Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea Lucian Blaga Facultatea de Medicin Victor Papilian

ngrijirea pacienilor cu depresie


Referat

Student: Chircan Alina Elisa Continuare de studii, Anul III, seria a 2-a

Sibiu, 2011

Depresia
Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate. Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale. Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare. Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.

Cauze
Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent. Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei. Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt: - unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit - tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale - dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia) - afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul - infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului - factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi - factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate. - varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie - presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta - consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta - sindromul premenstrual cronic - menopauza - durerea cronica, stresul, oboseala, nasterea recenta. 1

Simptome
Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta, trista sau nu mai poate simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti "daramata" sau descurajata, plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie. Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt: - tristetea sau lipsa de speranta - pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi. Alte simptome pot fi: - pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar - creterea sau diminuarea nevoii de somn - sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul ca orice miscare necesita un mare efort - senzatie de oboseala permanenta - sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent - ganduri recurente de moarte sau de suicid. In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome, pentru o perioada mai lunga de 2 saptamani si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de administrarea unui tratament. In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii 1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita tulburare premenstruala disforica. Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale care pot fi dificil de atribuit unei depresii. Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi: - dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari - probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree - pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala activa - sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident - autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie - lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi. Alte simptome de depresie pot fi: - mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei de mancare - cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia - plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara - uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor - sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.

Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul, persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare, urmate de scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si cateva luni la rand.De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.

Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil. A nu se confunda cu o alta afectiune, denumita "baby-blues" - o scurta perioada de timp de nefericire care apare la trei sau patru zile dupa nastere. Aceasta afectiune poate provoca un plans inexplicabil si sentimentul de singuratate pentru cateva zile de la nastere. Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.

Tulburari afective de sezon


Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.

Tulburarea recurenta
Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul oamenilor care nu au avut niciodata depresie. Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.

Mecanism fiziopatologic
Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care dureaza de mai multe zile sau luni, inainte de instalarea completa a depresiei. Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a placerii in activitatile care altadata erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea energiei, modificari ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala. Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare sau severe de depresie, pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un tratament de intretinere. Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere profesionala sau o combinatie a celor doua. Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa. Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla). In cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital pentru o perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere. Deoarece depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze imediat un tratament daca sunt prezente idei de autodistrugere.

Investigatii
Medicul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea generala de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, poate recomanda si efectuarea unor teste precum: - examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de anumite afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie 4

- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate mentala (psihiatru) - teste verbale sau scrise care pot detecta depresia. Medicul psihiatru poate pune intrebari, pentru a determina cat de mult este afectata persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente idei de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva, inadecvata), iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult, medicul trebuie informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai usoare hipomaniacale, fac parte din tulburarea bipolara. Unele tipuri de medicamente antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de aceea este foarte important ca simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este consultat medicul curant, este important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar putea datora depresiei. Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si subtratate. De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa puna intrebari de rutina legate de depresie, cu ocazia fiecarui consult efectuat.

Tratament
Tratament initial
Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere terapeutica, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala sau o combinare a celor doua modalitati de tratament. Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica. Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri. Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie care sunt cele mai eficace la persoana respectiva. Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid. De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu medicul curant pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament.

Tratament in cazul agravarii bolii


In cazul in care depresia se agraveaza, la o persoana care urmeaza doar consiliere terapeutica, se poate adauga un medicament antidepresiv. Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar a psihoterapiei.

La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidepresive pentru tot restul vietii. Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial. S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect. ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece reaparitia simptomelor este frecventa. In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana respectiva sa discute cu medicul pentru a se gasi tratamentul eficient. Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala arterelor coronare sau infarctul miocardic. Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu depresie mor prin suicid.

Tratament ambulator (la domiciliu)


In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important. Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare: - sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate - sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit mai intai prioritatile - sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare - sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in alta casa, casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie - sa incerce sa isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se izoleze sau sa fie secretoasa - sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute - chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt tip - sa faca cu regularitate exercitii fizice - sa aiba o alimentatie echilibrata; in cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare - sa aiba un somn corespunzator (Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda: - sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la aceeasi ora in fiecare dimineata - sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote - sa nu faca exercitii fizice dupa ora 17.00 - sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00 6

- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de medic, sa evite consumul de alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu medicamentele antidepresive) - sa aiba rabdare cu propria persoana: sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa, ca tratamentul este necesar in cazul depresiei, la fel ca in orice alta afectiune - sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista, sa isi aminteasca si sa isi spuna, ca este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat, putin cate putin.

