Educatia outdoor Terapia prin arta sau art-terapia Art terapia este o forma de psihoterapie expresiva care utilizeaza creatia artistica pentru a imbunatati starea emotionala. Sunt utilizate proprietatile afective ale creatiei artistice in contextul psihoterapiei. Art-terapia isi gaseste aplicatii in clinici, dar si studiouri si workshopuri, psihoterapie in psihoterapia de cu copiii, adolescentii familiala si si de adultii, grup. individuala, cuplu, Se bazeaza pe teoria ca procesul creativ are proprietatea de vindecare si imbunatatire a vietii. Problemele care apar in creatia artistica sunt folosite pentru cresterea constiintei de sine, pentru adaptarea placerilor tulburari la simptome, vietii schizoafective pana stress si la si experiente traumatice, pentru imbunatatirea capacitatii cognitive si pentru o mai buna afirmare a creativitatii probleme cotidiene. Isi artistice. gaseste Art-terapia este aplicabila unui numar mare de stari, de la aplicabilitate in domeniile in care alte forme de psihoterapie sau medicatie esueaza. Folosind simboluri pentru exprimarea ideilor, multe persoane pot comunica mai usor sentimentele pe care nu le pot comunica prin cuvinte. Uneori este dificil sa vorbim despre propria familie, dar o putem desena cu usurinta. Art-terapia poate fi utilizata si in evaluarea psihiatrica, si exista instrumente de evaluare precum seria desenelor diagnostice, evaluarea mandala si testul casa-copac-persoana. Exista la ora actuala in lume standarde si pregatire extensiva pentru artterapeuti. Arta Dramatica Reprezinta un punct de plecare in invatarea unei palete largi de modalitati de exprimare a emotiilor, a starilor interioare, a trecerii de la concret la abstract. Copiilor le place nespus de mult sa se joace “de-a … “ tot felul de situatii inventate ad hoc, mimand astfel situatii din lumea reala , stabilind raporturi sociale, rezolvand conflicte intr-un mod activ si creativ. Introducerea unor elemente de arta dramatica in timpul lectiilor sau chiar ca disciplina optionala este de un real folos pentru dezvoltarea interactiunii sociale, pentru punerea in valoare a copiilor mai timizi, pentru rasturnarea unor ierarhii sociale inerente deja existente in clasa de elevi , ierarhii care pe unii dintre ei ii aseaza intr-o pozitie dezavantajoasa. Punerea in scena a unei piese de teatru cu elevii de varsta scolara mica este o activitate care daca este facuta in afara orelor de curs poate ocupa pana la doua luni de lucru intens zilnic. Obiectivele urmarite au fost: 1.Exemplificarea unor elemente de arta a actorului 2. Stimularea creativitatii gestuale a auditoriului 3. Improvizarea unei piese de teatru folosind elemente de decor aflate in natura Pentru exemplificare am folosit exercitii de mers, de postura, de emisie vocala insotita de gesturi pe care le-am demonstrat impreuna cu auditoriul si pe care le-am folosit in timpul pregatirii cu clasa de elevi. Trecerea de la concret la abstract poate fi mijlocita de un exercitiu de mimare a unor obiecte/fiinte pe care de asemeni l-am demonstrat . A spune aceeasi replica dar cu dispozitii diferite care ii si schimba intelesul a fost unul dintre exercitiile preferate ale publicului. Toate acestea s-au constituit in demonstratii privind modalitatile de dezvoltare a creativitatii gestuale , modalitati care folosite la clasa pot adduce in mijlocul atentiei atat personalitatile diferite ale copiilor cat si nivelul lor aptitudinal in acest domeniu. Trecerea catre partea de improvizatie am realizat-o cu un exercitiu de improvizatie colectiva a unor gesturi care sa redea miscarea valurilor marii care se sparg de stancile de la mal. Au fost astfel activati si cei care pe parcursul exercitiilor anterioare au preferat sa stea pe margine , cu personalitati mai timide , creand astfel un cadru potrivit pentru momentul de improvizatie