Societatea comerciala A S.R.L. este distribuitor de autoturisme.

A cumpara autoturisme de la diversi producatori sau alti distribuitori si le vinde mai departe consumatorilor sau altor societati comerciale. Dupa declansarea crizei economice si avand in vedere stocul mare de autoturisme pe care il are, precum si reducerea severa a cererii de cumparare de autoturisme, A introduce si un serviciu de inchiriere pentru autoturismele sale. B S.R.L. este o societate comerciala specializata in servicii de intermediere. A si B incheie un contract de intermediere in baza caruia A imputerniceste pe B sa ii gaseasca clienti pentru autoturismele sale si sa incheie cu acestia contracte de vanzarecumparare sau de inchiriere a autoturismelor lui A. Contractul de intermediere nu precizeaza daca B va incheia contractele cu tertii in numele lui A, in numele lui B dar pe seama lui A sau in in numele si pe seama lui B. Contractul prevede insa ca B este raspunzator fata de A numai daca un client tert este insolvabil la data incheierii contractului de vanzare-cumparare sau inchiriere. De asemenea, contractul de intermediere prevede ca pentru plata seviciilor sale, B are dreptul la diferenta intre pretul de catalog al lui A si pretul la care clientul tert cumpara autoturismul, respectiv intre rata lunara minima a chiriei stabilite de A pentru fiecare tip de autoturism si perioada de inchiriere si rata efectiva a chiriei negociate de B si platite de client. B isi asuma obligatia fata de A ca in cazul vanzarii cu plata amanata a pretului, data platii finale a pretului catre A sa nu depaseasca 3 luni de la data vanzarii catre clientul tert. B vinde 15 autoturisme catre C SRL cu plata pretului la 45 zile de data vanzarii. Contractul de vanzare-cumparare are ca parti pe B si C. C garanteaza plata cu emiterea unui bilet la ordin in favoarea lui B, cu plata la vedere si cu mentiunea a se plati contra prezentarii certificatelor de calitate privind autoturismele [identificate prin serie, numar]. B inscrie la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare o ipoteca mobiliara asupra celor 15 autoturisme pentru a garanta plata pretului. Cu aceasta ocazie, B descopera ca este dj inscrisa o garantie reala mobiliara asupra tuturor bunurilor mobile ale lui C, in favoarea unei banci. B inscrie garantia cu mentiunea in favoarea societatii A S.R.L., cu rang de privilegiu al vanzatorului. In termen de 15 zile de predarea-primirea autoturismelor, C notifica pe B ca acestea au defectiuni serioase la sistemul electric si notifica lui B rezilierea contractului, cerandu-i sa ii fie restituit biletul la ordin si totodata B sa isi masinile inapoi. Intrebari: - B notifica lui A disputa cu C si ii cere lui A sa intervina in aceasta disputa in nume propriu si pe costul si riscul exclusiv ale lui A, dat fiind ca este culpa lui A ca masinile sunt defecte. Apreciati legalitatea actiunii lui B fata de A. Pentru a aprecia legalitatea actiunii lui B, trebuie definita natura relatiei juridice dintre A si B si implicit drepturile si obligatiile reciproce. Partile au definit contractul ca unul de intermediere dar calificarea naturii juridice depinde de modul in care partile au reglementat relatia dintre ele, nu de denumirea aleasa pentru contract. Observam ca acest contract intruneste elemente specifice mandatului cu reprezentare (raspunderea lui B numai pentru insolvabilitatea tertilor), consignatie (vanzarea pe credit la 90 de zile), agentiei (modul de remunerare), comision (A este un profesionist). De aceea, pentru definirea naturii juridice a relatiei A-B conteaza modul practic in care partile isi desfasoara relatia (obiceiurile

