Sunteți pe pagina 1din 72

DOCUMENTATII 2004

DESCRIEREA SPECIILOR INDIGENE DE VIPERE

ISTORICUL CERCET RILOR Bazele cercet rilor herpetologice din tar au fost puse de C. Kiritescu (1901-1930 ) care a f cut inventarul faunistic al reptilelor din Romnia si a schi at zoogeografia lor, insistnd asupra unor probleme de sistematic . R.Martens (1921-1923) studiaz un material colectat personal n Romnia , interpretndu-Mn spiritul sistematicii moderne. Cercet rile sale cuprind indica ii interesante care au putut fi valorificate ulterior si de al i herpetologi. R. Clinescu (1931) introduce nomenclatura ternar dup lista lui Martens si Muller, alc tuiete pentru prima dat h r i am nun ite de r spndire a reptilelordin tar si face analiza zoogeografic si ecologic a herpetofaunei. Publica iile Iui B cescu (ncepnd din 1933) reflect o armonioas mbinare a nsuirilor de sistematician cu cele de ecolog v dind o adnc cunoatere a terenului si a biologiei reptilelor n natur . Studiile sale asupra soprlei Eromias arguta de la Hanul Conachi , precum si asupra viperidelor si colubridelor din tar sunt deosebit de valoroase. Fauna de reptile din sudul Ddbrogei este am nun it cercetat de LLepsi (1927). I. E. Funh (ncepnd din1932) Funh si Martens (1959) au urm rit studiul variabilit tii si ecologiei - la diferite lacertide; pentru a le ncadra n unit ile subspeciei corespunz toare, indicnd totodat afinit ile n compara ie, cu rasele geografice vecine. St. Vancea (ncepnd din 1934) folosind aceleai metode moderne ale sistematiz rii, a continuat studiul viperidelor ini iat de B cescu.
2

B. Stugren (1955, 1957 -1960, 1961) s-a ocupat de particularit ile viperei de step din fnetele Clujului, de r spndirea reptilelor, din Transilvania si Dobrogea, de sistematica speciei Lacerta praticola ntr-o lucrare de sintez a schi at originea herpetofaunei din Romnia in lumina glaciatiunii. Aplic pentru prima oar metode statistice din studiul variabilit tii reptilelor. B. Stugren si I. Ghira, (1987 , 1988) studiaz distribu ia reptilelor pe zone altitudinale n Mun ii Retezat si mpreun cu B. Kiss (1981) studiaz productivitatea secundar la soprla de cmp. n 1961, Fuhn si Vancea public n cadrul "Faunei R.P.Romne", editat de Academia R.P.Romn , un studiu monografic asupra reptilelor din Romnia, n care trateaz morfologia extern ,.anatomia, ecologia, filogenia; r spndirea geografic si sistematic a acestor animale . Pn la ora actual acesta este cel mai.complet studiu despre reptilele din Romnia. BIOLOGIA SPECIILOR DE VIPERE Sistematica speciilor de vipere. Viperele fac parte din ordinul Serpentes, grup provenit din Sauria, cu urm toarele caractere distinctive: absenta membrelor (sau cel pu in a celor anterioare) si a centurii, scapulare, lipsa pleoapelor mobile, lipsa deschiderii externe a urechii si a unui aparat auditiv func ional, absenta arcului temporal superior si a scvamozalului, absenta lacrimalului jugalului, quadratojugalului, epipterigoidului si postfrontalului. Cutia cranian este complet nchis prin procesele descendente ale frontalelor si parietalului. Sunt prezente articula iile vertebrale zigosfrene - zigantrice. Apofizele hemale ale vertebrelor caudale nu se unesc ventral. : Familia Viperidae (Bonaparte -1840) are urm toarele caractere generale primitive: din ii pre3

maxilari, coronoidul, elementele centurii pelviene si pl mnul stng, lipsesc. Cte un singur dinte canaliculat, situat pe maxilarele extrem de scurte de lungime egal , f r al i din i si mobile, putnd s se ndrepte perpenticular fat de epipterigoid. Palatinele si pterigoidele sunt de asemenea mobile. Ectopterigoidul este alungit, hipapofizele lungi; oasele prefrontale nu au proces anterior si nu sunt n contact cu oasele nazale; pl cile cefalice sunt adesea foarte modificate, dei speciile generalizate posed complexul colubriform al pl cilor cefalice (5 pl ci mari). Ochiul. este separat de solzii supralabiali prin solzi iniei.. Pupila este vertical . Pl cile ventrale .acoper toat lungimea abdomenului. Nu exist gheare n regiunea anala. Placa anal este ntreag . Coada este scurt . De obicei pe spate exist un desen nchis n form de. zig-zag. Viperele sunt ovovivipare. Sunt speciile cele mai periculoase pentru om, datorit veninului lor. Familia Viperidae ocup un areal, vast n toate continentele cu excep ia Australiei. Unii autori includ n aceast familie si Crotainele, astfel c Viperidele cuprind 2 subfamilii : Viperinae si Crotalinae. Viperinele tr iesc in Africa si Eurasia si cuprind 10 genuri: . ---Vipera (Europa , Asia , Africa) ---Bits (Africa) ---Causus (Africa) ---Echis (Africa , Asia) ---Atractaspis (Africa , Israel/Sinai) ---Cerastes (Africa , Asia ) ---Pseudocorastes (Israel., Iran ) ---Atheris (Africa) ---Eristicophis (Belucistan)
4

---Aseziops (sud-estul Asiei) Se cunosc n total 65 de specii. Crotalinele tr iesc n America si Asia si cuprind 6 genuri ( Agkistrodea, Trimeresurus, Iachesis, Sisturus, Crotalus, Bothropa ) cu 91 de specii. Unii autori consider genurile Bothropa si Trimeresurus ca subgenuri de Lachesis. Genul Vipera cuprinde 14 specii, care au urm toarele caractere comune.: ---capul, n general mai muit sau mai pu in distinct de gt, acoperit de pl ci diferite ca form si dimensiuni, cele din regiunea s.upraocular sunt mai mari dect cele din jur. : ---ochiul de m rime mijlocie cu pupil eliptic vertical si separat de scuturile labiale superioare si de un num r variabil de pl cute. ---n rile situate lateral si n contact cu placa rostral sau separat de aceasta prin placa nasorostral . ---corpul subcilindric , acoperit cu scvame carenate. ---coada scurt . ---placa anal unic . ---glanda veninoas de dimensiuni mici. Dintre aceste 14 specii, n Europa tr iesc doar 9 specii: 1. Vipera ammodytes (Linnaeus. 1758) ---V. a. ammodytes (Linnaeus , 1758) ---V. a. montandoni (Boulenger, 1904) ---V. a. meridionalis (Boulenger, 1903) ---V. a. ruffoi (Bruno , 1968) ---V. a transcaucaziana (Boulenger, 1913) 2. Vipera aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. aspis (Linnaeus , 1758) ---V. a. atrax (Meisner, 1820) ---V. a. balcanica (Buresch et Zonkov, 1934) ---V. a. francisciredi (Laurenti, 1768 ) ---V. a. zinnikeri (Kramer, 1958).
5

3. Vipera berus (Linnaeus , 1758 ) cu subspeciile : ---V. b. berus (Linnaeus , 1758) ---V. b. bosniensis (Boettger, 1889). 4. Vipera Kaznakovi (Nikolskij, 1909) 5. Vipera latastei (Bosca , 1878) cu subspeciile : ---V. I. latastei (Bosca , 1878); ---V. I. gaditana (Saint-Girons , 1977) 6. Vipera lebetin (Linnaeus , 1758 ) ---V. I. lebetin (Linnaeus , 1758) ---V. I. obtusa ( Dwigubskij, 1832) ---V. I. schweizari (Werner, 1935) 7. Vipera seoanei (Lataste , 1879 ) cu subspeciile: ---V. s. seoanei (Lataste ,1879 ); ---V. s. cantabrica ( Brana et Bas , 1982) 8. Vipera ursini (B.dnaparte , 1835) ---V. u. ursini (Bonaparte , 1835) ---V. u. eriwanensis (T. Rous.s , 1933) ; ---V. u. rakosiensis ( Mehely, 1894 ) ; ---V. u. renardi ( Christoph , 1849); 9. Vipera xanthina (Grav , 1849 ); cu subspeciile : ---V. x. xanthina ( Gray , 1849 ); ---V. x. raddei ( Boettger, 1890). Caracteristicile morfologice ale viperelor. n ceea ce privete viperele din Europa , la acestea se manifesta numeroase stadii ale evolu iei Viperidelor care continu nc la grupul lebetina - xanthina si culmineaz cu genul african Bitis. Aparent la taxonii europeni, caracterele morfologice tipice ale Viperinelor se accentueaz progresiv de la Vipera ursini la Vipera ammodytes. Existenta unei proeminente nazale (creterea num rului de pl ci apicale) este proprie grupului ursini - ammodytes si nerecunoscut la grupul lebetina - xanthina. Al turi de aceast varia ie a pl cilor cefalice, a formei capului si a corpului, este
6

evident si o tendin dificil de interpretat, de cretere a dimensiunilor corpului, a num rului vertebrelor, a pl cilor ventrale si a num rului de solzi ventrali de la mijlocul corpului. La viperele europene se observ o corelare pozitiv ntre lungimea corpului si num rul pl cilor ventrale. Presiunea selec iei n favoarea unei reduceri a lungimii corpului este important . Aceasta a redus de la 21 la 19 num rul de solzi dorsali la mijlocul corpului, dar num rul de pl ci ventrale nu s-a modificat. Se presupune c m rimea taliei este n strns leg tur cu num rul de ventrale. Se observ pe de alt parte, c n cadrul speciilor asem n toare, evolu ia a ac ionat frecvent asupra num rului ventralelor, mult mai rar asupra segment rii pl cilor cefalice si niciodat asupra ctorva' caractere laolalt . De notat c la speciile politipice, popula iile septentrionale sunt adesea mai mari si de in un num r mai mare de pl ci ventrale dect popula iile meridionale, contrar caracterelor erpilor n general. Coloritul viperelor europene este foarte variabil si tenta de fond se aseam n uneori cu aceea a substratului, din cauza presiunii selec iei exercitat de pr d torii care descoper prada cu ajutorul v zului. Coloritul dorsal este n medie mai constant n cadrul speciilor asem n toare. Zigzagul dorsal, care poate fi mai mult sau mai pu in l it si romboidal sau circular, se transform n bare transversale la 3 taxoni care sunt, mult diferen ia i din punct de . vedere morfologic si ecologic : v. ammodytes transcaucaziana, v. aspis francisgiradi si v. berus bosniensis. Hemipenisurile viperelor europene, globulare si foarte bifidate, ofer pu ine varia ii la marea majoritate a speciilor. Singura diferen apreciabil este forma mai alungit a : hemipenisului la Vipera berus. La celelalte
7

specii, nu s-au g sit diferente semnificative. Totui forma net globuloas a hemipenisului la Vipera lebetina, sugereaz o tendin de ngrosare. Se poate lansa ipoteza c numai Vipera berus a conservat un caracter mai mult sau mai pu in primitiv, din acest punct de vedere. Craniul viperelor din Europa ofer pu ine caracteristici interesante si pu ine indicii care deosebesc o specie de alta. Pe baza gradului lor evolutiv le consider m n ordine : ursini, kaznakovi, berus, seoanei, aspis, latastei, ammodytes. Totui sunt prezente fenomene de cretere alometric , ca de exemplu, Ia Vipera aspis unde craniul unui individ mare se aseam n mai mult cu cel al viperei ammodytes, n timp ce craniul unui individ mai mic se aseam n mai mult cu cel de viper berus. Cariotipul celor mai multe vipere europene (2n=36, 14V +2 I + 20m) se reg sete la numeroase colubride si practic la toate crotalinele si viperinele studiate, cu excep ia viperei ammodytes si viperei aspis, al c ror cariotip este 2n=42 cu 8V +14 I +20m. H.E. Kobel (1967) a demonstrat cum tipul clasic cu 36 de cromozomi ar fi putut ap rea prin sciziune central urmat de inversiune pericentral, rezultnd tipul aspis cu 42 cromozomi. Aceste diferente considerabile nu sunt, cel pu in la prima genera ie deloc verificate la hibrizi .al c ror cariotip compus, este 2n =39, cu 11 V +8 I + 20m si confirm interpretarea lui Kbbel despre omologia cromozomilor. Asa cum Vipera latastei, specie prin motive bine ntemeiate intermediar ntre Vipera ammodytes si Vipera aspis, are cariotip ' normal, este ng duit s presupunem c , modific rile spectaculoase survenite la aceste ultime dou specii, s-au produs independent si nu corespund unor muta ii genetice importante.
8