si de teatru interactiv. Teatrul interactive presupune un mare efort creativ din partea celui care construieste intriga si personajele initiale care apar pe scena. Implicarea publicului in desfgasurarea si dezvoltaera firului epic este lasata libera, dar personajul initial trebuie sa fie pregatit sad ea o replica “deschisa” atunci cand ii vine randul astfel incat piesa sa poata fi continuata. Pentru a fi posibila folosirea elementelor de décor natural , am ales o idée in care sa fie implicate personaje fantastice . Astfel o pietricica mica cat un varf de ac a devenit printesa iar o bucata de scoarta de copac de marimea unui deget , a devenit catarama de la tunica zmeului care era invizibil. Castelul a fost construit ad hoc de catre public din pietre mai mari sau mai mici, fiecare dintre cei care au dorit sa inventeze noi personaje sau noi replici au avut loc pe scena generoasa a platoului din fata cabanei. In cea de a doua zi alocata temei am prezentat spectacolul Vrajitorul din Oz cu cativa dintre elevii mei prezenti in tabara dar si cu alti copii in locul protagonistilor lipsa . Piesa a fost foarte bine primita de public fiind o exemplificare potrivita pentru discutiile si exercitiile practicate cu o zi inainte . Ce este art-terapia? Art-terapia reprezinta folosirea terapeutica a creatiei artistice pentru imbunatatirea starii emotionale a persoanelor care au diferite dificultati de viata sau a celor care isi doresc dezvotarea personala. Atelierele de art -terapie propun un loc de exprimare libera si creativa a emotiilor, ideilor, frustrarilor, anxietatilor , in forme si culori, un suport si o insotire in evolutia ficaruia de catre un psihoterapeut specializat care asigura un cadru protector, bazat pe incredere. Art-terapia foloseste tehnici creative precum desenul, pictura, modelajul, teatrul, dansul, muzica sau marionetele, pentru a ajuta fiecare persoana sa se inteleaga pe sine, sa se elibereze de anxietatile acumulate, de tensiuni si sa faciliteze comunicarea si relationarea. Ideea de baza in art-terapie este aceea ca procesul creativ ajuta oamenii in dezvoltarea abilitatilor personale si interpersonale (comunicare,relationare,inteligenta emotionala), in cresterea stimei de sine si a autoconstientizarii, in gestionarea comportamentului si reducerea stresului, in dezvoltarea capacitatilor cognitive prin stimularea atentiei, imaginatiei si a gandirii; toate acestea desfasurandu-se in atelierul de art-terapie sub indrumare unui psihoterapeut ce coordoneaza intreaga activitate. Ce nu este art-terapia? Art-terapia nu trebuie confundata cu Arta. In arta beneficiarul este opera de arta, in art-terapie beneficiarul este omul, arta fiind un mijloc de dezvoltare pus la dispozitia lui. In art-terapie nu se formeaza artisti, nu este nevoie de experienta sau competenta sau talent, deoarece arta reprezinta doar o metoda prin care ne intelegem mai bine propriile trairi si conflicte interioare. Finalitatea Artei o reprezinta tabloul, sculptura, filmul sau dansul . Finalitatea Art-terapiei o reprezinta dezvoltarea personala, vindecarea emotionala si transformarea individuala. Cum se desfasoara sedintele de art-terapie? Sedintele de art-terapie sunt coordonate de un psiholog psihoterapeut, o persoana care are abilitati de relationare interumana , abilitati de lucru cu copiii (in cazul grupurilor de copii) si care este capabila sa asculte, sa inteleaga, sa identifice nevoile fiecaruia si sa caute o cale de a raspunde acestor nevoi. Sedintele de art-terapie se pot desfasura in grupuri mici de 5-7 persoane, grupuri mai mari de 8-10 persoane sau individual. Durata unei sedinte variaza de la 60 la 100 de minute in functie de scopul, obiectivele, activitatile propuse si mai ales de marimea grupului. Sedintele de art-terapie se desfasoara intr-un mediu creat special, un spatiu