Sunteți pe pagina 1din 30

PLATFORMA

 

1. Aspecte generale

Cod curs

G/G/2/2/09

Denumire curs

GEOLOGIA ROMÂNIEI

Tip curs

obligatoriu

Durata cursului/credite

1 semestru / 5 credite

Perioada de accesare a cursului

februarie 2008 - iunie 2008 Prelegeri: miercuri: 12.30-13.50, Amf. Facultăţii de Geografie – sala A. Bulevardul Timişoara nr. 58, Sector 6, Bucureşti. Lucrări practice: marţi 12.30-14.00; miercuri 14.00-15.20, Sala S3 sau S6.

Manual recomandat

Marin Cornelia (2008) – Geologia României cu elemente de tectonică. Note de curs. Biblioteca virtuală (în curs de publicare la editura )

Obiectivul principal al cursului

Cursul de Geologia României se adresează studenţilor anului II din cadrul Facultăţii de Geografie, potrivit planului de învăţământ. Pentru o bună înţelegerea a aspectului actual al structurilor geologice din ţara noastră este necesar, pe de o parte, o integrare a geologiei într-o arie mai largă, continentală şi, pe de altă parte, o abordare a modelelor privind evoluţia acestor structuri. Însuşirea elementelor de cartografie geologică şi deprinderea lucrului cu hărţile geologice; citirea şi interpretarea hărţilor geologice. Pentru un studiu aprofundat al acestor procese se vor realiza seminarii la care studenţii de la cursul de zi vor dezbate principalele teme de la curs şi vor realiza un dosar cu elemente grafice necesare înţelegerii proceselor tectonice. În testele finale vor fi întrebări cu exemplificări pe harta geologică a României sc. 1: 200 000.

Modul de stabilire a notei

Nota maximă 10 - pentru răspunsul corect la cele 20 de întrebări de tip grilă (fiecare întrebare 0,5 puncte = 5 % ) la examenul electronic (10 puncte = 100 %).

Consultaţii pentru studenţi

miercuri: 13,00 – 15,30

Adresa e-mail

c.marin.geo@spiruharet.ro

Titularul cursului

Conf. univ.dr Cornelia Marin Facultatea de Geografie - Bulevardul Timişoara nr.58, Sector 6, Bucureşti, Tel.: 021/4442085

 

2. Conţinutul tematic al cursului

Elemente de stratigrafie şi geologie istorică. Epocile geologice. Etaje stratigrafice. Încadrarea structurală a teritoriului României. Unităţi geologice precarpatice (de vorland). Platforma Moldovenească; Platforma Valahă; Platforma sud-dobrogeana; Masivul central-dobrogean; Orogenul Nord-dobrogean; Bazinele orogenului Nord-dobrogean; Platforma continentală a Mării Negre Obiective geologice cu valoare turistică în Dobrogea. Dacide interne. Transilvanide.Pienide. Dacide mediane. Dacide externe. Dacide marginale. Moldavide. Avanfosa si depresiuni intramontane. Substanţe minerale utile şi arii naturale cu protecţie geologică Seminarii Elemente de cartografie geologică. Măsurarea poziţiei stratelor de roci cu ajutorul busolei geologice şi transpunerea pe hartă a poziţiilor. Tipuri de hărţi. legenda. Scara geocronologică.

Harta unităţilor structural-geologice ale României. Harta unităţilor geologice precarpatice (de vorland). Platforma Moldovenească; Platforma Valahă; Platforma sud-dobrogeana; Masivul central-dobrogean; Orogenul nord-dobrogean; Obiective geologice cu valoare turistică în Dobrogea. Elemente de geotectonica pentru domeniul carpatic Dacide interne. Transilvanide.Pienide. Dacide mediane. Dacide externe. Dacide marginale. Moldavide. Avanfosa si depresiuni intramontane. Substanţe minerale utile Secţiuni geologice şi interpretarea lor

3. Bibliografie minimă obligatorie

Mutihac, V., Stratulat, Maria Iuliana, Fechet, Roxana Magdalena (2004), Geologia României Ed. Didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti. Luca, A., Marin, C., Popescu, M. (2000), Geologie generală şi Geologia României (Caiet de lucrări practice) Edit. Fundaţiei „România de Mâine”. Săndulescu, M. (1984), Geotectonica Romîniei, Edit. Tehnică, Bucureşti.

4. Bibliografie facultativă

Mutihac V. (1990), Structura geologică a teritoriului României. Ed. Tehnica, Bucureşti. Ionesi, L., Ionesi, Bica, Barbu, N. (1971), Orizontarea depozitelor fluvio – deltaice din partea vestică a Podişului Sucevei şi semnificaţia ei paleogeografică, Anal.Univ. Iaşi, sect II, geol. Geogr. XVIII, Iaşi. Mutihac, V., Dragastan,O., Lăcătuşu, (1972), Cretacicul inferior din Dobrogea de nord. St. cerc.geol.17, 1, Bucureşti. Ianovici, V., Borcoş, M., Bleahu, M., Patrulius, D., Lupu, M., Dimitrescu, R., Savu, H. (1976), Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad.R.S.R. Bucureşti

GEOLOGIA ROMÂNIEI Capitol 1. Elemente de stratigrafie şi geologie istorică Introducere. Să încercăm să studiem evoluţia evenimentelor care au marcat evoluţia geologică a României. Constatăm că un instrument important este reprezentat de scara geocronologică. Obiectivul capitolului. Pe baza marilor discordanţe stratigrafice şi a evoluţiei vieţuitoarelor s-a elaborat o scară geocronologică relativă, împărţind trecutul geologic al Pământului în ere, perioade şi epoci, iar pe baza metodelor radioactive s-a determinat şi întinderea în timp a fiecărei ere, perioade, epoci. Evoluţia florei şi faunei se face în acord cu scara geocronologică. Apariţia omului se înregistrează pe aceeaşi scară. Apariţia munţilor se localizează în timp tot datorită existenţei unei astfel de scări. În ţara noastră sunt o serie de formaţiuni geologice, de vărste diferite, care sunt la suprafaţă, ele putând fi studiate în aflorimente

Concepte cheie: discordanţă, scară geocronologică

Rezumat.

Cele trei ere (Paleozoic, Mezozoic şi Cenozoic) se întind pe 10% din timpul geologic al scării. Perioada de debut a planetei noastre se numeşte Haden. Istoria Pământului începe cu 4.5 Ga în urmă. Pentru descrierea şi înţelegerea unor procese geologice o să detaliem scara geocronologică din Paleozoic spre actual. În tabelul 1 sunt trecute subdiviziunile Paleozoicului (fără a intra în detalii mai puţin utile pentru un student la geografie).

Când se realizează o coloană stratigrafică, pentru o anumită unitate geologică se onstată că nu există mereu o continuitate a depunerilor de sedimente. Acolo unde lipsesc sedimente pe un (unul sau mai multe) interval de timp geologic (perioadă, vârstă

etc), se va reprezenta cu o linie şerpuită (

Legat de această situaţie se poate defini discordanţa stratigrafică. Discordanţa sau lacuna stratigrafică este contactul dintre două strate sau unităţi litolostratigrafice, separate printr-o întrerupere de sedimentare (perioadă de regresiune), urmată sau sau nu

de eroziune.

(perioadă de regresiune), urmată sau sau nu de eroziune. ). ERA PERIOADA C o m e

).

ERA

PERIOADA

C o m e n t a r i i

 
 

Permian (290 – 248 M.a.)

Numele a fost dat după numele oraşului Perm din Munţii Urali.

Carbonifer (354 – 290 M.a.)

Numele este legat de marile zăcăminte de cărbuni cantonate la partea superioară a depozitelor carbonifere.

Devonian (417 – 354 M.a.)

Denumirea vine de la localitate Devonshire, Anglia, unde formaţiuni de acestă vârstă au fost studiate pentru prima dată.

Silurian (443 – 417 M.a.)

După

numele

poporului

celtic

din

Ţara

Galilor, silur.

 

Ordovician (490 – 443 M.a.)

După

numele

poporului

celtic

din

Ţara

Galilor, ordovici

 

PALEOZOIC

Cambrian (540 – 490 M.a.)

Numele este varianta latină a localitaţii Wales-Cambria Rocile de aici conţin cele mai timpurii evidenţe ale complexului de organisme vii studiate şi care ţin de această perioadă. Acum există un continent unic, Pangeea.

PRECAMBRIAN

 

Tabelul 1 – Subdiviziuni ale Paleozoicului

MEZOZOIC

 

PERIOAD

     

Vârsta

EPOC

A

   

V

Â

R

S

T

A

absolut

ă

A

   
       

Maastrichtian

 

71

3

C

Senonian

Campanian

 

83

5

Superior

Santonian

 

85

8

I

 

Coniacian

 

89

9

C

 

Turonian

93

5

A

Cenomanian

 

98

9

 

Albian

112

2

T

Apţian

121

 

E

Inferior

 

Barrenian

127

 

R

 

Hauterivian

 

132

 

C

 

Neocomian

Valanginian

 

137

 

C

Berriasian

 

144

2

I

   

Tithonian

150

7

Malm

 

Kimmeridgian

 

154

1

C

 

Oxfordian

159

4

O

I

 

Callovian

164

4

S

Dogger

 

Bathonian

169

2

Bajocian

176

5

Z

A

 

Aalenian

180

1

R

 

Toarcian

189

6

O

U

Liasic

 

Pliensbachian

 

195

3

Sinemurian

201

9

 

J

 

Hettangian

205

7

Z

   

Rhetian

209

6

Sup.

 

Norian

220

7

T R I A S I C

 

Carnian

220

7

E

Med.

 

Ladinian

234

3

Anisian

241,4

M

Scythian

   

242,5

 

(W

f

i

 

Tabelul 2 – Subdiviziunile Mezozoicului şi vârstele absolute

Cenozoicul (tabelul 3) este era care a debutat acum 65 milioane de ani, imediat după marea extincţia a dinozaurilor, a amoniţilor, blemniţilor, inoceramilor, retragerea gimnospermelor de la sfârşitul Cretacicului. Este cea mai scurtă eră geologică (Cuaternarul are doar 1.8 Ma).