Studiul proteinelor serice prin intermediul electroforezei simple d rezultate dificil deinterpretat din cauza varia iilor individuale. Totui imunoelectroforeza f cut plecnd de la un ser de viper aspis sugereaz c aceast specie este net mai nvecinat din acest punct de vedere de Vipera berus si Vipera latastei dect de Vipera ammodytes. n ceea ce privete comunitatea antigenic a veninurilor, Vipera ammodytes este destul de departe de majoritatea celorlalte specii (50 pn la 54% antigeni comuni), pu in mai ndep rtat de Vipera ursini (45%) si mai apropiat de Vipera latastei (71%), dar mai pu in diferen iat de Vipera seoanei si Vipera berus (64-65%). Vipera berus, foarte apropiat de Vipera ursini si Vipera seoanei (71% din antigenii comuni ) este net ndep rtat de Vipera Kaznakovi (59%) si se g sete si mai departe de Vipera latastei si Vipera ammodytes (53%). n cadrul aceleai specii, propor ia de antigeni comuni ai popula iilor sau subspeciilor variaz de la 61 la 100%. Modalit ile de evolu ie ale proteinelor antigenice sunt aproape necunoscute, din aceast cauz este dificil de a considera semnifica ia lor drept criteriu filogenetic. Cea mai mare parte a rezultatelor cercet rilor de: imunoelectroforeza si imunodifuziune asupra/comunit ilor antigenice ale veninurilor, confirm clasific rile tradi ionale bazate pe morfologia comparat . n cadrul viperelor, palearctice, patru, genuri mai bine cunoscute, (Cerastes, Echis, Eristocophia, Vipera) deriv din viperele etiopiene, evoluate prin natura particular a regiunii postorbitale a craniului. La.aceste. genuri, osul post orbital este. de mici dimensiuni si bine sudiat, median i posterior, de procesul parietal. La trei genuri de vipere etiopiene Adenorhinos, Atheris, Biti,
9

dimpotriv , postorbitalul se nvecineaz cu paristalul f r ns a forma un os comun. Dintre cele trei genuri palearctice evoluate, vipera este probabil cel mai pu in evoluat , pentru c prezint caractere taxonomice destul de variabile si ocup o zona extins , cu mari valen e bioclimatice. Vipera ammodytes (vipera cu corn) are corpul relativ masiv, coada scurt si capul net l rgit posterior. Vrful botului este surmontat de o proeminent c rnoas , de forma unui con, situat deasupra pl cii rostrale i acoperit de 5-20 (de obicei 7-18) mici scuame "apicale". Frontalul si parietalul nu sunt de regul , distincte din cauza faptului c sunt substituite de pl ci neregulate, de dimensiuni mici. Prezint dou serii complete de pl ci (cteodat una, destul de rar trei) ntre marginea inferioar a ochiului si supralabiale. Scvamele la jum tatea corpului sunt dispuse n 21 .(excep ional20 sau 23) serii. Pl cile ventrale n num r de 132 pn la 169 (n general 133-163), nu prezint diferente datorate sexului. Solzii subcaudali sunt n num r de 22-24 perechi (de obicei 22-35 Ia,femele si 29-44 la masculi). Stralul este mult mai nalt dect lat si n acest caz nu ajunge la nivelul cantalului, avnd por iunea sa superioar segmentat n 1-3 pl ci mici. Nasorostralul este sau divizat n dou pl ci suprapuse sau ntregi si n general la nivelul cantalului. Lungimea minim si maxim la adul i: 54 -110 cm, lungimea medie a adul ilor: 65-75 cm. Femelele sunt de regul mai mari dect masculii, dar recordul de statur apar ine ultimilor. Statura urmeaz o clim cresc toare est-vest, si indivizii din dimensiunile cele mai mari tr iesc n Tirolul meridional; popula ia cu media cea mai mare a staturii ,se g sete n Italia n
10

Alto Adige. Femelele sunt n general de culoare brun deschis sau cenuiu cu pete brun - negricioase sau negre si mai rar portocaliu sau rocat (rou murdar) cu pete mai pu in ntunecate de aceast nuan , n timp ce masculii sunt n general gri cu pete negre . Femelele sunt s race sau lipsite de pigment ntunecat, mai ales pe flancuri si pe cap, n timp ce masculii sunt mai pigmenta i. Banda nchis ntre ochi si coltul gurii, ntotdeauna prezent la masculi, este sau redus sau absent la femele. Ornamenta ia este constituit dintr-o zon (fisie) mediodorsal format din pete romboidale care uneori formeaz un zig-zag de l rgime variabil sau dau natere unei "haine" din pete circulare sau n form de es tur . Fac excep ie popula iile din Caucaz si din N-E Turciei, care. au o ornamenta ie dorsal constituit din bare transversale scurte. Capul prezint , n regiunea nucal , o pat n form de "V", mai mult sau mai pu in marcat si pu in variabil , a c rei baz este, n mod obinuit , unit cu banda longitudinal medio-dorsal . Pe labialele inferioare, exist pete de culoare nchis care poate fi continu sau divizat . Pe flancuri sunt aproape ntotdeauna prezente numeroase pete nchise dispuse n corespondent cu axele fiei vertebrale. Partea inferioar , n mod obinuit gri, brung lbui sau rocat , cu multe pete mici gri-negricioase. Vrful cozii este de cele mai multe ori portocaliu la popula iile occidentale si verde g lbui la cele orientale. Irisul, ca si la multe alte specii, poate fi cenuiu, cenusiu-verzui, rocat, brun-g lbui, g lbui, etc. Pare absent melanismul, albinismul sau albinoticismul. Exist semnalate n literatur doar dou cazuri (Werner,1912 - n Hertegovina si Fuhn, 1986 lng Resita) de melanism.
11

Flavinismul este relativ frecvent, mai ales la femele. Cazuri atipice de colorit sunt semnalate pe unele insule adriatice. Vipera berus. Botul relativ mare, cu vrful plat; capul l rgit posterior. Frontalul si parietalele (sau cel pu in una din aceste pl ci) de regul mai mari, n raport cu pl cile din jur. n general o singur serie complet (excep ional, mai ales la popula iile din Balcani, dou ) de pl cute ntre partea inferioar a ochiului si supralabiale. Nara este situat n centrul pl cii nazale. Solzii la jum tatea corpului dispui n 21 de serii ( rar 19, 20, 22, sau 23); pl cile ventrale 132-158 (n general 136-157 si f r diferente statistice semnificative ntre sexe); pl cile subcaudale, 23-46 perechi (de obicei 23-36 la femele si 3246 la masculi). Lungimea minim si maxim a adul ilor: 40-104 cm, lungimea medie a adul ilor: 50-70 cm. Femelele sunt de regul mai mari dect masculii, deja din al doilea an de viat . Recorduri de lungime excep ionale, sunt de inute de o femel g sit n mun ii Harjedalen la 950 m altitudine (Suedia) de 104 cm si o femel din Finlanda g sit la 68 grade N, de 94 cm. In Fran a au fost observate destul de rar femele mari, de 80-87 cm, iar n Marea Britanie, n 1926 a fost g sit un exemplar de 85 cm. Coloritul este variabil, iar n popula iile din Balcani foarte variabil. Femelele sunt n general brune, m slinii, g lbui nchis sau rocate (cu toate nuan ele posibile ntre aceste culori) si cu desenul de pe spate de regul brun, dar mai accentuat dect fondul. Masculii dimpotriv , sunt de obicei gri cu desenul negru. Aceast schem nu este totui valabil si pentru popula iile din Balcanii Centrali, care prezint n general un dicromism sexual mai pu in accentuat. Partea inferioar a corpului este anterior deschis
12

la culoare, si se nnegrete spre coada, fiind totui p tat cu pete mici, de culoare deschis ; vrful cozii poate fi portocaliu, ns de regul este imaculat. Ornamenta ia de baz const de regul dintr-o serie longitudinal de pete ntunecate, n form de romburi comprimate si/sau triunghiuri isoscele, dispuse pe regiunea medio-dorsal , sub forma unei fsii n zig-zag. De obicei continu la viperele din Balcani si mai ales la cele din Extremul Orient asiatic, acest model tipic este nlocuit cu bare medio-dorsale transversale. La cap se g sete o pat pu in variabil , n form de "X " n regiunea nucal si o band ntunecat care pornete de la postoculare si trece peste labiale superioare sau peste comisura gurii, continundu-se pe laturile gtului 1-2 cm, pentru ca apoi s se ntrerup , transformndu - se n pete laterale de culoare nchis . Exemplarele melanice si melanotice tr iesc mai ales n habitatul montan, iar n unele locuri de in majoritatea n popula ie. Vipera ursini (vipera de step ). Este de regul cea mai mic specie de viper european . Talia mijlocie sau mic , corpul relativ sub ire, capul ngust, botul uor ascu it (mai ales la popula iile orientale). De regul o plac apical , dou cantale din care cel posterior n leg tur cu supraoculara, frontalul si parietalele sunt mai mari dect pl cile din jur. Subocularele dispuse ntr-un singur rnd, sau la unele popula ii montane orientale ntr-un rnd si jum tate. Nara este situat la partea inferioar a pl cii nazale. Solzii la mijlocul corpului sunt dispui n 19-21 serii, dup o clim geografic crescnd N-E. Pl cile ventrale 114-152 (n general 114-149 la masculi si 116-152 la femele), cresc ca num r n mod normal de la vest spre estul arealului.
13

Pl cile subcaudale dispuse n 19-41 perechi (de obicei 26-41 la masculi si 19-30 la femele, la fel cresc toare de la vest spre est). Num r m de la 6 la 21 intercantale si intersupraoculare, dup o clim bioclimatic de la usc ciune la umiditate. Exist ntre 2-4 loreale, ntre 8-10 perioculare, ntre 8-9 labiale superioare si 8-10 labiale inferioare, toate dup O'Clim cresc toare geografic .de la vest la est. Lungimea minim si maxim adul ilor: 30-63 cm; lungimea medie a adul ilor, 40-50cm. Exemplarele de dimensiuni mari se g sesc n centrul continentului, cele din popula iile balcanice ating de regul 40-48 cm. Femelele sunt mai mari dect masculii. Coloritul de baz , al por ii dorsale variaz de obicei de la brun la cenuiu, cu pete m slinii sau g lbui i n general se prezint mai pu in accentuat n regiunea mediodorsal . Pe ceaf se g sesc bare si pete ntunecate dispuse simetric sau la fel cu cele de la Vipera berus sau cu ale unor popula ii de viper aspis. Regiunea vertebral este acoperit de o fisie longitudinal continu sau ntrerupt de regul neagr , brun-nchis , brun-roscat , constituit din pete circulare sau de obicei dintr-un zig-zag ondulat cu unghiuri (cu rare excep ii rotunjite). Flancurile de obicei sunt acoperite cu pete nchise, rotunde sau alungite vertical (mai ales la femele). Flancurile pot fi i imaculate. Partea inferioar a.corpului.este de regul gri sau alb-g lbuie cu sau f r pete mici nchise la culoare. Exemplare melanotice sunt rare. L.von Mehely (1911) semnaleaz un exemplar din Bosnia cu abdomenul imaculat si lateralul corpului, uniform brun-negricios. Nu se cunosc indivizi melanici, albinosi sau albinotici.

14

R spndirea viperei ammodytes. Vipera ammodytes tr iete n pantele stncoase (roci eruptive sau calcaroase cu arbuti, de pe malurile apelor (ex. Valea Cernei) si n p durile de foioase (Corylus colurna si Syringa vulgaris de la poalele Mt. Domogled - B ile Herculane ). Se ascunde sub pietre cu uurin ; se ca r pe ramuri pentru a se nsori. Vipera st nemiscat de obicei i avertizeaz , omul de prezen a ei prin ssit; uneori se retrage imediat sub pietre/pn la trecerea pericolului. n Austria, Italia de Nord, Romnia (S-V si Dobrogea), Bulgaria, Albania, Grecia, Asia Mica, Transcaucazia si Siria. n tara noastr , subspecia V.amontandoni este ntlnit doar n Dobrogea, n zonele calcaroase. R spndirea viperei berus. Ocup biotopuri r zle e n interiorul vastului sau areal. Prefer marginile de p duri si poienile, b l riile nsorite si pantele muntoase, putndu-se ridica pn la altitudinea de 2500m. Este de asemenea ntlnit n apropierea praielor de munte, nsorindu-se pe bolovani. Animal crepuscular si nocturn, vneaz mai mult n primele ore ale dimine ii si spre sear , cnd temperatura nu este att de ridicat . Este un animal fricos, sim ind apropierea omului de la o distant destul de mare si refugiindu-se n ad post. Dac este prins , devine foarte agresiv , ncercnd s mute agresorul. n captivitate unele exemplare se "mblnzesc" n timp ce altele, mult mai agresive, sar s mute chiar la cteva luni de captivitate. Se ntlnete n Europa (la nord pn la paralela 70, iar la sud pn la limita Mun ilor Cantabriei si Pirenei,
15

Alpii Albanezi si Bulgaria) si Asia septentrional si central , iar la est pn la insula Sachalin. R spndirea viperei ursini. Tr iete n cmpie, stepe cu vegeta ie zeric si n regiuni ml tinoase, de la nivelul m rii pn la 300 metri altitudine: n Italia, Fran a, o mare parte din Balcani, Turcia, Persia si n unele regiuni din Rusia, tr iete exclusiv n p uni montane, cu expozi ie sudic si ad postite de vnt, pe substrat ierbos sau calcaros n tara noastr , este ntlnit prin grindurile din Delta Dun rii. Este un arpe inofensiv pentru om, veninul lui nefiind toxic; este specia cea mai pu in studiat datorit faptului c tr iete n locuri cu inversiune termic , creterea lui n captivitate fiind o problem complex . n tara noastr a fost semnalat lng Cluj (dar se pare c aceast popula ie s-a stins), n Moldova, lng lai si n Delta Dun rii.

COMPORTAMENTUL VIPERELOR IN MEDIUL NATURAL Activitatea zilnic a viperelor are un maxim diurn si n general este condi ionat de necesit ile de termoreglare. Atunci cnd condi iile o permit, animalul are si o activitate nocturna mai ales n regiunile cu un climat cald. n zona t rii noastre n care predomin un climat temperat continental, n dimine ile nsorite masculii de viper ammodytes pot fi ntlniti pe grohotiurile de calcare ncepnd cu ora 8 diminea a. Femelele ncep s apar mai trziu cu cteva ore. Deplas rile n teren ale viperelor sunt n general motivate de necesitatea procur rii hranei sau de necesitatea
16

termoregl rii. Periodic, dup cum vom ar ta n continuare, att masculii adul i ct si femelele n cadrul ciclului anual se adun pentru a forma asa numitele "ghemuri" n locurile de hibernare. Atunci cnd sunt deranjate, n general viperele se ascund contrar povetilor n care vipera este descris ca un animal agresiv. n perioada de mperechere, masculii sunt cei care se deplaseaz in c utarea femelelor orientndu-se dup urna olfactiv pe care acestea o eman . Chiar i pe un areal restrns, indivizii unei popula ii dezvolt activit i diferite n cursul unei perioade. Acest fapt se datoreaz probabil ciclurilor de hr nire care depind de ansa fiec rui individ. Hr nirea. Un animal se alimenteaz n 3-4 etape anuale. Hrana, asa cum am mai ar tat const n general din mamifere mici si oprle. Din observa iile experimentale sa constatat c hr nirea nu este zilnic . Vipera adult m nnc 3-4 oareci la un interval de cteva zile, dup care face post aproape o lun . Ra ia anual a unei vipere este destul de s rac , la masculii adul i reprezint ntre 100130% din greutatea corporal , la femelele care si refac rezervele si la puii n cretere 200-300%, pe cnd la femelele gestante numai 50-60%. Juvenilii n cretere, care si refac rezervele pot avea chiar 5 cicluri de hrnire, iar masculii adul i se mul umesc cu numai 2 cicluri. Femelele gestante si petrec cea mai mare parte a timpului zilei nsorindu-i corpul, ele avnd nevoie numai de un singur ciclu de hr nire. Se poate constata c perioadele de alimentare att la masculi ct i la femele sunt aproape complementare, luna iunie fiind practic singura lun cnd hr nirea este comun ambelor sexe. n timpul perioadei de reproducere masculii nu se hr nesc.
17

Ciclurile de n prlire tind s se sincronizeze cu cele de hr nire nainte de n prlire viperele nu m nnc , n schimb dup n prlire interesul pentru mncare este deosebit.