in care participantii se vor simti in siguranta si in care se pot exprima liber. Cui se adreseaza art-terapia? Art-terapia este un proces terapeutic benefic persoanelor de toate varstele: copii, adolescenti, adulti si varstnici, care pot intampina dificultati fizice , emotionale, spirituale sau intelectuale. Tuturor acestor persoane art-terapia le va oferi sprijinul de care au nevoie. Insa, exista si situatii in care art-terapia este indicata in mod special: • Copiilor (prescolari, scolari) cu dificultati de comunicare, cu stima si respectul de sine reduse, cu probleme de integrare si adaptare in gradinite si scoli, cu randament scolar slab, tulburari de limbaj, hiperactivitate, timiditate, nervozitate exagerata, autism Adolescentilor care intampina dificultati in a depasi criza adolescentei (adaptarea la starea adulta, exprimarea independentei, viata sexuala si experienta maritala,etc.) si parintilor acestora, care au nevoie de suport si informatii pentru a gestiona adecvat aceasta perioada din viata copiilor lor Persoanelor care doresc sa se dezvolte personal, printr-un proces de autocunoastere, comunicare si relationare atat cu propria persoana cat si cu ceilalti oameni din mediul in care traiesc si isi desfasoara activitatea Oamenilor care sufera de singuratate si izolare sociala, care se simt frustrati, nelinistiti si nefericiti Celor care au dificultati de expresie si lipsa de incredere in propriile forte cu consecinte negative in comunicarea si relationarea cu ceilalti Persoanelor care sufera de anxietate, stress, depresie, dificultati in a-si gestiona propriile emotii Persoanelor ce au nevoie de sustinere si ascultare in timpul unei perioade dificile: doliu, divort, somaj, examen, si care isi pot pierde temporar interesul fata de sine si fata de ceilalti • • • • • • • Persoanelor cu tulburari alimentare sau cu alte comportamente adictive, care isi doresc sa descopere motivele care determina astfel de tulburari si sa gaseasca o cale potrivita pentru ei de a renunta la acestea Art-terapia se bazeaza pe recunoasterea faptului ca gandurile si emotiile fundamentale, ce vin din inconstient, capata expresie mai degraba in imagini decat in cuvinte. Nu exista modalitate corecta sau gresita in exprimarea emotiilor prin art-terapie. Nu trebuie sa excelezi in pictura sau sculptura. Trebuie doar sa te simti liber si sa te exprimi liber. Si cine poate face asta mai bine decat copiii… Art-terapia invata copiii si oamenii mari deopotriva, sa se exprime, sa dea frau liber creativitatii. Fie ca este art-terapie prin pictura, art-terapie prin modelaj, art-terapie prin joc, art-terapie prin teatru sau dans, copilul invata sa devina el insusi, sa se exprime liber sa devina increzator in fortele sale proprii, sa comunice si sa relationeze, intr-un cuvant, sa fie un copil fericit. Art-terapia este o oportunitate pentru fiecare de a se exprima spontan si autentic, o experienta care in timp duce la implinire personala, vindecare emotionala si profunda transformare. Atelierul de art-terapie este locul in care copiii isi exprima emotiile, trairile, temerile si dorintele. Rolul psihologului este acela de a modera si de a incuraja exprimarea libera, spontana, intr-o atmosfera degajata, in care copilul se simte in siguranta si protejat. Sa pictezi pentru a constientiza contradictiile, sa danssezi pentru a-ti reduce conflictele interioare... Creatia artistica iti permite accesul la sentimente ascunse. Conflictele interioare pot fi metamorfozate prin intermediul picturii, modelajului sau fotografiei. Arta plastica permite o distantare obiectiva si o constientizare a problemei. Orice repetitie imaginara este o eliberare de conflict. Teatrul are o functie de dedramatizare. Dansul reunifica mintea si corpul. Prin identificare cu povestea, literatura evacueaza angoase, frici si frustrari. Muzica