dezerta deoarece are loc un atac, este ranit si dupa o perioada de spitalizare va merge acasa unde rupe logodna cu Maria. Il roaga pe Karg sa nu fie trimis pe frontul din Ardeal dar acesta il refuza. Este numit la un birou de munitii, se logodeste cu Ilona si are revelatia adevaratei iubiri. Cind este numit in juriul Curtii Martiale ca sa judece niste tarani romani el dezerteaza fara a lua masuri de precautie. Este prins de Varga, judecat de Tribunalul Militar si condamnat la moarte prin spinzuratoare. Finalul romanului construit in dimensiunile spatiului mioritic adecvat trecerii in nefiinta este o adevarata transcedere cosmica: Ridica ochii spre cerul tintuit cu putine stele intirziate. Crestele muntilor se desemnau pe cer ca un ferastrau urias cu dintii tociti. Drept in fata lucea tainic Luceafarul vestind rasaritul soarelui. Apostol isi potrivi singur streagul cu ochii insetati de lumina rasaritului.. Apostol Bologa moare ca un erou. El intruchipeaza setea de libertate a popoarelor subjugate din imperiul Austro-Ungar.

ENIGMA OTILIEI: A aparut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata burgheziei bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al romanului a fost Parintii Otiliei scriitorul avind in vedere ideea paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui mos Costache. Desfasurarea epica este lenta, conflictul este determinat de incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe averea

lui Costache Giurgiuveanu. Caracterizarea personajelor: Despre Otilia, autorul spunea: Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in afara, o imagine lunara si feminina. Este unul din cele mai complexe personaje feminine din proza romaneasca comparabila cu Sacha Comanesceanu (Viata la tara), cu Olguta (La Medeleni) sau Adela. Otilia este fascinanta, mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele nesigur, de Felix care-i infioara corzile inimii, ocrotita de un strain, Pascalopol, ale carui sentimente paterne sunt sub semnul intrebarii, Otilia este totusi fara cuib. Otilia traieste drama singuratatii vitorul ei este ambiguu departe de mult visata fericire. Comportamentul fetei este derutant: capabila de emotii puternice trece brusc de la o stare la alta. Acest copil nestimparat devine fata cu capul prelung si tinar incarcat cu bucle, cazind pina pe umeri, noncomformista, vesnic mistuita de neastimpar, de dorinta de a face ceva, este copilaroasa si in acelasi timp matura dovedand o grija materna fata de Felix pe care-l protejeaza ca pe un orfan. De ce l-a parasit Otilia pe Felix si apoi pe Pascalopol devenind: nevasta unui conte, asa ceva de prin Spania sau America? Finalul ramine astfel deschis. Costache Giurgiuveanu o iubeste enorm pe Otilia. Pentru papa ea ramine tot o fetita care este ca o raza de lumina in casa cu reflexe de plumb si totusi amina mereu infierea si trecerea mostenirii pe numele ei. Pentru rationalul Felix Otilia este o fata superioara, admirabila pe care insa n-o intelege. Pentru Pascalopol este femeia in devenire cu care are rabdare nedestingind ce e patern si ce e viril in dragostea pe care i-o poarta. Pentru Aglae Otilia este o distrata facuta pentru a distra baietii de familie, care stie sa atraga pe barbati. Pentru Stanica Ratiu, Otilia reprezinta spiritul practic care stie sa se descurce in viata. Pentru Georgeta, Otilia este o domnisoara pe care o stimeaza chiar fara s-o cunoasca. Otilia reprezinta o lume, cea care i-a dat viata scriitorului si cine stie in care din noi traieste. FELIX: De la inceputul romanului scriitorul ne infatiseaza portretul tinarului de 18 ani schitat in linii practice fata ii era juvenila, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca. El este fiul lui Iosif Sima, a terminat liceul internat din Iasi, a venit la Bucuresti in casa unchiului sau spre a termina facultatea de medicina. Ambitiosul tinar vrea sa se remarce pe plan profesional, sa devina o celebritate in domeniul medicinei. El se dedica studiului si reuseste sa se remarce chiar din primii ani de facultate ajungind sa publice un studiu de specialitate intr-o revista franceza. Dezinteresul cu care cei din jur privesc stradaniile sale il indirjeste si-i intareste hotarirea de a deveni un nume cunoscut. Dupa razboi el devine profesor universitar specialist cunoscut, scriitor de memorii si comunicari stiintifice. Daca izbinda in cariera de medic este previzibila de la inceput nu acelasi lucru se intimpla cu dragostea pe care o are pentru Otilia. De la inceput, cind ajunge in casa lui Mos Costache, simte pentru Otilia o calda simpatie si mai tirziu isi da seama ca o iubeste. Felix asocia munca sa cu dragostea pentru Otilia, avea nevoie de ea pentru a putea studia si trai linistit. Comportarea Otiliei este derutanta. Felix nu-si poate explica schimbarile ei de la o stare la alta. Plecarea ei la Paris il arunca in deznadejde. In sufletul lui se da o lupta intre inclinatia de a crede birfele clanului Tulea si dorinta de a-i pastra Otiliei o dragoste mereu pura. Pastra in amintire chipul blind al Otiliei si-i se parea ca mai aude pianul la care cinta ea. Cind Otilia il intreaba daca ar renunta la cariera pentru ea el nu da un raspuns pentru ca nu poate concepe ca cineva i-ar putea cere acest lucru. El nu este un om obisnuit care sa faca declaratii de dragoste in mod teatral ci pentru el marturisirea dragostei trebuie sa fie sublima, unica in felul ei. Esecul in dragoste l-a maturizat, l-a facut sa inteleaga ca intr-o societate in care totul este supus degradarii si dragostea a incetat sa fie un sentiment netulburat. In finalul romanului aflam ca el s-a casatorit intr-un chip care se cheama stralucit si intra prin sotie intr-un cerc de persoane influente.

In vreme de razboi: Prin padurile Dorobantilor apare o ceata de tilhari. Prin acele parti mai traia si o popa pe nume de Iancu. Banda de tilhari l-a jefuit si in timp ce acestia furau dintr-o alta casa au omorit o batrina. Popa Iancu cind soseste inapoi din drumul de negustorie afla ca fratele sau mai mare, hangiul Stavrache, este seful bandei de tilhari. Pentru a scapa de justitie Iancu se inroleaza in armata fiind luat de un grup de soldati. Pe noapte s-au oprit in hanul lui Stavrache. Dupa mult timp dupa ce Iancu a fost dus la armata Stavrache primeste o scrisoare cum ca fratele sau a fugit. Stavrache a mers la avocat pentru a primi partea din avere a lui Iancu. Singurul care-l mai putea calca era chiar Iancu. Acesta si-a facut aparitia de doua ori. O apare data sub forma de ocnas si a doua oara sub forma unui capitan, reusind sa bage spaima in Stavrache. Intr-o noapte apar la han doi oameni, unul din ei fiind Iancu. Stavrache incearca sa-l omoare pe Iancu dar pina la urma este imobilizat.

