PRONUMELE 1.PRONUMELE PERSONAL Pronumele personal indica diferitele persoane care participa la actul comunicarii.

Pers./nr. I, sg. II, sg. III,sg.,m. III, sg., f. I, pl. II, pl. III,pl.,m,f.

Forme accentuate MIE IE LUI EI NOU VOU LOR

Forme neaccentuate MI, MI I, I I, I I, I NE, NI, NV, VI, VLE, LI, L-

Functii sintactice: -subiect: N: Tu ajungi primul. -nume predicativ n: N: Fratele meu este el. Ac: ntrebarea este pentru tine. G: Cartea este a lui. -atribut pronominal n: N(apozitie): Invitatul,adica el, sa pofteasca n casa. G: Sfatul lui doveseste ntelepciune. Cartea din fata lui este a mea. D: Copilu-i statea linistit (dativ posesiv) -complement direct n: Ac: Te ntreb si pe tine despre acest lucru. -complement indirect n: Ac: A vorbit cu mine. D: Lui i-am dat o carte. G: (cu prepozitie) Napasta a cazut asupra ei.

2.PRONUMELE DE POLITETE Pronumele personal de politete sau de reverenta arata respectul fata de o persoana . Are numai forme pentru persoanele a II-a si a III-a pers. a II-a: N-Ac: dumneata, dumneavoastra G-D: dumitale pers. a III-a: N-Ac-G-D: dumnealui, dumneaei, dumnealor

Observatii: -alte pronume de politete: -Domnia ta (sa, lui, voastra), Maria ta(sa, lui, voastra),naltimea ta (sa, lui, voastra) -Excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar n vorbirea contemporana -forme afective: mata, mataluta, matalica, talica, matale 3.PRONUMELE REFLEXIV Pronumele reflexiv exprima identitatea dintre obiectele asupra carora se exercita direct sau indirect actiunea verbelor si subiectul acestora. Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. a III-a, cazurile D. si Ac. D: sie, siesi/si, si Ac: (pe) sine/ se -pentru persoana I si aII-a mprumuta formele de la pronumele personale: D: mi, ti-, ne, va (mi amintesc) Ac: ma, te-, ne-, va (ma gndesc) -formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul: Ex. te gndesti, ma framnt Functii sintactice: -complement direct: Ac: Te privesti n oglinda. -complement indirect: D: ti cumperi o carte. Ac: Rar vorbea despre sine . -atribut pronominal: Ac: Lauda de sine D: (dativ posesiv) Si-a certat copiii (copiii-si) 4.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DE NTARIRE Forme: -masculin, singular: (eu) nsumi ex. fiu (m.sg)-vocala u- nsumi (m.sg.) (tu) nsuti (el) nsusi -feminin, singular: (eu) nsami ex. fiica (f.sg.)-vocala a-nsami (f.sg.) (tu) nsati (ea) nsasi -masculin, plural: (noi) nsine ex. fii (m.pl)-vocala i-nsisi (m.pl.) (voi) nsiva (ei) nsisi -feminin, plural: (noi) nsene ex. fiice (f.pl)-vocala e-nsene (f.pl.) (voi) nseva (ele) nsesi, nsele 5.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEGATIV Pronumele negativ nlocuieste numele obiectelor prezentate ca inexistente. Forme: N-Ac: nimeni, nimenea N-Ac: nici unul,nici una, nici unii, nici unele G-D: nimanui