deschide caile de comunicare sidezvolta creativitatea. Istoric Paternitatea art-terapiei este atribuita pictorului englez Adrian Hill, care a experimentat-o in 1940. Fiind tuberculos si internat in sanatoriu, in timpul convalescentei sale, face desene si tapiserii care, spre marea mirare a medicilor, ii amelioreaza starea de sanatate. "Daca este satisfacut, spiritul creator ajuta la vindecarea celui bolnav", scrie Hill. Interesata de aceasta abordare, Crucea Rosie britanica va utiliza aceasta metoda cu pacientii ei. In 1950, primele programe de formare in art-terapie au luat nastere in Statele Unite. Psihologia artei Arta si psihologia au unul si acelasi obiect de studiu - lumea interioara a omului. Viitorul omenirii depinde in cea mai mare masura de cit de deschise vor fi capacitatile noastre creatoare. Profesionalismul in creatia artistica presupune nu numai cunoasterea legilor artei, ci si cunoasterea capacitatilor proprii, capacitatea de a se stapini pe sine in procesul artistic. Nu este posibil sa invatam creatia, dar se poate acorda o mina de ajutor in formarea constiintei profesionale a artistului - educarea unei atitudini creative fata de munca, intelegerea legilor artei proprii, o exigenta ridicata fata de sine.Procesul creatiei a atras din cele mai vechi timpuri atentia cercetatorilor din diferite scoli. In aceeasi masura, aceasta problema ii intereseaza pe filozofi si pe oamenii de arta, pe fiziologi, psihologi, medici, specialisti in domenii de conducere. Care este natura gindirii artistice? Ce loc ocupa in procesul artistic componentele neconstientizate? Cum sa poti supune capriciile intuitiei si cum poti provoca intr-un anumit moment starea de inspiratie? Este capabil omul sa faca acest lucru? Cum se formeaza talentul si ce impiedica realizarea potentialului creator al personalitatii? Care sint particularitatile personalitatii creatoare? In ce mod se creeaza ceva calitativ nou, ceva care face posibila dezvoltarea stiintei, inflorirea artei, miscarea civilizatiei? Care sint regulile aparitiei imaginii artistice si perceptiei ei? Observatiile cercetatorilor sau artistilor sint contradictorii, adesea sint acoperite de fumul misticismului, magiei. Nu degeaba, procesul creator este una dintre enigmele universale. Multi ginditori, incepind cu Aristotel, au cautat cheile catre acesta. Arta sterge barierele lingvistice Multi si-au pus intrebarea de ce oamenii pe parcursul istoriei lor nu si-au pierdut interesul pentru arta. Pentru ca arta este limba universala pentru exprimarea sentimentelor, a emotiilor umane. Oamenii se folosesc in principal de comunicarea verbala. Arta insa sterge barierele lingvistice si propune o alternativa. Facind cunostinta cu operele de arta, omul poate intelege ce a simtit autorul creindu-le. Opera artistului prin natura sa este la fel cu procesul de percepere a operei de arta. Desfatarea estetica nu este o percepere pasiva a ideilor, a imaginilor si a emotiilor creatorului, ci un proces dinamic de producere reflectorie in psihicul privitorului a emotiilor creatoare ale artistului. Perceptia estetica este un act de prelucrare artistica a trairilor artistului intr-o noua calitate psihica. Arta are o inalta capacitate cathartica (este o spovedanie originala, in care omul isi elibereaza sentimentele, scapind de tensiunea psihica). Obiectul psihologiei artei Psihologia artei priveste creatia ca un tip de activitate. Directia sociala a artei, punerea constienta a acestei probleme, cautarea unei rezolvari permit sa se vorbeasca despre rolul hotaritor al constiintei in acest tip de activitate. Procesele inconstiente de imaginatie si intuitie ocupa in arta un loc semnificativ. Starea de inspiratie este insotita de o constiinta clara, chiar daca subconstientul lucreaza foarte activ, autocontrolul scade, imaginatia este eliberata. Se