Maitreyi: A aparut in 1933, cind deja M. Eliade era celebru, pentru ca scrisese numeroase studii si eseuri, studiase in India si calatorise foarte mult. Romanul este o capodopera a ciclului Indian ce cuprinde volumele: Izabele si apele diavolului, India, Secretul doctorului Hanigberger. Maitreyi este o experienta morala si un roman care a sporit seria miturilor umanitatii. Protagonistii sunt misterioasa indianca Maitreyi (personaj real, fica unui mare filozof) si continentalul Allan, alias M. Eliade, care o cunoaste in perioada studiilor din India. Povestea lor este o monografie a tulburarii desfasurata dealungul a 15 capitole. Stilul este original, subordonat autenticului, imbinind jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si povestirea la persoana I, a unor amintiri a eroului. Mitul fecioarei bengaleze se constituie treptat si dramatic, incepind cu primele capitole unde notatiile din jurnal sunt lapidare si reci si sunt complectate cu amintirile eroului. Pe Allan Maitreyi nu-l atrage initial, gasind-o chiar urita cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase, cu sinii puternici de fecioara bengaleza, crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt. Devine apoi curios pentru ca nu izbuteam sa inteleg ce taine ascunde faptura aceasta. O urmareste tot mai atent, mai ales dupa ce va locui in casa inginerului Narenda Sen, protectorul si tatal fetei. Este pentru el tot mai fermecatoare, datorita cunostintelor vaste pe care le are, dar uneori ii este antipatica din cauza ca elita calcutei o considera chiar geniala. El constata cu luciditate fara indoiala e cea mai talentata si enigmatica fata din cite am cunoscut, dar eu pur si simplu nu pot sa fiu casatorit. Allan o invata pe Maitreyi franceza in schimb invata de la ea bengaleaza, isi schimba autografe pe carti si reviste, isi viziteaza reciproc camerele, isi spun istorisiri, rid si pling, vorvbesc despre casatoria indiana. Allan este hotarit sa renunte la celibat, trairile lui sunt din ce in ce mai incandescente, asa cum este cea cunoscuta de erou intr-o seara pe veranda intr-un ceremonial al atingerii picioarelor goale. Jocul acesta, cunoscut numai indienilor, este insusit de europeanul Allan cu beatitudinea simturilor. El devine astfel fericitul partener al Maitreyiei. In copila indiana coexista nevinovatia virginala si rafinamentul trairii patimase, copila de 16 ani de o inocenta primitiva, ce traieste fericirea pomului ei numit 7 frunze, dar si eruditia, care tine conferinte profund apreciate de un auditoriu select. Unul dintre momentele care ne apropie de punctul culminant al apropierilor este acela cind fata ii povesteste despre iubirea si veneratia ei pentru Guru-ul ei Robi (Tagore) de la care primise acea manta aparatoare de pacate si protectoarea destinului ei. Odata cu aceasta destainuire Maitreyi ii da si cutia cu insemnele amintirilor, o suvita din parul ei alb. Ea ii daruieste astfel iubitului prezentul ei purificat prin ruptura cu trecutul. Eroul este tot mai dezorientat, se hotareste s-o ceara in casatorie, convins ca familia abia asteapta acest moment insa apare un nou moment de deruta cind Maitreyi il roaga disperata lor sa nu le spui n-au sa primeasca niciodata sa fiu sotia ta, trebuia sa te iubest tot timpul, de la inceput, ca un frate. Acest posibil recurs ii revitalizeaza sentimentele. Allan se hotareste sa treaca la hinduism. Maitreyi este hotarita sa-l infrunte pe tatal ei si intreaga familie, raminind devotata doar implinirii cuplului prin casatorie. Urmeaza pagini pline de poezie in care sunt descrise plimbarile celor doi, plimbari care vor fi platite scump mai tirziu, cind Chabu va divulga parintilor scena vazuta in padure si va determina declansarea rupturii. La Lacuti Maitreyi oficieaza mirifica lor logodna, dupa un ceremonial sacru, ireal de frumos, eveniment care marcheaza punctul culminant al iubiriilor. Una din cele mai frumoase pagini ale romanului prezinta acest ritual al nuntii in cer. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindeca printr-o singuratate deplina; din octombrie pina in februarie aude si simte un singur suflet, cel al Maitreyiei, care ii telefoneaza si ii scrie. Ea sufera pedepse tiranice de la tatal ei pentru ca incalcase legile traditionale. In numele iubirii ei pentru Allan incearca sa forteze destinul prin toate mijloacele. Daruindu-se vinzatorului de fructe spera sa fie izgonita de tatal ei pentru a-l urma pe Allan. Nefericita Maitreyi amestec de mister al eternei feminitati, este totodata purtatoarea enigmei unei Otilii asiatice dar si a dramelor eroinelor care au devenit si au ramas un mit prin marea lor dragoste cunoscute sub denumire de cupluri celebre ca Tristan si Izolda sau Romeo si Julieta. In Himalaya Allan se va vindeca doar la o a doua incercare de a iubi o femeie. Prima incercare il arata in relatia cu o tinara muzicanta evreica tinara care-l ispiteste prin neobisnuitul ei idealism. Eroul se simte dezgustat de sine dupa aventura pa care o are cu evreica, pentru usurinta cu care a avut aceasta legatura. Cea de-a doua incercare este o tinara care ii ofera mincare, adapost si dragoste. De la ea dobindeste puterea credintei ca viata aceasta e o minune. Asteapta plecarea din India ca pe o izbavire, dar cu acelasi sentiment al nedumeririi in fata Maitreyiei, un mit etern inchis pentru el. Pe Allan nu-l mai atinge vraja sacrei Devi, chiar cind il numeste soarele ei, zeul de aur si pietre scumpe. Neputindu-se intilni in acest spatiu, tinarul european se desparte de aceasta fata cu sentimentul culpei, usor de descifrat in cuvintele asezate ca motto penttu roman: iti mai amintesti de mine Maitreyi? Si daca da ai putut sa ma ierti?. I se da un raspuns celebru dupa 42 de ani cu o replica ce poarta semnatura Maitreyi Devi, intitulata Dragostea nu moare.

Moara cu noroc: Ghita, om ciubotar, impreuna cu sotia sa Ana si soacra lui se muta la Moara cu noroc unde se face hangiu deoarece cistiga mai bine. Dupa o vreme oamenii din zona s-au obisnuit cu hanul nou. Intr-o zi a trecu pe acolo Lica samadaul, de care oamenii ziceau ca este foarte rau. El l-a rugat pe Ghita sa-l ajute. Vrea sa stie ce fac oamenii care pazasc turmele de porci, deoarece el era raspunzator de aceste turme. De atunci au venit zile grele. Ghita si-a luat doua pistoale si doi ciini. De atunci el nu se mai ocupa asa de mult de sotie si de copii lui. Intr-o zi a venui Lica si inca 2 oameni de-ai lui si au incercat sa-l infricoseze pe Ghita, dar nu au reusit. Lica nu-i placea Anei, care a incepu sa banuiasca ce face Ghita. Intr-o seara Lica a poposit la han, seara in care Ghita si Ana se sculara deoarece au auzit latratul ciinilor. Ei au zarit la fereastra doi oameni. A doua zi Ghita a aflat de la prietenul sau, jandarmul Pintea, ca a fost batut si jefuit arendasul. Ghita si-a dat seama ca au fost cei 2 oameni ai lui Lica. Jandarmul Pimtea si Ghita au plecat la Ineu. Intr-o seara ploioasa s-a oprit la han o caruta din care a iesit o femeie imbracata in negru. In timp ce Ana vorbea cu aceasta femeie, feciorul care a venit impreuna cu caruta, pe o capra, si cu vizitiul, au stat vorba. Ei banuiau ca aceasta femeie face tirg cu Lica. Dupa ce ploaia sa oprit femeia a mers mai departe spre Ineu. La Ineu Ghita si cele doua slugi ale lui au fost interogate de comisar. Pintea incepuse sa-l banuiasca pe Ghita. Ghita a fost lasat acasa pe chezasie. In timp ce mergeau spre Moara cu noroc Ghita, Pintea si Uta au observa o trasura in mijlocul drumului. Cind au ajuns la trasura au vazut pete de singe si un copil mort. Pintea a mers sa caute urmele ucigasilor, iar Ghita si Uta au mers la han. Cind au ajuns acasa Ghita s-a certat cu Ana deoarece ea a spus ca banuieste. Pintea a gasit in padure o femeie moarta. Laie, omul pe care Pintea l-a lasat linga caruta, a fost speriat si a fugit la han. Alti 2 jandarmi au plecat de la han sa-l caute pe Lica. Cind au ajuns in padure ei s-au despartit. Pintea l-a gasit pe unul din jandarmi geav ranit. A doua zi Lica a fost prins de Pintea, dar a fost eliberat pe chezesie. Tocmai cind iesea Lica a venit Ghita cu inca 2 jandarmi. Au fost judecati Lica, Ghita , Raut si alti oameni ai lui Lica. Buza Rupta si Saila Boaru au fost condamnati la inchisoare pe viata, iar Lica si Ghita au fost eliberati. Ghita cind a ajuns acasa si-a cerut scuze de la Ana. Intr-o zi a venit Lica si a dat bani lui Ghita. Din discutia celor doi reiese ca Lica a fost cel care a comis aceste crime. Ghita a vrut sa se mute de la Moara cu noroc, dar Lica il ameninta ca-l baga in puscarie. Ana si-a dat seama ca acei bani au apartinut femei in negru si i-a spus lui Ghita. Acesta mers la Pintea cu banii, el sustinind ca-i poate schimba. A doua zi a venit iar Lica, care dupa ce i-a facu lui Petrisor un zbici, i-a mai dat bani lui Ghita. Acesta a mers si i-a schimbat banii la Pintea si a promis ca-l ajuta sa-l prinda pe Lica. Lica de la un timp a devenit foarte vesel. Ghita a planuit ca s-o trimita pe Ana la sarbatori, iar el sa plece de la Moara cu noroc. El l-a intrebat pe Lica daca nu are sa-i imprumute bani. Acesta a spus ca-i va imprumuta suma ceruta. In ziua cind trebuia sa plece familia la sarbatori, Ana nu a vrut sa plece deoarece stia ca vine Lica. Acesta a venit si s-a distrat toata ziua. Seara Lica l-a rugat pe Ghita sa-l lase singur cu Ana. Ghita a profitat de ocazie si a mers dupa Pintea, dar cind dimineata ei au ajuns la han Lica a reusit sa fuga. Pintea a mers dupa el, iar Ghita a intrat in casa si a omorit-o pe Ana. Mai tirziu a venit Lica cu Raut, acesta din urma omorindu-l pe Ghita. Cei doi au dat foc la han. Cind Pintea a ajuns la han, a inceput sa-l urmareasca pe Lica, acesta pentru a nu fi prins se sinucide.