V Â R S EPOCA DENUMIRILE VÂRSTELOR ÎN T A ROMÂNIA Holocen Versillian Versillian Thyrrhenia
V
 R S
EPOCA
DENUMIRILE
VÂRSTELOR ÎN
T
A
ROMÂNIA
Holocen
Versillian
Versillian
Thyrrhenia
Thyrrhenian
Sicilian
Sicilian
Calabrian
Calabrian
Piacenzian
Villafranchian
Romanian
Pliocen
Zanclean
Dacian
Ponţian
Messinian
Meoţian
Sarmaţian
Tortonian
Badenian
Serravalian
Langhian
Burdigalian
Burdigalia
Aquitanian
Aquitanian
Chattian
Chattian
Rupelian
Rupelian
Oligocen
Priabonian
Lattorfian
Bartonian
Priabonian
E o c e n
L
t
ti
L
t
ti
Ypresian
Ypresian
E
C
E
N
O
Z
O
I
C
R
A
C
U A T E R N
-
E
O
G
E
N
N
E
O
G
E
N
A
R
OAD
Pleistoce
M
i
o
c
e
n
n

Tabelul 3 - Cenozoic

Lista subiectelor

Kersonian

Kersonian

Kersonian

Basarabian

Basarabian

Basarabian

Volhinian

Volhinian

Volhinian

Buglovian

Buglovian

Buglovian

2.

Perioadele şi epocile Mezozoicului. Localizare pe hartă a prezenţei Triasicului, Jurasicului şi a Cretacicului pe teritoriul ţării noastre.

3. Perioadele şi epocile Cenozoicului. Localizare pe hartă pe teritoriul ţării noastre.

4. Erele şi perioadele geologice, în ordinea desfăşurării lor pe scara timpului geologic.

Teste pentru autoevaluare

1. Perioadele Paleozoicului sunt:

a) Cambrian, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian

b) Precambrian, Cambrian, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian

c) Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian

Răspunsul corect este c). Nu este corectă varianta a) deoarece lipseşte Ordovician. În varianta b) este adăugat Precambrian (ceea ce era înainte de Cambrian) deci nu poate să fie perioadă din Paleozoic şi lipseşte iar Ordovician

2. Depozitele Paleocene din Dobrogea Centrală aflorează în lungul văii Casimcea.

a) adevărat

b) fals

Răspunsul corect este b). În Dobrogea Centrală nu se află depozite Paleocene.

Temă de casă

1. Studiaţi o hartă geologică şi încercaţi să stabiliţi care este cea mai veche formaţiune de pe hartă (cărei perioade, ere îi aparţine), cea mai veche formaţiune mezozoică (cărei ere îi aparţine) şi cea mai nouă formaţiune geologică. Puteţi să şi redactaţi o lucrare care să cuprindă ocopie a respectivelor formaţiuni şi concluziile dumneavoastră explicând ce metode de cercetare aţi folosit şi ce principii se pot aplica.

2. Faceţi un referat prin care să arătaţi extincţia dinozaurilor cu aplicare specială asupra intervalului de timp geologic cât au fost stăpânii planetei.

Capitol 2. Unităţi geologice precarpatice (de vorland).

Introducere. Platformele sunt unităţi structurale majore ale scoarţei terestre, care reprezintă o arie întinsă, consolidată, cu relief şters, în alcătuirea căreia intră un etaj structural inferior, cutat (soclu) şi un etaj superior (cuvertura) format din depozite cvasiorizontale, depuse ulterior etapei de orogeneză. Vârsta platformei este vârsta ultimei orogeneze care a afectat soclul. Din punct de vedere geologic Dobrogea de Nord este o unitate de vorland, un orogen care a funcţionat ca atare în timpul orogenezei hercinice şi a fost afectat şi de primele faze ale orogenezi alpine. Nu are caracteristicile unei platforme şi de aceea se consideră un orogen supus fenomenelor de eroziune.

Obiectivul capitolului. Cunoaşterea unităţilor geologice precarpatice este importantă pentru că observaţiile care se pot face la suprafaţă nu aduc informaţii geologice importante. Se ştie că în domeniul de platformă sedimentele care acoperă soclul sunt cvasiorizontale (necutate, nederanjate de mişcări tectonice) ceea ce împiedică studiul prin observaţii directe. Orice student la geografie trebuie să poată face o prezentare a geologiei unei astfel de unităţi cunoscând mecanismul de formare şi logica apariţiei unor anumite formaţiuni litologice.

Concepte cheie: platformă, vorland, Platforma Moldovenească, Platforma Valahă, Dobrogea de Sud, Dobrogea Centrală (Masivul Central Dobrogean), Dobrogea de Nord.

Rezumat.

Pe cuprinsul României se disting, în cuprinsul Domeniul precarpatic sau vorlandul carpatic următoarele tipuri de unităţi:

- platforme: Platforma Moldovenească; Platforma Valahă şi Dobrogea de Sud; Masivul

Central Dobrogean;

- orogen: Dobrogea de Nord. - Domeniul carpatic se caracterizează printr-o evoluţie complexă, prin prezenţa unor bogăţii importante ale subsolului, are o întindere mai mare şi cuprinde Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni, Carpaţii Orientali, Bazinul Transilvaniei, Depresiunea Pannonică.

Platforma Moldovenească Delimitarea teritoriului aferent Platformei Moldoveneşti se face, la vest, de Carpaţii Orientali, la est, de râul Prut, la nord de o porţiune din graniţa ţării, iar la sud de Depresiunea Bârladului. Din punct de vedere geologic ea reprezintă continuarea spre sud-vest a Platformei Est- Europene. Soclul platformei moldoveneşti. În alcătuirea Platformei Moldoveneşti se distinge un etaj inferior cutat (soclu) şi un etaj structural superior, cuvertura, care corespunde unei etape în care spaţiul respectiv a evoluat ca domeniu stabilizat (cratonizat). Soclul Platformei Europei Orientale aflorează în sectorul Cosăuţi raionul Soroca, pe malul Nistrului, iar la adâncimi mai mari, a fost interceptat de câteva foraje în aria situată între râurile Prut şi Siret (Bătrâneşti, Todireni, Iaşi, Popeşti). De exemplu, în zona Iaşului, s-au săpat cinci foraje dintre care două au întâlnit soclul: un foraj, la nord de gara Socola, a intrat în şisturi cristaline la adâncimea de 1121-1391.4 m pe care le-a deschis cca. 270 m, stabilind existenţa unei serii de paragnaise: gnaise biotitice, gnaise cu microclin, asociate cu gnaise oligoclazice leucocrate. Cuvertura platformei moldoveneşti. Cuvertura platformei debutează cu formaţiuni riphean superioare-vendiene, peste care se dispun formaţiuni paleozoice inferioare (cambriene, ordoviciene, siluriene) cu grosimi variabile, mai mari pe treptele afundate ale soclului. Pe arii restrânse, în sectoarele Bătrâneşti-Iaşi şi Ungheni-Chişinău, forajele au

indicat şi prezenţa formaţiunilor devoniene inferioare, după care succesiunea continuă cu formaţiuni mezozoice, în principal cretacice (cenomaniene) şi terţiare (neogene). Cuaternarul este reprezentat prin depozite aluvionare ale teraselor şi se constituie

din pietrişuri, nisipuri şi luturi loessoide. Pleistocenul este alcătuit din depozite de terasă (luturi loessoide) ce au grosimi variabile. Pietrişuri, aparţinând tot Pleistocnului, se întâlnesc mai ales în terasele râurilor. Holocenul este alcătuit din depozite de luncă, constituite din argile nisipoase, nisipuri şi prundişuri. Acestea sunt completate de cuverturi locale cu luturi aluviale, situate pe interfluvii şi pe suprafeţele slab înclinate. Tectonica. Separarea fundamentului platformei în etaje structurale în funcţie de vârsta cutării este imposibilă la ora actuală, din cauza grosimii mari a cuverturii sedimentare şi a puţinelor foraje care au interceptat fundamentul. Imaginea structurală acceptată la ora actuală porneşte de la discontinuităţile majore deduse pe baza discontinuităţilor paleoreliefului constatate la nivelul fundamentului, prin metode geofizice. În figura 1 este prezentată o secţiune geologică prin Platforma Moldovenească. S-a evidenţiat un sistem de discontinuităţi cu caracter regional orientat NNV-SSE cu vergenţă sud-estică. Se pot considera următoarelor discontinuităţi:

- falia Siretului este limita

vestică a blocului Botoşani- Huşi,

-

considerată

vestică a blocului Rădăuţi- Paşcani,

V Boldeşti Roman E Popeşti Ungheni Comeşti Iaşi 318 330 358 S S bd -
V Boldeşti
Roman
E
Popeşti
Ungheni
Comeşti
Iaşi
318
330
358
S
S
bd - sm
605
S
392
545
709
703
C
bd - sm
C
V
1000
V
1083
1045
1411
K
1100
1524
1370
1340
Sc
1734
1698
C
1685
1810
C
2003
2158
K
V
Sc
3270
0
10
20km
K
250
3950m
V
1000m
F a l i a
p e r i
c a r p a
t i c ă

Fig. 1. Secţiune geologică prin Platforma Moldovenească (după I. Pătruţ şi Th. Dăneţ, 1987): bd-sm = Badenian – Sarmaţian; K = Cretacic; S = Silurian; C = Cambrian; V = Vendian (Precambrian); Sc = soclul cristalin

falia

Solca

a

fi

este

limita

Problema

delimitării

sudice

a

Platformei

Moldoveneşti se încearcă a

unui

pe

se

rezolva

baza

sistem

de

falii

atestate

geofizic

orientate

VNV-

ESE,

fără

o

vergenţă

evidentă

pe

teritoriul

nostru.

Aceste

falii,

în

falia

Vaslui

este

succesiunea de la nord la sud sunt:

-

considerată a reprezenta limita nordică a unui bloc căzut al Platformei Moldoveneşti.

- falia Bistriţei marchează limita sudică a Platformei Moldoveneşti şi contactul acesteia

cu Depresiunea Bârladului care are un fundament paleozoic cutat, delimitată la rândul ei spre sud de falia Trotuşului care marchează contactul cu orogenul nord-dobrogean. Soclul

prezintă o uşoară înclinare (sub 1°) de la NV spre SE. În ansamblu, se poate afirma că are o cădere în trepte spre E şi S, ceea ce duce la conturarea unor blocuri alungite N-S eventual cu o subsidenţă şi ridicări mai mult sau mai puţin independente.

- falia Trotuşului care ar putea delimita la sud un sector ce face legătura între Platforma

Europei Orientale şi Platforma Central Europeană. Cuaternarul începe printr-o răcire a climei determinată de o puternică glaciaţiune, urmată de o perioadă de încălzire, adică de primul interglaciar. Din nou urmează o răcire şi apoi iar o fază interglaciară şi în fine, ultima glaciaţiune, urmată de un climat care se încălzeşte treptat şi ajunge la cel de astăzi. În perioadele interglaciare s-a sedimentat loessul. Substanţe minerale utile. Substanţele utile se găsesc cantonate în depozitele de cuvertură şi aceste substanţe sunt nemetalifere: argile bentonitice (Crasnaleuca), calcare (zona Bărbăteşti-Costeşti), gipsuri (în malul drept al Prutului, între Miorcani şi Crasnaleuca), gresii (ex. Coşula, Hudeşti, Tudora), nisipuri (Miorcani). Ape minerale (Nicolina-Iaşi, Pârcovaci-Deleni, Răducani).