Victima este nghi it ntotdeauna cu capul nainte

N prlirea. Frecventa, n prlirilor depinde, de trei factori, esen iali: mediu, starea s n t ii, vrst . Puii afla i n perioada de cretere n prlesc mai repede de 3-4 ori pe an. Nu s-au remarcat varia ii ale fenomenului datorate sexului. n natur , prima n prlire apare prim vara, fiind prenup ial la masculii de tip berus si post nup ial la cei cu reproducere de, tip aspis. N prlirea nu este influen at de cantitatea de hran , care joac un rol secundar, ci mai ales de temperatura mediului. n condi ii optime actul n sine dureaz relativ pu in, aproximativ 10-20 minute. Trebuie men ionat un proces fiziologic care se produce cu cteva zile nainte, pus n eviden prin culoarea nchis a nveliului extern si totodat de opacizarea acestuia. n zona pl cilor ventrale si a zonei orbitale. Mediul concur prin dou componente: temperatura, care trebuie s fie cu 3-4 grade mai ridicat si prin umiditate care se pare c accelereaz procesul.

18

Starea de s n tate a animalului dup unii autori este pus n evident de o n prlire complet , astfel nct nveliul s se desprind n totalitate de corp.

Hibernarea. n biotopurile propice, viperele hiberneaz izolat, n aceste zone aglomer rile fiind rare. n regiunile cu ierni reci, cu ad posturi bune, aglomer rile viperelor devin o regul . De remarcat este faptul c indivizii unei popula ii hiberneaz n acelai ad post. Toamna, adul ii intr primii n ad posturi iar din septembrie pn n noiembrie n afara ad postului nu mai pot fi ntilnite dect exemplarele tinere. Prim vara ies mai nti masculii, la speciile cu spermiogeneza vernal , apoi femelele reproductive si la urm femelele neproductive cu juvenilii. Hibernarea necesit o temperatur optim de 4C.

19

arpele n perioada de hibernare

Reproducerea. Majoritatea viperelor sunt ovipare, oviparitatea fiind considerat un caracter primitiv. Unele specii din zonele calde au r mas la acest stadiu, ns speciile din ara noastr fac parte din categoria speciilor vivipare. Vitelogeneza la viperele europene este vernal i depinde de rezervele lipidice ale femelei. Cu ct greutatea corpului gras va fi mai mare cu att este mai mare num rul de foliculi care se dezvolt . La masculi se remarc dou tipuri de cicluri sexuale: tipul berus care cuprinde speciile Berus, Ammodytes, Ursini si la care spermatocitogeneza este vernal , acuplarea este unica si are loc prim vara trziu, (ntodeauna dup n prlire) si tipul aspis unde spermatocitogeneza este continu . La acest tip, spermiogeneza are loc la sfritul verii n luna a treia si a noua si exist dou acupl ri, una toamna si alta prim vara la ieirea din hibernare. Pentru reproducerea viperelor n natur este necesar un raport dintre masculi si femele de 5/1. n literatura de specialitate studiat nu am g sit date referitoare la aceast problem .
20

O explica ie posibil ar fi aceea c femelele stnd mai mult timp la soare n timpul verii, probabil c sunt supuse agresorilor mai mult dect masculii. n perioada aprilie si nceputul lui mai, au loc jocuri nup iale urmate de mperechere si fecundare a femelelor adulte. Perioada de acuplare se ntinde ntre sfritul lunii martie si sfritul lui mai, continundu-se pn la nceputul lunii iunie n func ie de condi iile climatice. n aceast perioad au loc jocurile nup iale care de fapt sunt lupte rituale ntre masculi. Femelele reproductive las pe sol substan e aderente care atrag masculii. Acesta este modul de formare a ghemelorde erpi. Ovulatia la femele se produce independent de condi iile de mediu si se petrece la nceputul lunii mai, nceputul lunii, iunie. Acuplarea este variabil , actul putnd dura de la 15-20 minute la una dou ore. Gestatia are o durat determinat de temperatura mediului. n natur acest proces dureaz la Vipera aspis ntre 97-133 de zile, iar la Vipera berus ntre 85-121 zile. n acest timp femela asa cum s-a mai spus caut locuri nsorite unde st nemicat timp ndelungat. Propor ia de femele gestante la o popula ie de viper aspis este de 34% iar la o popula ie de viper berus este de 50%. n unele regiuni nordice, acest procent poate fi i mai mare. Condi iile de mediu nu ac ioneaz asupra num rului de pui si nici asupra greut ii puilor, ci numai asupra duratei de gesta ie si a perioadei dintre gestalii. Femelele europene de vipere si rezerv un an pentru vitelogeneza i gesta ie si un an sau doi pentru refacerea rezervelor de lipide.
21

Biologii au constatat c temperatura corpului unei femele gestante de viper este cu 2C mai mare dect a celorlal i indivizi. Naterea puilor are loc ntre sfritul lunii august si nceputul lui octombrie. Dup natere, puii sunt nveli i ntr-o membran pe care o ndep rteaz imediat. Num rul de pui depinde de specie, astfel Vipera monticola 1-2, Vipera ammodytes 9-10. Puii au majoritatea func iilor vitale, active imediat dup natere (excep ie f cnd func ia sexual ), iar rezervele lor de hran sub forma gr simii le confer acestora o autonomie de cteva luni de zile. Puii de viper . Mortalitatea puilor dup natere difer n func ie de greutatea lor. Din acest punct de vedere puii de Vipera ammodytes, n greutate de mai pu in de 5 g, au o mortalitate de 60%, pe cnd cei cu o greutate de peste 9 g au procentul de mortalitate dup natere, 0%. Odat veni i pe lume, puii de viper si ncep propria activitate independent de p rin ii or, c utndu-si propriul teritoriu. Dac naterea a avut loc toamna trziu, puii nu vor mnca dect n prim vara anului urm tor. Acesta este motivul pentru care greutatea la natere a puilor este determinant pentru supravie uire. Lungimea la natere este cuprins ntre 13-15cm. Coloritul si desenul dorsal este complet, puiul tiind s -si caute hrana i s o vneze. El posed capacitatea de a secreta venin, cu toate c acesta este la nceput n cantitate mic si mult diluat. Comportamentul puilor este dezinvolt, curajos, mic rile lor find rapide si neprev zute. Dac este deranjat, puiul ssie puternic. Asa cum s-a mai ar tat ciclurile de hrnire la juvenili, sunt mai dese dect la adul i, hrana jucnd un rol major n creterea si dezvoltarea acestora. Timpul de maturizare a unui pui de viper , pn ajunge la prima reproducere, este de 2-3 ani.
22

ADAPTABILITATEA N CONDI II DE CAPTIVITATE Se cunoate c reptilele au supravie uit marilor schimb ri climaterice, datorit posibilit ii remarcabile de adaptare. Aceste modific ri majore ale climei s-au produs totui, ntr-un interval mare de timp care nu a solicitat individul, ci specia. n concluzie, pentru men inerea n captivitate a viperelor trebuie creat un microclimat specific. Dup scopul propus; imitarea condi iilor de mediu natural n terrarii sau incinte de cretere este divers . O singura idee trebuie subliniat nainte de a dezvolta acest capitol si anume c orict ne-am str dui n a imita natura, rezultatul nu poate fi dect o copie, cu neajunsuri mai mari sau mai mici. Animalele sunt constrnse s -si modifice comportamentul, dar nu trebuie departe limitele naturale ale acestora. Deoarece majoritatea spatiilor de cretere artificial sufer cam de aceleai inconveniente, vom sistematiza acest capitol dup unii factori si unele elemente de mediu ce trebuie s intereseze pe cresc tor. Temperatura. n func ie de temperatur se deruleaz majoritatea activit ilor fiziologice ale animalului. Varia iile de temperatur , se desf oar pe trei perioade de timp: una anual (anotimpuri), una zilnic (ziua cald, noaptea rece) si una diurn (diminea a rece, la amiaz cald i seara rece). Deoarece reptilele au un sistem de termoreglare primitiv, limitele de temperatur trebuiesc ct mai riguros p strate. Suprimarea varia iei anuale de temperatur
23

altereaz : ciclul de hibernare, ciclul sexual, ciclul de n prlire. Vipera aspis pus s aleag ntre a-si petrece iarna ntr-un terariu cu condi ii optime si un terariu exterior cu ad post pentru hibernare, a ales hibernarea. Prin repetarea experien ei s-a ajuns la concluzia c in 85% din cazuri, animalul alege hibernarea. Viperele europene si ncep locomotia la 4C, digestia la aproximativ 20C iar activit ile specifice legate de reproducere se desf oar normal de la 20C.Sunt de remarcat anumite exigente proprii unor specii. Temperaturile din timpul zilei ajut viperele s -si ridice temperatura corpului pn la o anumit valoare, apoi r mne oscilant n jurul acestei valori pe tot parcursul zilei. Noaptea temperatura animalului scade, fiind cu pu in mai mic dect temperatura substratului. Temperatura joac un rol determinant n procesul digestiei. n prima zi dup ingerarea pr zii temperatura trebuie s fie de 32,4C (medie) si apoi aceasta trebuie s scad treptat pn la 30,5C, cnd stomacul este gol. Temperatura maxim suportat spontan este cuprins ntre 35-36,5C; peste aceast temperatur , viperele regurgiteaz hrana, pentru c altfel aceasta ar fermenta si ar conduce la moartea animalului. Majoritatea speciilor europene de vipere ncep s m nnce doar la 25C, singur Vipera berus accept hrana la 15C si o diger la 10C. Primavara n vederea desf ur rii n bune condi ii a ciclurilor sexuale (att la masculi ct si la femel ) este indicat s se men in o temperatur constant mai mare de 20C. Umiditatea. Acest parametru trebuie men inut ntre 60-80% si de el depinde starea generala de s n tate a animalului. O umiditate anormal provoac o n prlire
24

discontinu si conduce n timp la diferite boli. Din acest punct de vedere reptilele sunt rezistente si pot suplini lipsa umidit ii atmosferice prin folosirea vaselor de ad pat. Iluminarea. Lumina nu este absolut necesar . Lahr nire func ia de orientare c tre prada este preluat de sim ul olfactiv i de aparatul Jacobson. n zilele cand viperele se nsoresc practic ele folosesc numai radia ia termic , fiindu-le indiferent radia iile din spectrul vizibil. Este tiut de alt fel c reptilele n general au sim ul v zului destul de slab. Substratul. Numim substrat materialul pe care l aez m n interiorul terariului ca astemut. Chiar dac n organiz m un substrat care s semene cu cel de pe care am recoltat animalul, totui este bine s respect m unele reguli. La n prlire, erpii, n general se ajut de elemetele de decor pe care le g sesc n apropiere. Un spa iu care este lipsit de pietre sau un substrat pe care nveliul animalului nu ader , poate influen a n prlirii. De asemenea trebuie avute n vedere i m surile de zooigien (c r irea fecalelor, de exemplu) care nu pot fi puse uor n practic n cazul unui substrat necorespunz tor. Este bine s se foloseasc pietriul de ru, nisipul de ru i cu precau ie, talazul de brad care de multe ori se aga de oarecele dat ca hran , mpiedicnd ngurgitarea acestuia.

25

AMENAJAREA UNEI CRESC TORII DE VIPERE 1.AMPLASARE I DOTARE Amplasarea spa iului de cretere. Zona n care se poate amenaja o cresc torie de vipere n vederea colect rii veninului acestora, trebuie aleas n concordant cu scopul propus si innd cont de tot complexul de factori de ordin general i local. Pentru o bun ncadrare de ansamblu si pentru asigurarea microclimatului corespunz tor, este necesar s se ia n considerare factorii de ordin topografic. Pentru realizarea acestui deziderat, cresc toriile de vipere se vor amplasa ct mai izolat de localit i. Cresc toria trebuie s aib posibilit i de acces cu mijloace auto. Alimentarea cu energie electric a cresc toriei permite utilizarea aparaturii necesare procesului de produc ie. Dimensionarea cresc toriei trebuie s fie n deplin concordan cu volumul de munc ce se va desf ura n el pe tot parcursul anului. nc lzirea spa iului este una din cerin ele de baz pentru buna desf urare a activit ii zilnice n camera de cretere a oarecilor, a viperelor, de reproducere a acestora i n spa iul unde se face extragerea i prelucrarea veninului. Sistemul de ventila ie trebuie prev zut cu filtre pentru a nu permite vehicularea. n laborator a agen ilor patogeni. Materialele de construc ie, mai cu seam acelea din interiorul laboratorului, trebuie s permit o sp lare i dezinfectare, uoar . Prin construc ie, cresc toria trebuie s aib cel pu in trei zone de activitate: spa iul de cretere a oarecilor, spa iul de cretere a viperelor i spa iul de extragere i
26

prelucrare a veninului. Compartimentele si dot rile aferente depind de volumul zilnic a activit ii precum i de num rul de vipere. Instala ii. Instala iile sanitare sunt compuse din chiuvet pentru sp larea cu ap a vaselor i instrumentelor utilizate. Iluminatul i, circuitele de alimentare cu energie electric se vor realiza astfel nct s se previn accidentele de munc i incendiile. n spa iul de cretere a viperelor se va elimina pe ct posibil utilizarea aparatelor alimentate prin cabluri i prelungitoare. Se vor optura g urile, fantele, cr p turile existente n pere i i n pardoseal . Se vor elimina spa iile de sub mobilier astfelnct animalele ce pot ajunge accidental pe sol, n nc pere s nu poat evada sau s se ascund . n spa iul de cretere se vor utiliza numai obiectele de mobilier strict necesare i dac este posibil acestea s fie suspendate de pere i. Ferestrele vor fi prev zute cu plase de protec ie iar pragurile uilor vor fi n l ate cu cel pu in 60 cm. nc perile se vor p stra nchise i se vor afia anun uri de avertizare att n interior ct i n exterior. Organizarea spa iului. Dup scopul urm rit (produc ie de venin, reproducere, expunere) spa iul trebuie s asigure animalului minimul necesar locomo iei. Viperele pot fi inute individual sau n comun. Deoarece pentru produc ia de venin, exigentele legate de eficient intr de cele mai multe ori n conflict cu preferin ele animalului, se opteaz pentru o densitate mare i o ntre inere uoar . Terariile din sticl cu suprafa a de 1, 2, 4, 6 m2 sunt bune pentru expunere si observarea activit ii de reproducere, dar ridic probleme de men inere a cur eniei. Terariile din sticl sunt casante i nu asigur o securitate corespunz toare.
27

