PLANUL GENERAL EST SI GENOCIDUL NAZIST DIN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

La 12 iunie 1942, Himmler facea public Planul general Est. Proiectele sale gigantice prevedeau deportarea in Siberia a 30 de milioane de slavi si colonizarea, prin 5 milioane de germani a teritoriilor ocupate din Polonia, Uniunea Sovietica, Boemia Moravia cat si din Rutenia (Ucraina). Conducatorii nazisti, in special maresalul Goring, prevazusera inca de la 23 mai 1941 moarte prin foame a 20 - 30 milioane de sovietici, adica a poparelor slave considerate ca Untermenschen. In special, erau vizati evreii. De fapt, invazia URSS-ului a inceput la 22 iunie 1941 si sase luni mai tarziu, 2 milioane de prizioneri sovietici au fost exterminati, cat si 900.000 de evrei, fara a mai vorbi de soldatii Armatei rosii ucisi in lupta. Istoricii germani aduc noi lamuriri.

Populatiile bielorusa, ucraineana si rusa au avut de suferit din cauza represiunii miscarilor de partizani (rezistenta). Sute de sate au fost arse impreuna cu locuitorii lor. Dar justificarile unor asemena masacre nu erau in urma unui ordin criminal sau de rasism. Ele erau multiple - economice, politice, rasiste si au evoluat rapid in functie de evolutia razboiului. Infrangerea Armatei rosii in 1941, a fost o surpriza neasteptata pentru conducatorii germani, insa redresarea sa ulterioara si rezistenta populara sovietica nu au fost de natura sa opreasca complet planurile naziste. Acesta este contextul in care a inceput operatia Barbarossa (invazia URSS) chiar inainte ca ea sa fie decisa la conferinta de la Wannsee, in ianuarie 1942, a solutiei finale in chestiunea evreiasca, altfel spus lichidarea a aproximativ a 11 milioane de evrei.

Acest context mai putin cunoscut, a fost explorat de tinerii istorici germani, dupa deschiderea arhivelor germane, poloneze si sovietice dupa caderea zidului Berlinului in 1989. Ei au demonstrat existenta

unui genocid al populatiilor slave!

Faptul, de exemplu, ca milioane de rusi, bielorusi si ucraineni au fost exterminati ca Untermenschen, dintre care 3,5 milioane de prizioneri de razboi sovietici, 600.000 de victime au fost cele ale blocusului de la Leningrad (St. Petersburg), un oras careia nazistii ii doreau disparitia, fara a uita milioanele de partizani si de sateni masacrate pentru implicarile lor reale sau presupuse in rezistenta. Aceste fapte sunt uneori recunoscute ca crime de razboi si crime contra umanitatii, dar nu ca genocid. Estimari recente, ruse si americane, ale bilantului celui de-al Doilea Razboi Mondial atesta ca peste jumatate din victime au fost sovietice: 26-27 de milioane. Dar motivele sunt multiple, si dupa 1991, istoricii si jurnalistii rusi au insistat asupra responsabilitatilor lui Stalin in 1941, uitand ca o mare parte din populatiile civile si din prizioneri a fost masacrata de nazisti. Estimarile istoricilor germani vorbesc insa despre o exterminare deliberata: zeci de milioane de oameni vor trebui sa moara fara nicio indoiala de foame, conform protocolului final de la 2

mai 1941.

Obiectivul de 30 milioane de morti sovietici releveaza un genocid planificat si o strategie alimentara (eliminarea gurilor inutil de hranit in profitul aprovizionarii germane), precum si considerente demografice (exces de populatie rurala) si economice pe termen lung (necesitatea de a face loc colonistilor germani si de a moderniza industriile). Simultan, o parte din populatia pe cale de a fi lichidata fizic este redusa la sclavagism pentru nevoile marii industrii germane.

Istoricii contesta ideea foarte raspandita a caracterului irational sau exclusiv antisemit al genocidului, in ceea ce priveste distrugerea evreilor, care este extremitatea absoluta. Eliminarea, in Europa centrala si orientala, de vaste populatii dezvaluie o viziune foarte elaborata, la care au participat intelectuali eminenti din mai multe discipline, printre care demografii specializati in suprapopulatie.

Rasismul si in principal ura contra evreilor, asociate comunismului, au jucat, desigur, un rol determinant in genocidul evreilor, pe care l-a grabit si radicalizat razboiul din Est. S-a observat importanta cronologiei: invazia URSS, de la 22 iunie 1941, a fost insotita de numeroase pogromuri de evrei si de comunisti, planificate si puse in aplicare de einzatsgruppen-urile germane cu concursul uneori spontan al grupurilor nationaliste locale (in special cele din tarile Baltice sau ucrainiene).

Masacrele a zeci de mii de evrei au avut loc in septembrie, in principal la Baby Yar (Kiev). In aceeasi epoca Zyklon B este folosit pentru prima oara pentru a gaza 900 de prizioneri sovietici, in noiembrie-decembrie unitatile de gazare mobile se raspandesc (inclusiv in Serbia) si camerele de gazare fixe sunt instalate in Polonia, unde prima gazare a evreilor are loc la 8 decembrie la Chelmno, in acelasi loc unde sunt gazati 5.000 de tigani la jumatatea lunii ianuarie.

Solutia finala este decisa la Wannsee la 20 ianuarie, Planul general Est este revelat la 12 iunie iar garzile generalizate incep la Auschwitz in iulie... O alta data importanta: 2 februarie 1943. Este capitularea germana la Stalingrad, batalia-pivot a celui de-al Doilea Razboi Mondial si contraofensiva sovietica devine ireversibila. Este deja clar, in acest moment, la 7 luni dupa proclamarea sa, ca Planul general Est nu se va realiza, ca proiectele de colonizare cu tot ceea ce implica deportarile si exterminarea in URSS nu vor fi niciodata realizate. In schimb, s-a accelerat genocidul evreilor cu lichidarea ghetourilor evreiesti si extrema rentabilizare a camerelor de gazare.

Istoricii germani, prin noile lor cercetari, confirma rolul lor jucat, in genocid, de non-germanii din statele aliate lui Hitler (in special romanii si croatii), de legiunile SS din diverse tari din Europa, de militiile auxiliare recrutate din mediile nationaliste. Solutia finala din Galitia orientala (vestul Ucrainiei) a avut aportul OUN (Organizatia nationalistilor ucrainieni). Politia auxiliara ucrainiana reprezinta jumatate din fortele de represiune din Galitia orientala, zic ei. Repartizata in tot districtul, ea isi asuma toate fazele persecutiilor antisemite de la arestari la executii, trecand prin saparea foselor. Complicitatile in sanul elitelor germane la colaborarile politienesti si populare in numeroase tari ale Europei, reprezinta o opera colectiva si combinata de forte interesate divers de a participa la crima si dispuse la extremitati. Shoah, adica exterminarea evreilor, a fost pregatit cu minutiozitate de oameni cu interese multiple, sadici si fara scrupule, mediocri sau intelectuali de elita, iar asta nu poate fi uitat.

Budulan Lorena Runceanu Cristina