Ultima noapte de dragoste intiia noapte de razboi: Romanul a aparut in 2 voluma in noe. 1930. Inca din 1929 scriitorul anunta aparitia unor nuvele si romane de evocare a razboiului. In revistele Vremea si Facla au aparut opere ca Romanul capitanului Andreescu, Ultima noapte de dragoste intiia noapte de razboi sau Proces verbal de dragoste si razboi. Drama razboiului prim mondial traita de sublocotonentul Camil Petrescu, ranit in luptele de la Tirgoviste va sta la baza eroului sau Stefan Gheorghidiu caruia ii imprumuta jurnalul sau. Expresia aceleasi evenimente este si volumul de versuri Ciclul mortii. In aparenta romanul este lipsit de unitate dar intregul roman se desfasoara in jurul unei drame de constiinta a eroului principal. S.G. este obligat mai intii sa traiasca o drama a incertitudinii in iubire si apoi acea a razboiului. Romanul are 2 parti care cuprin povestea inceputului si destramarii iubirii dintre S.G. si sotia sa Ela pe fundalul evenimentelor premergatoare intrarii ROM in razboi. I-parte: relatarea iubirii; II-parte: jurnalul eroului aflat pe front. Structural avem 2 planuri: unul subiectiv prezent in ambele parti a romanului si unul obiectiv. Carac. Lui S.G.: S.G., personajul primcipal al romanului Ultima, este un student sarac la filozofie, casatorit cu o studenta in litere, de aceeasi conditie materiala. S.G. se imbogateste peste noapte printr-un surprinzator testament lasat de unchiul sau Tache. Cei doi, Stefan si Ela, realizeaza o viata conjugala intensa armonioasa. Necontenitele atentii, nenumaratele dovezi de iubire ale sotiei sale sunt pentru Stefan ca un inceput de asezare a lumii. Sublocotonent in armata ROM de la intrarea tarii in primul razboi mondial este in primele rinduri in campania din Transilavania; eroul este un alter ego al scriitorului, spirit nelinistit, lucid si polemic. Drama lui G. se consuma in doua directii: a) o drama a iubirii inselate, nu a geloziei ci a setei de certitudine ( Nu, nu, nu am fost nici o secunda gelos desi am sufeit atit din cauza iubirii). b) o drama a integrarii intr-o existenta cotidiana in care se include si razboiul, dictata de forte si ratiuni exterioare care nu coincid cu idealul eroului. S.G. ca si alti eroi ai lui Camil Petrescu este un inselat de absolut. Drama eroului provine si din incercarea de a suprapune un ideal cu o realitate. Eroul traieste o drama a incompatibilitatii dispersata in tendinte si realtii. Pentru Stefan lumea inseamna dragoste, permanenta generare sau autodistrugere prin ea, dar neaparat pe principiul sentimentelor comunicante. Peste drama incertitudinii se va suprapune drama combatantului, drama individului se estompeaza fata in fata cu razboiul. El descopera o alta realitate, razboiul in care nu sunt atacuri vitejesti la baioneta asupra tancurilor germane.

PROGRAMUL DACIEI LITERARE (1840): In Introductia cu care se deschide Dacia literara, Kogalniceanu isi propune sa continue, pe o treapta mai inalta activitatea lui Heliade Radulescu si a lui Gheorghe Asachi, ca initiator ai presei ROM, editindule erorile (provincialismul, farimitarea interesului prin diversitatea de profil). Dacia literara isi propune sa faca abstractie de loc, sa fie o foaie romaneasca, ocupindu-se cu productiile ROM, din orice parte a daciei, numai sa fie bune. Revista trebuia sa devina, prin reproducerea scrierilor valoroase aparute in alte periodice un repertoriu general al literaturii ROM in care vor fi publicate operele scritorilor moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiecare cu ideile sale si cu limba sa. Dacia literara isi fixeaza ca tel literatura, fara a parasi insa telurile politice si nationale. Promoveaza hotarit si consecvent directivele nationale si populare in literatura si sustine ca originalitatea nationala este insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi. Dacia literara condamna imitatiile si traducerile din care s-a facut la un anumit moment o manie primejdioasa pentru ca omoara duhul national. Aceasta nu inseamna ca nu sint acceptate unele traduceri valoroase dar se critica abuzurile si mimarea apusului. Dacia literara se inspira din realitatea autohtona, valorifica folclorul, istoria si frumusetile naturii. Va lupta permanent pentru ca ROM sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti si se insista asupra spiritului critic.