Cutiile din plastic (plexic) au avantajul c sunt mai pu in casante, materialul putndu-se lipi, nefiind nevoie de rame din cornier terariul va deveni mai uor. Plasa montat lateral mpiedic observarea, ngreunnd construc ia, n schimb i confer un plus de securitate. Cutiile cu colturi sunt greoi de cur at si dezinfectat. Terariile mari sunt greu de stivuit. Din aceste considerente au rezultat solu ii tehnice mixte care r spund mul umitor cerin elor (vezi plana). Hrana. Un alt factor, important ce contribuie la men inerea animalului n condi ii artificiale este hrana. Meniul unei vipere chiar n condi ii naturale, nu este prea diversificat si de aceea nu, sunt multe posibilit i ceea modifica. Un alt aspect este faptul ca vipera i ucide prada nainte de a o consuma, prin nveninare, din acest punct de vedere, veninul este totodat o "amprent ", a individului. De. exemplu, un oarece muscat de o vipera devine "proprietatea" acesteia. Este posibil ca nveninarea s fie un stadiu preg titor al alimentului (deocamdat acest aspect poate fi privit ca o ipotez ). Cert este c prada este refuzat de alt individ, n afara celui care a muscat-o. O alt constatare, de data aceasta confirmat tiin ific este c propriet ile fizico-chimice ale veninului depind n mare m sur de hran . Viperele n captivitate pot fi hr nite cu oareci albi de cresc torie, oareci s lbatici, pui de hamsteri, pui de o zi de g in . ncerc rile de a hr ni viperele cu soprle, pui de broasc , ou de g in nu au dat rezultate. oarecii albi (albinosi) sunt o solu ie optim de hrnire deoarece aceste animale cu modific ri genetice induse voluntar de cercet tori, au un comportament blnd. Creterea n laborator a oarecilor albi va fi tratat ntr-un capitol separat.
28

Asigurarea cu apa. Apa este un element vital pentru orice animal. n condi iile naturale viperele si g sesc cu uurin apa; n captivitate aceasta trebuie asigurat de ngrijitor. Apa potabil este suficient de pur pentru a satisface exigentele viperei. O mic problem apare la distribuirea por iei si la nlocuirea apei st tute. . Vasul trebuie s fie uficient de stabil pentru ca animalul s nu-l verse n micare. n unele cresc torii am v zut t vi din plastic care au o buna stabilitate, n alt parte am v zut folosite pahare fixate de rama terariului. De re inut este faptul c apa trebuie schimbat de fiecare dat cnd ngrijitorul observ c animalul a transportat involuntar impurit i sau fecale n aceste vase. Confec ionarea terariilor. Terariile pentru vipere pot fi confec ionate din diverse materiale si n diferite modele, n func ie de scopul urm rit. n literatura de specialitate sunt date dou tipuri de terarii: unul de laborator, de dimensiuni mai mici (suprafa a de 0,25 - 0,50 m2) dotat cu instala ii de: nc lzire, iluminare, umiditate si aerisire si unul exterior (de 2 - 4 - 6 m2), cu pere ii de sticl si/sau plas de srm , amenajat ntr-un mediu care s imite condi iile naturale.

Terariu amplasat central

Terariu incastrat in perete

29

Terariu amplasat la un perete al nc perii

Pentru studiul nostru prezent m trei variante care au fost deja experimentate. Terarii confec ionate din P.A.L. de 18 mm grosime, de dimensiuni: L=50 cm, 1=50 cm. Fiecare terariu a fost dotat cu o lamp (reflector foto), care asigur cu ajutorul unui transformator cu cursor, prin intermediul unui bec normal de 40 W, o temperatur reglabil , ntre 15 si 33C; au fost folosite n cadrul Muzeului de tiin e Naturale Deva.

Substratul (nisip, pietri) a fost aezat pe o folie de plastic pentru ca eventuala umezire a lui s nu degradeze P.A.L.-ul n fiecare cuc exist un vas Petri cudiametrul de 15 cm, pentru a asigura necesarul de ap si umiditate n
30

interiorul terariului. Aerisirea se asigur printr-o serie de orificii, f cute n jum t ile superioare ale pere ilor cutilor (anterior si posterior). Accesul la animal se face prin intermediul unei ui, care corespunde cu jum tatea superioar a peretelui anterior, s-a ales aceast solu ie pentru ca terariile s poat fi suprapuse, economisindu-se astfel mai mult spa iu n laborator. Temperatura este verificat cu ajutorul unor termometre, care sunt instalate n interiorul terariilor. nregistrarea temperaturii si a umidit ii n terarii se face cu ajutorul unui termohidrograf, care poate fi instalat n interiorul cutilor. . O alt variant , aplicat , n cadrul cresc toriei experimentale din Vistea - jude ul Cluj, const din bazine avnd h = 100 cm ,L = 200 cm i l = 100 cm realizat din profil metalic cu pere ii din sticl si proteja i cu plas metalic la exterior. Capacele au fost realizate tot din profil metalic, fiind montate pe un sistem culisant pe role. Suprafa a de asejare a fost realizat din tabla, peste care s-a aezat un substrat format din pietri si roci de calcar. nc lzirea s-a realizat cu l mpi tip foto aezate pe trepiede nalte de 30 cm si echipate cu becuri normale de 40-60 W. n interiorul acestui spa iu pot fi crescute cca. 30-35 de vipere. Vasul de-administrare a apei const dintr-o tav din material plastic de dimensiuni 25/40/3 cm. Hr nirea viperelor se face n comun, la perioade regulate de timp. Avantajul metodei este c animalele au spa iu suficient pentru locomo ie, i pot alege o zon de temperatur corespunz toare, dar exista si un dezavantaj prin faptul c nu mai poate fi f cut o urm rire individual a viperelor.
31

A treia variant , experimentat ; n Braov, const din baterii de cretere individual a viperelor. Animalele un fost izolate n cutii confec ionate din material plastic avnd capacele din plexic transparent. Suprafa a de aezare de 255 cm2 fiind rotund , permite animalului s ia o pozi ie comod . n cutie se aeaz un substrat de nisip sau talaj de brad si un vas mic cilindric fixat de cutie printr-o br ar pentru apa. Cutiile se aeaz n l zi confec ionate din PAL gros de 2 cm, pe dou rnduri, sub ele aezndu-se rezistente electrice , de mic putere si cu o suprafa , radiant mare. Aceste rezistente au fost confec ionate n laborator si au fost calculate nct s se nc lzeasc pn la o temperatur maxim de 35C, n regim continuu de func ionare. ntr-o lad cu dimensiunile 122/480/430 cm se pot aeza pn la 20 de cutii. Pentru controlul riguros al temperaturii am folosit un termostat electronic care a permis reglarea acesteia cu o tolerant de +/- 0,5 C. Avantajul acestei metode de cretere este c permite o observare individual a viperelor si o ntre inere bun a spatiilor, dar exist si un dezavantaj prin faptul c metoda implic mult manoper pentru ntre inere.

32

2.APARATE, DISPOZITIVE SI INSTRUMENTAR Instala ia de ambalare n vid. P strarea veninului, dup ce acesta a fost uscat, este bine s se fac n fiole din sticl nchise sub vid si care se eticheteaz corespunz tor. Aceast instala ie se poate ast zi procura relativ uor interesndu-ne la agen ii economici care utilizeaz acest procedeu n tehnologia lor. Majoritatea ntreprinderilor de medicamente au n dotare astfel de instala ii. De asemenea, industria alimentar utilizeaz frecvent astfel de procedee. Instala ia de uscare a veninului n mod curent, uscarea veninului se poate efectua absorbind apa, prin procedee chimice, la temperaturi sc zute. Este de remarcat faptul c probele de venin analizate de c tre I.C.C.F Bucureti si a c ror rezultate le prezent m n acest material, au fost uscate la temperatura de 25C printr-un procedeu chimic si apoi p strarea s-a f cut ntr-un frigider obinuit. Liofilizator. Acest aparat permite uscarea veninului prin tehnica vidului, conferind, produsului calit i superioare. n principiu veninul este transformat din stare lichid n stare solid prin evaporarea apei datorit sc derii temperaturii punctului de fierbere ntr-o instala ie de vidare. Congelatorul. Men inerea caracteristicilor veninului timp ndelungat, depinde de existenta n laborator a unui congelator capabil s coboare temperatura cel pu in pn la 0C. In acest congelator se mai p streaz si serul antiviperin pe care-fiecare cresc torie trebuie s -l posede. Etuva. Pentru extragerea veninului si prelucrarea acestuia sunt necesare vase sterile . Realizarea steriliz rii sticl riei ntr-un laborator cu volum redus de activitate, o simpl oal de presiune si o etuv sunt suficiente.
33

Balan e si vase de m surat. Pentru cnt rirea veninului trebuie folosit o balan de mare precizie. Substan ele n stare lichid se por ioneaz cu ajutorul vaselor de m surat din sticl sau din material plastic. Ele pot fi de diferite forme si m rimi. Printre acestea se pot men iona: sticlele, carafele, vasele Erlenmeyer, cilindri, pahare Berzelius, eprubete, pipete, siringi gradate. Dispozitiv electronic de termostatare. Cei care au cunotin e de electronic si pot concepe singuri un termostat care s satisfac exigentele de nc lzire a spatiilor de cretere a viperelor. Complexitatea acestor scheme poate pleca de la utilizarea a trei tranzistori si pn la folosirea unei scheme bazate pe un microprocesor. n acest caz, pe lng func ia de baz , aceea de a men ine o temperatur constant ntr-o incint , se pot monitoriza mai multe puncte de citire a temperaturii. Este posibil s se introduc praguri de alarmare si avertizare i chiar se pot crea electronic cicluri diurne, zilnice si anualele temperatur . Noi am ob inut rezultate mul umitoare (o mortalitate anual de sub 5%) cu o schem elementar de termostat pe care o prezent m si n acest material. Nu trebuie neglijat nici comer ul cu astfel de aparate care pune la dispozi ie o diversitate de termostate cu afisaje electronice de temperatur , care mai de care mai sofisticate; inconvenientul r mne pre ul. B t herpetologic folosit n teren. Un mner de lemn de 40 - 50 cm. , n vrful c ruia este pus o srm de otel dreapt , lung de 30-40 cm., iar pe ultima por iune (8 10cm) ndoit n unghi drept. Peste crligul din srm este indicat s se aeze un tub din PVC sau cauciuc, pentru a atenua zgomotul (pe stnc ) si pentru a proteja animalul. B t herpetologic folosit n laborator. n realitate este o tij metalic cu diametrul de 5 mm i n lungime de 450 mm, cu cap tul ndoit ca i la b ul utilizat n teren. La
34

cap tul de prindere se ataeaz un mner scurt din lemn. Acest instrument este mai uor de manevrat si folosete la fixarea animalului pe masa de lucru. Pensa herpetologic mic . Se aseam n cu o pens chirurgical cu o lungime de 200 mm i cu capetele bra elor turtite pe o lungime de 50 mm. Acest instrument se folosete pentru imobilizarea viperelor cu dimensiuni mici, a puilor si a juvenililor. Pensa de teren. Lungimea acesteia este de 450 mm, i spre deosebire de pensa mic are capetele ndoite ntr-un unghi de 45 fat de planul bra elor. Acest unghi permite fixarea animalelor n teren cu mai mult uurin f r s ne aplec m. Pensa de laborator. Are o lungime de 320 mm , capetele de fixare ndoite la un unghi de 45 dar si r sucite fa de planul bra elor cu un unghi de 90. Acest instrument este foarte des utilizat pentru fixarea animalului pe masa de lucru, permitindu-ne apoi prindera acestuia cu mn . Penseta mica. Este utilizat , pentru diferite opera ii de lucru cu puii, pentru cur at, resturile dup n prlire, sau, de exemplu, atunci cnd trebuiesc extrai col ii care se mai rup n timpul opera iei de "mulgere". Lungimea pensetei este de 120mm. Penseta mare. Are o lungime de 180 mm si este folosit la prinderea oarecilor. Deoarece uneori este necesar s se stimuleze interesul viperei pentru hran , cu acest instrument ngrijitorul poate balansa provocator oarecele pn cnd vipera l muc . 3.ALC TUIREA BIOBAZEI DE VIPERE Colectarea viperelor din teren. Deplas rile n vederea colect rilor trebuiesc f cute n grup de cel pu in dou persoane. Manevrarea animalelor proasp t capturate
35

fiind dificil pentru o singur persoan . Materialele necesare recolt rii sunt: saci de pnz groas , pense de teren, b herpetologic. Persoanele trebuie s poarte nc l minte adecvat : bocanci de munte sau cizme de cauciuc. Una din dificult ile n ceea ce privete recoltarea viperelor, const n identificarea biotopurilor specifice si a perioadei optime pentru recoltare. Referitor la biotipurile specifice, trebuie s amintim c pe un masiv calcaros, viperele se vor g si cu preferin n p r ile expuse spre sud, iar n num r mare,doar n locurile ferite de vnt. n majoritatea cazurilor acestea coincid cu locurile de hibernare. n ceea ce privete perioada optim pentru recoltare, putem afirma c dup ieirea din hibernare, avem cele mai mari anse, pentru c dei sunt sl bite, ele vor ncepe s m nnce imediat. n apropierea locurilor de hibernare, am reuit s colect m 12 exemplare, pe o suprafa de 25 m p tra i, n 4 ieiri consecutive. Lipsa vegeta iei este un avantaj mare pentru noi, ntruct le putem descoperi mult mai repede. Perioada de reproducere (aprilie - mai), este caracterizat la vipere prin deplas ri n teren n c utarea partenerului, urmate de acuplare. Dei am efectuat multe ieiri n teren n aprilie - mai 1990 (Turnu Severin , Moldova Veche , Pescari - jud. Caras - Severin , Govajdie, Balsa ,Cheile Crivediei, Mun ii Retezat , jud. Hunedoara), nu am reuit s colect m dect pu ine exemplare ntr-un singur loc, la Balsa n nite chei foarte abrupte , din calcar, am reuit s cuprindem o aglomerare de 5 vipere ( patru masculi si o femel ), aduna i pentru mperechere. Dup aceast perioad , n care nu prea se hr nesc, viperele ncep s vneze intens , pentru a-i putea reface
36