poate afirma ca deschiderea catre arta are loc atunci cind se folosesc noi metode si mijloace de activitate, ideile merg nu de la cunostintele vechi catre cele noi; pentru rezolvarea noilor probleme se foloseste experienta veche, rezultatele neasteptate apar ca urmare a luminarii interioare. Luminarea interioara este posibila prin restringerea operatiilor logice, printrun joc mai activ al asociatiilor. Acest lucru creeaza iluzia de usor, de neasteptat si de incredere in corectitudinea rezolvarii gasite. De obicei, luminarea interioara este precedata de o munca intensa si de durata, legata de cautarea diferitelor variante de rezolvare. Exista date potrivit carora starea de inspiratie este insotita de o treapta determinata de obosire a celulelor nervoase cerebrale. Inspiratia si luminarea interioara care o insoteste vin numai in cazul in care cel care munceste are un scop constient si o necesitate interioara in rezolvarea unei probleme date. Psihologia creatiei artistice si stiintifice vorbeste despre principiul unitatii muncii si talentului. Experienta arata ca pentru atingerea succesului cel mai adesea nu este suficient talentul, este necesara de asemenea multa munca. Munca formeaza talentul, iar talentul da dimensiunile si insemnatatea rezultatelor muncii. Mediul familial influenteaza creativitatea Exista unii factori din mediul exterior care pot avea o influenta pozitiva asupra dezvoltarii capacitatilor creatoare. Factorul cel mai important este mediul familial in care: • se acorda atentie copilului; • controlul exterior al comportamentului copilului nu il sufoca pe acesta ca personalitate; • este stimulat comportamentul lipsit de stereotipii al copilului (acest lucru impiedica o dezvoltare timpurie a steretipiilor rudimentare); • exista un spectru mare al manifestarilor de comportament permise copilului; • este acceptata necesitatea prezentei copilului printre persoane apropiate (nu parintii), in apropierea unei personalitati creatoare, cu care copilul sa se identifice; • exista relatii emotionale armonioase; • exista relatii democratice; • exista o atentie crescuta fata de capacitatile copilului; • talentul copilului este un punct de plecare in activitatile familiei. Toate aceste trasaturi conduc la dezvoltarea creativitatii copilului. Psihologia umanista considera ca arta apare atunci cind lipsesc conflictele interioare. Procesul creator este realizarea unui proces creator natural in cazul indepartarii barierelor interioare si a piedicilor exterioare. Daca creatia este inteleasa ca un proces specific atras de crearea noului, atunci creativitatea este privita ca un potential, o resursa interna a omului. Creativitatea se manifesta de asemenea in refuzarea mijloacelor stereotipe de gindire. Creativitatea se manifesta prin rapiditate, adaptabilitate, exactitate, originalitatea gindirii, bogatia imaginatiei, simtul umorului, inclinatia catre valori estetice inalte, gradul de detaliere a problemei. Conditia esentiala pentru actualizarea acestei capacitati este stapinirea si increderea in sine. Creativitate sau depasirea limitelor impuse din afara Creativitatea este determinata nu numai de calitatea operatiilor de gindire (adaptabilitate, originalitate, exactitate), ci si de caracteristicile personale, de particularitatile aptitudinilor, care sint atrase in procesul de creatie in diferite etape ale sale. Creativitatea le este necesara nu numai persoanelor cu profesii pur artistice: compozitori, pictori, actori; spiritul creativ nu are limita in manifestarile sale. Manifestarea creativitatii in profesii ca pedagog, psiholog este pur si simplu necesara. Fiecare om are caracterul sau unic si irepetabil prin prisma imposibilitatii de a repeta exact drumul sau in viata. Creativitatea este un factor puternic de dezvoltare a personalitatii, care determina capacitatea