Platforma Valahă Compartimentul de la nord de Dunăre şi până la Orogenul carpatic poartă denumirea de Platforma Valahă şi reprezintă sectorul nordic al Platformei Moesice. Din punct de vedere geografic, această unitate geologică corespunde Câmpiei Române şi sudului Piemontului Getic.

Stratigrafie Soclul Platformei Valahe. Paleorelieful acestui soclu este alcătuit din zone ridicate şi depresiuni dintre care mai importante sunt ridicarea Balş – Optaşi şi ridicarea Videle. Zonele ridicare sunt delimitate de zone depresionare (ex. Depresiunea Alexandriei). Soclul Platformei Valahe este heterogen din punct de vedere constitutiv. Cuvertura platformei valahe. Mişcările caledoniene timpurii au marcat trecerea la stadiul de cratogen. Depozitele sedimentare au mulat relieful soclului astfel încât s-au estompat denivelările acestuia, la suprafaţă înregistrându-se un relief de câmpie. S-au diferenţiat patru cicluri de sedimentare importante, corespunzătoare unor transgresiuni majore, separate între ele prin faze de exondare:

Ciclul Cambrian – Carbonifer. Depozitele sedimentare s-au dispus discordant peste

formaţiunea de soclu. La sfârşitul Carboniferului începe o fază de exondare care a afectat întreaga platformă şi a durat până în Permian.

2. Ciclul Permian – Triasic. Procesul de sedimentare s-a reluat la sfârşitul Permianului.

Grosimea acestor depozite se reduce astfel încât în unele zone de elevare a soclului ele nu se mai întâlnesc (forajele executate pe ridicarea Balş – Optaşi). Pe parcursul acestui ciclu de sedimentare s-au înregistrat manifestări magmatice efuzive. Efuziunile de natură bazică (bazalte, andezite bazaltice), asociate depozitelor permo- triasice inferioare, sunt orientate pe direcţie predominant est – vest.

3. Ciclul Jurasic – Cretacic. Jurasic. Acest al treilea ciclu de sedimentare debutează cu

depozite epiclastice pentru ca apoi să treacă în depozite carbonatice

4. Ciclul Badenian – Pleistocen a început odată cu înaintarea apelor dinspre avanfosa

carpatică, acoperind partea nordică şi vestică a platformei. Sedimentarea Neogenului din platformă este guvernată în special de subsidenţa accentuată din avanfosa externă. Depozitele aparţinând acestui ciclu de sedimentare sunt predominant detritic, molasice Depozitele loessoide sunt siltite şi argile nisipoase de culoare gălbuie, cu o grosime cuprinsă între 5 şi 40 m. În cuprinsul lor se găsesc câteva intercalaţii roşii sau cărămizii,

argiloase, considerate soluri fosile. Depozite de terasă. În partea vestică, devenită uscat în Pleistocenul inferior, s-au acumulat depozite de terasă. Depozite de dune. Între Craiova şi Dunăre şi în Bărăgan apar nisipuri gălbui, fine până la grosiere de câţiva metri grosime. Acumularea lor s-a produs în Holocen. Tectonica Trecerea Platformei Valahe de la stadiul de regiune labilă la cea de cratogen s-a produs,

se pare, după mişcările assyntice târzii sau caledonice timpurii din Cambrianul inferior.

Faliile care afectează platforma sunt numeroase şi marchează o complexitate a tectonicii zonei. Cea mai importantă falie este falia intramoesică cunoscută şi sub numele de falia Fierbinţi care se plasează de pe platforma continentală a Mării Negre până sub Pânza Getică (cu orientare SE – NV). Limita nordică a Platformei Valahe este marcată de falia pericarpatică, falie ce pune în evidenţă încălecarea depozitelor Depresiunii Getice peste formaţiunile de platformă. Această şariere se presupune a se fi realizat în urma fazei moldavă (fig. 2). Majoritatea fracturilor au afectat soclul platformei fragmentându-l în blocuri care au suferit mişcări pe verticală conturându-se arii ridicate şi afundări majore.

S N T g . J i u C r a i o v a
S
N T g . J i u
C r a i o v a
0
5
10 Km
s
s
s
Fig. 2 – Secţiune geologică la contactul dintre Orogenul Carpatic şi Platforma Valahă
(după Motaş şi Tomescu, 1983, din Ionesi, 1994)

După Pleistocenul mediu partea de NV a platformei a înregistrat o mişcare de ridicare ce

a avut drept consecinţă apariţia uscatului şi a unei reţele hidrografice. Mişcarea a

continuat episodic ceea ce se reflectă şi prin prezenţa unor interfluvii înalte şi a unor văi adânci. Partea estică a platformei a cunoscut o mişcare de subsidenţă, sedimentarea desfăşurându-se în regim lacustru (formaţiunea de Coconi – Pleistocen mediu). Din Holocen se remarcă iar un proces de subsidenţă în sectorul de NE reflectat prin prezenţa unor interfluvii joase uneori chiar sub nivelul luncilor actuale. Resurse minerale: argile (în formaţiunile aluvionare din lunca Dunării); nisipuri şi pietrişuri (depozite cuaternare de terasă); hidrocarburile constituie principala resursă a Platformei Valahe.

Platforma Dobrogei de sud. Se delimitează, la nord, de Dobrogea centrală, prin falia Capidava – Ovidiu. Soclul nu aflorează dar a putut fi cunoscut pe baza datelor oferite de carpotele extrase din forajele care s-au săpat în partea de NE (între Palazu şi Cernavodă).

Dobrogea de Sud a avut o evoluţie geologică similară cu Platforma Valahă, motiv pentru care prezenţa aceloraşi cicluri de sedimentare nu constituie o situaţie neobişnuită. Există, însă, şi unele deosebiri date de evoluţia comandată de unităţile învecinate.

Cuaternarul. Are în bază depozite siltitice cu concreţiuni calcaroase şi uneori cu cristale sau agregate cristaline de ghips (ca pe faleza Mării Negre, La Eforie Sud, Agigea, Constanţa). Acestea reprezintă produse reziduale de alteraţie, formate pe uscat. Gipsul pare să se fi acumulat în zone de mlaştină. Dobrogea Centrală sau Masivul central – dobrogean este situat între falia Capidava – Ovidiu şi falia Peceneaga – Camena, limitarea de Platforma Valahă făcându-se în lungul faliei Dunării Soclul Masivul central-dobrogean În alcătuirea soclului acestei subunităţi intră două grupe de roci metamorfice, între care se prezintă o discontinuitate stratigrafică:

Grupa şisturilor cristaline mezometamorfice Grupa şisturilor verzi

Ant. Tulcea Ant. Redea Dunărea L . R a z e l m Luncaviţa L
Ant. Tulcea
Ant. Redea
Dunărea
L . R a z e l m
Luncaviţa
L . B .
Măcin
III
Tulcea
Falia Lunceviţa - Consul
II
I
Mahmudia
IV
Falia Peceneaga - Camena
Horea
Dunavăţ
Agighiol
Cârjelari
V
Babadag
Camena
Falia Te ţli ei

Fig. 3 – Schiţă tectonică a Dobrogei de Nord (după hărţile ridicate de O. Şi El. Mirăuţă, din D. Patrulius et.al., 1974, simplificată): I – pânza Măcin; II – pânza Consul; III – pânza Niculiţel; IV – pânza Tulcea; V – Platforma Babadag.

Cuvertura Două caracteristici se pot formula cu privire la cuvertura Masivului central-dobrogean: o restrângere, ca arie, a depozitelor care alcătuiesc această cuvertură şi extinderea limitată, în timp geologic, a perioadelor favorabile depunerii de sedimente (zona a fost exondată).

Spre deosebire de cuvertura Platformei Moesice aici nu se poatedescrie decât un singur ciclu de sedimentare: Jurasic – Cretacic.

Orogenul nord – dobrogean Se situează la nord de falia Peceneaga – Camena, fără a depăşi falia Sf. Gheorghe. Spre NV, dincolo de Dunăre, acest sector apare îngropat sub o cuvertură de platformă, cunoscut fiind sub numele de „Promontoriul nord dobrogean”.

O poziţie aparte o are Orogenul nord - dobrogean deoarece a evoluat ca o arie labilă în

orogeneze prealpine şi a cunoscut o reactivare în orogenezele eo- şi neochimmerică aparţinând ciclului alpin. Se poate considera că Orogenul nord - dobrogean este alcătuit din Pânza Măcin, Pânza Niculiţel şi Pânza Tulcea, Podişul Babadag şi Promontoriul nord dobrogean îngropat (fig. 3).

Pânza Măcin. Se situează în partea vestică a Dobrogei de Nord şi se delimitează prin falia Dunării, la sud, şi falia Luncaviţa – Consul, la nord.

În alcătuirea acestei pânze intră formaţiuni prealpine. În timpul orogenezei alpine activitatea în

zonă s-a concretizat doar prin consolidarea unor roci eruptive pe filoane. Fundamentul cristalin este alcătuit din şisturi cristaline care se împart în grupa şisturilor cristaline mezometamorfice (se cunosc din aflorimente deoarece alcătuiesc dealurile Orliga şi Sărărica şi intră în alcătuirea dealului Medgina şi sunt reprezentate prin amfibolite, gnaise, micaşisturi, calcare cristaline provenite prin metamorfozarea în facies amfibolitic a unor formaţiuni epiclastice şi a unor magmatite bazice în aliniamentul Priopcea – Piatra Cernei, în culmile Boclugea şi Coşlugea şi a rezultat în urma unui metamorfism în faciesul şisturilor verzi care a afectat formaţiuni epiclastice). Magmatite asociate şisturilor cristaline descrise mai sus le străbat pe acestea sub formă de corpuri intrusive reprezentate, în principal, prin granite şi granitoide, ca de exemplu granitul de Megina.