rezervele de lipide . Femelele sunt cele mai des observate, pentru c stau mai mult la soare, unde gesteaz . Colectarea propriu-zis const din : imobilizarea animalului cu b ul herpetologic, direct cu pensa (n acest caz: ct mai aproape de cap ) sau poate fi prins de vrful cozii (cu aten ie) pentru a nu se ntoarce s mute. Apoi va fi pus ntr-un loc mai accesibil, potec , drum sau loc drept. Aceasta manevr , se face cu mna ndep rtat de corp si miscnd-o ncontinuu, pentru a dezechilibra, animalul, care altfel poate musca. Urm toarea,etap este imobilizarea capului, care se face cu ajutorul pensei, cu multa aten ie , pentru c vipera poate s ri s mute. n sfrit, odat imobilizat capul, animalul nu mai prezint pericol, putnd fi prins cu mna, imediat de dup cap . O greeal de c iva milimetri l poate costa viata pe cel care nu se conformeaz , pentru c vipera are gtul foarte mobil, col ii veninoi si poate foarte uor s mute de deget. Odat prins de dup cap,ea poate fi studiat si pus n sacul de pnza care fiind de culoare nchis o tine n ntuneric si ea nu va musca. Poate rezista f r ap cteva zile, dac temperatura este sc zut , iar f r hran , cteva luni de zile. Lucrul cu viperele. ntre inerea viperelor nu necesit un efort att de-mare ca n cazul oarecilor. Odat asigurate condi iiie de mediu, este necesar hr nirea lor n func ie de dimensiunea, starea fiziologic i apetitul fiec rui individ. De exemplu, nainte de n prlire, animalul refuz hrana, pe cnd, n primele zile dup n prlire este foarte lacom si nghite imediat oarecele. n perioada de reproducere, de asemenea nu prea m nnc . La puii de viper si la indivizii tineri este necesar s li se asigure o hran corespunz toare dimensiunii lor (pui mai mici au mai mari de oareci).
37

ndep rtarea excrementelor din fiecare cuc se face prin punerea animalului ntr-o alt cutie nchis . Manevrarea animalului se face cu ajutorul b ului herpetologic sau cu mna nm nusat , cu precau ie, f r a-l brusca. Pentru extragerea veninului este nevoie de dou persoane: una prinde animalul de dup cap si cu cealalt mn l pune s mute cu col ii veninoi ntr-o eprubet sau un alt vas de sticl . Cealalt persoan tine de corpul animalului pentru a nu se zbate. Extragerea veninului presupune masarea glandelor veninoase dinspre napoi spre nainte, cu degetul mare si cu cel ar t tor. O mic neaten ie poate determina schimbarea pozi iei capului animalului care, avnd col ii scoi (si putndu-i mica independent), poate destul de uor s mute degetele celui care extrage, veninul

Imunizarea natural . n toate cazurile n care se manevreaz viperele, este necesar s se lucreze cu foarte mare grij f r a se face mic ri brute sau a le lovi. Unele dintre ele, din fericire un procent sc zut, ramn agresive mult timp dup capturare. Pn n prezent nu exist ser antiviperin ,n ar si o muc tur poate fi fatal . Singura modalitate de a prentmpina o eventuala nveninare a fost
38

aceea c personalul care lucreaz direct cu animalele s se lase muscat; la intervalul de 6 luni, de pui de viper nou n scu i sau de cteva luni. Este cunoscut n literatura de specialitate aceast practic , dar nu o recomand m. S. Bruno consider (Retili d'ltalia, 1977 ) c sunt necesare 7-15 doze pentru ca un individ s devin imun. n cadrul laboratorului una dintre persoane a fost muscat de un adult de viper ammodytes; avnd la activ 5 muc turi de pui a aceleai specii; a sc pat f r prea mari urm ri (o zi spitalizare, datorit exigentei medicilor de a o tine sub observa ie, pentru c ser antiviperin nu aveau). Mna mucat sa umflat, pn la um r, au ap rut unele simptome generale (grea , v rs turi, transpira ie) care au disp rut a doua zi. Raportul cu omul. Povetile, supersti iile, frica si ignoran a manifestat de popoarele occidentale si n special cele de origine latin , fa de vipere, justific abundenta tratatelor referitoare la acest subiect. n general erpii, sunt considerate n Orient, simboluri falice de virilitate, sau prudent , n elepciune, nemurire transcendent , etc. Uneori vipera este mncat pentru a fi dobndit imunitatea mpotriva veninului ei. Medicina homeopat utilizeaz frecvent venin de viper , n special de Vipera aspis, n dilutii de la 1/100 (sau mai mici), contra epilepsiei, hemoragiei la menopauz , cangrenelor, ulcerelor, anginei difterice, icterului, hemofiliei, pneumopatiilor, etc : Veninul de viper ammodytes a fost experimentat cu succes contra holerei, tetanosului, leprei, elefantiazisului etc.

39

4.ALC TUIREA BIOBAZEI DE OARECI n vederea alc tuirii biobazei de oareci sunt necesare urm toarele: animale vii, (care pot fi procurate de la Institutul V. Babes din Bucureti si de la Institutul de Igien Cluj Napoca), borcane cu diametrul de 25 cm si cu n l imea de 30 cm, talas, rumegu de conifere, procurat de la atelierele de tmpl rie si hran pentru oareci. Comportament. oarecele este un animal activ la ntuneric, chiar dac ciclurile unei zile de ntuneric si lumin sunt artificial inversate. El i va petrece o parte din timp f cndu-i toaleta. Acesta trebuie considerat comportamentul lui normal si nicidecum o consecin a infest ri cu ectoparaziti. Stresul rezultat din deranjarea animalelor pentru a fi prinse, sau cnd animalele se bat ntre ele, influen eaz negativ asupra ritmului biologic de cretere. Manifest rile agresive pot ap rea fie ntre doi masculi sau doua femele ct si n cadrul cuplurilor de diferite sexe. De regul masculii se ncaier n prezenta femelelor aflate n c lduri, dar si femelele, mai ales cele cu pui, introduse n aceeai cuc , se bat adesea ntre ele destul de aprig. De asemenea femelele, se arat mai linitite cnd sunt gestante si mai fricoase cnd se afl n perioada de lactatie sau nainte de f tare. relativ repede dac oarecele se adapteaz temperatura nc perilor, lumina, linitea, aternutul si hrana sunt n limitele corespunz toare si se men in astfel mereu constante. Monta, ges atia si f tarea. Monta poate avea loc n grup, sau individual. Astfel, unii autori recomand tipul de monta n grup de doua trei femele si un mascul, care sunt
40

introdui ntr-un borcan. Aici .se men in 9 zile, respectiv dou cicluri oestrale, dup care femelele se separ n cte un borcan de maternitate, iar masculii se folosesc pentru alte monte. Gestatia la femel dureaz ntre 15-17 zile, de regul 16 zile. Prezenta fetusilor n uter poate fi sesizat prin simplu examen clinic (vizual) sau prin palpare ncepnd din a 7-a zi dup mont . n orice caz, n a 9-a zi fetusii se simt la palpare fiind bine dezvolta i, iar abdomenul femelei este mult m rit. Actul f t rii se realizeaz n circa 30 de minute, ori mai mult. Expulzarea fetusilor se produce ritmic, la intervale scurte, de cteva minute, timp n care femela si aranjeaz culcuul din talas si se adap din cnd n cnd. Num rul puilor nou n scu i difer , fiind de 4 -10 la o f tare. Femela r mas f r pui intr n c lduri n cel mult 4-5 zile. Creterea si n rcarea puilor. Puii nou-n scuti ai oarecelui sunt depui n culcu de mama lor, care i adun cu gura de prin diferite locuri ale borcanului. La aceast vrst ei nu au pr pe corp, ochii sunt lipi i, dar se ntrez resc ca dou pete sub pielea transparent . n a 8-a zi p rul ncepe sa creasc pe corp pentru ca dup 14 zile blana s fie format . Tot acum le apar ochii si li se poate determina sexul; masculii prezint testicule sub forma unei pungi bilobate sub coad , iar femelele, dou rnduri de puncte albe pe abdomen care indica locul viitoarelor mamele. S-au semnalat cazuri cnd femela si-a mncat puii n perioada de al ptare, n special n primele dou s pt mni. Se pare c acest lucru se datoreaz unor st ri patologice, deficiente n al ptare etc. Dup 15 zile puii devin vioi si atunci cnd sunt lua i n mna sunt destul de greu st pni i, c ci se zbat si adesea alunec printre degete, s rind n gol f r nici o precau ie.
41

n rcarea are loc de regul , la 24 - 25 de zile ( uneori si mai trziu ) cnd puii se separ complet de mama, fiind introdui n spatii separate de cretere pentru tineret. Apoi, dup 4 -5 zile, femela intr n c lduri si se d la mont . EVOLU IA CRETERII N GREUTATE A OARECELUI la natere.......................................................................1,5g la 4 zile......................................................................... 2,2g la 7 zile........................................................... ..............2,9g la 19 zile...........................................................................8g la 25 zile ............................................. .......................12 g la 30 zile........................................................................22 g la 40 zile........................................................................27 g la 50 zile........................................................................33 g mperecherea animalelor b trne ntre ele a dus n multe cazuri la gestatii aparente si adesea condi ionate, cu rezultate slabe (34%), ca urmare a tulbur rilor n con inutul hormonal. mperecherea femelelor tinere cu masculi b trni este cea mai nerentabii (26% fecunditate). Dimpotriv , mperecherea femelelor b trne cu masculi tineri ridic propor ia fecundit ii la 53%. Cele mai bune rezultate le asigur nmul irea oarecilor tineri ntre ei (58%). De regul , oarecii masculi se men in n stare de procreare pn la vrsta de 1,5-2 ani, dei s-au semnalat cazuri de monte reuite si dup vrsta de 2 ani, evident ca excep ii. Lucrul cu oarecii de laborator. ntre inerea oarecilor de laborator const n asigurarea hranei, temperaturii si cur eniei lor. Hrana este administrat odat la 24 ore si nu necesit manevrarea animalelor. Temperatura, pe timpul iernii se poate asigura cu ajutorul unei sobe de teracot . Cur enia este asigurat prin
42

schimbarea stratului de talas periodic (odat la 4-6 zile ), urmat de sp larea si dezinfectarea fiec rui borcan. Este necesar ca puii n scu i s nu fie atini de ngrijitor, pentru c femelele nu-i vor mai ngriji. Un pui ajunge la reproducere n 2 luni. VENINUL, PRODUCERE SI VALORIFICARE 1.APARATUL VENINOS Din ii si aparatul veninos. Maxilarul, fiind legat mobil de osul prefrontal, de fiecare dat cnd arcul format din osul transvers si pterigoid, se deplaseaz nainte, execut o rota ie n jurul propriei axe, determinnd erec ia dintelui. Acesta formeaz atunci cu palatinul, un unghi drept sau optuz, si iese n afara extremit ii interioare a botului. Cnd arpele nchide gura, maxilarul descrie o micare de rota ie n sens invers si dintele revine la pozi ia ini iala, asezndu-se de-a lungul palatinului. Din ii viperidelor sunt acoperi i cu un: strat gros de smal si nu sunt implanta i n alveole separate ci suda i cu osul. Rareori pe maxilar se g sete un singur colt, n mod normal se pot observa 2, 3, sau chiar 4 col i, din care primii sunt func ionali, iar ceilal i, din ce n ce mai mici dinspre fat nspre spate sunt destina i ai nlocui pe primii. Chiar si din ii care n timpul prinderii si ingestiei pr zii se rup si se desprind de os cu relativ uurin , pot fi substitui i. O ramifica ie a mucoasei bucale formeaz n jurul coltului veninos o teac , o membran , care l mascheaz n parte. Aceast teac este destul de mare pentru a acoperi tot coltul veninos atunci cnd acesta este n pozi ie de repaos, de-a lungul palatinului. n aceast teac se termin canaliculul care provine de la glanda cu venin, si veninul poate, f r a
43

exista pericolul, de a se amesteca cu saliva s p trund n canalul coltului veninos si de aici n rana. La viperide trecerea veninului din canalul glandei n cel al dintelui veninos se produce perfect datorit tensiunii la care este supus membrana n jurul dintelui veninos cnd acesta se afl n erec ie. Musculatura si glanda veninoas . Glanda veninoas , care se g sete ad postit aproape complet n faza postorbital este men inut n situ n unele ligamente: ----cel mai puternic, de ligamentul superior care, f cnd parte din fata intern si superioar a glandei este prins de articula ia osului p trat cu squamesal; ----de ligamentul posterior care unete extremitatea posterioar a glandei cu articula ia p tratului cu mandibula. ----de ligamentul anterior care, trecnd pe deasupra canalul glandular, se unete cu osul posterior frontal si cu fata anterioar si: extern a maxilarului. Osul pterigoid se divide, n partea,anterioar n dou ramuri: una de care se fixeaz sub maxilar si alta care se nfige n partea extern i inferioar , sub membrana coltului veninos. Osul temporal anterior, este divizat n dou : o parte care: comprim , curbat si una dreapt . Prima, contract fata interna a glandei si o preseaz de la interior spre exterior (dei func ia sa principal este de a'ridica mandibula ), adoua dimpotriv exercit o presiune asupra ntregii suprafe e a glandei, si are deci un rol foarte important n mecanismul de inoculare a veninului. Glanda cu venin. Aceast gland are o form aproximativ triunghiular si ocup partea posterioar si lateral , g sindu-se n spatele si dedesuplul ochilor. Este nconjurat de un strat de esut conjunctiv, este enervata de ramura maxilar a nervului trigemen si are leg turi strnse cu musculatura. Acinul este de obicei mai nalt spre mijloc
44

