EFC= educatie farmaceutica continua Intreaga lume este o farmacie Paracelsius BIOFARMACIA= ramura relativ recenta a ramurii farmaceutice.

Se ocupa cu studiul influentei formularii medicamentelor asupra eficientei terapeutice. Conturarea biofarmaciei ca stiinta si ca disciplina stiintifica preocupata de obtinerea unor medicamente eficiente este mult mai recenta desi termenul de biofarmacie a fost atribuit acestei stiintei in 1961 (George Lewy). Unul din fondatorii biofarmaciei moderne George Wagner a definit in sens larg obiectul acestei stiinte adica optimizarea formularii medicamentelor pe baza principiilor biofarmaceutice. Biofarmacia urmareste optimizarea efectului terapeutic al unor substante medicamentoase prin prepararea unor medicamente cu biodisponibilitate marita si prin adm rationala a acestora in fct de proprietatile farmacocinetice ale substantelor medicamentoase si de caracteristicile individuale ale organismului. Biofarmacia studiaza modul de interactiune a substantelor medicamentoase si a formei farmaceutice in care s-a adm cu mediul biologic sau altfel spus dependenta proceselor de absorbtie, distributie,metabolizare, depozitare, eliminare , de proprietatile fizico-chimice ale subst medicamentoase si a formei sale farmaceutice. Biofarmacia-stiinta de granita care a deviat din tehnologia formelor farmaceutice cu o ancorare intr-o masura insemnata in farmacia clinica. Principiile acesteia ajuta la elaborarea unor forme farmaceutice cu actiune terapeutica optima. S-a constat ca efectul biologic pe care il determina o subst medicamentoasa incorporata intr-o forma farmaceutica nu este doar rezultatul activitatii farmacologice intrisece a substantelor medicamentoase ci este influentat de numerosi alti factori. In prepararea farmaceutica pana nu demult esentiala a fost preocuparea de a asigura in cazul unui medicament corespodenta sa cu prescriptia medicala sau cu formula stabilita in fisa tehnica; Exactitatea cantitatii de substanta medicamentoasa cat si asigurarea stabilitatii sale in timpul conservarii pe toata perioada de valabilitate stabilita. In trecut calitatea unui medicament era definita prin determinarea identitatii, puritatii si cantitatii de substanta medicamentoasa in conformitate cu prevederile FR sau normele interne de fabricatie; pt aprecierea calitatii era suficienta obtinerea unui preparat farmaceutic correct dozat din substanta corespunzatoare dpdv calitativ intr-o forma farmaceutica corespunzatoare si acceptabila la adm. Aceste concepte clasice au fost reevaluate, identitatea, puritatea si cantitatea ingredientelor active ale unui medicament nefiind criterii suficiente de apreciere a eficientei terapeutice chiar si atunci cand nu exista dubii asupra valorii terapeutice a substantelor medicamentoase. Aparitia intensitatii si durata raspunsului terapeutic precum si incidenta si intenstitatea efectelor secundare cat si stabilitatea compusului activ nu sunt influentate numai de calitatea substantei active. Aceste fenomene fiind influentate intr-o masura insemnata de numerosi factori legati atat de sistemul biologic cat si de forma farmaceutica. Printre acestia amintim : -proprietatiile fizico-chimice ale substantelor chimice -proprietatiile fizico chimice ale formei farmaceutice utilizate -felul excipientilor utilizati in forma farmaceutica

-procesul tehnologic de preparare a medicamentului care va hotara in mare masura cedarea substantelor medicamentoase din forma farmaceutica sau altfel spus biodisponibilitatea farmaceutica a substantei active din forma farmaceutica. -factorii fiziologici de la locul absorbitiei care vor det marimea si viteza procesului de transfer prin membranele biologice. -parcugerea substantei active de la locul absorbtiei, a etapelor farmacocinetice (ladme) ca procese vitale ale organismului, procese in urma carora are lor o scadere a concentratiei substantei in organism -modul, frecventa, doza in care medicamentul se adm pt tratarea starii de boala. Alti factori: -starea fiziologica sau patologica a pacientului -sensibilitatea individuala -particularitatiile individuale -interactiunile intre substante medicamentoase -interactiuni medicament-aliment. Toti acesti factori arata marea importanta pe care o are cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita, existent intr-o stare termodinamica libera pt exergitarea actiunii biologice. Produse medicamentoase continand aceeasi doza de subst medicamentoasa dar provenind de la producatori diferiti care intrunesc toate conditiile prevazute de standardele oficiale pot det efecte terapeutice diferite ca urmare a realizarii unor concentratii diferite medicamentoase in organism dependent de formularea diferita care a stat la baza elaborarilor. Aceste diferente sunt determinate principal de diferente in eficienta si viteza absorbtiei care sunt cauzate de factori ce depend atat de forma farmaceutica cat si de factori biologici legati de organism. Ca o consecinta a acestor cause s-au facut numeroase constatari de neechivalenta terapeutica la adm unor produse medicamentoase echivalente chimic. Chiar in cazul unui produs medicamentos pot aparea diferente in eficienta , la o modificare apparent mica in formularea sau in procesul elaborarii sale. Biofarmacia actioneaza pt optimizarea disponibilitatii substantelor medicamentoase din formele farmaceutice sub care se adm cu scopul de a realize concentratii optime in timpul si pe durata necesara obtinerii efectului biologic si a eficientei terapeutice dorite. Biofarmacia urmareste imbunatatirea formularii formelor farmaceutice precum si a metodelor tehnologice de preparare in vederea unei activitati terapeutice optime; realizarea acestui obiectiv este desemnat in literatura de specialitate prin termenul de prospectare sau design al formelor farmaceutice. Cunoasterea proprietatilor biofarmaceutice ale medicamentelor va permite alegerea celui mai efficient medicament pt tratarea unei anumite afectiuni la un anumit pacient la un moment dat in vederea obtinerii raspunsului clinic dorit.