Învelişul sedimentar paleozoic se dezvoltă pe o arie destul de mare în cuprinsul pânzei Măcin şi este reprezentat prin depozite siluriene, devoniene şi carbonifere. Corpuri magmatice prehercinice străbat şisturile cristaline şi aceste depozite sedimentare, formând aureole de contact termic cu corneene. Magmatismul se manifestă destul de pregnant în timpul orogenezei hercinice (granite calcoalcaline se găsesc în alcătuirea Masivului Greci, granite alcaline se situează pe un aliniament situat la vest de primul şi intră în alcătuirea Masivului Iacobdeal). Formaţiuni sedimentare alpine. În fundamentul bazinului Babadag apar, sub cuvertura cretacică, depozite jurasice (între localităţile Cârjelari şi Camena, în vecinătatea faliei Peceneaga – Camena). Aceste depozite au un caracter turbiditic şi sunt asociate cu produse vulcanice. Falia Luncaviţa – Consul reprezintă linia tectonică după care a avut loc şarierea peste unitatea de la nord-est. Această pânză are o poziţie elevată faţă de unităţile Niculiţel şi Tulcea. Unitatea Măcin se continuă şi la nord – vest de Dunăre, unde suferă o afundare după falia Dunării şi constituie ceea ce se cunoaşte sub numele de „Promontoriul nord-dobrogean” dar fiind acoperită de depozite neogene este mai greu de intuit apartenenţa la aceeaşi

unitate. Individualizarea unităţii Măcin ca pânză s-a făcut primele faze de orogeneză alpine. Formaţiunile din alcătuirea acestei unităţi au fost afectate şi de orogeneze mai vechi. Mişcările neochimmerice au făcut să înceteze evoluţia de orogen, zona a devenit un cratogen supus proceselor de denudare. Resurse minerale: argile caolinoase (în partea nordică a masivului Priopcea), calcare (la vest de Cârjelari), cuarţite (în culmea Priopcea), granite (a vest de satul Atmangea, culmile Iacobdeal şi Dealul lui Manole), porfire cuarţifere (la vest de Turcoaia), şisturi verzi (la sud şi vest de localitatea Peceneaga). Pânza Niculiţel. Se situează la NE de pânza Măcin, dincolo de falia Luncaviţa - Consul. Extinderea acestei pânze se face până la falia Sarica dincolo de care se află pânza Tulcea. Magmatitele triasice sunt rezultatul unei activităţi magmatice efuzive atât bazică cât şi acidă. Vulcanitele bazice se situează mai ales în sectorul nordic al digitaţiei (între Luncaviţa şi Niculiţel). Sunt reprezentate prin bazalte ce formează curgeri submarine. Vulcanitele acide au o dezvoltare mai mare în digitaţia Consul dar apar şi în digitaţia Sarica. Cuaternarul. Acoperă depozite mai vechi şi este reprezentat prin depozite loessoide în alcătuirea cărora intră prafuri arenito-siltito-argiloase cu grosimi de 2 până la 5 m. Apar intercalaţii de paleosoluri (soluri fosile). Resurse minerale: calcare (la sud de Niculiţel), porfire cuarţifere (pe culmea Consul). Pânza Tulcea. Se delimitează de pânza Niculiţel prin falia Sarica şi de Platforma Scitică, prin falia Sf. Gheorghe. Stratigrafia. În alcătuirea pânzei Tulcea intră formaţiuni prealpine, formaţiuni alpine şi depozite cuaternare care acoperă în mare parte depozitele mai vechi. Formaţiuni prealpine. Aflorează în Dealul Rediu şi în Colinele Mahmudia – Tulcea (în fruntea pânzei). Cele mai vechi formaţiuni din anticlinalul Rediu sunt slab metamorfozate, vârsta lor fiind presiluriană. Între Tulcea şi Mahmudia apar tot depozite slab metamorfozate reprezentate prin filite verzi cuarţoase, uneori roşietice. Magmatitele paleozoice asociate acestor depozite sunt roci intrusive cu o prezenţă mai modestă decât în pânza Măcin. În axul anticlinalului Rediu aflorează granitele de Uzum Bair. Formaţiuni alpine. Sunt reprezentate prin depozite sedimentare însoţite de prezenţa unor roci magmatice ca rezultat al activităţii vulcanice ce a avut loc în acest interval de timp geologic. Magmatitele triasice sunt localizate în NV, între Somova şi Malcoci, destul de restrânse ca arie. La fel ca şi în cazul pânzei Niculiţel, sunt reprezentate prin roci bazice şi acide ca expresie a unui magmatism bimodal. Cuaternarul. Depozitele cuaternare acoperă depozitele mai vechi şi sunt reprezentate de depozite loessoide şi de loess, cu grosimi ce variază între 5 şi 20 m intercalate cu niveluri brune de paleosoluri. În apropierea Dunării aportul aluvionar a fost determinant. De asemenea, complexul lacustru Razelm – Sinoe este determinant pentru formarea depozitelor din vecinătatea acestuia. Tectonica. Configuraţia actuală este dată de şarierea pânzei Tulcea peste formaţiunile situate la NE (platforma Scitică), în lungul faliei Sfântu Gheorghe, suportând la rândul ei şarierea pânzei Niculiţel în lungul faliei Sarica. Această ultimă şariere este postjurasică (probabil neochimmerică). Structura de pânză este relativ simplă: se recunosc cute anticlinale

drepte, larg dezvoltate între care se dezvoltă sinclinale relativ plate. Orientarea cutelor este aproximativ NV-SE, cu o tendinţă de evazare spre SE. Resurse minerale: baritina (filoane şi chiar corp cilindric în Dealul Cortelu), calcare (exploatarea de la Mahmudia, Zebil, Mineri, Somova), dolomite (în perimetrul localităţii Mahmudia), gresii (în dealul Carierei - Tulcea, în dealul Denis Tepe), sulfuri polimetalice (între Somova şi Mineri). Bazinele posttectonice. În Cretacicul mediu, partea de sud-vestică a orogenului a suferit o scufundare, rezultând Bazinul Babadag, fenomen petrecut şi în sectorul de nord-vest (în Badenianul supeior), devenind ceea ce se cunoaşte sub numele de Promontoriu nord- dobrogean Zonele scufundate au devenit bazine în care sedimentarea a continuat fără ca depozitele sedimentare acumulate să mai sufere fenomene de deformare importante, fundamentul lor fiind însă de tip orogenic (cutat). Lista subiectelor

1. Precizaţi deosebirile care există între unităţile de platformă şi cele de orogen.

2. Comparaţi evoluţia tectonică a Platformei Moldoveneşti cu cea a Platformei Moesice.

3. Stratigrafia Platformei Moldoveneşti

4. Stratigrafia Platformei Moesice

5. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în Platforma Moldovenească.

6. Resurse minerale din Platforma Valahă

7. Care este semnificaţia unui ciclu de sedimentare?

Teste pentru autoevaluare

1. Vorlandul reprezinta un domeniu:

a. preponderent alcătuit din unitati de platforma

b. preponderent alcătuit din unităţi de orogen

c. alcătuit doar din unităţi de platformă

Răspunsul corect este a). Orogenul Nord-dobrogean face parte din vorland dar ocupă o arie mică în raport cu platformele.

2. Platforma Moldovenească este constituită din:

a. soclu Precambrian şi cuvertura phanerozoică

b. soclu Paleozoic şi cuvertura mezozoică

Răspunsul corect este a).

3. Platforma Moesică este delimitată de Orogenul nord- dobrogen:

a. printr-o depresiune postectonică

b. printr-o falie crustală

c. printr-o pânză de şariaj

Răspunsul corect este b) deoarece falia Peceneaga-Camena, cea care delimitează cele

două unităţi una de cealaltă, este o falie crustală

Temă de casă Încercaţi să faceţi diferenţieri între formaţiuni de soclu şi cele din cuvertură. Revedeţi scara geocronologică. Asociaţi resursele minerale cu vârsta formaţiunilor care le cantonează. Realizaţi un referat (cei al căror domiciliu se află pe una din unităţile studiate) prin care încercaţi să faceţi o caracterizare geologică a unităţii geologice pe care se află aşezarea de domiciliu. Referatul să nu aibă mai mult de 2-3 pagini şi ar fi indiat să fie însoţit de poze edificatoare din punct de vedere geologic.

Capitol 3. Platforma continentală a Mării Negre (sectorul românesc)

Introducere. Bazinul Mării Negre cuprinde patru provincii fizico-geografice:

platforma continentală, panta continentală, piemontul continental şi câmpia abisală. Platforma continentală se întinde de la linia ţărmului până unde începe panta continentală. Pe sectorul românesc lăţimea sa creşte din sud spre nord şi are circa 120 – 150 km iar adâncimea maximă a apei este de 150. El reprezintă, de fapt, continuarea, pe sub apele Mării Negre a unităţilor din Dobrogea. Crusta euxinică se caracterizează prin faptul că suferă o subţiere spre câmpia abisală. O altă caracteristică a zonei o constituie depozitele sedimentare neozoice care poartă denumirea de cuvertură euxinică. Un element morfologic important este pragul euxinic care se poate defini ca fiind un paleorelief generat probabil într-un proces de flexurare a sectorului euxinic.

Obiectivul capitolului. Din punct de vedere geologic, ne interesează Platforma continentală care reprezintă continuarea celor trei unităţi din Dobrogea pe sub Marea Neagră pentru a avea o continuitate a evoluţiei acestor zone şi o explicaţie pentru tectonica unităţilor studiate.

Concepte cheie: platformă continentală, crustă euxinică, prag euxinic

Rezumat.

Stratigrafia platformei continentale ce continuă structurile Dobrogei de Sud

Soclul nu a fost interceptat de nici un foraj. Se presupune că ar fi la fel cu cel care intră în alcătuirea Dobrogei de Sud Cuvertura sedimentară cuprinde depozite care sunt similare cu cele din sectorul Dobrogei de Sud, depuse în intervalul Cambrian – Turonian, şi sedimente care sunt legate de stadiul de bazin al Mării Negre (denumite şi cuvertură euxinică), din Senonian până în prezent. Cuvertura euxinică este alcătuită din depozite aparţinând mai multor cicluri de sedimentare. Ciclul Senonian – Paleogen (formaţiuni predominant carbonatice).

Ciclul Badenian – Actual (Badenianul şi Sarmaţianul sunt reprezentate prin gresii şi argile cu intercalaţii calcaroase) Sedimentarea s-a reluat în Ponţian. S-au depus roci epiclastice (pietrişuri, nisipuri cuarţoase şi argile calcaroase). Cuaternarul este marcat de oscilaţii la nivelul bazinului euxinic, tradus prin retrageri de ape, moment legat de apariţia unei reţele hidrografice şi de acumulări de loess. Marea Neagră se retrage din zona lacurilor Sinoe şi Smeica. Tectonica Şelful românesc de tip sud-dobrogean prezintă, ca şi Dobrogea de Sud, o structură în blocuri, determinată de existenţa mai multor accidente tectonice. Resurse minerale Hidrocarburi. Sunt condiţii propice unei exploatări a acumulărilor de hidrocarburi.