si se restrnge brusc spre partea anterioar , devenind sub ire si formnd un canal excretor care se continu pn la baza col ului veninos, unde se deschide printr-o singur pereche de pori. Glanda este constituita din lobi subdivizati n lobuli care la rndul lor sunt separa i unii de al ii prin septuri destul de sub iri. mpreun , aceste elemente dau glandei aspectul interior al unui canal lung, aproape cilindric. Tubulii glandulari sunt foarte ramifica i, iar lumenul lor este acoperit de un epiteliu, constituit dintr-un singur strat de celule, care produce veninul; de fiecare dat cnd aceste celule si completeaz secre ia, sunt nlocuite de celule noi. Caracteristica glandei cu venin la Viperide este umfl tura care se g sete n partea distal a conductorului n apropierea punctului de eliminare, la baza coltului veninos. Aceast umfl tur care a fost incorect denumit camera de rezerv a veninului, este format n partea anterioar , din celule mucoase, si n cea posterioara din tuberculi, al c ror epiteliu se aseam n cu cel al celulelor excretoare cu care este n comunicare. Veninul, produs de celule, epiteliale ale tubulilor, este nmagazinat n lumenul diferitelor conducte colectoare situate n, spatele glandei mucoase. Aceasta gland are probabil, o func ie valvular . Glanda cu venin a viperidelor este deci de tip mixt: seroas , seinul (glanda principal ) si mucoas (glanda secundar umfl tura caracteristic ). Mecanismul muc turii si inocularea veninului n condi ii fiziologice optime , Viperidele iau o pozi ie de ap rare care const ri a men ine corpul ct mai adunat, capul n pozi ie ridicat si cu prima parte a corpului dispus n "S" aproximativ orizontal . Cnd o viper se arunc s mute printr-o micare fulger toare , aceasta se produce nu
45

numai prin intermediul contrac iei muchilor depresori ai mandibulei care deschid larg gura ei , ci si prin contractarea muchilor protractori ai,palatului, prin care este determinat deplasarea nainte a arcului pterigo-palatino-transvers deplasare care provoac micarea de rotire a maxilarului n jurul prefrontalului si erec ia col ilor veninoi. Tensiunea puternic a membranei , care face s se uneasc cele dou canale, cel al dintelui si cel al glandei, face ca mecanismul de injectare a veninului la Viperide s fie mai perfec ionat dect la toate celelalte familii de erpi veninoi . Veninul este injectat sub presiune prin ac iunea muchiului temporar anterior care apas puternic pe fiecare parte a seinului. Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce n mod automat, n timpul coborrii mandibulei, ci doar cu voin a animalului, care poate deschide larg gura, f r sa ridice col ul veninos ntreaga faz de atac muc tura si introducerea veninului se producem aproximativ 1/40 dintro secund . 2.VENINUL Primele note despre veninul Viperidelor europene au fost g site la medicul grec Kikandros din Colofone ( Kojophon actualul Degirmendere n Lybia, Asia Mic , prin anii 200 -130 .e.n.), care le-a transmis prin lucrarea sa Theriska e Alecsipharmaka. Dintre cercet torii care au efectuat cercet ri n ultimii ani, n acest complex domeniu al veninului erpilor si n special al viperidelor, amintim: D.A. Bellairs, C.Bruno, P.Boquet, J.Detrait, R.Duguy, L.Donatelli, G.Livres, C.J.Hanut, E.Kochva, N.Muic, G. Mangili, M.Marcacci, C. si M. Phisalix, E.Pozio, A.Sella, H.Schlossberger, G.Schwick, H.W.Raudonat, T.Reuss si mul i al ii.
46

O pic tur de venin poate fi recoltat din vrful coltului veninos al animalului viu, dup ce glanda este comprimat dinspre napoi spre nainte . Veninul este un lichid limpede de regul incolor, inodor, cu gust uor acid, foarte vscos, care se usuc rapid la temperatura camerei. Dup ce este uscat, este par ial solubil n ap distilat si complet solubil n ser fiziologic. Veninul n solu ie, oricare ar'fi concentra ia, se altereaz rapid. Pentru a nu-si pierde propriet ile este necesar s fie liofilizat (uscat,sub vid) n acest mod poate fi p strat timp ndelungat, chiar ani de zile, f r , ca ac iunea temperaturii sc zute sau ridicate s -i modifice calit ile. Cu privire la compozi ia chimic , se tie c veninul are un con inut ridicat de protein . Aceasta constituie de fapt 90-92% din greutatea uscat (dup colectarea veninului din glanda, con inutul de ap . este de aproximativ 70%, la Vipera ammodytes), restul este reprezentat de compui chimici de natur neproteic , n special cu fosfor si de ioni metalici si nemetalici. Analiza componentelor anorganice a veninului la mai multe specii de vipere, printre care Vipera ammodytes si Vipera aspis, a demonstrat prezenta unei cantit i crescute de sodiu, n raport cu alte elemente care exist n cantit i mult mai sczute: Ca 10-1 %, Zn si Mg de la 10-1 la 10-2 %, P 2x10-2 %, Si 10-2 %,.Cu de la 10-2 la 10-3 %, Ag 10-5 % . Studiul analitic al diferitelor frac iuni, facilitat de folosirea tehnicilor moderne si perfec ionate (electroforeza, qromatografie, filtrare pe gel de dextroz etc.) a permis identificarea unui mare num r., de enzime care sunt responsabile de ac iunile toxice ale veninului.
47

Putem spune c efectul veninului asupra organismului este deosebit de complex, fiind rezultatul ac iunii concomitente a diferitelor principii active. Un simptom determinat poate fi datorat, nsum rii diferitelor actiuni. De exemplu, sc derea presiunii arteriale sistolice, care ini ial era atribuit ac iunii veninului asupra sistemului nervos, se datoreaz cu certitudine ac iunii directe asupra.miocardului cu eliberare de histazine . Veninul este n general, caracterizat prin ac iunea toxic asupra func iei unei structuri determinate, sau a unui organ; sau- aparat. O clasificare a veninurilor poate, fi f cut pe baza unor actiun.i specifice care, la rndul lor sunt legate de prezenta n: venin .arbifentelor substan e (vezi tabeiul). PRINCIPALII FACTORI TOXICI SI ENZI.MATICI IDENTIFICA I LA VENINUL A 4 SPECII DE VIPER Proteine active v.aspis v.berus v.ammodites v.ursini din venin Neurotoxine nu da da nu Factori da da da da hemorogici Fosfolipaze da da da nu Hieluronidaze da da da nu Acceleratori da da nu nu coagulare sange Inhibitori da da nu nu coagulare sange a) neurotoxine termen care definete to i acei factori capabili s provoace perturb ri ale sistemului nervos. Acestea se caracterizeaz prihtr-o ac iune complex , fiind cel mai adesea compromis activitatea diferitelor organe mai ales a cerebelului, bulbului, mduvei spin rii si
48

cortexul cerebral, avnd ca urmare perturbarea posturii, deglutiei, mobilit ii voluntare (parez sau paralizia muchilor) si a func iei centrilor bulbari, n special al celui respirator; b) hemolizine, care pot provoca hemoliza prin ac iunea asupra complexelor lipoproteice ale tromei eritrocitare, hemoliza care se pare c survine n doi timpi: la nceput factorul hemolitic al veninului ac ioneaz asupra lecitinei (ransformnd-o n lizolecitin, substan puternic hemolitic, apoi lizolecitin ac ioneaz asupra stromei, distrugnd integritatea structural a acesteia si elibernd astfel hemoglobina din eritrocite; c) proteolizine, substan e care provoac diferite simptome, fie local, la locul muc turii (eritem intens si foarte dureros, b ici hemoragice, necroze care pot cuprinde pielea si esutul subcutanat si dureri musculare);'fie generale prin eliberarea, n urma degrad rii proteinelor, a unor produi de degradare, ca bradichinin, histamin si substan e histamin.omimatice sau n sfrit, prin leziuni ale capilarelor, cu formarea de mici focare de infec ie, hemoragice, n toate viscerele si sub piele (erup ie); d) cardiotoxine adic substan e care compromit n special activitatea inimii si n general activitatea aparatului, cardiovascular, provocnd hipotomie miocardic , hipotensiune accentuat , n raport cu cantitatea dozei de venin vasodilatare periferic , mai ales la organele n apropierea c rora s-a produs muc tura; ' e) coagulante si. anticoagulante, substan e care ac ioneaz asupra procesului de coagulare, accelernd sau inhibnd prin diferite mecanisme unele faze ale fiziologiei dinamicii coagulatorii (ac iune tromboplastinic , sau din contra, ac iune antitromboplastinic , ac iune trombinic). In
49

acest grup mai sunf.cuprinse.si substan ele dotate cu ac iune fibrinolitic . Se-n elege, astfel ra iunea pentru, care, ca urmare a unei nvenin,ri poate exista un cadru legat de accelerarea, procesului, de .coagulare sanguin (coagulare intravasal a fibrinogenului, care se depoziteaz n micrbcbaguli n capilare, n special n pl mni, sau la doze mari, coagulare masiv ) sau invers, un cadru legat de un sindrom hemoragie, prin ac iunea antitromboplastinic , asociat t cu.ac iunea proteolitic care lezeaz concomitent pere ii vaselor. f) substan e cu ac iune antigenic num rul enzimelor care se g sesc n veninul viperelor este foarte mare. Cele care se g sesc mai frecvent sunt: colinesterazet pseudocolinesleraze, lecitinaze sau fosfolipaze A, proteaze, esteraze, dipeptidaze, L amino-acido-oxidaze, dezoxiribonucleaze, ribonucleaze, fosfodiesteraza, fosfomonoesteraze, 5-nucleotidaze, hieluronidaze A. Aceste enzime elibereaz bradichinin si intervin n procesul de coagulare a sngelui. Veninul fiec rui arpe nu con ine concomitent toate substan ele enumerate si toxicitatea fiec rui venin se datoreaz cu siguran ac iunii combinate a ctorva dintre acestea. Nici o substan nu a putut fi considerat a fi responsabil de moartea individului, ci doar de un anume simptom (paralizie, hemolizin, etc). Prin ac iunea simultan a mai multor tipuri de substan e, efectul toxic al veninului se accentueaz direct sau indirect, sfritul fiind letal. Cantitatea de venin, n afar de dimensiunile glandei veninoase, n cadrul aceleiai specii, este n raport de activitatea fiziologic mai sc zut a animalului dinaintea momentului colect rii veninului. Deasemenea cantitatea
50

variaz cu dimensiunea arpelui, vrsta, sexul, habitatul, anotimpul, temperatura si depinde de pozi ia geografic ocupat n cadrul popula iei c reia i apar ine exemplarul respectiv. Se pare c popula iile care locuiesc n periferia arealului unei specii posed un venin mai activ si mai complex, de aceea este imposibil de a stabili cu precizie cantitatea de venin care poate fi dat de o specie. Toxicitatea veninului este de asemenea raportat la animalul care l primete si evident la calea de p trundere a acestuia .

STUDII FARMACOLOGICE SI ANALITICE PRIVIND VENINUL DE VIPER AMMODYTES Studiul s-a efectuat la comanda Nr.3317 din 16. 11. 2001 lansat de S.C. "VENOM PROD" S.R.L. c tre Institutul de Cercet ri Chimico-Farmaceutice Bucureti. n urma acestui studiu s-au tras unele concluzii privind calitatea produsului si s-a ob inut primul buletin de analize oficial la veninul de viper ammodytes n tara noastr . n continuare prezent m aceste rezultate: " S-a primit de la S.C.'VENOM PROD" S.R.L. o prob de venin:de viper pentru care s-au efectuat urm toarele studii: --toxicitatea acut ' --influenta veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de oarece --electroforez proteinelor n gel de poliacrilamid . Toxicitatea acut a fost.determinat pe oareci si obolani. S-au folosit oareci albi masculi, n greutate de 1822 g, c rora li s-au administrat intraperitoneal venin de viper n doz unic . DL 50, determinat pe baza probiturilor, cu ajutorul unui program pe calculator, a fost
51

de 1,88 mg/kg, cu limite cuprinse ntre 1,51 si 2,35 mg/kg. . S-a remarcat faptul c letalitatea' a ap rut n primele 24 de ore de la administrare si s-a manifestat pn la 48 de ore. La obolani, veninul a fost administrat intraperitoneal. S-au folosit obolani albi, masculi si femele, n loturi omogene, cu greutatea cuprins ntre 80 120 g. Intervalul de doze administrate a fost cuprins ntre 3,5 si 9 mg / kg. DL a avut valoarea 6,16 mg / kg, cu limite fiduciale cuprinse ntre 5,58 si 6,79 mg /kg. Si la obolani letalitatea s-a manifestat n general n primele 24 de ore de la administrare si nu a dep it 48 de ore. Animalele au fost inute sub observa ie 14 zile. S-au f cut observa ii, anatomo-patologice si s-au prelevat probe de organe pentru observa ii histo-patologice att la oareci ct.si la obolani. Observa iile s-au f cut la cteva minute de la administrare, la animalele, care au murit n primele 48 de ore si Ia animalele care au supravie uit dup perioada de observa ie de 14 zile. La animalele sacrificate dup 30 minute de la administrare se eviden iaz faza incipient a intoxica iei. Se observ prezenta sngelui n cavitatea peritoneal , iar participarea renal este remarcabil din primele minute ale inocul rii. La examenul microscopic, rinichii au prezentat capsula glomerular ngroat , tubii proximali cu distrofie vacuolar, multiple citonecroze pe tubii distali, cu necroza fibrinoid, frecven i cilindri hialino-granulosi si lumen vascular dilatat, cu rare hematii si cu mase hemoliz te. La nivelul ficatului s-a observat intumescent clar cu zone de'necroz fibrinoid , vasodilatatie intens , rare hematii n lumen si mas sanguin hemolizat .
52

La animalele moarte la 24-48 de ore se remarc un hemoperitoneu cu cheaguri in zona pelvian. Hemoperitoneul este prezent si la 14 zile de la injectare, cu depozite fibrino-hematice pe drep ii abdominali si capsulele organelor abdominale: ficat, rinichi, splina, vezicula seminal si prostat . Examenul microscopic a pus in evident urm toarele aspecte: --edem meningocerebral la 24 de ore, ce se estompeaz la supravie uitorii de 5-6 zile; --focare de alveolo-bronsiolit hembragic prezente la toate animalele, cu intensitate variabil Insa n func ie de doza administrata; --edem interfascicular miocardic; --ficat cu intumescent .tulbure, vasele porte dilatate, n lumen rare hematii, predomina serul sanguinolent, probabil datorit unui proces de hemoliz; --splin cu limfadenosinuzit catarai, cordoane Bilroth ngustate prin hiperplazia pulpei albe; --stomacul si intestinul prezint depozite fibrinoide, mucoas edematiat , submucoas cu marcat staz i elemente glandulare cu distrofie mucoid; --pancreas cu intersti iu edematiat, infiltrat cu limfomonocite, acinii edematiati, cu zone de necroz fibrinoid ; --rinichiul prezint edem si nicroze fibrinoide ale arteriolei glomerulare, predominant la glomerulii din cortical, distrofie si fibrinonecroze ale anselor renle, cilindri hialini hematici. La animalele sacrificate dup perioada de observa ie se contureaz aspectul de glumerulonefroz --testicolul prezint puternic staz limfo-spermatic si edem al celulelor spermatice .