sa de a se schimba, de a refuza unele stereotipuri. Spereotipuri ca indaratnicia, imobilitatea, ingustarea vederilor nu ne permit sa fim noi insine. Daca stereotipul inseamna indaratnicie, ingustime, rigiditate, atunci talentul inseamna originalitate, irepetabilitate, o viziune noua asupra vietii. De aceea, este necesara cautarea unor noi mijloace care sa ne permita sa ne dezvoltam creativitatea, acea capacitate pe care fiecare dintre noi o detine intr-o masura sau alta. Lucrul cu care trebuie inceput, cel mai important de altfel, este depasirea limitelor impuse din afara si a standardelor de gindire. Stimularea acestui proces este posibila trecind dintr-o stare obisnuita a constiintei intr-una neobisnuita, chiar si numai pentru o perioada scurta de timp. Este necesar sa se trezeasca interactiunea functiilor intelectuale, de vointa si emotionale. O calitate foarte importanta care determina importanta intrarii in procesul creativ este deschiderea experientei. Este important sa incredintati sinelui propria intuitie, experienta, chiar daca este negativa. De cele mai multe ori ne orientam dupa parerea celor din jur. In acest fel cadem in capcana stereotipurilor. Nu observam cum canoanele sociale si standardele ne formeaza stereotipuri de gindire, de comportament, de obisnuinte. Art-terapia si limba expresiei vizuale si plastice Art-terapia este o metoda de tratament prin intermediul creatiei artistice. Aceasta metoda a atras atentia tot mai multor cercetatori din intreaga lume. Manifestarea primelor forme de art-terapie a insotit schimbarile profunde din cultura tarilor dezvoltate ale Occidentului, iar dezvoltarea sa a fost strins legata de miscarea pentru realizarea menirii sociale a artei, care a putut astfel sa fie nu atit un obiect de fetisizare estetica, cit un factor de insanatosire a oamenilor. Art-terapia foloseste limba expresiei vizuale si plastice. Acest lucru o face sa fie un instrument de neinlocuit pentru cercetarea si armonizarea acelor laturi ale lumii interioare a omului pentru exprimarea carora cuvintele nu sint potrivite. De dezvoltarea art-terapiei se leaga sperantele pentru crearea unei metodologii umaniste sintetice, care sa studieze in aceeasi masura cuceririle ideii stiintifice si experienta artistica, intelectul omului si sentimentele acestuia, necesitatea de reflectie si setea de actiune, planul trupesc si planul spiritual. Interesul pentru art-terapie poate fi legat de faptul ca in era aparatelor medicale si a farmacologiei apeleaza la resursele interioare si autotamaduitoare ale omului, strins legate de capacitatile lui creatoare. In aceasta metoda se folosesc unele forme ale activitatii plastice in scopul de a-i tine ocupati pe bolnavi in cazul in care sint nevoiti sa petreaca foarte mult timp intr-un spital. Desenele sint folosite adesea pentru analiza psihologica necesara la punerea diagnosticului, pentru aprecierea proceselor psihice. Au existat si alte incercari de a include unele mijloace plastice in arsenalul psihoterapiei de grup sau familiale, in activitatea terapeutica de corectare a comportamentului copiilor care au unele tulburari psihice. Creatia cu rol de compensare inlatura tensiunea psihica Inca de la inceputurile sale, psihanaliza a facut apel la analiza artei plastice. Activitatea plastica spontana este capabila sa exprime continuturile neconstientizate ale vietii psihice. Creatia plastica este un tip particular de sublimare, care apare cind instictul impulsiv este inlocuit de reprezentarea artistica. Potrivit lui Freud, creatia plastica are multe lucruri comune cu fanteziile si visurile, pentru ca asemenea lor indeplineste un rol de compensare si inlatura tensiunea psihica aparuta in cazul frustrarii (imposibilitatea implinirii necesitatilor instinctive). Ea este o forma de compromis a satisfacerii frustrarilor care