Platforma continentală a Mării Negre din prelungirea Masivul central- dobrogean Se delimitează în nord-est de prelungirea faliei Peceneaga-Camena şi spre sud de falia Capidava-Ovidiu. Spre vest linia ţărmului marchează limita de Masivul central- dobrogean.

Stratigrafia Datele privind alcătuirea geologică au fost furnizate de foraje şi de interpretarea oferită de prospecţiunea seismică. Soclul S-a descris grupul şisturilor verzi reprezentat prin gresii cuarţoase cenuşii-verzui siltite sericitice, graywacke cu matricea bogată în sericit şi clorit. Cuvertura Sedimentele care alcătuiesc cuvertura platformei continentale în acest sector debutează la sfârşitul Dogger-ului. S-au individualizat patru cicluri de sedimentare separate de discordanţe stratigrafice: sfârşitul Dogger-ului – Apţian (roci epiclastice cu ciment calcaros, calcare, apoi urmează o serie evaporitică în care se disting anhidrite alb- cenuşii, asociate cu ghips, sare gemă albă şi o succesiune carbonatică); Albian – Cretacic superior(din Albian începe formarea cuverturii euxinice-gresii, argile, marne, calcare şi iar gresii); Paleogen (argile calcaroase şi nisip)şi Badenian (Depozitele corespunzătoare celui de-al treilea ciclu de sedimentare sunt similare cu cele de la sud motiv pentru care nu se vor mai descrie încă o dată).

Tectonica Soclul, în sectorul vestic, aflorează pe suprafeţe întinse ceea ce şi explică folosirea numelui de „masiv”. Soclul şi depozitele sedimentare anterioare bazinului euxinic au suferit o fragmentare ca urmare a prezenţei a două sisteme de falii cu orientări distincte:

un sistem de falii cu orientare generală N-S şi un al doilea sistem cu orientare preferenţială est-vest. Sedimentele cuverturii euxinice suferă o subţiere până la dispariţie spre vest. De reţinut efilarea (subţierea până la dispariţie) depozitelor spre vest. Resurse minerale

Deoarece acest sector al Platformei continentale se află la exteriorul Pragului euxinic nu s-au creat condiţiile favorabile acumulării de hidrocarburi. Acest aspect s-a suprapus situaţiei în care nici rocile generatoare de hidrocarburi nu sunt prea bine reprezentate.

Platforma continentală a Mării Negre din prelungirea Orogenul nord - dobrogean Se delimitează spre sud prin falia Peceneaga-Camena (prin intermediul cărora se desparte de Masivul central-dobrogean). În partea de nord se limitează la falia Sf. Gheorghe (delimitarea se face faţă de sectorul de platforma ce corespunde Deltei Dunării). În alcătuirea acestui sector intră fundamentul (care aparţine Orogenul nord - dobrogean) peste care stau sedimente formate în etapa Marea Neagră (cuvertura euxinică). Stratigrafia Fundamentul este de tipul celui ce intră în alcătuirea pânzei Tulcea. Cuvertura, ca şi în cazul celorlalte două sectoare ale platformei continentale, conţine sedimente depuse ulterior fazei de orogeneză care a definitivat configuraţia de orogen a Dobrogei d Nord. Cuvertura euxinică s-a format ca urmare a depunerilor rezultate în cursul celor trei cicluri de sedimentare, similare celor descrise pentru sectorul median. - Ciclul Albian – Cretacic superior. În Albian bazinul Istria era un bazin închis, abia format. Cretacicul superior (aceste depozite se prelungesc cu depozitele aparţinând bazinului Babadag). În Cenomanian şi Turonian sedimentarea a avut un caracter detritic-carbonatic Ciclul Paleogen (predominant carbonatic) Ciclul Badenian – Actual se poate considera ca având aceleaşi caracteristici ca şi în cazul şelfului corespunzător celorlalte două unităţi dobrogene. Tectonica Fundamentul platformei continentale a Mării Negre din continuarea Orogenul nord - dobrogean este reprezentat prin prelungirea spre est a pânzei de Tulcea Resurse minerale Platformei continentală a Mării Negre din continuarea Orogenul nord - dobrogean este considerată cea mai importantă din punct de vedere economic

Lista subiectelor

1. Precizaţi deosebirile care există între cele trei platforme continentale prezentate

2. Comparaţi evoluţia tectonică a Dobrogei de Sud cu cea a platformei continentale a Mării Negre din continuarea sa

3. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Platformei continentale a Mării Negre (sectorul românesc)

Teste pentru autoevaluare

1.

Cuvertura euxinică a Platformei continentale din prelungirea Orogenului Nord dobrogea conţine:

a. sedimente depuse simultan fazei de orogeneză care a definitivat configuraţia de

orogen a Dobrogei d Nord.

b. sedimente depuse ulterior fazei de orogeneză care a definitivat configuraţia de

orogen a Dobrogei d Nord. c. sedimente depuse simultan şi ulterior fazei de orogeneză care a definitivat

configuraţia de orogen a Dobrogei d Nord.

Răspunsul corect este b). A se reveni asupra depozitelor cretacice din bazinele post- tectonice ale Orogenului Nord-dobrogean.

2. Sectorul Platformei continentale din continuarea Dobrogei Centrale

a. conţine acumulării de hidrocarburi deoarece au fost condiţii favorabile depunerii acestora

b. nu conţine acumulării de hidrocarburi deoarece nu au fost condiţii favorabile

depunerii acestora

Răspunsul corect este b) deoarece sectorul acesta se află la exteriorul Pragului euxinic şi nu s-au creat condiţiile favorabile acumulării de hidrocarburi. Acest aspect s-a suprapus situaţiei în care nici rocile generatoare de hidrocarburi nu sunt prea bine reprezentate.

Temă de casă Realizaţi un referat nu mai mare de 2 pagini prin care să urmăriţi continuarea formaţiunilor descrise în Dobrogea şi pe sectorul românesc al Platformei continentale a Mării Negre, spre est.

Capitolul 4. OROGENUL CARPATIC

Întroducere. Domeniul Carpatic, delimitat de cel Precarpatic prin Falia Pericarpatică, se caracterizează printr-o evoluţie complexă prin prezenţa unor bogăţii importante ale subsolului şi are o întindere mai mare. Orogenul carpatic, la marginea externă, se delimitează de Domeniul precarpatic prin falia pericarpatică. Unităţile tectonice majore care intră în alcătuirea Carpaţilor româneşti se vor descrie de la interior spre exterior şi se va face o corelare cu unităţile geologice aşa cum sunt ele cunoscute şi utilizate (v. Mutihac, 1990). Fazele de tectogenezã care au reprezentat procese de compresiune au conturat unitãţi geostructurale dinspre interiorul arcului carpatic spre exterior. Astfel, s-a utilizat termenul de Dacide pentru unitãţile care s-au edificat în urma tectogenezelor cretacice (I. Dumitrescu et al, 1962) şi de Moldavide pentru unitãţile formate ca urmare a tectogenezelor neogene.

Obiectivul capitolului. Orogenul carpatic, ca unitate alpină, reprezintă o arie întinsă pe care studenţii o tratează din punct de vedere geografic. Pentru a înţelege aspectul actual al acestei unităţi trebuie să cunoască modul de formare şi evoluţia în timpul fazelor de orogeneză.

Concepte cheie:

- dacide interne

- transilvanide

- pienide

- dacide mediane

- dacide externe

- dacide marginale

- moldavide

Rezumat.

1. DACIDELE INTERNE

Dacidele interne de pe teritoriul ţării noastre aflorează pe arii extinse în Munţii Apuseni. Şisturile cristaline din Munţii Apuseni şi ivirile de soclu din aşa numitul „jug someşan” intră în alcătuirea acestei unităţi tectonice. Dacidele interne se extind pe sub Bazinul Transilvaniei dar şi pe sub Depresiunea Pannonică. Dacidele interne din Munţii Apuseni cuprind structuri de ordin inferior, marcate de procese de şariaj şi sunt alcătuite din: unitatea de Bihor (sau Autohtonul de Bihor) şi sistemul pânzelor de Codru şi Biharia (Bleahu M., 1976; Mutihac V., 1990). Din punct de vedere geologic, unitatea de Bihor, sistemul pânzelor de Codru şi a celor de Biharia, alcătuiesc unitatea numită Apusenii de Nord. Magmatitele laramice Exodantarea Apusenilor de Nord la sfârşitul Cretacicului s-a datorat diastrofismului 1 laramic. Faza laramică a fost marcată şi de un magmatism care a generat atât corpuri intrusive cât şi curgeri de lave. Cel mai important corp magmatic este în Munţii Vlădeasa, dar magmatite laramice se mai găsesc şi în Munţii Drocea, în Masivul Bihor (sub formă de dyke-uri), în Masivul Drocea. Substanţe minerale utile şi arii naturale protejate De ciclul hercinic sunt legate mineralizaţiile cuprifere de natură hidrotermală care apar în Munţii Highiş, la Soimuş, în legătură cu granitoidele din pânza de Highiş – Poiana. Aici, granitele argilizate sunt impregnate sau străbătute de filoane cu o mineralizaţie de calcopirită, glauconit, cobaltină, bismut, blendă,. Importanţa lor economică este redusă. Alte resurse neregenerabile sunt:

Roci de construcţie:

- granitele si granadioritele din perimetrele Păulis, Şoimoş;

1 Diastrofism este un termen care defineşte totalitatea deformărilor şi adislocărilor pe care le suferă stratele sub acţiunea mişcărilor tectonice.

- calcarele si marnocalcarele cantonate în zăcămintele identificate la Moneasa, Căprioara;

- andezitele puse în evidenţă în perimetrele Dieci, Vârfurile, Leasa, Tălagiu;

- zăcămintele de diabaze de la Bâta;

- zăcămintele de nisip şi pietriş cantonate în depozitele aluvionare ale Crişului Alb.

2. DACIDELE TRANSILVANE (TRANSILVANIDE)

Transilvanidele şi Pienidele reprezintă (Săndulescu, 1984) sutura 2 majoră tethysiană din aria carpatică. Transilvanidele sau Dacidele transilvane includ complexe ofiolitice şi sedimentar asociat acestora precum şi pânzele transilvane. Aceste Transilvanide se identifică cu Apusenii de Sud şi cu pânzele transilvane din Carpaţii Orientali. Se presupune că s-ar prelungi prin fundamentul Depresiunii Transilvaniei şi al Depresiunii Pannonice.

