P. 1
Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu

2.0

|Views: 1,842|Likes:
Published by Madalina Codrescu

More info:

Published by: Madalina Codrescu on Jul 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/01/2015

pdf

text

original

Mihail Sadoveanu

1880- Se naste pe 5 noiembrie, ora 9.00, la Pascani, Mihail, fiul Profirei (n. Ursachi, 1861), „taranca de pe malul Moldovei, de la Verseni” si a lui Alexandru Sadoveanu ( 1834 sau 1837-m. 1920), avocat cu roigini oltenesti. Parintii nu sunt casatoriti. Alexandru Sadoveanu isi va recunoaste abia in 1891 paternitatea asupra copiilor avuti cu Profira (Mihai Dimitrie- mort in 1888, de scarlatina, la doar cinci ani si jumatate-, Vasile, Andrei, Clemence); dar numele scriitorului va ramane in acte, pana la sfarsitul vietii, Mihail Ursachi. „Parintii tatalui meu au fost pribegi olteni, veniti la Iasi indata dupa zavera din 1821. Bunicul, Mihail Sadoveanu era gorjan [...]. bunica era mosneanca de la Lacusteni,judetul Dolj. Numele ei de botez era Sterica, iar al neamului Bizoianu.[...] Parechea aceasta de olteni a avut patru fii si cateva fiice. Dintre fii, doi, Andrei si Alexandru, au avut progenitura care alcatuieste azi ramura moldoveneasca a familiei. Tatal meu, Alexandru Sadoveanu, s-a nascut la iasi in anult 1834. A invatat acolo la Academia Mihaileana, a cunoscut pe oamenii vremii, de care-mi vorbea uneori, a intemeiat o familie si a avut un fiu, fratele meu mai mare, colonelul in rezerva Alexandru Sadoveanu. Imprejurarile vietii l-au facut sa se desfaca prima casatorie, dupa care s-a asezat ca avocat la Pascani.[...] Mama mea era taranca de pe malul Moldovei, de la Verseni. Numele ei de familie era Ursaki; cel de botez Profira. Rude dupa bunic si bunica- Gheorghe si Angelina Ursakise aflau la Mitesti si Pastraveni,sate ramase inca libere (razasi).Versenii fusese inglobat la bunurile lui Mihai Sturdza-Voievod, asa incat mama mea se nascuse din <<clacasi>>, pastrand numai amintirea <<neamurilor>> din care se tragea. Pe bunicii dupa tata nu i-am apucat; pe cei dupa mama i-am cunoscut. Bunicuta era o fiinta mititoca si blanda, cum trebuie sa fie o bunica; ii ziceam <<batranica>>. Bunicul era un batran voinic, ros la obraz, cu plete albe, care se indeletnicea cu mestesugul rotariei. Calatoriile cu mama la Verseni am inceput a le face de cand aveam trei ani. Ma duceam acolo in vremea verii si popasul meu cel mai placut se afla in mijlocul ograzii, sub un par vechi cu ramuri pline de ciucuri de fructe. Usor este de inteles ca mama nu putea fi fericita in mediu orasenesc. Tatal meu, om onest in taoata acceptiunea cuvantului, fara voie facea totusi sa se simta si pozitia ei ciudata si mezalianta lui. Desfacerea de familia prima, de neamurile si de societatea in care traise la Iasi o facuse cu violenta si acceptase in situatia noua o izolare in care a trecut pana la sfarsit. Amintirile mele cele mai vachi nu pot spune ca sunt inconjurate de o aureola de lumina; pe urma, acceptarile si renuntarile implinindu-se, am putut avea bucuria unui camin imbelsugat; si am inceput a trai liber si zburdalnic ca un calut in ceair.” (Mihail Sadoveanu, „Anii de ucenicie” *1944+, in „Opere”, vol. 16, ESPLA, Bucuresti, 1959, pp. 390-391) 1887-1891-Urmeaza scaoala primara din Vatra Pascani,avandu-l invatator pe Mihai Busuioc „Domnu’ Tandafir”. Pentru a putea fi inscris la gimnaziu, trebuie sa repete la falticeni clasa a IV-a (1891-1892). 1892- E inscris la gimnaziul „Alecu Doinici” din Falticeni. Este coleg cu E. Lovinescu, care mai tarziu si-l va aminti astfel: „Era un baiat bun, blajin si cam visator. Scria de pe atunci. In clasa a II-a compunea un haiduc- un „Codreanu” mi se pare- pe care il ilustra singur. Indata ce venea la scoala, colegii ii ieseau inainte, iar Sadoveanu, intr-un fund de pupitru, le citea noile aventuri ale lui Codreanu si le arata ilustratii groaznice.[...] lectrua de pe atunci a d-lui Sadoveanu era curat romantica. O mica autobiografie sub perna lui Pipirig ne parae in „Crasma lui mos Precu”, desigur amestecata cu grauntele de ironie pe care ti-l arunci singur la atata distanta de timp...”Treptele