se manifesta nu in mod direct, ci indirect. O personalitate depresiva pune in creatie ceea ce ei i se pare tulburat, personalitatea schizoida cauta sensul ascuns in obiecte si nu in relatiile cu ceilalti oameni, iar personalitatea obsesiva se apara prin creatie de obsesii. Jocurile simbolice sint un element obligatoriu al oricarei creatii plastice, pentru ca limba artei plastice este profund simbolica, iar culoarea, formele, linia, volumul si alte elemente ale sale au un sens profund si polisemantic, chiar daca in parte nu este constientizat. Art-terapia apeleaza la functia simbolica a artei plastice, pentru ca acesta este unul dintre factorii procesului psihoterapeutic, ajutindu-i pacientului sa constientizeze si sa integreze materialul subconstientului, iar art-terapeutului sa vorbeasca despre dinamica acestui proces si despre modificarile care au loc in psihicul pacientului. Jocurile sociale sau jocurile cu reguli sint foarte insemnate in indeplinirea activitatii art-terapeutice in grupuri; aceasta presupune folosirea unor norme determinate de comportament in grup, in procesul de activitate plastica a membrilor grupului. Derularea unei sedinte De la prima sedinta de art-terapie, o discutie cu terapeutul permite pacientului sa evoce starea sa conflictuala si asteptarile pe care le are. Iata cum detaliaza psihanalistul Bogdan Cuc: "scopul este ca, ajutat de catre terapeut, pacientul sa poata sa dea sens si sa inteleaga cat mai profund propria functionare. Tehnicile de reducere a inhibitiilor pacientului, sunt in esenta de trei feluri: asociatiile libere, cand pacientul este invitat sa aleaga un subiect la intamplare si sa incerce sa il reprezinte grafic, precizandu-i ca nu conteaza calitatea artistica a productiei sale, tema data, cand pacientul, ajutat de terapeut, alege o tema pe care sa o reprezinte grafic, pentru ca apoi sa elaboreze pe marginea ei. Si dialogul grafic, muzical, sau sub orice alta forma de exprimare artistica, cand terapeutul initiaza comunicarea desenand, pictand, modeland sau producand sunete, pentru a invita pacientul sa i se alature in realizarea unui "produs artistic" comun. Alegerea tehnicii celei mai adecvate, depinde, evident de relatia pe care terapeutul si pacientul o construiesc inca de la prima sedinta." O data procesul inceput, rolul terapeutului este de a incuraja pacientul sa urmeze sau sa dezvolte - fara sa judece - o miscare, o forma care se repeta de la o productie la alta si care pare purtatoarea unui sens. Cand persoana se lasa prinsa in acest joc si renunta la superficialitate, terapia avanseaza. Traieste atunci o amintire uitata, o emotie indelung refulata, o asociere speciala de idei... Art-terapia are, incepand din acel moment, o functie de ascultare pentru a sustine constientizarea asemenea unui terapii clasice. "Odata ce relatia a inceput sa se construiasca, interventiile art-terapeutului vor fi din ce in mai apropiate de problemele pacientului. Din acest punct de vedere, nu exista o diferenta majora intre o terapie prin cuvant (de exemplu o psihanaliza) si art-terapie. Pacientul aduce in cadrul terapeutic continuturi psihice personale si produse ale inconstientului care urmeaza sa fie interpretate de catre terapeut. Ceea ce diferentiaza cele doua forme de terapie este limbajul in care se produce comunicarea si, uneori, interpretarea", concluzioneaza Bogdan Cuc. Din punct de vedere istoric, art terapia este marcata de multiple origini. Arta a fost pusa in serviciul ingrijirii prin efectul de catharsis, acest lucru fiind conceptualizat inca din antichitate. Interesul medicilor psihiatri pentru productiile artistice ale bolnavilor psihici este determinat de valoarea lor psihopatologica. Ulterior acestor productii le este acordata si o valoare artistica. Psihanaliza face de asemenea referire la practica artistica ca