G-D: nici unuia, nici uneia, nici unora, nimic, nimica Cnd pronumele negative compuse determina un substantiv fiind identice informational cu acestea,si schimba valoarea gramaticala devenind adjectiv pronominal negativ. Adjectivul pronominal negativ are numai functia de atribut adjectival. -Ca adjective se ntlnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor. -Aceleasi functii sintactice ca si substantivul. Observatii: 1. Aceste pronume trebuie folosite n propozitii negative. 2.n exemplul:N-a stiut nici unul, nici altul- cuvntul subliniat este conjunctie, deci nu intra n alcatuirea unui pronume negativ. 6.PRONUMELE SI ADJECTIVUL POSESIV Pronumele posesiv nlocuieste att numele obiectului posedat, cat si numele posesorului. Are forme dupa persoana si dupa numarul obiectelor posedate: ex.: sg. al meu, al tau, al sau ai nostri, ai vostri pl. a mea, a ta, a sa ale noastre, ale voastre Formele se obtin cu ajutorul atricolului posesiv genitival: al, a, ai, ale Cnd pronumele posesiv determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal posesiv. Adjectivul pronominal posesiv are numai functia de atribut adjectival. Observatie: Pentru a afla cazul adjectivului posesiv nu se pun ntrebarile al,a,ai,ale cui? ci se stabileste cazul substantivului cu care s-a acordat adjectivul, care preia genul, numarul si cazul substantivului determinat. 7.PRONUMELE SI ADJECTIVUL DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ nlocuieste numele unui obiect, aratnd apropierea,departarea, identitatea si diferentierea acestuia fata de alt obiect. Forme: -de apropiere: acesta,aceasta,acestia,acestea,asta,asta,aista,aiasta, etc. -de diferentiere: celalalt, cealalta, ceilalti,celelalte,etc. -de departare: acela, aceea (f.sg.),aceia (m.pl.) acelea, aia, ala, etc. -de identitate: acelasi, aceeasi, aceiasi, aceleasi Cnd pronumele demonstrativ determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ. Observatii: 1.Acela are si o forma mai redusa cel, care poate aparea numai n prezenta unui determinant obligatoriu (cel de acolo, cei prezenti) 2.Alte forme populare:asta,ista,aista,cesta,ala,alalalt,aia,isalalt. 3.Formele de feminin aceasta, asta,aceea intra si n componenta locutiunilor adverbiale (pentru asta, pe langa asta, cu toate acestea). 8.PRONUMELE SI ADJECTIVUL NEHOTART Pronumele nehotart tine locul unui substantiv, fara sa dea vreo indicatie precisa asupra obiectului. Forme: SIMPLE : unul, una, unii, unele, altul, alta, altii, altele att, atta, attia, attea, tot, toata, toti,toate, mult, putin, cutare

b)compuse: COMPUSE (elemente de compunere: -va, ori-, fie-, oare-, orisi-, vre-, etc.)cineva, careva, ceva, ctva, fiecine, oarecine, orisicine, altcineva, vreunul, oricine, etc. Cnd pronumele nehotart determina un substantiv si este identic informational cu acesta, devine adjectiv. Observatii: 1.Pronumele nehotarte n componenta carora intra cuvntul cine nu devin niciodata adjective. 2.Urmatoarele pronume nehotarte si modifica forma atunci cnd devin adjective: unul - un una - o altul - alt alta - alta vreunul - vreun vreuna - vreo 9.PRONUMELE SI ADJECTIVUL INTEROGATIV Pronumele interogativ tine locul unui cuvnt asteptat ca raspuns la ntrebare. Forme: N:cine? N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:ct?cta?cti? cte? Ac:(pe) cine? G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: ctor? careia? carora? D:cui? G: (al,a,ai,ale) cui? Functii sintactice: -subiect: N: Cine vine? (Andrei vine.) -nume predicativ N: Care este sora ta? (Sora mea este aceasta.) Ac: Pentru cine sunt cartile? -atribut pronominal: G: Ai cui bani lipseau? (Lipseau banii Mariei.) -complement direct: Ac:Pe cine ai chemat? (Am chemat-o pe sora ta.) -complement indirect:Ac:Despre cine vorbeai? (Vorbeam despre bunica.) D: Cui i-ai povestit?(Ioanei i-am povestit.) -complement de agent: Ac:De cine ai fost ajutata?(Am fost ajutata de colegi.) -complement circumstantial de loc:Ac:La cine ai fost? (Am fost la vecini . ) Cnd pronumele relativ determina un substantiv fiind identic informational cu acesta, devine adjectiv pronominal relativ. Observatii: 1.Pronumele interogativ cine? nu devine adjectiv. 2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival. N: Care carte -ti lipseste? Ac: Despre ce ntmplare povestesti? D: Carui copil i te adresezi?

G: Raspunsul carui coleg ti-a placut? 3. Pronumele interogativ ce este invariabil. 4. Pronumle au functia sintactica,cazul, numarul si genul de la substantivul pe care l nlocuieste. 10.PRONUMELE SI ADJECTIVUL RELATIV Pronumele relativ are rolul de a face legatura n fraza ntre o propozitie subordonata si reganta ei. Forme: e: N:cine N-Ac: care? N-Ac: ce? N-Ac:ct?cta?cti? cte? Ac:(pe) cine G-D:caruia? G-D:nu are forme G-D: ctor? careia? carora? D:cui G: (al,a,ai,ale) cui m.sg. f.sg. N-Ac: cel ce ceea ce D-G: celui ce celei ce m.pl. f.pl. cei ce cele ce celor ce

Cnd pronumele relativ determina un substantiv fiind identic informational cu acesta, devine adjectiv. Observatii: 1.In anumite situatii pronumele relative pot deveni echivalente ca sens cu pronumele nehotarte (Sa dus care pe unde a apucat). 2.Pronumele relative pot intra n componenta unor locutiuni, expresii pronominale si adverbiale (care mai de care, care pe care, cine stie, cine stie cnd, din ce n ce, cte si mai cte).