MOROMETII: apare in 1955 si este un roman de inspiratie din traditia rurala, cu o viziune moderna asupra lumii satelor. Scriitorul contureaza dramatismul satului romanesc, disparitia taranimii traditionale, miscarea acestora catre alte surse existentiale, un sat total restructurat. Actiunea incepe cu trei ani inaintea celui de al doilea razboi mondial, in satul Silistea- Gumesti, din campia Dunarii. Morometii este romanul unei familii, desfasurarea epica se realizeaza in jurul tatalui si a fiului. Capitolele cartii urmaresc sirul muncilor agricole, de la inceputul verii pana toamna tatziu, facand defapt o monografie a satului. Familia se compunea din Ilie Moromete, tatal, venit in casatoria a doua cu trei baieti Paraschiv, Nila si Achim. A doua sotie, Catrina, aduce in casatorie pe fiica sa Maria. In urma casatoriei se nasc Niculae, Tita si Ilinca. Conflictele din familie se isca datorita conceptiilor diferite a pesonajelor in conjunctura istorica in care sunt plasati. Prin descrierea scenei cinei din tinda casei, unde insasi modul de asezare a membrilor familiei indica ierarhizarea din familie si gruparea copiilor dupa relatiile dintre frati (buni si vitregi) arata animozitatile existente. Avand 14 pogoane de pamant familia se descurca bine. Catrina cunostea pe cei trei fii a lui Ilie Moromete inca de mici, dar dupa casatorie acesti incep s-o urasca pe mama lor vitrega. Baietii spun ca mama lor vitrega tine partea fetelor ei, fete care toata ziua numai se intolesc. Aceasta ura este alimentata si de Maria Guica, sora lui Moromete, care era nemultumita de casatoria lui Ilie Moromete. Ea incepe sa ridice pretentii asupra averii parintesti, pe care ar fi vrut sa-l dea unuia dintre nepoti. La dusmania impotriva Catrinei se mai adauga si vecinii lui Ilie Moromete, Tudor Balosu si fiul sa, care ravneau lotul din jurul casei. Conflicte apar si intre mama si tatal, Catrina incepe sa se daparteze de Ilie Moromete. Feciorii sunt din ce in ce mai nemultumiti ca altii castiga bani frumosi, il forteaza Moromete sa plece si el la munte sa vanda cerealele si planuiescplecarea lui Achim la Bucuresti cu oile. Chiar cu drumurile facute la munte, datoriile la banca si banii necesari pentru scolarizarea lui Neculae, il sufoca din ce in ce mai mult pe Ilie Moromete. Intelegand ca Achim nu va trimite bani de la Bucuresti, el vinde lui Balosu o parte din pamant si o parte din lotul casei si cu banii primiti isi achita datoriile. Dar aceasta este doar o rezolvare de moment, pentru ca ramane un necunoscut solutionarea acestor datorii pe viitor. Taierea si vinderea salcamului este primul semn al declinului familiei Moromete. Dar inima adevarata a satului este Poiana lui Iocan unde se aduna cei mai destepti oameni din sat. Deoarece situatia din familie devine din ce in ce mai tensionata Paraschiv si Nita, atrasi de mirajul orasului, s-au inteles sa fuga la Bucuresti. Este momentul in care incepe sa se destrame familia. Moromete intelege acest lucru, reactiile lui trecand le la surprindere la manie. Din acest moment Moromete se schimba, arata ca doborat de o boala, mergea cu fruntea in pamant, nici incet, nici grabit si nu se uita nicaieri. Dispretuit si parasit de baieti, macinat de disensiunile familiei, simte ca lumea din jurul sa a devenit o capcana. Deci nu mai este el. Trei ani mai tarziu izbucneste razboiul. Volumul al doilea prezinta esecul familiei. Figura centrala este tot Ilie Moromete si fiul sa Niculae. Prin Niculae autorul semnaleaza schimbarile ce se vor produce Desi Catrina vanduse un pogon de pamant, pe Niculae tatal nu-l mai da la scoala pentru ca n-avea nici un beneficiu. Era anul cand incepuse razboiul. Moromete reusise sa se refaca economic. Se duce dupa baieti la Bucuresti, incercand sa le convinga sa se intoarca in sat. Paraschiv era sudor la tramvaie, Nila era portar la un bloc, iar Achim se ocupa de comert intr-un chisc alimentar. Desi locuiau int-o odaie stramta si mizera, baietii nu vor renunta la traiul de oras. Incercarea lui Moromete de asi reface familia izvoreste din dragostea lui pentru copii, pentru casa lui, care era sensul vietii sale. Dizolvarea familiei continua prin moartea lui Nila in lupta de la Cotul Donului. Paraschiv moare de o boala de piept, numai Achim se va descurca in comert. La batranete Catrina il paraseste si se muta la fata ei din prima casatorie. Moromete ramane doar cu fata cea mica si catva prieteni noi. Autoritatea lui in sat scade, oamenii nu-l mai asculta. Nini Niculae nu-i intelege framantarile, faptul ca in lumea satelor apare un strat de la fund, care nu are nimic comun cu taranimea traditionala. Ne aflam in perioada anilor 1950 cand satul romanesc este desfigurat de evenimentele istorice. Problema cotelor ce trebuiau date obligatoriu la stat, infiintarea colectivelor, aduc o lume noua in sat, aduc inflatia, foametea, aduc o profunda schimbare si o serie de tragedii in viata taranului. Apar si la sat intrigile marunte pentru a se obtine niste avantaje nemeritate. Niculae, pasionat de invatatura, devine activist de partid si este trimis la raion sa supravegheze secerisul si predarea cotelor catre stat. Dupa o serie de conflicte ce se intampla in sat intre tarani, Niculae este destituit din functia de activist de partid, isi continua studiile si devine inginer horticultor. Se va casatorii cu o asistenta medicala, Marioara lui Adam Fantana. Ultimele capitole nareaza moartea lui Ilie Moromete, batran aproape de 80 de ani. Chipul batranului este conturat de cuvintele Ilincai imputinat la trup, avea slabiciunea de a rataci in nestire, cu ciomagul in mana. In ultimele cuvinte ale este cuprins crezul vietii sale: Domnule. eu totdeauna am dus o viata independenta. CIOCOII VECHI SI NOI . Nicolae Filimon, reprezentant al literaturii romane pasoptiste, este un romantic dublat de un realist. Romanul Ciocoii vechi si noi, aparut in 1863, are un dominant caracter realist. N.Filimon isi propune sa faca o fresca a epocii, sa caracterizeze artistic o anumita categorie sociala, caracteristic secolului al XIX-lea, tipul ciocoiului. Romanul este alatuit din 32 capitole, cu titluri sugestive. Toata atentia scriitorului se concentreaza asupra personajului Dinu Paturica. Incepe cu o Dedicatie si un Prolog, in care se contureaza portretul moral al ciocoiului. Scriitorul isi propune sa urmareasca ciocoiul in diferitele faze prin care a trecut, de la ciocoiul cu calamari la brau de pe vremea fanariotilor, pana la ciocoiul cu frac si cu manusi albe, carcteristic epocii in care traieste scriitorul. Prin romanul Ciocoii vechi si noi, scriitorul prezinta ciocoiul doar din prima faza, cea de pe vremea fanariotilor. Actiunea se desfasoara in Bucurestiul anilor 1814-1825, aflat la finele epocii feudale si inceputul avintului burgheziei, din vremurile lui Caragea si pana la Grigore Ghica. Strabatem vechea capitala intre ulita Coltii si Sfantul Gheorghe cel Nou. Sunt descrise mahalalele, imprejurimile, casele,etc. Personajul principal, Dinu Paturica, este descris in cap.I, ca fiind un om viclean, ambitios si cu o mandrie grosolana. Acest lucru este subliniat de scriitor prin trasaturile fiizce ale personajului: scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negrii plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus. Imbracamintea si camera in care locuieste tradeaza saracia lui Dinu Paturica, conditia lui umila. Dar acest lucru nu face decat sa-i mobilizeze dorinta de ascensiune. Prin descrierea hainelor, pe care le poarta Dinu Paturica, este foarte bine fixat epoca si viata sociala a personajlui. Dinu Paturica, angajat la un ciocoi bogat, Andronache Tuzluc, la inceput indeplineste treburi umilitoare, de total servilism fata de stapanul sau. Prin acest servilism atrage atentia lui Andronache Tuzluc, cucereste icrederea deplina a lui, care rand pe rand il avanseaza. Devine iscoada boierului pentru a se asigura de fidelitatea tiitoarea acestuia, coana Duduca. Apoi ajunge logofat, sluger, pitar, sfetbic de taina al postelnicului, se aliaza cu Chera Duduca, vataf de curte. In toata aceasta ascensiune a sa Dinu Paturica isi foloseste toata viclenia pentru a se imbogatii, pentru a parveni, chiar prin ruinarea lui Andronache Tuzluc. Am pus mana pe paine si pe cutit, scriitorul prin aceste cuvinte ne arata si mijloacele pe care le va folosi Dinu Paturica cu rabdare, cu prefacatorie, pentru ca mane voi avea si eu case mari si bogatii ca ale acestui fanariot. Pentru asi atinge scopurile Dinu Paturica utilizeaza relatiile si alintele care ii pot fi de folos. Impreuna cu chera Duduca, o femeie care iubeste luxul, pune la cale ruinarea sistematica a lui Tuzluc. Un alt aliat este camatarul Costea Chiorul. Ruinandu-si stapanul, Dinu Paturica, ajunge posesorul mosiilor acestuia, al viilor din Valea calugareasca. El foloseste toate metodele drastice pentru a stoarce cat mai multe biruri de la tarani. Deviza lui este; Fa-te om de lume noua, sa furi closca de pe oua. Dinu Paturica, casatorit cu chera Duduca, duce o casa in care se adunau toti parazitii Bucurestiului. El ajunge ca sa-si renege si pe tatal sa, deoarece acesta este sarac. In timpul miscarii lui Tudor Vladimirescu se angajeaza sa-l tradeze pe acesta in schimbul promisiunii ca va deveni ispravnic peste 2 judete: Prahova si Sacuieni. El urmareste sa devina caimacamul Craiovei si chiar domn. Personajele sunt antitetice personaje negative (Dinu Paturica, chera Duduca, chir Costa Chiorul) si pozitive (vataful Gheorghe, Banul C.). Se foloseste simbolismul onomastic, numele si denumirile utilizate subliniaza caracterul celui care il poarta: nume ca Pingelescu, Mana Lunga, Calicevschi; nume de mosii Plansurile, Chinuielile, Rasucita. Prin acest roman numele de Paturica a devenit sininim cu parvenitul. CONCERT DIN MUZICA DE BACH. Alaturi de L.Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu este intemeietoarea unui roman modern, utilizand analiza psihologica. Ea este creatoarea in literatura romana a romanului citadin, analist la sufletului femenin. Romanul Concert de muzica de Bach apartine seriei de romane-cronica de familie, cronica familiei Hallipa. Ciclul de romane cuprinde: Fecioare despletite (1926); Concert de muzica de Bach (1927); Drum ascuns (1932) si Radacinile (1938). In acest ciclu de romane se infatiseaza evolutia mai multor familii din clanul Hallipa, care au reusit sa se imbogateasca, iar urmasii acestora manifesta o lipsa de interes pentru acumulare, descoperind luxul si deliciile lumii mondene. Concert de muzica de Bach prezinta imaginea burgheziei tinere romanesti, dezvaluind deficientele ei, precum snobismul si parvenitismul. Nu sunt actiuni propriu-zise, ci mai mult comentarii si analize. In roman este prezentata soarta a trei grupuri principale: familia Elenei Draganescu-Hallipa, casa printului Mazentiu si cea a profesorului Rim. Tema principala in jurul careia graviteaza existenta personajelor este pregatirea unui concert de muzica, concertul oferit de doamna Elena Draganescu familiei, rudelor si prietenilor. Acest concert este un eveniment muzical dar care de fapt este pretextul unei reuniuni mondene a

familiei. In timpul acestor pregatiri se vor hotara destinele personajelor: inceputul iubirii dintre Elena Draganescu si muzicianul Victor Marcian, sunt urmarite eforturile de parvenire a fainaresei Ada Razu, casatorita cu printul Maxentiu. Dar defapt Ada Razu este atras de farmecul lui Lica Trubaduru, dar si de ascensiunea politica si materiala a acestuia. Profesorul Rim este casatorit cu Lina, care avusese in tinerete legaturi cu Lica Trubadurul. Copilul nascut din aceasta legatura, Sia, o fata urata, greoaie, stangace, este prezentat ca fala lui Lica Trubaduru si o mama necunoscuta. In tot cursul romanului se insista asupra eforturilor personajelor ca familia sa para, din exterior, nealterata, cu toate ca fiecare dintre ei stiu originile obscure ale unor snobi (Ada Razu, Maxentiu), pacatele morale (Lina, Lica Trubaduru), relatiile dubioase dintre personaje, filiatii, personaje grotesti si patologice (gemenii Mika-Le, Rim). Personajele se prezinta cu o imagine dubla: exterioara (masca) pentru aparente si lumea interioara stratificata. Scriitoarea descrie atat suferintele fizice (tuberculoza lui Maxentiu) cat si suferintele morale ale personajelor. Concertul este precedat de inmormantarea Siei, la care personajele se intalnesc in fata mortii, fiecare cu gandurile si preocuparile lui. Personajele sunt supuse unei adanci analize ale constiintei. Tehnica portretistica este moderna un personaj prezentat cu multiple si variate imagini. Acelasi personaj are multiple ipostaze in functie de situatia in care se afla si de oamenii cu care vine in legatura.