Apusenii de Sud se extind până la sistemul pânzelor de Biharia -în nord- iar la sud, se delimitează de alte unităţi geologice, prin culoarul Mureşului. Structura Apusenilor de Sud se caracterizează prin dezvoltarea unui sistem de pânze de obducţie costituite din roci magmatice şi din roci sedimentare mezozoice. Pânzele transilvane din Carpaţii Orientali Sunt pânze de obducţie şi sunt poziţionate în nordul Carpaţilor Orientali. În alcătuirea lor intră ofiolite şi sedimente mezozoice. În urma unor studii complexe (Rădulescu et.al, 1976; Săndulescu, Visarion, 1978) s-a argumentat faptul că aria de provenienţă a acestor pânze se situează sub Depresiunea Transilvaniei ca urmare a expansiunii domeniului oceanic. Propunerea şi dezvoltarea modelului în pânze al zonei cristalino-mezozoice din Carpaţii Orientali a aparţinut academicianului Mircea Săndulescu. Depunerea sedimentelor în domeniul ocenic s-a realizat în timp (sedimentele pot avea succesiune completă, din momentul începerii procesului de riftare până la încetarea funcţionării ca bazin de sedimentare, pe marginea bazinului) astfel încât sedimentele vor avea vârste diferite. Aceste pânze sunt şariate peste pânza bucovinică din alcătuirea pânzelor central-est- carpatice. Pânzele transilvane sunt: pânza de Hăghimaş, pânza de Perşani şi pânza de Olt.

3. PIENIDELE

Se dezvoltă în partea nordică a Carpaţilor Orientali, în Maramureş şi sunt pânze de cuvertură. Mişcările tectonice care au afectat domeniul pienidelor au fost cele cretacice (mişcări de compresiune în Cretacicul mediu şi în cel superior) şi paleocene şi/sau eocene. Cel mai important element din alcătuirea pienidelor este reprezentat de zona klippelor pienine. Klippele pienine se extind pe o fâşie îngustă (2-20km) de la Viena până în Maramureş (Poiana Botizei). În alcătuirea pienidelor mai intră: pânza de Botiza (în fruntea acestei pânze aflându-se solzi şi klippe de tip pienin) şi pânza wildflysch-ului. Resurse minerle şi protecţia mediului În Munţii Pădurea Craiului (Apusenii de Nord) şi în zona Sohodol (Apusenii de Sud) se întâlnesc bauxite.

2 Sutură, în geologie, reprezintă contactul dintre două unităţi geologice care au caracteristici diferite (de exemplu crustă continentală şi crustă oceanică), şi/sau au fost separate anterior printr-un rift

Minereurile de fier cu conţinut scăzut se cunosc doar in judeţul Hunedoara, de exemplu la Ciungani – Căzăneşti în gabbrouri.

4. PÂNZELE MEDIANE

Dezvoltarea pânzelor mediane se poate urmări de-a lungul arcului carpatic, pe teritoriul ţării noastre, în estul acestuia alcătuind unitatea numită sistemul pânzelor central-est-carpatice şi în sudul acestui orogen unde se regăsesc în unităţile cunoscute sub denumire de unitatea getic-supragetică. În alcătuirea acestor pânze intră roci metamorfice, în care pot fi incluse corpuri de granitoide, şi depozite sedimentare. Dacidele mediane sunt de vârstă cretacică. Ea este formată din mai multe unităţi tectonice Alpine, cu vergenţa estică, şariate în tectogeneza Austrică. Sistemul pânzelor central-carpatice, pe teritoriul ţării noastre cuprinde următoarele masive: Rodna, Bistriţa, Gurghiu, Perşani. Din punct de vedere geologic, aceste pânze sunt cuprinse în unitatea cristalino-mezozoică (denumirea de cristalino- mezozoică provine de la prezenţa şisturilor cristaline şi a sedimentarului de vârstă mezozoică în alcătuirea acestei unităţi) din Carpaţii Orientali. Sunt considerate pânze de forfecare al căror material provine din marginea forfecată a cratonului aflat în fundamentul depresiunii Transilvaniei. Sunt pânze cu vergenţă estică şariate în tectogeneza austrică şi se succed, de la ultima pânză şariată (pânză care suportă resturi din pânzele transilvane), astfel:

Pânza bucovinică Pânza sub-bucovinică Pânza infrabucovinică Substanţe minerale utile şi arii naturale protejate

Unităţii central-est-carpatice se caracterizează prin prezenţa unor mineralizaţii de fier, sulfuri, baritină formate în timpul procesului de convergenţă (considerată ca fiind o metalogeneză metamorfică). Minereurile constituie o importantă resursă pentru industria metalurgică. Unitatea getic-supragetică Carpaţii Meridionali cuprind pânze de şariaj de vârstă alpină care aflorează pe suprafeţe mari şi asigură un relief accidentat. Domeniul getic reprezintă marginea forfecată a cratonului getic. În domeniul getic intră pânzele getică şi supragetice. Asemănarea cu pânzele central-est-carpatice a determinat mai mulţi cercetători să considere că zona de racordare între cele două sisteme de pânze se află în interiorul curburii Carpaţilor româneşti. Substanţe minerale utile şi arii protejate Ciclul sedimentar-magmatic din Proterozoicul inferior a favorizat formarea diferitelor mineralizaţii: de plumb, de zinc, de minereuri de mangan, de minerale de nichel. Cel mai important aspect legat de activitatea metalogenetică a ciclului hercinic este cel al formării mineralizaţiilor de fier din Munţii Poiana Ruscă (Teliuc, Ghelar, Vadu Dobrei, Pârâul cu Raci). Metalogeneza banatitică (realizată în timpul ciclului alpin) s-a manifestat în Munţii Dognecea (Ocna de Fier), la contactul dintre roci carbonatice tithonic-neocomiene şi granodiorite rezultate în faza laramică, rezultând o mineralizaţie având un caracter predominant ferifer (Fe, Pb, Zn, Cu).

5.

DACIDELE EXTERNE

Reprezintă următoarea unitate tectonică al cărei contur se poate urmări în lungul arcului carpatic, din Ucraina subcarpatică până la est de Timoc. Pe teritoriul ţării noastre

se evidenţiază de la graniţa de nord cu Ucraina (Obcina Mestecănişului) până în valea Dâmboviţei şi în platoul Mehedinţi. Unităţile Dacidelor externe sunt pânze alcătuite din formaţiuni sediemntare, în cea mai mare parte fliş cărora li se pot asocia roci eruptive bazice (chiar ultrabazice). Această unitate reprezintă o a doua sutură care provine din riftarea din interiorul unei margini continentale (Săndulescu, 1984). Următoarele pânze intră în alcătuirea acestor dacide:

-

Pânza flişului negru

-

Pânza de Ceahlău

-

Pânza de Severin

-

6.

DACIDELE MARGINALE

Dacidele marginale sunt reprezentate de domeniul danubian (autohtonul danubian) având o poziţie tectonică actuală intermediară între Dacidele externe (Pânza de Severin) şi Platforma Moesică. Domeniul danubian a suferit şarijul pânzei de Severin şi al pânzei getice. Ceea ce se poate observa astăzi, deoarece aflorează pe suprafeţe destul de întinse între Valea Olteţului şi Dunăre (Munţii Parâng, Retezat, Vâlcan, Cernei, Platoul Mehedinţi şi Munţii Almăj), este rezultatul erodării pânzei getice. De menţionat este faptul că în Platoul Meheinţi este şariat de pânza de Severin şi că în Munţii Godeanu, cum s-a mai descris, se pare că este un rest din pânza getică. Raportul tectonic dintre dacidele marginale şi Platforma Moesică. Depresiunea Getică. Datele care au stat la baza elaborării modelului tectonic au fost oferite de forajele realizate în zonă precum şi de metode de observare indirectă (măsurători geofizice). Depresiunea Getică se întinde din regiunea Văii Târgului până în Valea Dunării. Spre sud vine în contact cu Platforma Valahă de care este separată prin Falia pericarpatică .Depresiunea Getică are un fundament mixt: de origine carpatică în partea nordică şi de tip platformă în partea sudică. Limita dintre aceste două tipuri de fundament nu a putut fi detctată găsindu-se la mare adâncime.

Substanţe minerale utile Zăcăminte de minereuri sunt mai slab reprezentate: minereuri de fier la Ghelari, Teliuc, Dognecea-Ocna de Fier, sulfuri polimetalice la Ruşchiţa (Poiana Ruscă), Minereuri de cupru la Moldova Nouă, Minereuri de mangan la Delineşti (Munţii Semenic). Hidrocarburi. Acumulări mai importante sunt în depozite mio-plocene din Depresiunea Getică. Cărbuni. În Depresiunea Getică sunt numai cărbuni inferiori (de exemplu lignit în Oltenia – Tismana, Peştera) dar în zona montană a Carpaţilor Meridionali sunt cărbuni superiori (antracit la Schela şi Lupac, huilă la Anina, Bigăr şi Cozla. Sare gemă. La Ocnele Mari Ape minerale naturale. La Lipova şi Buziaş. Roci utile. Calcare exploatate la Arnota-Bistriţa, Runcu; dolomite la Teliuc; marmură la Ruşchiţa; travertin la Geoagiu şi Cărpiniş; granite pe Vala Cernei; andezite la Pietroasa şi Dealul Măgura; grafit pe valea Olteţului; azbest în Munţii Almăjului; talc în Munţii Semenic; muscovit la Voineasa.

Lista subiectelor

1. Caracterizaţi, din punct de vedere stratigrafic, Autohtonul Danubian

2. Comparaţi evoluţia Autohtonului Danubian cu cea a Panzei Getice

3. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Carpaţilor Meridionali

4. Caracterizaţi, din punct de vedere stratigrafic, Apusenii de Nord. Delimitaţi principalele subunităţi

5. Caracterizaţi, din punct de vedere stratigrafic, Apusenii de Sud

6. Comparaţi evoluţia Munţilor Apuseni cu a Carpaţilor Meridionali

7. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Munţilor Apuseni

8. Comparaţi evoluţia Munţilor Apuseni cu a Carpaţilor Meridionali

9. Enumeraţi resursele minerale care se găsesc în cuprinsul Munţilor Apuseni

Teste pentru autoevaluare

1. În cadrul structurii tectonice a Carpaţilor Meridionali, Danubianul ocupă o poziţie:

a)

superioară

b) inferioară

c) intermediară

Răspunsul corect este b). Peste Autohtonul Danubian şariază Pânza Getică

2. Magmatitele laramice mai sunt cunoscute sub denumirea de:

a)

banatite

b) ofiolite

Răspunsul corect este a).