tronului”, „Cavalerii tronului” si toate romanele cu conti, mauri si marchize erau o hrana sufleteasca caracteristica. Nici haiduucii nu erau dispretuiti. Mai mult de atat, d. Sadoveanu aminteste („Crasma *lui mos Precu+”) si de oarecare haladuiri cu pistoalele in brau prin livezile din jururl Falticenilor. Lucrul e exact. Luasem cu totii un obicei de a juca pe haiducii, adeca, cu alte cuvinte, de a pune in practica scenele mai estentiale ,in hiciucurile si paduricile din oras. Pistoalele si spanzuratorile chiar nu era inlaturate. Pe cat imi aduc aminte, Sadoveanu facea mai mereu pe haiducul- pe Jianu de pildaiar eu faceam parte din potera. Se vede ca era o predestinare ca d. Sadoveanu sa ajunga scriitor(si sa inceapa cu „Cozma Racoare”), iar eu sa devin criticul lui – adica tot un fel de poteras literar. Am amintit aceste lucruri pentru ca romantismul Povestirilor trebuie cautat in acesti ani ai copilariei” (E. Lovinescu, „D. Sadoveanu zugravit de el insusi”, in „Pasi de nisip”..., I, Libraria Nationala Bucuresti. 1906,reprodus in Opere, editie ingrijita de Maria Simionescu si Alexandru George, studiu introductiv si note de Alexandru George, editura Minerva, 1982, p. 146). Sadoveanu este un vanzator precoce: „Tata mi-a ingaduit tot pe baza increderii pe care o avea in mine, sa ies cu pusca la vanat dupa ce am implinit doisprezece ani”. („Anii de ucenicie”, ed. Cit., p. 394). 1895- Moare Profira Ursachi. Ramane repetent. 1896- „...am inceput a scrie cand eram in clasa a patra a gimnaziului din Falticeni. Scriam poezii, nuvele, romane...romane pe care nu le-am ispreavit niciodata,poezii si nuvele care au avut soarta tuturor inceputurilor, desi lucram la ele cu toata sarguinta si cu tot sufletul, duminica si-n sarbatori, cate douasprezece si paisprezece ceasuri fara odihna.[...] Cea dintai nuvela a fost „Cu arcanul”. Am incredintat-o lui N. Apostol, profesorul meu de romana, care imi aprecia compozitiile. Profesorul meu m-a incurajat, dar m-a sfatuit sa nu ma grabesc a publica. Sa lucrez si sa astept.nuvela aceea era istoria unui flacau luat cu arcanul la oaste... o istorie cu o fata si c-o dragoste. Puneam pe flacau sa povesteasca intamplarea la o stana. Si cand adormau toti care ascultau, ramanea treaz numai vantul care suiera in prajina infipta in varful stanei. ...Poezii scriam cate o jumatate de duzina zilnic; uneori si mai multe. Fara scop , fara intentii.” (Demostene Botez, „de vorba cu d. Mihail Sadoveanu”. Adevarul literar si artistic, nr. 268, 24 ianuarie 1926 reprodus in „Romanul romanesc in interviuri . O istorie autobiografica, antologie, text ingrijit, sinteze bibliografice si indici de Aurel Sasu si Mariana Vartic, vol. III (R-S), partea I, Editura Minerva, Bucuresti, 1988, p.247). 1897- Debuteaza cu schita „Domnisoara M*** din Falticeni”, semnata Mihai din Pascani, publicata de revista umoristica bucuresteana „Dracu” pe 20 aprilie. Aici ii mai apare poezia „Homo”. Absolva gimnaziul din falticeni, fiind sef de promotie. Pe 3 septembrie, se inscrie la Liceul National din Iasi (in trecut Academia Mihaileana). 1898- Colaboreaza cu schite si poezii, semnand M. Sadoveanu, la revistele bucurestene „Viata noua” si „Carmen” (la ultima si cu pseudonimul M.S. Cobuz). 1899- Scoate la iasi revista „Lumea”, impreuna cu Matei Rusu, fara a figura pe frontispiciu;apar doar trei numere.

Colaboreaza cu schite la revista

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->