IONA: Marin Sorescu, nascut in 1936 in comuna Bulzesti (jud. Dolj) termina facultatea de filologie la Iasi si debuteaza in 1957 in ziarul Viata studenteasca iar primul volum de versuri Singur printre poeti este publicat in 1964. Marin Sorescu este prezent in literatura ROM cu versuri; Poeme, Moartea ceasului, cu proza: Trei dinti din fata; cu eseuri: Insomnii, Usor cu pianul pe scari; cu teatru: Iona, Raceala. In 1991 a fost eles membru al Academiei Romane si moare in 1996. Marin Sorescu face o poezie de comunicare directa si gaseste totodata o cale spre public. Iona reprezinta drama cautarii spirituale, setea de adevar, de cunoastere, cai de iesire din absurdul vietii, parabole pe tema destinului uman. Tema este inspirata din mitul biblic unde Iona inghitit si inchis in burta unei balene reuseste sa iasa dupa trei zile. Drama Iona, scrisa in 1965 si publicata in 1968, are 4 tablouri cu trei personaje. Personajul principal este pescarul Iona, celelalte 2 personaje (pescarul 1 si pescarul 2) fiind doar personaje de figuratie. Scriitorul foloseste tehnica monologului dialogat punind in valoare miscarea ideilor. Ca orice om foarte singur Iona vorbeste tare, cu sine insusi, isi pune intrebari si-si raspunde, se comporta tot timpul ca si cum in scena ar fi doua personaje. Totdeauna cauta cauzele esecului vietii sale. Mergind la pescuit Iona isi da seama ca are ghinion si, desi doreste sa prinda pestele cel mare prinde doar fita. Pentru siguranta va lua cu el un acvariu. Dramaturgul creaza pretexte pentru meditatii asupra unor situatii umane: viata, moartea, practicul vietii. Iona insingurat tinjeste dupa comunicare, dupa intelegerea sensului vietii Totul curge asa de repede si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. Inghitit de o balena ipostaza a absurduluiMarin Sorescu prin intermediul lui Iona va adinci lupta cu moartea. Neacceptind destinul ca pe o fatalitate Iona se va zbate pentru a iesi din situatie in timp ce face numeroase reflexii la iubire, progres, conflictul intre generatii, incercind prin aceasta sa instituie o normalitate a absurdului. In marea sa aventura totul ii este potrivnic. Marea este in naruire, apa circula dezordonat si atunci isi pune intrebarea cine iti mai iese afara pe vremea asta?. In aceste situatii limita dramaturgul foloseste calmul verbal. In ultimul act Iona imbatrinit invoca semnul divinitatii noi oamenii numai atita vrem un exemplu de inviere, apoi ne vom duce linistiti pe la casele noastre. Spintecind burta balenei pentru a gasi o iesire nimereste intr-o alta burta si gestul se multiplica in serie un sir nesfirsit de burti, simbolizind umanitatea prelungita in timp si spatiu ca serie biologica. Iona motiveaza experienta umana: ne scapa mereu cite ceva din viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu. Se releva conflictul dintre gind si actiune pentru ca Iona care a pornit bine sfirseste dramatic, gresind drumul prin spintecarea propriei burti. Finalul dramei a dat loc multor interpretari: sinucidere sau gest delasator fiind ca eroul afirma totul e invers. Dar nu ma las. Plec din nou. Dupa ani Marin Sorescu fiind intrebat ce simbolizeaza aceasta poezie o calatorie in cosmos, singuratatea intrauterina sau are o conotatie mistica sau politica. Marin Sorescu spune Nu pot sa va raspund nimic. Stiu numai ca am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. POVESTEA LUI HARAP-ALB: Povestea lui Harap-Alb este un basm cult in care sunt valorificate teme si motive de circulatie universala. Aici sunt urmarite dificultatile cu care se confrunta fiul cel mic al craiului, dificultati care contribuie la pregatirea lui pentru viata. Spre deosebire de fratii sai, mezinul infrunta cu vitejie incercarea la care il supune tatal sau, precum si pe cele la care il va pune Spinul, care i-se substituie: aducerea salatilor din gradina ursului, a capului de cerb si a fetei imparatului Ros. Numai dupa toate aceste incercari ajunge pe tronul unchiului sau, Verde imparat. Izvor de inspiratie al povestirii este folclorul ROM. Asa se explica existenta unor elemente de factura populara: tema (triumful binelui asupra raului) si motivele (calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii, izbinda mezinului, casatoria); personajele (Craiul, Verde-Imparat, Imparatul Ros, fata acestuia, Spinul, Harap-Alb), ajutoarele acestora (Gherila, Setila, Flaminzil, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, Sfinta Duminica, apoi calul, regina furnicilor si apoi cea a albinelor, turturica) si unele elemente miraculoase (apa vie, apa moarta, cele trei smicele). Dialogul are menirea de a dezvolta actiunea si a caracteriza personajele. Eroii din Povestea lui Harap-Alb amintesc de personajele din Amintiri din copilarie, prin comportare, mentalitate, gesturi si limbajul lor. Harap Alb plinge cind il dojeneste tatal sau, este slab de inger, se lasa inselat de Spin pentru ca este inca boboc in felul lui la trebi de aiste, se bate cu palma peste gura. Omeneste se comporta si tovarasii sai nazdravani: cind fata imparatului Ros se preface in pasare, Ochila ii spune lui Pasarila: Mai, fetisoara imparatului ne-a tras butucul!. Un element absolut nou in povestea lui Creanga este localizarea fantasticului din punct de vedere istoric si geografic. Personajele sunt niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc. Rolul proverbelor, al zicatorilor este sa sporeasca rapiditatea povestirii si sa produca efecte hilare. Creanga este inconfundabil prin limbaj. Majoritatea cuvintelor folosite sunt de origine populara. In legatura cu stilul putem spune ca Creanga este singurul scriitor din literatura noastra care nu intrebuinteaza metafora. Expresiile locutionale, proverbele, zicatorile confera frazei rominesti o structura unica, aproape imposibil de redat in alte limbi. Povestea lui Harap Alb este nu mic roman de aventuri cu un subiect fabulos care are un pronuntat caracter etic, didactic.

ALEXANDRU LAPUSNEANUL. Costache Negruzzi (1808-1868) este un deschizator de drumuri in literatura romana moderna, un clasic al romantismului, intemeietorul nuvelei istorice. Traieste si creaza in aceasi perioada cu M.Kogalniceanu, V.Alecsandri, Al.Russo. Scrierile sale, publicate in diverse reviste si ziare ale vremii, au fost adunate in volumul Pacatele tineretilor, care cuprinde patru cicluri: Amintiri de junete; Fragmente istorice; Negru pe alb; Scrisori de la un prieten. Nuvela Alexandru Lapusneanul, publicata in primul numar din Dacia Literara este considerata ilustrarea literara a programului revistei, inspiratia din trecutul istoriei noastre. Desi in 1840 nu fusese tiparit textul cronicilor moldovenesti, este evident ca autorul le-a cunoscut si s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin in reconstituirea faptelor si in zugravirea oamenilor si a perioadei istorice, dar depasind simpla povestire a faptelor din cronici prin dramatizarea actiunii. Nuvela reprezinta un episod din istoria Moldovei, cei 5 ani al celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569). Tema principala o reprezinta faptele voievodului, ajuns din nou pe tronul Moldove, care actioneaza pentru intarirea autoritatii domnesti si slabirea boierilor. Nuvela este structurata in 4 capitole, ca actele unei piese, fiecare cu motouri cu titluri semnificative, care rezuma subiectul: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu; Ai sa dai sama, Doamna!; Capul lui Motoc vrem; De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu, subiect care are o desfasurare ascendenta. Personajul principal este Domnul Moldovei, Alexandru Lapusneanu, celelalte personaje, bine conturate, participa motivat la desfasurarea actiunii si la sustinerea conflictului principal, reliefand caracterul personajului central. In primul capitol se descrie dorinta lui Alexandru Lapusneanu de a reveni pe tron si actiunile intreprinse de el pentru a-si atinge acest scop. El dialogheaza cu solia de boieri alcatuita din vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Acest dialog contureaza conflictul puternic dintre domn si boierii tradatori. Din dialog rezulta starea sufleteasca a personajelor. Alexandru Lapusneanu, vrand sa-si impuna ferm autoritatea, primeste solia foarte protocolar si rezervat, silindu-se sa zambeasca. Replicile lui pun in evidenta trasaturile sale esentiale: impulsivitatea, firea violenta, fara scrupule in politica. Cuvintele sale au ramas memorabile, sunand ca o sentinta Daca voi nu ma vreti, eu va vreu,si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi, si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. In schimb atitudinea boierilor exprima o oarecare independenta, care desi se apleaca pana la pamant in fata domnitorului, dar nu-i saruta poala, un gest semnificativ in epoca evenimentelor. Dar Lapusneanu dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica deosebita. El in cruta pe Motoc pentru ca ii este trebuitor. Partea a 3-a este cea mai dramatica din nuvela, este punctul culminant. Incepe cu o atmosfera linistita, cuvioasa, la mitropolie, unde domnul si boierii asculta sfanta liturghie. Domnitorul castiga increderea totala a boierilor care-l urau si se temeau de el. Scena merge intr-o gradare ascendenta si culmina cu uciderea celor 47 de boieri. Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lapusneanu si Motoc, retrasi langa o fereastra, capata viata ca intr-un tablou. Cinismul, luciditatea, sangele rece cu care este pregatit si executat acest deznodamant dezvaluie o structura diabolica, un tiran al epocii medievale. Pentru prima data in literatura romana este prezentata psihologia colectiva. Multimea adunata la poarta curtii domnesti este dezorientata, nu stie sa-si formuleze doleantele. Se strang in grupuri si, desi in interiorul lor mocnesc mii de nemultumiri, ei nu realizeaza de unde provin aceste, se intreaba unii pe altii ce sa ceara. La un moment dat toate glasurile se facura un glas si el striga Capul lui Motoc vrem. In nuvela predomina naratiunea si dialogul. Prin prezentarea unui erou exceptional, prin reconstituirea istorica, nuvela apartine romantismului. Prin sobrietatea stilului, obiectivitatea relatarilor, nuvela apartine clasicismului. Desi actiunea nuvelei se petrece in sec. XVI-lea, limbajul nuvelei nu implica o aglomeratie exagerata de arhaisme, doar atata cat trebuie pentru a obtine o culoare de epoca. Scriitorul le da arhaismelor sensurile vechi. Astfel prosti este folosit in sensul simplu, de rand; mosie in seneul de patrie; vanzand in sensul de tradand. Lipsa neologismelor se datoreaza faptului ca autorul isi da seama de inoportunitatea acestora intr-o nuvela istorica. Caracterul popular al textului este ilustrat si prin locutiuni, expresii sau zicale intalnite in vorbirea populara.