53

n concluzie se poate .afirma c produsul testat a determinat aspecte cunoscute din cazuistica veninurilor. S-a urm rit efectul specific al veninului asupra rezistentei globulare a hematiilor de oareci. Pentru aceasta s-a injectat animalelor de experien , oarecilor albi masculi, n greutate de 20-22 g, doza de 1mg / kg corp. Administrarea s-a f cut intraperitoneal. n 21 de eprubete s-a ralizat o scal de dilutii dintr-o solu ie deNaCI, cuprins ntre 0,7 si 0,3%. n fiecare eprubet s-a ad ugat imediat dup recoltare o pic tura de snge venos. Eprubetele au fost agitate si apoi examinate la 3 si apoi la 24 de ore. S-a notat concentra ia primei eprubete care reprezint nceput de hemoliz si prima eprubet la care nu se mai observ sediment de eritrocite (la care hmoliza a fost total ). Media rezultatelor ob inute a fost de 0,5% NaCI pentru hemoliz par ial si 0,44% pentru hemoliza total . Valorile normale, ob inute pe animale netratate, au fost de 0,44% pentru hemoliz par ial si 0,36% pentru cea totala. Aceste rezultate demonstreaz efectul marcat de sc dere a rezistentei hematiilor. Ia animalele tratate cu venin de viper , si ele sunt n concordant cu efectul hemoli ic eviden iat in experimentul de toxicitate acut . Analiza proteinelor din venin s-a realizat, prin electroforez n gel de poliacrilamid (c=10%, T=10%,pH 8,3 , fixare cu pricat de sodiu, colora ie Coomasie Brilliant Blue R250). n preparatul nativ (N) se eviden iaz 8 benzi proteice, distribuite ntre 12 000 si 70 000 Da; tratarea proteinelor n condi ii denaturante-reducatoare (SDS-ME); benzile corespunz toare maselor moleculare 70 si 66 kDa dispar (sugernd natura oligomer a proteinelor respective) si se eviden iaz o frac ie importanta cantitativ, cu mobilitate electroforetic ridicat .
54

Utilitatea veninului. Vipera folosete veninul pentru uciderea pr zii, pentru a o "preg ti " n vederea digestiei si, probabil, pentru reg sirea ei dup ce a fost muscat , n mod secundar, veninul i poate servi ca mijloc de ap rare. Stimulul care determin comportamentul de pr d tor este micarea pr zii, nu si forma ei. Perceperea vizual a pr zii este esen ial dar nu fundamental . Dac de exemplu, n laborator un oarece oferit ca hran unei vipere aflat n condi ii optime fiziologice, este nlocuit cu un tampon de vat , arpele, n ciuda diferen ei de form , va continua s -l urm reasc atta timp ct r mne n cmpul lui vizual . Mirosul este ajutat de micarea ritmic nainte si napoi si n sus si n jos a limbii care "aspir " si mpinge mostrele de aer c tre partea de jos a camerei olfactive unde se g sete organul lui Jacobson (cavitate sferic tapetat cu celule senzoriale si conexat prin intermediul nervilor, cu lobii olfactivi ai creierului). Cnd un arpe flutur limba, n realitate el miroase. Comportamentul pr d tor al unei vipere este diferit de cel al unui colubrid. Colubridele n general vneaz aproape exclusiv mergnd n c utarea pr zii care, odat localizat prin olfactie, prin v z sau prin propagarea undelor mecanice - este muscat si concomitent ucis prin constric ie. Cnd prada scap printr-o smucitur , colubridul rencepe vn toarea printr-o noua tentativ . La Viperide,dimpotriv , vn toarea are mai degrab aspectul unei curse; zgomotul unui oarece care umbl , se propag prin sol si.avertizeaz arpele,care ia imediat o pozi ie de alert . Micarea pr zii si percep ia vizual determin micarea rapid a oarecelui, n momentul cnd acesta se g sete destul de aproape.

55

Dac vipera este supus unui stimul trofic intens, prada este imediat apucat cu botul si nghi it cnd este nc agonizat . De regul , un oarece, dup ce este muscat, este l sat liber. n timpul muc turii, datorit inocul rii veninului, vipera colecteaz un stimul chimic, care este analizat de o nc pere special a organului lui Jacobson. ncepe acum c utarea oarecelui, care n acest timp poale fi deja mort, sau,imobilizat la o dep rtare de chiar c iva metri de (ocul muc turii. Cu ajutorul mirosului.si al.stimulului chimic, viperele urmeaz traseul pr zii, pe care nainteaz -n zigzag pn o g sete. Acum, servindu-se doar de stimulul chimic, arpele "identific '-'oarecele, apoi localizeaz capul, unde datorit prezentei vibrizelor, .stimulul chimic este mai puternic. Actul de nghi ire de obicei decurge n 10-15 minute. Cura mpotriva nvenip rii: Viperele noastre au, contrar celor ce se povestesc, un temperament blnd. Sunt mai curnd rezervate, timide si n general fug la apropierea omului. Reac ioneaz doar atunci cnd sunt deranjate sau lovite. Muc tura unei vipere poate determina urm toarele simptome: durere local intens , crampe mai mult sau mai pu in acute, tumori, nrosirea si cianozarea zonei n jurul locului muscat care se distinge prin dou semne al turate l sate de col i veninoi. Dup o perioad de timp, care poate varia de la cteva minute la cteva ore, apar simptomele generale : dureri de cap, somnolent , vom , sete, stare acut de sl biciune. Dac doza de venin a fost puternic , simptomatologia se agraveaz ulterior si presupune alter ri ale func iei cardio-respiratorii. Stadiile terminale se.caracterizeaz prin amor eal puternica ,
56

insensibilitate general si pierderea cunotin ei. Moartea poate surveni dup 4-6 ore, dar n general dup 24 ore sau mai mult, prin blocarea respira iei. n general veninul celor 2 specii toxice de la noi (Vipera berus si Vipera ammodytes) mai mult sau mai pu in periculos pentru oameni, exercit o ac iune redus sau locala asupra unei persoane adulte n perfect stare fizic , dar tot asa de bine poate s fie periculoas sau foarte periculoas (din fericire ntr:un procent foarte redus din cazuri) pentru copii, debili fizici sau b trni, bolnavi , etc. n antichitate, mpotriva muc turii erpilor veninoi si a altor animale, era larg folosit un( antidot compus din aproxirnativ 60 de ingrediente (ntre care si zeama de carne de viper ), dup Andromaco din Creta, medicul mp ratului roman Claudiu Cezar Nerone. Producerea acestui leac a c rui formul , scris n bronz, era expus n apropierea templului lui Esculap din antica Rom , a continuat pn n secolul XIX si era sub tutela Republicii Vene ia . n medicina popular , asa cum a fost recunoscut de fitoterapia modern (P.Fournier 1947, H.Leckerc 1954, L. Binot 1964), contra muc turii de viper erau larg folosite frunzele de brusture (Arctium laposa) care au proprietatea de a modifica prin oxidare principiile constitutive ale veninului n virtutea unei ac iuni analoage cu aceea a hipermanganatului de potasiu. Un plasture din flori de Umbra iepurelui (Cytisus scoparius), sf rmate ntre dou pietre de exemplu, aplicat pe muc tur dup ce a fost n prelabil incizat, este foarte util, datorit sulfatului de spertein , unul din principiile active ale plantei, care are o real putere antiveninoas , hipertensiv si cardiotonic. Dup J.Valnet (1964) si frunza de lavand (Lavandula officinalis, Lavandula latifolia, Lavandula stoschas), mototolite si frecate pe ran , neutralizeaz
57

ac iunea veninului. De asemanea frunza de p tlagin ( Plantago lanceolata, Plantago major), care are puterea de a strnge esuturile, de a frna secre iile si de a calma, are dup P. Lieutaghi (1966) efecte favorabile mpotriva muc turii de viper . Descoperirea si folosirea metodelor moderne mai eficace mpotriva mucaturilor de arpe este relativ recent . Dup zece ani de. experien e (1883-1893), M.Kaufman, C.Phosalix, G. Bertrand si A. Calmotte au reuit s vaccineze cteva roz toare, mpotriva veninurilor de Vipera aspis si Naja naja. Doar n 1896 A.Calmette, prepar primul ser terapeutic antiveninos. n zilele noastre, n caz de muc tur , m surile care trebuiesc luate sunt urm toarele : 1. a ncerca s nu se intre n panic ; prin pierderea controlului propriilor ac iuni si a evita mic rile care ar putea duce la oboseal ; 2. dac muc tura (cum se ntimpl de cele mai multe ori) s-a produs la un membru, trebuie comprimat membrul respectiv deasupra muc turii, pentru a limita difuziunea rapid a veninului n restul organismului pe c ile intravenoase sau limfatice (leg tura nu trebuie s fie strns ) 3. necesitatea (n special n lipsa serului antiviperin) de a inciza locul muc turii, cu o lama dezinfectat empiric (n flac r ), printr-o t ietura n cruce, ncercnd s se elimine prin stoarcere lichidele provenite din ran (rana se poate suge ntruct nu exist pericolul de a fi nveninat prin gur dect n cazurile unor r ni ale mucoasei bucale sau a limbii). 4.dezinfectia dac este la ndemn , se va face cu permanganat de potasiu 1%, acid cromic 1% sau hippclo.rit de calciu 2% (n unele truse cu ser antiviperin se g sete un
58

tampon cu dezinfectant pentru a terge regiunea muscat pe o suprafa de 5-7cm diametru). 5. n sfrit, procurarea de ser antiviperin , una sau mai multe fiole de 10 ml si de a le administra subcutanat sau intramuscular. Este bine ca administrarea s fie f cut astfel: 5 ml n 4-5 puncte n apropierea muc turii si restul la baza membrului muscat. Se recomand o a doua doz , dup 1-2 ore, care s fie injectat intramuscular n regiunea fesier sau subcutanat - n regiunea scapulo-humeral . n cazuri grave, sub controlul medicului, se pot injecta pn la 50 ml ser intravenos, dilund serul cu o solu ie salinoizotonic si lund toate precau iile pentru a preveni eventualele fenomene anafilactice. Este bine de amintit c serurile care se g sesc azi n comer si men in propriet ile timp de 4 ani. Dac sunt men inute n frigider (t = 4 - 6 C). Dac acestea sunt luate de mai multe ori pe teren (n cazul excursiilor scurte), perioada de garan ie trebuie redus la un an. Pentru ca un ser antiveninos s fie eficace (mpotriva toxicit ii maxime a unui tip de venin), acesta trebuie realizat cu ajutorul veninufui extras de la exemplare diferite, n condi ii fiziologice optime, capturate.din habitate diferite, n fiecare stadiu de activitate al speciei si apar innd diverselor popula ii'situate n localit ile cele mai dispersate din tara n care se produce serul. ACTIVIT I DESF URATE SI GRADUL DE OCUPARE A TIMPULUI N CRESC TORIE Pare surprinz tor faptul c ntr-o cresc torie de cretere a viperelor cea mai mare parte a timpului s fie ocupat de creterea oarecilor, dar aceasta este realitatea. Men inerea cur eniei, hrnirea si ad parea oarecilor,
59

urm rirea acestora pentru a fi separa i pentru reproducere si nmul ire consum din totalul de timp ocupat peste 40%. Urm toarea activitate care solicit timp este aceea de colectare in teren a animalelor pentru biobaza de vipere, aproximativ 22%. Din luna mai si pn la nceputul lui iunie, trebuie s parcurgem trasee dificile n teren pentru indentificarea si capturarea animalelor. Nu de pu ine ori aceste expedi ii sunt compromise de factorii meteorologici neprielnici. Multe din activit ile desf urate de cresc tor au un pronun at caracter de noutate si asa cum am mai ar tat bibliografia de specialitate fiind foarte s rac , solu iile nu vin dect dup o munc intens de cercetare si experimentare. Din acest punct de vedere cresc torul si pierde multe ore n biblioteci sau n fata. terariilor pentru a g si r spunsuri la problemele care l fr mnt . Aproximativ 13% din timp este consumat pentru astfel de activit i. ntre inerea viperelor, hrnirea si ad parea acestora, extragerea veninului are o pondere de 11% din totalul timpului petrecut n cresc torie. Deoarece n momentul de fat orice activitate trebuie caracterizat din punct de vedere al eficientei economice, agentul economic care a deschis un astfel de obiect de activitate, se confrunt cu problema g sirii pie ei de desfacere. Activit ile de marketing si cele contabile ocup cea. 7% din timp. ntre inerea si repararea aparaturii, executarea prin autoutilare a diferitelor accesorii se estimeaz c pot ocupa un minim de 4% din timp. Restul de timp trebuie folosit pentru prelucrarea, analiza si ambalarea veninului.