mijloc de ingrijire. Intrun final are loc o deschidere catre alte moduri de abordare a ingrijirii si deci a practicii art terapiei. Este important sa subliniem faptul ca art terapia nu este arta. Atunci cand vorbim de art terapie ne situam in registrul ingrijirii, adica intr-un cadru clinic cu subiecti prada suferintei sau a unor dificultati. Arta in sine presupune existenta unui public caruia i se adreseaza ( amatori, finantatori, experti, critici sau cumparatori, etc.) oferind o faza de reintegrare a obiectului creat in realitatea socioculturala. In acest sens Jean Broustra (1996) stabileste o distinctie intre < atelierul terapeutic de expresie> si < atelierul creativ de expresie> care se dovedeste a fi cat se poate de pertinenta. Arta implica o serie de tehnici, metode si mijloace procedurale care tind spre o finalitate, chiar un ideal al frumosului sau esteticului care sa traverseze timpul si culturile. In art terapie beneficiul scontat tine de emergenta unui produs semnificativ in raport cu sine insusi si cu dinamica proprie. Clientului nu i se cere sa fie artist sau sa faca pe artistul! De asemenea este important sa luam in considerare ca art terapia nu este educatie artistica (chiar daca in anumite momente este nevoie de o interventie tehnica sau de un sfat care se impun pentru a avansa in exprimarea creativa ) , nici arta psihopatologica ( fiind un construct cultural – psihiatric, aceasta elimina dimensiunea ingrijirii ), nici ergoterapie, educatie – reeducatie psihomotrica sau terapie corporala ori verbala. La momentul actual,” art-terapia vizual plastica este o activitate care utilizeaza metode neverbale, bazate pe creatia plastica ( desen, pictura, sculptura, modelaj, colaj ), avand valente psihoterapeutice, evidentiate prin obiectivarea activitatii imaginative intr-un produs de nuanta artistica, sau prin receptarea si trairea semnificatiilor unor asemenea produse.”( V.Preda,2006 ). Sedintele de art terapie pot fi atat individuale, in grup sau de grup in functie de particularitatile fiecarui client. Ca modalitate psihoterapeutica specifica, art terapia faciliteaza atat comunicarea interpersonala ( cu precadere in terapiile in si de grup) cat si cea intrapersonala ( in sensul in care persoana in cauza se autodescopera, se cunoaste). Creatia plastica declanseaza sublimarea si catharsisul, mecanisme ce elibereaza tensiunea intrapsihica a persoanei. Art terapia reuneste domeniul psihologic si cel artistic, utilizand potentialul terapeutic al ambelor. Arta functioneaza nu dar ca vehicul pentru terapia prin discutii, ci poate constitui material de procesare in cadrul sedintelor de psihoterapie. Pacientii nu trebuie sa detina aptitudini artistice speciale - terapeutul ii va ajuta sa utilizeze arta pentru a comunica ceea ce nu reusesc sa transmita verbal. Tratamentul poate include si achizitionarea unor aptitudini artistice, insa terapeutii incurajeaza in primul rand exprimarea imaginilor interioare - sentimente, ganduri, idei. Prin tenhicile specifice art terapiei, persoana isi activeaza potentialul creativ pentru o mai buna autoexplorare si intelegere a propriilor emotii si sentimente. De asemenea, in cadrul art terapiei se dezvolta reactii si atitudini pozitive, se restructureaza imaginea de sine, are loc o reechilibrare afectiva si nu in ultimul rand, prin intermediul expresiei plastice se realizeaza o deschidere catre consilierea psihologica. BIBLIOGRAFIE: • ENACHESCU, C.,(1975), Expresia plastica a personalitatii, Editura stiintifica, Bucuresti PREDA, V.,(2006), Terapii prin mediere artistica, Presa Universitara Clujeana, Cluj – Napoca RODRIGUEZ, J., TROLL, G. (2001), L’art- therapie. Pratiques, techniques et concepts, Ellebore, Paris • • • SUDRES, J - L., (1998), L’adolescent en art-therapie, Dunod, Paris
Sign up to vote on this title
UsefulNot useful