FRATII JDERI. Mihail Sadoveanu, prin monumentalitatea operelor create a fost denumit un adevarat Ceahlau al literaturii romane. Opera sodoveniana cuprinde oameni, fapte, destine a oamenilor din toate starturile sociale si din toate zonele geografice ale tarii. Pescari, vanatori, oieri, haiduci, boieri, razasi pasiuni, bucurii, tristeti, dorinte. Temele operei sadoveniene deriva atat din sfera populara cat si din culte. In primul rand scriitorul se opreste asupra vietii satului romanesc (reflexe ale semanatorismului si a poporanismului) Taranul a fost principalul meu erou. Taranul, pastrator al unei lumi vechi, arhaice si patriarhale, este in contadictie cu elementul civilizatiei moderne, cu oficialitatile statului de la tara. Taranii lui Sadoveanu, rabdatori in suferinta, tin ascunse suferintele lor in suflet si fie se retrag in mijlocul naturii, fie rabufnesc cu violenta. In povestiri dramatice ca: In drum spre Harlau; Pacat boieresc; Hotul sunt reflectate elemente ale universului sufletesc al taranului, cum ar fi adevarul, dreptatea, demnitate. Lumea de altadata e reconstituita in voulmul de povestiri Hanu-Ancutei. Prelucreaza fenomenul miscarii permanente, milenare, a transhumantei (Baltagul), cat si meniscarea milenara, cu intriga mitologica (Noptile de Sanziene). Spatiul inchis al orasului de provincie, targul inert care distruge sufletul omenesc este redat in povestiri si romane ca: Floare ofilita, Apa mortilor. Mihail Sadoveanu este creatorul romanului de evocare istorica. Reconstituie perioada de glorie si prosperitate din perioada domniei lui Stefan cel Mare epoca de rezistenta a invaziei otomane (Fratii Jderi), decaderea jalnica a tarii in timpul lui Duca-Voda (Zodia Cancerului). Romanul Fratii Jderi a aparut intre anii 1935-1942. Pentru a se informa asupra perioadei si a cadrului istoric, de maxima stabilitate a statului moldovenesc din lunga domnie a lui Stefan cel Mare, Sadoveanu a studiat cronicile lui Grigore Ureche si Neculce, pe Alecsandri, pe Eminescu, pe Delavrancea. Romanul este alcatuit din trei parti: Ucenicia lui Ionut 1935; Izvorul Alb 1936; Oamenii Mariei Sale.Tema: In acest roman Sadoveanu evoca epoca pregatirii si a inceperii luptei pentru independenta fata de turci, stare in care se afla tara din timpul lui Petru Aron. Viata feudala este cuprinsa intre doi poli: hramul de la manastirea Neamt simbol al vointei poporului de a dainui si victoria de la Vaslui, din 1475, simbol al eroismului national. In centrul romanului se afla familia lui Manole Par Negru, care are 5 membrii: Ionut, Simion, Nicoara, Manole si Cristea. Romanul se organizeaza pe doua planuri evenimentele domniei; evenimentele familiei Jderilor. Subiectul. Ucenicia lui Ionut prezinta formarea lui Ionut Jder, mezinul lui Manole Par Negru, ca ostas in slujba lui Alexandrel-Voda. El doreste sa ajunga in lume la Suceava. La hramul de la manastirea Neamt Ionut face cunostinta cu Stefan-Voievod. Dupa hram Stefan cel Mare se opreste pe la grajdurile domnesti de la Timis, ingrijit de comisul Manole Par Negru. In acest grajd se afla armasarul cu par alb,

Catalan, adus de departe de hotii de cai. Jupanita Nasta ii arata dragoste lui Ionut si prin legatura lor Ionut afla ca mama Nastei, coana Tudosia, se afla in legatura cu dusmanii care pun la cale un complot impotriva domnitorului. Stiind din timp planurile urzite, Ionut il salveaza vitejeste pe Alexandrel-Voda. In acelasi noapte se pregateste furtul armasarului Catalan din grajdurile domnesti de la Timis, furt care este oprit de Manole Par Negru. In lupta pe care o duce Stefan cel Mare cu tatarii, la Lipnic in anul 1469, fratii Jderi, Simion si Ionut se comporta vitejeste si isi arata puterea de lupta si devotamentul fata de domnitor. Tot aici este descris geniul strategic al lui Stefan cel Mare. In aceasta lupta este capturat feciorul hanului tatar. Jupanita Nasta este rapita de tatari, vanduta lui Suleiman Bey si tinuta intr-o fortareata turceasca de pe malurile Dunarii. Ionut, cu riscul de a infrunta orice pericol, pleaca in cautarea Nastei. El va fi salvat de primejdie de fratii sai si de parintele sau, care au aplecat pe urmele lui. Ionut afla ca Nasta se omorase, aruncandu-se in valuri de pe barca care o ducea in robie. Slujitorul credincios al lui Ionut, Gheorghe Botezatu, ucide pe hanul tatar. In al doilea volum, Izvorul Alb,Simion Jder se indragosteste de fiica lui Iatco Hudici, Marusca. Aceasta este rapita si dusa in Tara Leseasca (Polonia). Domnitorul ii da voie lui Simion ca sa mearga sa-si readuca iubita. Se fac pregatirle de nunta, in toiul acestor pregatiri se desfasoara si o vanatoare, unde fratii Jderi isi arata virtutile. In scena apar pregatirile pentru primirea viitoarei sotii a lui Stefan cel Mare, Maria de Mangop. Intr-un alt episod al acestui volum se porneste in muntii Ceahlau, in cautarea unui bour imblanzit de un sihastru, care bour ar fi pe Valea Izvorului Alb. Primele doua volume alcatuiesc o cronica de familie, viata de zi cu zi, prezentand randuielile sociale. Volumul 3, Oamenii Mariei Sale, cuprinde evenimentele petrecute intre anii 1471-1475 lupta de la Vaslui. Se descrie nunta lui Simion cu Marusca, care a fost adusa la Timis. Turcii se pregateau de un nou razboi impotriva Moldovei. Stefan cel Mare il trimite pe Ionut in Grecia si pe muntele Athos ca sa aduca vesti. In drumul sau, intovarasit de credinciosul Gheorghe Botezatu-tatarul, Ionut se intalneste si cu fratele sau Nicodim, care in discutiile avute cu Ionut ii da sfaturi foarte utile si ii vorbeste despre necesitatea de a se trece peste munti, in Transilvania si Tara Romaneasca. Ionut mai trece si prin alte peripetii in timp ce trece pe pamant turcesc. Ionut primeste solii venetieni in targ la Roman, apoi la curtea domneasca. Se descopera un complot pregatit de un grup de boieri tradatori, care sunt prinsi si decapitati. Cartea se incheie cu lupta de la Vaslui, unde Stefan cel Mare a obtinut o stralucita victorie, dar cu pierderi grele de vieti omenesti. Toata lumea deplange pe cei dragi, ramasi pe campul de batalie, chiar si domnitorul pierzand cativa apropiati ca batranul comis Manole Par Negru, Simion Jder, toti devotati pana la moarte domnitorului. Realitate. Legenda. Mit. Tema romanului de bazaza pe fapte reale, lupta domnitorului cu dusmanii interni boierii care se opuneau centralizarii puterii si cu dusmanii externi turcii si tatarii care ravneau la bogatiile tarii. Raportul intre boieri si domnitor se schimba, deoarece Stefan cel Mare se bazeaza din ce in ce mai mult pe boierimea mica, pe razesi, pe tarani, paturi sociale devotate domnitorului si care nu sunt prinse in lupta launtrica pentru putere, tradari, omoruri intre frati si neamuri. Totodata domnitorul face apel la tineri, cei care se pot strange in frau. Stefan cel Mare pune ordine in tara, curma hotia, dezordinea, comploturile, raspandeste credinta. In tara se instaureaza pacea si belsugul. Acest sentiment de siguranta face pe oameni sa fie uniti in caz de primejdie, sa ia parte toti la razboi, stiind ca au ce apara. Romanul prezinta unele personaje istorice reale, precum si locuri, cetati, manastiri, munti, paduri, unde s-au desfasurat aceste evenimente. Deasemenea descrierea vietii sociale si a ordinii sociale este foarte reala. La baza vietii sociale sta familia (tara, clanul), iar in centrul familiei capul de familie de care asculta toti. Randuielile vechi trebuie urmate neabatut, avand putere de lege. In roman sunt reconstituite spiritualitatea straveche a poporului, datinile, credinta in cauza comuna si daruirea pentru victoria ei. Acesta este mesajul romanului. Oamenii se conduc dupa randuieli vechi, dupa vise, vraji, descantece, povesti miraculoase, cred in puteri supranaturale (bourul alb). Pe tot parcursul romanului taramul realului se impleteste cu fantasticul, cu miraculosul. Personajele. Stefan cel Mare polarizeaza in jurul sau totul, celelalte personaje, bine conturate, participa motivat la desfasurarea actiunii si la sustinerea conflictelor, reliefand caracterul personajului central. El sta sub semnul legendei, al mitului, dar totodata este un personaj istoric real. Portretul direct al voievodului este sumar. Are 40 de ani, scund la statura, cu obrazul ars de soare si purtand mustata. El este descris calatorind prin tara, conducand ostirea, examinadu-si constiinta. El simbolizeaza dragostea de tara, al dreptatii si al dragostei pentru popor. Simbolul lupei pentru independenta nationala si pentru ordine interioara in tara. Celelalte personaje, Oamenii Mariei Sale, sunt devotati domnitorului. Ionut Jder este prezentat in doua ipostaze: ucenicia lui si mai tarziu maturizat. In prima ipostaza, tanarul nazdravan, indraznet, ocrotit de nu se sie ce puteri supranaturale, ne apare pe alocuri ca un personaj din basmele populare, unde mezinul, desi obraznic si cu sotii, dar invinge totdeauna greutatile. Perioada urmatoare ne prezinta vocatia sa de ostean, om al faptei. Simion Jder este taciturn, timid, dar devotat voievodului, cade pe campul de lupta de la Vaslui. Nicoara Jder se retrage in chiliile manastirii de pe muntele Athos, ii ajuta pe toti cu muntea si cu sufletul. Batranul si viteazul Manole Par Negru, seful clanului Jderilor, apare aprig dar si copilaros. In descrierea si caracterizarea personajelor nu se insista asupra pesonajelor negative, fiind si prin acesta dispretuite.