3. Munţii Apuseni de nord au o structură:

a) simetrică

b) în pânze de şariaj

c) granitoide

c) fragmentată prin falii orientată nord-sud

Răspunsul corect este b). Citiţi evoluţia tectonică

Temă de casă Utilizând hărţi geologice şi de geografie fizică, încercaţi, într-un referat de 1-2 pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul Carpaţilor Meridionali peste unităţile geografice (cu limite) Utilizând hărţi geologice şi de geografie fizică, încercaţi, într-un referat de 1-2 pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul Munţilor Apuseni peste unităţile geografice (cu limite) Revedeţi noţiunile de la Geologie generală cu privire la fliş şi molasă Utilizând hărţi geologice şi de geografie fizică, încercaţi, într-un referat de 1-2 pagini să precizaţi care este suprapunerea unităţilor geologice din cuprinsul Carpaţilor Orientali peste unităţile geografice (cu limite)

7. MOLDAVIDELE Se situează la exteriorul Carpaţilor Orientali şi reprezintă unităţile a căror tectogeneză majoră a avut loc în Miocen (Săndulescu, 1985). Balintoni (1994) a criticat a clasificrea

pe care a abordat-o şi propus-o M. Săndulescu. Argumentul a fost acela că nu este corect să se utilizeze timpul (elemnt al scării geocronologice ce marchează o tectogeneză) ca nume principal în clasificarea unităţilor tectonice, ci spaţiul, adică locul de provenienţă. Vom urma prezentarea unităţilor tectonice potrivit clasificării realizate de M. Săndulescu, preluată şi completată de alţi specialişti. Clasificarea unităţilor din componenţa Moldavidelor este următoarea:

- Moldavidele interne care grupează pânza flişului curbicortical, pânza de Macla şi pânza de Audia;

- Moldavidele externe în care intră pânza de Tarcău, pânza cutelor marginale şi pânza subcarpatică

Substanţe minerale utile şi arii protejate geologic

Ca substanţe minerale utile neregenerabile se pot menţiona următoarele substanţe minerale:

- calcarele

- Diatomitele - Pătârlagele (jud. Buzău).

- Argilele - Coasta Perdelii (jud. Neamţ).

- Sulful, - Valea Teleajen şi Valea Doftanei şi la Tg, Ocna.

- Nisipul cuarţos -Pătârlagele (Buzău), Soloneţ-Pleşa (jud Suceava).

-Pătârlagele (Buzău), Soloneţ-Pleşa (jud Suceava). Fig. 4 - Muntele de sare de Slănic Prahova - Teleajenului

Fig. 4 - Muntele de sare de Slănic Prahova

- Teleajenului şi Valea Drajnei. Chihlimbarul - la Târgu Ocna, în Valea

anhidrit - între Valea

Ghips

şi

- Vărbilău (jud. Prahova).

- Sarea este prezentă (pe arealul analizat)

prin două formaţiuni salifere neogene. Muntelui de sare de Slănic Prahova (vezi fig. 4).

- Petrolul şi gazele naturale -Filipeştii de

Pădure-Floreşti-Băicoi-Ţintea, Podenii Vechi- Boldeşti Scăeni şi Urlaţi-Ceptura;

- cărbunele - mina Ceptura.

CAPITOLUL 5. DEPRESIUNILE DOMENIULUI CARPATIC

AVANFOSA

Din punct de vedere tectonic, în faţa Carpaţilor se dezvoltă o arie numită avanfosă. Ea se prezintă ca o depresiune marginală în cadrul sistemului orogenic, cu o poziţie intermediară între orogen şi ariile de platformă. Sedimentele acumulate pe acestă arie sunt tipic de molasă, materialul provenind din eroziunea catenei muntoase. Ridicarea părţii interne a zonei de molasa este compensată de o subsidenţă accentuată la E unde are loc depunerea depozitelor mio – pliocene, sub forma unei structuri monoclinale. Astfel se poate considera că avanfosa se împarte în avanfosa internă, cutată suprapusă elementelor cutate ale orogenului şi avanfosa externă, necutată suprapusă, de regulă, platformelor. În alcătuirea ei intră depozite sarmato-pliocene (a se analiza zona de curbură) dar şi sedimente mai vechi (paleogene) ca în cazul Carpaţilor Meridionali unde ultima fază de orogeneză care a afectat depozitele sedimentare ale acestor munţi a fost tectogeneza laramică.

Avanfosa internă se dezvoltă la vest şi sud de Valea Râmnicu Sărat şi corespunde zonei cutelor diapire cu prelungire în Depresiunea Getică (sub forma depozitelor de miocene cutate) (Săndulescu, 1984). Prezenţa masivelor de sare supuse forţelor tangenţiale a determinat formarea unor structuri speciale pe care L. Mrazec le-a denumit cute diapire – anticlinale foarte strânse cu sâmburi de sare. Avanfosa externă se poate analiza în cazul Depresiunii Focşani. Flancul intern se sprijină pe fruntea pânzei subcarpatice, depozitele acestei pânze fiind, o parte importantă, şariate peste sedimentarul avanfosei şi o mică parte intră în alcătuirea subasemntului avanfosei. Şarierea zonei de molasa peste unitatile de vorland, în lungul faliei pericarpatice, a fost pusă în evidenţă de foraje săpate până la adâncimi de 8 km. Avanfosa externă se îngustează mai ales la nord de Valea Trotuşului (Săndulescu, 1984).

BAZINUL TRANSILVANIEI

Introducere. Reprezintă, din punct de vedere geologic, un bazin intracarpatic. Este încadrat, la sud, de Carpaţii Meridionali, la vest, de Munţii Apuseni şi elevaţia Şimleu- Preluca, iar în partea

de nord şi de est de Carpaţii Orientali. Este un bazin post-tectonic deoarece s-a format în urma edificării Orogenului Carpatic.

Obiectivul capitolului. Bazinul Transilvaniei este o unitate mai deosebită a Domeniului carpatic. Studiul său este util şi pentru a explica zăcămintele pe care le prezintă

Concepte cheie: bazin post -tectonic, criptodiapire

Rezumat.

Reprezintă, din punct de vedere geologic, un bazin intracarpatic. Este încadrat, la sud, de Carpaţii Meridionali, la vest, de Munţii Apuseni şi elevaţia Şimleu- Preluca, iar în partea de nord şi de est de Carpaţii Orientali. Este un bazin post-tectonic deoarece s-a format în urma edificării Orogenului Carpatic. Conturarea Depresiunii a început în Paleogen, continuând şi în Miocen şi Pliocen. Fundamentul. Bazinului Transilvaniei este puternic tectonizat şi compartimentat, cu o sedimentare diferenţiată în diversele arii de scufundare sau de ridicare ale acestuia şi în care nu se poate vorbi de continuitate de sedimentare şi eventual de subsidenţă decât de la

Fig. 6 – Secţiune geologică prin Bazinul Transilvaniei
Fig. 6 – Secţiune geologică prin Bazinul Transilvaniei

Tortonian în sus (în fig. 6 este prezentată o secţiune geologică prin Bazinul Transilvaniei)

În zona centrală, fundamentul prezintă patru sectoare de ridicare, cu denivelări diferite. În alcătuirea geologică a cuverturii sedimentare intră

-

formaţiuni paleocene detritice: conglomerate, gresii, argile;

o

formaţiune calcaroasă la trecerea de la paleocen la oligocen;

-

depozite epicontinentale marine;

- formaţiuni miocene care au un caracter de molasă, conţinând gresii, argile, marne; în Badenianul inferior s-a depus sarea; Tuful de Dej, de sub formaţiunea sării marchează

începutul unei subsidenţe generale în Bazinul Transilvaniei care va duce la forma actuală; după depunerea sării, sedimentarea a continuat, depozitele aparţinând Badenianului superior, Buglovianului, Sarmaţianului;

- la partea superioară Miocenul este predominant nisipos.

În ciclurile Miocenului superior şi Pliocenului, stilul tectonic îmbracă forma domurilor de sare criptodiapiră în regiunea centrală a bazinului, cu cupole gazeifere, şi de cute diapire cu sâmbure de sare, de-a lungul unei centuri periferice, la est, nord şi vest. Elementele structurale ale sării îmbracă forme variate sub acţiunea combinată a factorilor tectonici şi izostatici: în partea nordică a bazinului sarea îşi păstrează caracterul stratiform, fiind discordantă faţă de relieful prebadenian care are o structură destul de complicată şi suportă totodată depozitele prebadeniene cu aşezare monoclinală; în partea centrală a bazinului sunt prezente două domuri ce au în nuclee sare şi care suportă formaţiunile postbadeniene boltite, formând cupola domurilor; în partea estică a bazinului se întâlnesc cute diapire cu sâmbure de sare cu formaţiuni postbadeniene puternic tectonizate.

Substanţe minerale utile Hidrocarburi sub formă de gaze naturale, la nord şi sud de Mureş. Cărbuni sunt slab reprezentaţi (Depresiunea Lugojului şi în depresiunile Baia Mare, Borod, Beiuş) Sarea. Apare pe zonele de margine sub forma unor cute diapire Roci utile: bentonite (Ocna-Mureş, Breaza), gipsuri (în depozite miocene)

Listă de subiecte

 

Completaţi informaţiile oferite de hărţile unităţilor studiate Faceţi o comparaţie între resursele minerale care se găsesc în Bazinul Transilvaniei şi cele din Depresiunea Getică Localizaţi zona cutelor diapire, în Bazinul Transilvaniei

Stabiliţi unităţile geologice care delimitează bazinul Transilvaniei

Identificaţi, utilizând harta, ariile elevate.

Exemple de teste

1.

Depresiunea Transilvaniei este alcătuită din:

a. Fundament cristalino-mezozoic şi înveliş cenozoic

b. Fundament mezozoic şi înveliş neogen

Răspunsul corect este a). Urmăriţi secţiunea geologică prin Bazinul Transilvaniei.

2.

Depresiunea Transilvaniei este:

a.

bazin post-tectonic

b. bazin sintectonic

Răspuns corect a). S-a format după consolidarea orogenului carpatic.