60

ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE UNEI CRESC TORII Etapa de laborator.Pentru.a ajuge la performantele unei mari cresc torii se pleac de la stadiul de laborator n care se pot ntre ine pn la 50 de vipere. Pentru acest num r de animale este suficient un terariu mare cu suprafa a de 2 - 3 mz sau 3 l zi de cretere individual n care ncap 20 de cutii. Pentru oareci dac ne-am hot rt s ni-i cretem singuri sunt necesare 5 borcane de 10 I, n care se vor pune 10 femele si 3-4 masculi ca reproduc tori. Recomand m s se nceap cu specia de viper ammodytes care se adapteaz uor la condi iile de captivitate. n acest stadiu nu trebuie s ne intereseze att de mult produc ia, fiind bine s ne concentr m asupra realiz rii unui optim n ceea ce privete activitatea, timpii ocupa i, calitatea produsului. Produc ia anual poate ajunge la 10 -20 g . Cheltuielile n aceast etap au o variabilitate ce depinde de experien a fiec ruia dar nu se dep ete suma de 1.000 $ din care 100 $ cheltuieli pentru achizi ionarea bibliografiei, 450 $ pentru deplas rile n teren, n vederea captur rii animalelor si 330 $ cheltuieli de amenajare , pentru instrumentar si confec ionarea terariilor. Consider m c un spa iu cu o suprafa de max. 12m2 poate.fi g sit cu.uurin . Este etapa n care se fac cel mai uor mbun t iri si modific ri pentru a realiza mai trziu o investi ie eficient . Atunci cnd consider m c ne-am nsuit cunotin ele de baz , se poate trece la urm toarea etap . Etapa de ferm mic . Investi ia este de cuprins ntre 1.500 - 2.000 $. n aceast etap se nchiriaz un
61

spa iu n care se separ cele trei activit i de baz : creterea oarecilor, creterea viperelor si laboratorul de prelucrare a veninului. Se consider c deja st pnim o metod de nmul ire a viperelor, asa c n aceast etap nu se mai cheltuie pentru capturare. Trebuie s de inem 3 - 4 terarii mari si bateriile de cretere individual s le folosim pentru creterea puilor. Num rul de oareci reproduc tori trebuie s creasc la 50 -60. Avnd un num r de vipere cuprins ntre 100 si 200 ne putem concentra pentru ob inerea unei produc ii mari folosind n acest sens exemplarele care dau mult venin, celelalte mentinndu-le pentru reproducere. Atunci cnd cantitatea de venin este de 100 g, putem apela la un institut farmaceutic pentru analize, sigilare si chiar p strare. n acest fel un eventual client are garan ia c n recipientul nostru se g sete aceiai marf pe care o arat eticheta si i putem prezenta un certificat de analiz . Datorit rela iilor de colaborare ntre ferme se poate realiza o cantitate mare de venin, m rind atractivitatea pentru clien ii externi. Este etapa n care cheltuielile unitare scad , la 30 $ / g , n aceast valoare fiind inclus si chiria pe spa iu. Personalul necesar n aceast etap este de 2 ngrijitori, iar veniturile realizate ca profit net sunt de peste 250.000 000 lei/an. Etapa de ferm . Investi ia este de 5000 $ . Este o etap la care nu s-a ajuns nc n tar si deci cunotin ele, noastre sunt dep ite. Exist ns ferme n lume care au peste 30.000 de erpi, acestea g zduind diferite specii de interes economic. Noi n elegem prin no iunea de ferm o cresc torie mai modest n care se g sesc la un moment dat ntre 500 i 1000 de vipere. Aceast ferm are o produc ie de
62

aproximativ 250 - 500 g anual si are deja format o pia proprie pentru desfacere. Interesant de ar tat este faptul c o astfel de ferm poate fi deservit de numai 4 persoane, din care 3 se ocup de ngrijirea viperelor si o persoan se ocup de creterea oarecilor. Cheltuielile unitare scad n acest caz la 15 - 20 $ / g, iar profitul net dep ete 1 miliard de lei / an.

ACTIVITATE COMERCIALA Asa cum se tie, pre ul unui produs este reglat de cererea existent pe pia la un moment dat. n cazul veninurilor lipsa tehnologiei de fabrica ie a medicamentelor specifice, face ca industria farmaceutic romneasc s nu solicite aceast materie prim deocamdat . Chiar nainte de '"89", n tar existau re ele comerciale de intermediere a veninului si care sub acoperiri oficiale legau U.R.S.S.:uI de tarile occidentale. Dup deschiderea comercial datorat c derii "cortinei de fier", re elele de intermediari s-au simplificat.drumu! veninului devenind mai scurt. n acea perioad am aflat, c veninul, n mare parte sustras din cresc toriile ruseti era vndut la un pre foarte mic (20-30% din pre ul oficial), devenind o marf atractiv pentru oportuniti, dar lipsa unor documente de nso ire si a unui certificat de calitate a creat o opinie nefavorabil , care mai persist nc . De aceea va trebui s dovedim prin activitatea noastr productiv o seriozitate deosebit n-ceea ce privete calitatea produsului si a rela iilor comerciale, aceasta nseamn : contracte ferme cu respectarea termenelor de livrare, analize f cute dup norme
63

occidentale, ambalarea produsului n. condi iile cerute, si documente oficiale de nso ire a produsului. Pl ile s se fac prin intermediul b ncilor, (folosind instrumentele bancare puse la dispozi ie de acestea pentru garantarea tranzac iei). Producera veninurilor (si a celor de albine) este o activitate cu specific agricol n "Nomeclatorul activit ilor pentru constituirea obiectului de activitate al societ ilor comerciale",g sim n capitolul Agricultura, alin. 0128, "Creterea animalelor pentru blan -si a altor specii(se vor preciza speciile )" ----- animale de laborator si alte animale neclasificate n alt parte: roz toare, iepuri, hamsteri, cini, dihori, albine, broate, prepeli e, reptile. De activitatea comecial se ocup societ ile comerciale care au n statut acest obiect de activitate si se.oblig s; ob in toate: autoriza iile n acest sens. S.C.Venom.Prod S.R.L este una din acestea si a nceput s fac demersurile necesare. Condi ionarea vamal a veninurilor arat c produsul este permis la export sub dou forme: ca medicament sub form de doze, apar innd n acest caz pozi iei 30.04 din Anexe la Codul Vamal Sec iunea VI sau prezentat uscat n fulgi apar innd pozi iei 30.01.

PRODUCTIA DE VENIN Intervalul de timp dupa care se efectueaza o recoltare de venin este de 30 de zile. Sunt crescatori care au experimentat un interval de timp mai scurt (14 zile) nsa n acest caz s-a observat ca ciclurile de hranire, naprlire, repaus nu se mai respecta, animalul intrnd ntr-un stress care i grabeste moartea.
64

Din punctul nostru de vedere recomandam intervalul lunar de recoltare. Cantitatile prezentate mai jos se gasesc ntre limitele specifice speciei . Cantitate de substanta uscata maxima produsa de o vipera ammodytes la o mulgere este: Cmax. ~ 50 mg venin uscat. Cantitatea minima : Cmin. ~ 25 mg venin uscat. Cantitatea medie teoretica, pe care o vom folosi n calcul este: Cmed = ( 25 + 50 ) / 2 = 37 mg. Cmed = 0,037 g. Protejate prin lege in Romnia, viperele pot deveni in scurt timp una din cele mai profitabile achizitii pentru afaceristii cu initiativa. Veninul este foarte cautat de fabricile de medicamente din Occident, care ofera in jur de 2000 de euro pentru un singur gram. Singura fabrica de medicamente din Romnia care foloseste veninul viperin pentru productia medicementoasa se afla la Iasi, insa achizitioneaza pretiosul lichid din strainatate. Desi exista mai multi crescatori de vipere in Romnia, numai timisoreanul Marius Buldur are documentele necesare pentru a incheia contracte cu fabricile de medicamente din tarile vestice. Acum este pe cale de a-si construi prima ferma de vipere din vestul tarii. Din crescator de gaini, crescator de serpi Dupa ce cumparase o fosta crescatorie de gaini din Ortisoara, timisoreanului Marius Buldur i-a venit ideea de a o transforma intr-o ferma de vipere. Si asta dupa ce, in primavara anului trecut, a citit un anunt intr-o revista de specialitate. A discutat apoi cu mai multi specialisti, a citit tot ce a putut gasi despre vipere si a inceput sa faca rost de actele necesare pentru a-si incropi o crescatorie de serpi. Astfel a descoperit ca exista mai multi crescatori de vipere, care insa nu pot vinde veninul pentru ca firmele occidentale
65

incheie contracte doar cu crescatorii autorizati. "Exista persoane care au cteva sute de grame, insa daca ii pastreaza foarte mult, veninul isi pierde puritatea si nu mai poate fi folosit", povesteste Marius Buldur. Dupa ce a razbatut prin "jungla" legislativa si si-a intocmit documentatia, crescatorul a aflat ca, fiind protejate de lege, viperele nu pot fi luate din natura si tinute in captivitate. Prin urmare, pe baza unui contract, a mprumutat zece vipere si puii acestora ii vor apartine. Legislatia in domeniu este si ea destul de ciudata. Pentru o ferma e nevoie de trei incaperi : una pentru vipere, cea de-a doua pentru recoltarea veninului si alta pentru... cresterea de soareci, sau hamsteri, hrana principala pentru vipere. De asemenea ferma nu trebuie sa aiba mai mult de 500 de serpi. Pentru cresterea celor zece vipere ammodites - cea mai raspndita specie din Romnia - este insa nevoie de foarte multa migala, reptilele fiind foarte sensibile, dupa cum spune Marius Buldur. Daca nu au o temperatura stabila de 25 de grade Celsius, nu se hranesc si astfel scade calitatea veninului. "Consuma doi soareci pe luna, cu care se joaca ore in sir inainte de a-i ucide si, in general, nu ataca omul dect daca sunt atacate. Am stat nopti in sir in genunchi, incercand sa le inteleg comportamentul. Perioada de acuplare este in lunile mai iunie, iar puii - zece la numar - au aproximativ 2,5 cm lungime si apar prin octombrie", explica crescatorul de vipere. Recoltare de venin cu minile goale Intr-un singur an, o vipera produce doar 1,5 grame de venin, fiind nevoie de o recoltare pe luna. Dupa extragere, lichidul trebuie purificat, 75% din substanta eliminata de vipera fiind de fapt apa. Apoi, pentru pastrarea puritatii, veninul este cristalizat, fiind pastrat la o temperatura constanta cuprinsa intre 0 si -5 grade Celsius. "Merita efortul, chiar daca obtin doar 800 de euro pentru un
66

gram", mai spune Marius Buldur. Despre echipamentul de protectie, desi 1-a achizitionat, crescatorul de vipere marturiseste ca nu ii foloseste. "Prima data cnd am recoltat venin a fost mai ciudat. Acum o fac cu minile goale si nu mi-e frica. Stiu un tip care a fost muscat de patru ori de vipere si nu si-a facut vaccin antiviperin niciodata. De altfel, vaccinul nu se gaseste dect la Bucuresti. Daca sunt muscat, veninul isi face efectul in sase ore si am timp sa merg pana la Bekescsaba, in Ungaria, cel mai apropiat loc de unde pot achizitiona antidotul", mai spune barbatul. In urma cu cteva saptamni Marius Buldur a inceput sa isi promoveze afacerea dnd mai multe anunturi in presa scrisa si pe internet. A fost deja contactat deja de fabrici de medicamente din Ungaria, Germania si Italia care doresc sa semneze contracte cu crescatorul de vipere. "Am fost contactat si de persoane din tara care sunt interesate de afacere si astept in continuare noi oferte", a mai spus Marius Buldur. Leac pentru cancer Veninul viperin este folosit de fabricile de medicamente din ntreaga lume ca ingredient principal pentru productia de medicamente. Veninul este cel mai des uzitat pentru producerea de vaccinuri folosite in medicina homeopata. De asemenea, tot pe baza de venin se produc o serie de medicamente folosite pentru a trata epilepsia, cangrena, ulcerul, icterul, hemofilia, holera, tetanosul, lepra si cancerul. Anual, sute de litri de venin iau calea Occidentului din Ucraina, Rusia si Tadjikistan, tarile cu cea mai mare productie de venin din Europa. Lichidul se achizitiona ilegal de catre unele companii din Europa de Vest si inainte de caderea Cortinei de Fier. Chiar si in 1991, dupa dezmembrarea U.R.S.S., veninul de vipera era achizitionat din tarile fostului bloc comunist cu sume cuprinse intre 20 si 30% din valoarea reala de piata.
67

Legislatia europeana insa a stabilit insa niste pedepse foarte dure pentru companiile care achizitioneaza veninul de vipera, fara contract de la companii autorizate. Exista insa suspiciuni care planeaza asupra mai multor companii din Occident, cum ca acestea ar achizitiona si in prezent venin pe cai ilegale. Cresterea viperelor, o afacere veninoasa, dar profitabila Tot mai multi ieseni se intereseaza de cresterea acestor serpi, deoarece un gram de venin costa ntre 800 si 1.000 de euro Cstigurile foarte mici, dar si faptul ca multe persoane au ramas fara slujbe dupa privatizarea ntreprinderilor i-au determinat pe cei mai multi sa nceapa diverse afaceri. Daca unii s-au apucat de crescut struti sau melci, altii doresc sa creasca vipere pentru venin, ntruct afacere se pare ca este deosebit de rentabila. "Tot mai multi oameni vin sa se intereseze despre tehnologia cresterii viperelor, pentru ca veninul se vinde foarte scump, iar o afacere de acest gen nu implica foarte mari cheltuieli", ne-a declarat dl Marius Stefaniu, medic veterinar la Oficiul Judetean de Consultanta Agricola Iasi. Timida nca, afacerea cu vipere ncepe sa prinda contur n toata tara unii vnd vipere matca, altii venin, iar altii tehnologiile de crestere. "Cu 2.000 de euro se poate ncepe afacerea cu 30^0 de vipere, iar investitia se scoate n circa doua luni", ne-a declarat dl Stefan Albu din Iasi, posesorul tehnologiei de crestere a viperelor. Altii deja au venin de vnzare, iar gramul de venin se comercializeaza cu 800-1.000 de euro. "Eu vnd gramul de venin cu 830 de euro, dar numai pe baza de contract, care sa dureze cel putin 2 ani, iar livrarile de venin le fac lunar", ne-a spus si dl Eugen Brutaru. Chiar daca la prima vedere cresterea viperelor pare simpla nu este
68

deloc asa - trebuie sa li se creeze un habitat propice, trebuie hranite cu soareci de laborator, care fie pot fi cumparati de la crescatorii de astfel de animale, fie i creste cel care detine viperele. Deosebit de dificila este recoltarea si conservarea veninului pna cind este vindut celor care au nevoie de el, n speta, veninul veninoasa",*fiind folosit la produsele farmaceutice. Oricum, chiar daca este afacerea cu viperele este deosebit de profitabila. (N.C.)

viperele le puteti achizitiona de la: Marinescu Dinu tel. 0744639772 30 euro buc

69

INSTRUMENTAR

70

acuplarea

V. ammodytes ammodytes

V. berus

71

HRANIREA
Victima este nghi it in totdeauna cu capul nainte

72