AMINTIRI DIN COPILARIE. Ion Creanga (1839-1889) este considerat cel mai mare povestitor al romanilor. El creaza oopera extrem de unitara sub raportul continutului, o opera care este alcatuita din povesti: Punguta cu doi bani, Povestea porcului, Ivan Turbinca, Harap-Alb; povestiri: Inul si canepa, Cinci paini; nuvela: Mos Nichifor Cotcariulsi romanul Amintiri din copilarie. Paginile scrise de Creanga constituie adevarate modele de folosire a linbii vii a poporului, care este ridicat pe culmi artistice fara sa i se modifice caracterul autentic popular. Amintiri din copilarie a fost publicat in revista Convorbiri literare, dupa moartea scriitorului. Lucrarea zugraveste lumea copilului din satul moldovenesc de acum un veac, varsta inocentei, dar si procesul complex al formarii umane. In aceasta lucrare autorul nareaza intamplari traite (s-ar parea) de el insusi in copilarie si rememorate tot de el in anii maturitatii. Aceasta creatie literara este alcatuita din 4 parti, fara vreun plan prestabilit si fara a urmari o cronologir precisa. Personajul principal, Nica, parcurge cateva varste, de la anii copilariei celei fara de griji, pana la calatoria cu harabaua lui mos Luca, spre scoala Iasilor, calatorie care inseamna iesirea din spatiul protector al satului natal si al familiei. Cu toate ca aparent nu este nici o ordine in rememorarea intamplarilor, fiecare din cele 4 parti aAmintirilor din copilarie are o structura asemanatorare. Autorul creaza la inceputul fiecarui capitol o atmosfera, o stare de spirit de care se lasa el insusi cuprins si care declanseaza amintirile, momente din jurul unei intamplari irepetabile: scoala de la Humulesti, prinderea lui badita Vasile cu arcanul, caprele Irinucai, la cirese, pupaza din tei, la scaldat, etc. Fiecare amintire are relativa ei autonomie. In introducereaprimei parti accentul cade pe reconstituirea din memorie a satului natal si a oamenilor din sat. Aflam ca Humulestii era un sat mare, razasesc cu gospodari vestiti. Aici situatia in spatiu si in timp este bine determinat pe vremea aceea. Este descris scoala din sat la care mergea, dascalu badita Vasile, metodele de pedepsire a copiilor care nu invatau (calul Balan, biciul sfantul ierarh Nicolai), prinderea dascalului cu arcanul pentru a fi dus la oaste, plecarea lui Nica la scoala din Brosteni, caprele raiose a Irinucai. Bine articulat epic este episodul cu caprele Irinucai, in care pasajele descriptive, asezarea satului Brosteni, casa gazdei, personajele care o locuiesc, raia capreasca si tratamentul aplicat pentru a scapa de boala, alterneaza cu doua secvente dramatice: tunsul chilug si rasturnarea stancii care trece prin tinda Irinucai. In partea a douase prezinta casa si familia, ca nucleu la societatii, vazute din persepectiva copilului, care retine cu precadere locurile de joaca, prezenta rudelor apropiate si a tovarasilor de joaca. Dintre toate aceste personaje se detaseaza mama care era vestita pentru nazdravaniile sale. Adevarati zei protectori ai copilului, parintii, privesc din unghiuri diferite continua joaca a copiilor: mama era mai neanduplecata, ea fiind mai tot timpul acasa si avandu-i mereu sub ochi; tatal e mai ingaduitor, ca unul care era mai mult plecat cu treburi in afara casei. Jocurile copilaresti nevinovate, pe care tatal il accepta cu itelepciune si umor, cu timpul devin niste intamplari care aduce conflict intre vecini, care aduce dupa sine pedepse: urlatul la o ora nepotrivita, smantanitul laptelui, furatul cireselor, scoaterea pupezei din cuib, scaldatul. In aceasta parte este rememorata cu fidelitate prinderea pupezei al carei cantat il trezea dimineata, plangerea matusii Mariuca lui mos Andrei, incercarea baiatului de a vinde pupaza la targ, interventia unui cumparator care face pupaza scapata, reintoarcerea pupezei in cuib. Partea treia marcheaza o alta varsta a eroului, tinand de formatia lui scolara, intai cu parintele Isaia Duhu, apoi la scoala de la Falticeni, cu evocarea eforturilor aproape tragice ale colegilor de a invata gramatica (cumplit mestesug de tampenie). Capitolul incepe cu prezentarea satului din care porneste, asezat la rascruce de drumuri: spre Cetatea de scaun al Moldovei, spre Manastirea Agapia si Varatec, precum si spre Cetatea Neamtului si este foarte mandru ca multi domnitori au trebuit sa treaca prin Humulesi in drumul lor spre manastiri. Partea a patra incheie amintirile, fara a lasa posibilitatea unei continuati, pentru ca Nica este obligat sa paraseasca locurile natale, ceea ce inseamna iesirea din copilarie, plecarea spre o lume straina si neprimitoare, despartirea in fond de Nica, dragul mamei, care devine, chiar pentru mama Ioane. Nostalgia cu care Nica paraseste acesta lume ne este sugerata chiar in introducere. Cum nu se da ursul scos din barlog, taranul de la munte stramutat la campie si pruncul dezlipit de la sanul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti in toamna anului 1855, cand veni vremea sa plec la Socola, dupa staruinta mamei. Apoi este redata imaginea Cetatii Neamtului, care se oglindeste in apa Ozanei si care ramane de acum in urma. Viata satului este redata cu ritmul de viata arhaic, cu ocupatii fixe ale oamenilor, cu o economie inchisa. Dar deja incep sa mijeasca si unele conceptii noi: taranii se straduiesc sa-si gaseasca un rost in afara satului, plecatul la ses, la padure, negustoria, dar si invatatul de carte. Gandandu-se la avantajele materiale, tata lui Trasnea se hotareste sa isi faca fiul preot. Acest univers pitoresc are o multine depersonaje. Cel mai bine conturat este NICA simbolul copilului care paseste pe drumul spinos al vietii. Deasemenea sunt redate fidel parintii: tatal, Stefan, un gospodar harnic, dar care dispretuieste invatatul si mama, Smarandita, femeie evlavioasa, care isi arata dragostea fata de copii prin devotament. Celelalte personaje sunt caracterizate succint: Smarandita este o zgatie de fata; badita Vasile este harnic si rusinos ca o fata mare. Farmecul evocarilor din Amintiri din copilarie este dat nu numai de faptul ce se spuneci si prin faptul cum se spune. In aceasta carte se imbina dorul cu umorul, nostalgia dupa paradisul pierdut al copilariei cu un comic sanatos de origine taraneasca. Pentru a obtine efecte comice autorul foloseste exagerarea, caricaturizarea, autoironizarea. Hazul mai este starnit si de utilizarea expresiilor onomatopeice: pupaza zbrr, incepe a horai. Lexicul este pus in evidenta prin oralitate, principala trasatura a vorbirii vii a poporului. Se observa lipsa neologismelor. Orala este si sintaxa frazei, cuvintele se curg dupa ordinea vorbirii in popor.