DEPRESIUNEA PANNONICĂ ŞI DEPRESIUNILE INTRAMONTANE

ADIACENTE

Pe teritoriul ţării noastre se află segmentul estic al Depresiunii Pannonice. Se aseamănă cu Depresiunea Transilvaniei prin aceea că este o depresiune neogenă ale cărei depozite s-au poziţionat atât peste formaţiuni cutate ale marginii vestice a orogenului carpatic cât şi peste sedimentele post-tectonice din acelaşi sector. Subsidenţa s-a intensificat în Badenian şi a favorizat apariţia unor „intrânduri” în structura orogenului (de exemplu, Borod, Beiuş, Caransebeş- Mehadia, Brad). Se întinde până la grupa nordică a munţilor Oaş-Gutâi şi acoperă, în sectorul nordic, depozite ale Dacidelor interne, ale Pienidelor, ale Transilvanidelor şi ale Dacidelor mediane. Deşi seamănă cu Depresiunea Transilvaniei, ca evoluţie, structurile diapire nu se întâlnesc în cuprinsul ei. Deformările depozitelor de molasă sunt datorate deformărilor rupturale şi tasărilor diferenţiate. Ca urmare a evoluţiei post-tectonice a orogenului carpatic s-au format arii depresionare care au fost acoperite de apă devenind astfel mici bazine de sedimentare. Depozitele acumulate în astfel de bazine sunt depozite neogene grosiere cu intercalaţii de material piroclastic sau doar depozite pliocen-cuaternare. Depresiunea Baia Mare a evoluat din Badenian până în Pliocen. Depresiunea Simleul Silvaniei este rezultatul afundării unei arii cuprinse între Munţii Plopiş şi Munţii Mezeş. De remarcat este prezenţa la zi a soclului sub forma unui horst. Depresiunea Borodului se dezvoltă în lungul Crişului Repede şi a rezultat ca urmare a afundării unei părţi din Apusenii de Nord. Depresiunea Beiuşului se poziţionează între Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Codru-Moma. Sedimentele conţin o cantitate mare de fosile ceea ce a permis atribuirea Eosarmaţianului, Meoţianului şi Ponţianului. Depresiunea Zarandului, situată între Munţii Zarand (la sud) şi Munţii Codru-Moma, se caracterizează prin prezenţa, în cantitate destul de mare a piroclastitelor. Depresiunea Făget, situată la sud de Mureş, conţine sedimente badeniene(marne argile, calcare). Sarmaţianul este argilo-nisipos iar Pliocenul nisipos-argilos. Depresiunea Lugojului se situează între Munţii Poiana Ruscă, Dognecea şi Munţii Semenic. Se uneşte cu Depresiunea Caransebeş-Mehadia. Sedimentele conţin şi calcare intens fosilizate. Depresiunea Oraviţa s-a format prin afundarea unei margini a Munţilor Banatului. Sedimentele sunt grosiere cu o secvenţă mediană de calcare recifale. Ponţianul este reprezentat prin nisipuri şi marne. Depresiunea Baraolt, este alcătuită din depozite ponţiene peste care sedimentarea continuă până în Cuaternar. Depresiunea Sfântu Gheorghe debutează în Romanian. Depresiunea Breţcu a debutat tot ca urmare a unei subsidenţe şi primele sedimente depuse aici sunt aparţin Pleistocenului inferior. Depresiunea Ciucului şi depresiunea Gheorghieni se situează în exteriorul zonei vulcanice, pe marginea acesteia. Depresiuni intramontane din Munţii Apuseni. Ca urmare a fazelor de orogeneză ce au avut loc în Neogen s-au produs o serie de fracturi care au fracturat zona Apusenilor de Sud, mai ales. Aceste fracturi dispuse sub forma unui sistem au permis subsidenţa intensivă a unor sectoare care au funcţionat în continuare ca arii de sedimentare. Depresiunile intramontane care s-au format sunt :

- Depresiunea Brad-Săcărâmb care este situată pe cursul superior al Crişului Alb iar sedimentele tipice de bazin conţin pietrişuri şi argile cu cărbuni badeniene, peste care se dispun conglemerate, marne, tufuri, argile bituminoase samaţiene. - Depresiunea Zlatna – Almaş; se poziţionează pe cursul Ampoiului şi include depozite badeniene (conglomerate, pietrişuri). Peste acestea se adaugă material piroclastic. - Depresiunea Roşia Montană se află la est de Abrud şi include depozite badeniene şi sarmaţiene (conglomerate, gresii, marne tufacee). Depozitele din aceste depresiuni sunt similare celor din Bazinul Transilvaniei? Resurse minerale Hidrocarburi. Gazele naturale sunt cantonate în Depresiunea Transilvaniei în câmpuri de domuri situate la nord şi sud de Mureş. Acumulări de petrol de mică importanţă se găsesc în Depresiunea Pannonică (la nV de Arad şi la NV de Oradea). Se consideră că ar putea să existe structuri purtătoare de hidrocarburi în treapta a doua de adâcime care, pentru a fi exploatate, este necesar să se utilizeze o tehnologie mai avansată de forare. Cărbunii. Cărbune brun se găseşte în depozite paleogene din Depresiunea Transilvaniei. În Depresiunea Lugojului şi în Depresiunea Baia Mare, se găseşte cărbune cantonat în depozite pliocene. Sarea este prezentă frecvent în Depresiunea Transilvaniei. La zi apare sub forma unor cute diapire deschise pe marginile depresiunii. Bentonitele legate de depozite vulcanice se găsesc la Ocna-Mureş. Gipsurile sunt cantonate fie în depozite paleogene fie în depozite miocene.

CAPITOLUL 6. MAGMATISMUL NEOGEN

Magmatismul neogen care s-a înregistrat, pe teritoriul ţării noastre, şi analizat prin produsele rezultate, este legat de ultimile faze tectonice ale orogenezei alpine. Manifestarea acestui magmatism s-a produs în Munţii Apuseni de Sud şi în Carpaţii Orinetali. Magmatismul neogen în Apusenii de Sud În Badenian, ca urmare a mişcărilor tectonice, s-au deschis câteva alinimente orientate nord-vest-sud-est, situate la nord de Mureş, care au reprezentat locul de manifestare a acestui magmatism. Principalele aliniamente de vulcanism sunt dispuse astfel :

- aliniamentul suprapus Depresiunii Brad – Săcărâmb (produse vulcanice se

pot urmări până la Gurahonţ);

- aliniamentul suprapus Depresiunii Zlatna – Stănija (poziţionat la NE de

primul);

- aliniamentul nordic dintre Bucium – Roşia Montana până la Baia de Arieş;

- aliniamentul sudic aproape paralel cu Valea Mureşului, între Deva şi

Căpâlnaş. Se apreciază (Mutihac, 1990) că două treimi din materialul magmatic iniţial a fost îndepărtat prin eroziune. Prin analiza materialului rămas s-a putut stabili că magmatismul care s-a produs aici a fost de tip acid şi intermediar (produse magmatice: riolite, dacite, andezite,andezite cuarţifere). Corpurile magmatice se prezintă sub forma unor structuri înrădăcinate, a unor curgeri de lave sau a unor corpuri vulcanogen-sedimentare. Structurile înrădăcinate, aproape verticale, sugerează legătura cu sursa de alimentare (de exemplu vulcanii din dealul Conţu, din dealul Cetraş, de la Cîinel-Măgura Băii). Curgeri de lavă sunt prezente

în jurul vulcanilor iar depozitele vulcanogen-sedimentare se desfăşoară pe suprafeţe întinse la NV de Munţii Drocea şi Zarand.

Magmatismul neogen din Carpaţii Orientali

Ultimile faze de orogeneză, care au marcat şi ultimile transformări la nivelul structurilor carpatice, produse simultan cu desfăşurarea proceselor de morfogeneză, au determinat apariţia unui magmatism. Cauza producerii acestei activităţi magmatice este procesul de subducţie a Platformei Est-europene pe sub orogen (revedeţi manulul de Geologie generală). Activitatea magmatică s-a desfăşurat din Badenian până în Cuaternar. Produsele magmatice sunt în majoritate vulcanice generând lanţul muntos Oaş-Gutâi-Ţibleş, Călimani-Gurghiu-Harghita. Mai ales în Munţii Bârgăului s-au pus în evidenţă şi corpuri intrusive rezultate ale aceleiaşi activităţi magmatice.

Substanţe minerale utile

Metalogeneza legată de vulcanismul neogen este importantă pentru că a dat naştere la s.m.u. variate şi bogate. În Apusenii de Sud se pot aminti:

Zăcăminte aurifere Brad-Săcărâmb-Roşia Montană Zăcăminte de sulfuri polimetalice (Almaşu Nou-Stănija sau de la Bia de Arieş) Zăcăminte cuprifere (lângă Bucium şi lângă Deva).

În Carpaţii Orientali, cea mai mare importanţă o au mineralizaţiile asociate magmatitelor neogene, în marea lor majoritate hidrotermale. Acumulările aurifere se regăsesc în Munţii Oaş (Bixad, Cămârzana), Munţii Gutâi (Săsar, Racşa, Valea Roşie) şi îin Munţii Călimani (Stânceni). Acumulări aurifer – polimetalice s-au format în Munţii Gutâi (Ilba – Handal, Cicârlău, Dealul Crucii,Baia Sprie, Şuior). Acumulari polimetalice cu caracter aurifer au luat naştere în Munţii Oaş (Ghezuri, Penigher), Munţii Gutâi (Valea Băii Nord, Tyuzosa, Băiţa, Herja, Baia Sprie, Cavnic), Munţii Ţibles (Ţibles), Munţii Maramureş (Toroiaga) şi Munţii Călimani (Colibiţa).

Test de autoevaluare

Vulcanitele neogene din Apusenii de Sud sunt aferente unor:

a) bazine post-tectonice orientate nord vest – sud est

b) falii est – vest

c) cute anticlinale

Răspunsul corect este a). Magmatismul Neogen al C. Orientali este:

a) bazaltic;

Răspunsul corect este b).

b) andezitic;

c) granitic.

Bibliografie obligatorie Mutihac, V., Stratulat, Maria Iuliana, Fechet, Roxana Magdalena (2004), Geologia României Ed. Didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti.

Luca, A., Marin, C., Popescu, M. (2000), Geologie generală şi Geologia României (Caiet de lucrări practice) Edit. Fundaţiei „România de Mâine”. Atanasiu N., Grigorescu D., Mutihac V., Popescu GH. C. (1998) Dicţionar de geologie. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Bibliografie facultativă Mutihac V. (1990), Structura geologică a teritoriului României. Ed. Tehnica, Bucureşti. Ionesi, L., Ionesi, Bica, Barbu, N. (1971), Orizontarea depozitelor fluvio – deltaice din partea vestică a Podişului Sucevei şi semnificaţia ei paleogeografică, Anal.Univ. Iaşi, sect II, geol. Geogr. XVIII, Iaşi. Mutihac, V., Dragastan,O., Lăcătuşu, (1972), Cretacicul inferior din Dobrogea de nord. St. Cerc.geol.17, 1, Bucureşti. Ianovici, V., Borcoş, M., Bleahu, M., Patrulius, D., Lupu, M., Dimitrescu, R., Savu, H. (1976), Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad.R.S.R. Bucureşti Săndulescu, M. (1984), Geotectonica Romîniei, Edit. Tehnică, Bucureşti.