dintre ei) si alte elemente de proba (comunicari intre parti, etc.). Neavand acces la acestea, trebuie sa presupunem doua situatii: a) Nu exista alte indicii privind intentia partilor in acest caz, trebuie sa apelam la principiul dreptului comun, cu alte cuvinte A si B au vrut sa incheie acel contract care intruneste elementele generale ale contractelor de intermediere in afaceri, si anume contractul de mandat cu reprezentare (idee intarita si de faptul ca B a inscris ipoteca mobiliara asupra autoturismelor in favoarea lui A). In acest caz, daca B nu primeste o imputernicire expresa de a incheia un contract de vanzare-cumparare cu C in numele lui B dar pe seama lui A, inseamna ca la momentul incheierii acestui contract B si-a depasit limitele mandatului. In acest caz, daca tertul a fost de buna credinta si nu a cunoscut relatia dintre A si B, se aplica art. 1309 alin.1, contractul de v-c este numai intre B si C si B trebuie sa raspunda fata de tert pentru viciile autoturismelor, caz in care B nu are o actiune impotriva lui A pentru a-i cere sa isi asume aceste obligatii fata de C. Daca C stia sau trebuia sa stie ca B si-a depasit imputernicirea si B il reprezinta de fapt pe A, atunci contractul de vanzare-cumparare este incheiat intre A si C si prin urmare B ii poate cere lui A sa raspunda direct fata de C. b) Exista indicii privind intentia partilor de a incheia un mandat cu reprezentare se aplica solutia de la a). c) Exista indicii privind intentia partilor de a incheia un contract de intermediere (in sens economic) fara reprezentare caz in care daca nu este clar ce forma imbraca, este un mandat fara reprezentare (ca drept comun pentru intermedierea fara reprezentare) si A se poate substitui lui B in disputa cu C dar art. 2040 alin.2 nu prevede posibilitatea lui B (mandatar) de a-i cere lui A (mandant) sa isi asume aceasta raspundere. Cred ca daca A refuza sa isi asume aceasta raspundere, instanta nu il poate obliga pe A sa si-o asume dar il poate obliga la plata de despagubiri fata de B. Comision nu poate fi deoarece art. 2043 nu pare sa permita extinderea comisionului la inchiriere (este discutabil insa daca intermedierea unei inchirieri nu este un serviciu). Agentie nu poate fi deoarece A este necunoscut lui C (agentul B nu negociaza si incheie contracte in nume propriu). Din aceleasi motive de nedezvaluire a existentei lui A, nu poate fi nici contract de intermediere. Este discutabil daca este contract de consignatie, avand in vedere B pare sa aiba libertate in a stabili pretul de vanzare a autoturismelor (art. 2056). Ce rang are garantia lui B asupra autoturismelor fata de rangul garantiei bancii? Cine este creditorul garantiei, B sau A? Principiul este primul inscris, primul in rang, chiar daca autoturismele fac parte din universalitate (art.2424). In lipsa altor informatii, prima inscrisa este garantia bancii. Daca ea a fost constituita inainte de 1.10.2011, ea este valabila si daca bunurile din universalitate nu sunt descrise. Daca a fost constituita ulterior, ea incalca art. 2391 alin. 4 si 5 si solutia ar trebui sa fie nulitatea ei absoluta. Indiferent este de validitatea garantiei bancii, daca B indeplineste procedura de la art. 2425 alin.1 (art. 2339 alin.1 lit.a nu este aplicabil, C nefiind persoana fizica), privilegiul lui A este valabil perfectat si

va avea primul rang. Creditorul garantiei este A, datorita mentionarii sale in Arhiva ca beneficiar al ipotecii. A poate executa biletul la ordin? In ce termen si in ce conditii? Disputa comerciala privind calitatea autoturismelor impiedica executarea biletului la ordin? Datorita formalismului biletului la ordin, A este creditorul biletului numai daca B mentioneaza in bilet calitatea lui de reprezentant al lui A. Altminteri, A poate executa biletul numai daca B i-l transmite prin gir. Problema cu acest bilet este insa validitatea lui din punct de vedere al caracterului neconditionat. La o cambie, aceasta clauza (de tip documente contra acceptare) a fost considerata valabila pentru ca ea se aplica trasului, care nu este obligat cambial decat prin acceptare. La BO insa, emitentul (echivalentul trasului) este obligat cambial de la data emiterii BO, ceea ce face aceasta clauza sa apara ca un ordin conditionat de plata (C leaga plata BO de ceea ce se intampla in raportul juridic fundamental, cel de v-c de autoturisme, ceea ce nu este nepermis). Prin urmare, BO nu este valabil ca atare. Daca insa ar fi valabil in ciuda acestei clauze (care nu poate fi considerata nescrisa, aceasta este o sanctiune care trebuie expres prevazuta de lege, ceea ce nu este cazul in situatia noastra), executarea lui se face in interval de 1 an de la emitere si disputa dintre B si C in contractul de v-c nu afecteaza executarea. In locul contractului de vanzare-cumparare, B incheie cu C un contract de leasing privind cele 15 masini, care prevede ca la expirarea termenului de leasing de 3 ani si in conditiile platii integrale si la termen a tuturor ratelor de leasing, C devine proprietarul masinilor daca nu le returneaza lui B la expirarea termenului de 3 ani. Apreciati legalitatea contractului de leasing. Legalitatea contractului de leasing trebuie apreciata din prisma conditiilor sale de validitate: (a) capacitate lui B de a-l incheia (din modul in care se exprima optiunea de cumparare la data incheierii contractului, pare sa fie un leasing financiar, ceea ce presupune nu numai ca A sau B-daca incheie in nume propriu- sa fie societati de leasing cu un anumit capital social minim, dar si autorizate de BNR; nu discut aici teoria actului ad-hoc care excede obiectul de activitate al unei societati comerciale, dar cei care isi amintesc de ea primesc un credit suplimentar), (b) obiectul sau (legea leasing-ului cere ca locatorul/ finantatorul sa fie proprietarul bunului, mai putin in cazul in care locatarul este autorizat sa incheie un contract de subleasing, ceea ce nu este evidentiat de datele spetei). Dar chiar daca este nul ca si contract de leasing, nu inseamna ca nu este valabil ca un alt contract, nenumit. Exprimarea valabila a consimtamantului lui A de a incheia acest contract (problema mandatului lui B de a-l incheia a se vedea discutia de la primul punct) nu este o problema de validitate a contractului, dat fiind tertul de buna credinta trebuie sa beneficieze de contract iar cel de reacredinta este in raport juridic direct cu A, este o problema de raspundere intre A si B.