O SCRISOARE PIERDUTA: Capodopera a dramaturgiei nationale, O scrisoare pierduta (1884) comedie in patru acte, evoca viata publica si de familie de la sfarsitul secolului trecut. Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte, pe fundalul unei agitate campanii electorale. Intre avocatul Nae Catavencu si grupul fruntas al conducerii locale (Zaharia Trahanache, Stefan Tipatescu) izbucneste un conflict datorita pierderii unei scrisori de amor pe care prefectul Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe. Catavencu, dornic de succes, foloseste aceasta scrisoare ca element de santaj pentru a obtine candidatura. Cand, in sfarsit Zoe, Tipatescu si Trahanache se hotaresc sa-l aleaga pe Catavencu pe lista candidatilor apare un nume necunoscut: Agamita Dandanache. Intamplarile se incalcesc foarte tare in actul al III-lea dar solutia vine de la politaiul Pristanda. El pune la cale un scandal in care Catavencu isi pierde palaria si odata cu ea scrisoarea, astfel devenind inofensiv. Lucrurile se limpezesc lent si pina la sfirsit toata lumea se-mpaca. Scriitorul creeaza un conflict fundamental constituit prin pierderea scrisorii. Pentru a introduce din ce in ce mai multe complicatii, scriitorul a folosit tehnica bulgarelui de zapada. Repetitia este asigurata prin revenirea cetateanului turmentat. Caragiale nu se remarca numai prin arta de a compune, el este si un mare creator de caractere, modelindu-le pe acestea prin faptele, gesturile, atitudinile si actiunile lor. PERSONAJE: nenea Zaharia este un vanitos inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (la santajul lui Catavencu pregateste un contrasantaj); poseda o gandire plata si este capabil sa entuziasmeze de o expresie de genul intr-o sotietate fara morala si fara printipuri, care va sa zica nu le are. Are un temperament domol cu o mica expresie de siretenie care este sugerata de ticul verbal ai putintica rabdare. Stefan Tipatescu prefectul judetului, este tipul juneluiprim, dominat de un puternic orgoliu, cu o gandire medievala. Zoe Trahanache este cea mai destinsa figura feminina din teatrul lui Caragiale. Este voluntara si autoritara. Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului Racnetul Carpatilor, demagog si el, este un ambitios fara tenacitate, asa se explica evolutia defavorabila a situatiei lui. Pe Agamita Dandanache il surprinde autorul in afirmatia am gasit un personaj mai prost ca Farfuridi si mai canalie ca Catavencu. Sursele comicului sunt variate. Astfel se pot diferentia mai multe comice:

comic al situatiilor, comic al intentiilor, comicul caracterelor si un comic de limbaj. Umorul este obtinut prin repetitia obsedanta a unor expresii (ai putintica rabdare, curat murdar, curat constitutional), precum si din interferenta stilulilor.

Riga Crypto si Lapona Enigel: Poet si matematician, Ion Barbu, pseudonimul lui Dan Barbilian, s-a nascut la Cimpulung-Muscel, la 19 mar. 1895 si a murit la Bucuresti in 11 aug. 1961. Debutul si l-a facut in revista Literatorul cu poezia Fiinta. Riga Crypto si Lapona Enigel completeaza ciclul baladesc si are o valoare pentru intreaga creatie ulterioara a lui Ion Barbu. Poema este un cantec batrinesc de nunta, pe care-l spune un menestrel unui nuntas care-l cere la spartul nuntii, in camara. Riga Crypto este craiul care imparateste peste bureti si caruia dragostea pentru Enigel, Lapona care calatoreste cu renii ei spre soarele Sudului, ii va deveni fatala. Intimplariile exterioare sunt determinate de ipostazele naturii. Transpus in plan simbolic, personajul principal Riga Crypto este act tainuit, reprezentand un cuget inchis in sine. Enigel, lapona ce poarta un nume tataresc al raului Ingul, este o fiinta linistita, mica, intruchipand o lume superioara, echilibrata. In drumul ei repetabil, ce semnifica transhumanta si explica aspiratia spre soare, il intilneste pe Crypto: de la iernat, la pasunat,/ in noul an, sa-si duca renii,/ prin aer ud, tot mai la sud,/ ea poposi pe muschiul crud/ la Crypto, mirele poienii. Implorarea laponei de catre Crypto este comparabila cu chemarile Catalinei din Luceafarul. Crypto reprezinta in plan uman o constiinta care prefera sa se retraga in sine, intr-un univers ideal.

PARADIS IN DESTRAMARE: Poezia a fost publicata in revista Gandirea, in apr. 1926 in volumul Lauda somnului in 1929. Motivul poemului este biblic: Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma raiului celui, din Eden, si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul spre pomul vietii. Metaforic, poetul sugereaza destramarea mitului despre paradis, care duce la pierderea credintei. Paradisul reprezinta in varianta genezei biblice patria fericita a primei perechi umane. Paradisul este si gradina lui Dumnezeu, unde potrivit Bibliei el se plimba dupa masa si pe care a incredintat-o omului pentru a fi pazita si cultivata de acesta. Gradina Raiului sau Paradisul se intinde de-a lungul a patru albii de riu: Gihon, Fison, Tigru si Eufrat. In gradina raiului se afla pomul vietii, al cunoasterii, al binelui si al raului. In aceasta poezie motivul fundamental este cel legat de aspiratia la existenta absoluta, fundamentala pentru a fi. Fiorul mortii capata dimensiuni apocaliptice, ca si pierderea credintei. Astfel portarul paradisului desi nu lupta cu nimeni se simte invins. Arhanghelii ara fara indemn cu plugul de lemn si se plang de greutatea aripilor metafora ce semnifica zborul in jos, caderea. Porumbelul Sfantului Duh trece printre sori vecini strigand cu pliscul cele din urma lumini. Este aici sugerata dimensiunea maxima a pierdearii echilibrului uman pentru ca in credinta biblica, Sfantul Duh se odihneste asupra lui Isus sub forma de porumbel alb conducand-ul in pustiu. Imaginea zguduitoare a destramarii paradisului atinge apogeul in ultimele sapte versuri ale poeziei. Astfel noaptea ingerii goi se culca in fin paianjeni multi au umplut apa vie, deci apa vietii si odata ingerii vor putea fi sub glie. Poezia inchide in ea o metafora a mortii fiind in concordanta cu viziunea sugestiva, dramatica insa, a destramarii paradisului.

LOSTRITA: Vladimir Streinuu incearca o clasificare a prozei lui Vasile Voiculescu (VV), formala, in urmatoarele categorii: a) anecdota simpla (Proba); b) anecdota ilustrativ-ideologica (Fata din Java); c) nuvela cu semnificatii privind realitatile primordiale (Pescarul Amin); d) basmul scurt (Lostrita). Principala tema a prozei lui VV este moartea lumii aflata sub mister, eres, creinte arhaice invadat fiind de civilizatie. In proza lui VV intilnim ecouri din M. Sadoveanu, L. Blaga . povestirea Lostrita a aparut in volumul Iubire Magica in 1966. Ne aflam intr-o lume fabuloasa, imaginata de scriitor, salbatica, plina de vitalitate, cu eroi aflati sub semnul magiei, arhetipi usor de gasit in timpi si spatii apartinand trecutului indepartat. Rezumat: Un flacau de pe Bistrita, Aliman, se indragosteste de o lostrita care naluceste prin bulboane. Vrajit flacaul tanjeste, se topeste ca o boala si dupa ce reuseste odata s-o prinda, o scapa, pastrind in carne o dezmierdare, ca un gust de departe. Exasperat, merge la un vraci si vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn (tema dublului). Pusa in apa, papusa produce minuni: apa Bistritei vine mare si, provocind inundatii, aduce de sus de la munte o pluta pe care se afla o fata care nu stie cum a cheama, un fel de salbatica picata intr-o comunitate omeneasca. Intre Aliman si frumoasa salbatica izbucneste o mare dragoste, intrerupta de aparitia mamei, o vrajitoare de pe Bistrita de sus, despre care, iarasi, nimeni nu stie nimic. Bistriteanca sopteste fetei vorbe adormitoare si, in transa hipnotica, fata si mama pleaca, lasind pe flacau intristat. O paminteanca din sat pune ochii pe el si, cum treburile merg repede, se hotaraste nunta. In ziua cununiei, un baietas aduce vestea ca areaparut lostrita si Aliman, trezit dintr-un somn ciudat, vrea s-o prinda si s-o manince la nunta lui. Apa este mare si, ispitit de lostrita care-l priveste fix in ochi, flacaul se afunda in bulboana si dispare.

CUPRINS

Scoala Ardeleana Dimitrie Cantemir Cronicarii moldoveni Testament Lacustra Plumb Nunta Zanfirei Apus de soare La tiganci Floare albastra Glossa Luceafarul Revedere Sara pe deal Scrisoarea III Scrisoarea I Sarmanul Dionis Noapte de decembrie In dulcele stil clasic Leoaica tinara, iubirea Caracterizarea lui ION In gradina Ghetimani Sonetul CLXXXIII Dorinta Rugaciune Mesterul Manole 82 5

1 3

7 9 10 12 14 16 21 26 31 45 48 52 58 62 69 72 74 76 80

83 85 88

Eu nu strivesc corola Gorunul Apostol Bologa Enigma Otiliei In vreme de razboi Maitreyi Moara cu noroc Ultima noapte de dragoste Programul Daciei literare Morometii Ciocoii vechi si noi Concert din Muzica de Bach Iona Povestea lui Harap Alb Alexandru Lapusneanu Fratii Jderi Amintiri din copilarie scrisoare pierduta Riga Crypto si Lapona Enigel Paradis in destramare Lostrita 147 Marin Preada Padurea Sp

92 93 94 98 103 104 109 112 115 117 122 126 128 132 134 139

153 156 157 159