Sunteți pe pagina 1din 4

SPECIFICATIA SI CALIFICAREA TEHNOLOGIILOR DE SUDARE

Tehnologia de sudare reprezinta o succesiune specifica de actiuni care trebuie sa fie urmata in cazul executarii unei suduri, incluzand referirea la materiale, pregatire, preincalzire (daca este necesar), metoda de examinare a sudurii si tratamentul termic dupa sudare (daca este relevant), precum si echipamentul necesar ce trebuie utilizat (SR EN 288-1). In vederea asigurarii repetabilitatii, variabilele necesare unei aplicatii specifice sunt cuprinse intr-un document numit specificatia tehnologiei procedurii de sudare (WPS). Specificatia simplificata a procedurii de sudare adecvata pentru utilizare directa in atelierul de sudare este instructiunea de lucru. Pentru fiecare imbinare sudata trebuie sa existe o specificatie a tehnologiei de sudare. Specificatia procedurii de sudare (WPS) trebuie sa ofere detalii asupra modului in care se efectueaza o operatie de sudare, continand toate informatiile relevante despre lucrarea respectiva. Astfel ea cuprinde date privind: - identificarea producatorului; - identificarea WPS; - referirea la procesul verbal de calificare a procedurii de sudare (WPAR) sau la alte documente necesare; - tipul materialului de baza; - dimensiunile materialului de baza; - procedeul de sudare; - forma rostului; - pozitia de sudare; - pregatirea rostutului sau a marginilor (curatarea, degresarea, calibrarea, sudarea de prindere); - tehnica de sudare (fara sau cu pendulare); - pozitionarea capului de sudare a electrodului si/sau sarmei de adaos; - curatarea radacinii (metoda); - protectia radacinii (metoda, tipul suportului); - metalul de adaos; - metalul de adaos dimensiuni; - metalul de adaos tratament; - parametrii electrici (tipul curentului, c.c., c.a.,curent pulsat, domeniul intensitatii curentului, domeniul tensiunii arcului); - parametrii mecanici (domeniul vitezei de sudare, domeniul vitezei de avans a sarmei de sudare); - temperatura de preincalzire (daca nu se prevede preincalzirea, temperatura ambianta minim admisibila); - temperatura intre treceri succesive; - tratamentul termic dupa sudare.

Pe langa aceste date, specifice oricarui procedeu de sudare, specificatia mai cuprinde date specifice unei grupe de procedee: grupa 11: procedeul 111: - lungimea metalului depus / unitatea de lungime a electrodului consumat; grupa 12: - la sudarea cu maimulte arce numarul si configuratia sarmelor electrod, precum si conexiunile electrice; - distanta de mentinere distanta dintre duza de contact sisuprafata piesei; - flux desemnare: clasificare, producator, marca; - metal de adaos suplimentaer; grupa 13: - gaz de protectie si debit, diametrul duzei; - distanta de mentinere (la sudarea mecanizata); - numarul sarmeolor electrod; - viteza de avans a sarmei; - metal de adaos suplimentar; grupa 14: - diametrul si codificarea electrodului nefuzibil; - gaz de protectie si debit, diametrul duzei; grupa 15: - parametrii gazului plasmagen (tip, diametrul duzei, debit); - tipul generatorului de plasma; - intensitatea curentului de plasma; - distanta de mentinere; Pana la calificarea ei, specificatia procedurii de sudare este preliminara, calificarea procedurilor de sudare fiind reglementata prin SR EN 288. Standardul defineste urmatoarelemetode de calificare a procedurilor de sudare: - prin verificarea procedurii de sudare pe probe sudate (EN 288-3, 4); - prin utilizarea materialelor de sudare certificate (EN 288-5); - prin referire la experienta anterioara (EN 288-6); - prin referire la o procedura de sudare standard (EN 288-7); - printr-o incercare de sudare inainte de inceperea fabricatiei (EN 288-8); Pentru calificarea, producatorul trebuie sa elaboreze o specificatie preliminara a procedurii de sudare (PWPS). Aceasta trebuie sa fie aplicabila in productia curenta utilizand experienta din productia anterioara si fondul general de cunostinte din domeniul tehnologiei de sudare. In continuare, aceasta specificatie se califica prin una din metodele de mai sus. Toate tehnologiile de sudare se califica inanite de aplicarea lor in productia curenta. Un producator poate califica o procedura de sudare prin referire la experienta dobandita in sudare cu conditia sa poata dovedi, printr-o documentatie autentica, obiectiva si adecvata ca a sudat in mod corespunzator tipul de imbinare si materialele in discutie.

Unele materiale nu se modifica in mod semnificativ daca aportul de caldura este mentinut in limitele specificate. Pentru astfel de materiale o procedura este considerata calificata daca materialelepentru sudare sunt certificate si daca toate variabilele esentiale se situeaza in domeniul pentru care este valabila calificarea. In cazul iin care calificarea este obtinuta prin incercari ale tehnologiei de sudare sau printr-oincercare de sudare inainte de inceperea fabricatiei, toate activitatile referitoare la sudar inclusiv pregatirea si asamblarea, examinarea si incercarea probelor, trebuie sa fie supravegheate de catre examinatori sau organismul de incercari. O specificatie a procedurii de sudare este calidfcata daca toate domeniile propuse pentru ariabilele esentiale se afla intre limitele admise de o tehnologie de sudare standardizata. O procedura de sudara standardizata trebuie sa fie elaborata si calificata de catre un examinator sau organism de incercare independent si poate fi pusa la dispozitia oricarui producator. Calificarea printr-o incercare de sudare inante de inceperea fabricatiei poate fi utilizata atunci cand forma si dimensiunile probelor nu sunt suficient de reprezentative pentru imbinarea care trebuie sudata. In asemenea cazuri se realizeaza mai multe probe speciale pentru a simula imbinarea din productie in toate aspectele esentiale. Incercarea se efectueaza in conditiile efective care se aplica in productie. Standardul EN 288-1 cuprinde indicatii pentru alegeerea si aplicarea uneia din metodele de calificare prezentate. Domeniul de valabilitate alunei calificari pentru o variabila esentiala este indicat in standardul mentionat. Aceasta extindere are in vedere evitarea multiplicariiinutile si costisitoare incercarilor pentru calificare. In ceea ce priveste materialul de baza, calificarea este valabila pentru grupa de material respective, eventualprin extindere pentru alte grupe de material mai usor sudabile. In tabelul 5.1. se indica grupele de materiale de baza (oteluri) conform SR EN 288. Calificarea efectuata pe unul din otelurile dintr-o grupa acopera otelurile mai slab aliate din aceeasi grupa sau cu o limita de curgere mai scazuta din aceeasi grupa. Grupa 2 acopera si grupa 1. Confirmarea rezultatelor fiecarei probe efectuate la calificarea tehnologiei sunt cuprinse in procesul verbal de calificare a procedurii (WPAR).

GRUPELE DE MATERIALE DE BAZA (OTELURI) CONFORM SN EN 288