Optiuni de medicamente
Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu depresie au nevoie de medicamente antidepresive. Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta simptomele depresive. Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente. Medicamentele antidepresive sunt: - inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin, Seroxat sau Cipralex - antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau Ludiomil (Maprotilina) - antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remeron - inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

Alte tratamente
Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii. Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fata depresiei. Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severa si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei. Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt: - terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum sa aiba o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se comporta; acest tip de consiliere terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie ce cuprind persoane cu probleme asemanatoare - terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe problemele asociate cu acestea

- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se confrunta persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme - terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.

Profilaxie
Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de depresie, se poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor prin: - luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise; adeseori depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat asa cum a fost prescris de medicul psihiatru - continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea simptomelor; luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a inceput sa se simta mai bine, ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive - continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a fost oprit; cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica de recadere - dieta alimentara echilibrata - exercitii fizice efectuate cu regularitate - cautarea imediata a unui tratament, atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de lipsa de speranta, tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea activitatilor - mentinerea unui program regulat de somn - evitarea consumului de alcool sau de droguri. Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva poate reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare. In cazul in care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv, trebuie sa se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de medicul curant. Este important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele depresive sunt de regula moderate sau severe.

Aspecte ale ingrijirii pacientilor cu depresie


Culegerea datelor:
a) circumstantele de aparitie: factori de risc - factori genetici - afectiuni in timpul sarcinii - traumatisme obstetricale - traumatisme si infectii care produc leziuni ale creierului - evenimente pe parcursul vietii ( decesul persoanelor dragi, divort, schimbarea locului de munca, pensionare, soma) - surmenaj intelectual - perioade critice ale vietii - boli metabolice, endocrine, neurologice, infectioase b) manifestari de dependenta( semen si simptome posibile) - tulburari ale dispozitiei - depresie - tulburari afective - apatie, labilitate emotionala, plans - tulburari de vointa - dificultate in luarea unei decizii - tulburari deactivitate - diminuarea miscarilor, epuizare rapida dupa activitati usoare, negativism - tulburari de comportament instinctual - diminuarea sau exagerarea apetitului alimentar, scaderea instinctului matern, al instinctului sexual - diminuarea instinctului de conservare(tentative de autoagresiune, suicid) - tulburari organice

DE RETINUT!
Se vor culege informatii despre: - habitat: aspectul locuintei si starea de igiena, aranjament interior, decoratiuni interioare - familie - rolul pacientului in familie, calitatea relatiilor, existenta unor conflicte trenante - loc de munca - incadrare afectiva in colectiv, randament profesional, stari conflictuale si motivele acestora - starea de igiena a tegumentelor, aspectul vestimentatiei - comportament in trecut - modul de dezvoltare a personalitatii - pentru a obtine informatii pertinente, in timpul interviului este necesar sa se castige increderea pacientului prin: - ascultare atenta - examinare fara prezenta altor personae - utilizarea unui vocabular accesibil - evitarea comentariilor fata de pacient - neintreruperea expunerii - examinari paraclinice.

Problema de ingrijire
1. Alterarea respiratiei: dispnee (cauza - anxietatea)

Obiective
- pacientul sa aiba o respiratie normal, puls si TA in limite normale - pacientul sa fie linistit

Interventii
- linistirea pacientului - sa aiba postura adecvata care sa faciliteze respiratia - efectarea ex. de relaxare - se masoara pulsul si TA - sa se ofere pacientului cantitati mici de mai multe ori pe zi - sa servesti pe cat posibil mesele impreuna cu pacientul - sa mentii pe cat posibil echilibrul la mancare si bautura - sa intrebi pacientul despre urina, scaun - sa mentii o lista a defecarii - sa oferi pacientului destula miscare; sa nu-l lasi sa stea toata ziua in pat; sa se faca o plimbare zilnica (introdusa in planul zilnic structurat) - sa se ofere un laxative de comun acord cu o dieteticiana sau in acord cu medicul - sa se creeze conditii ca pacientul sa poate sa-si clateasca gura si sa bea (sa se ofere cele necesare de baut, bauturi in frigider, sa se ceara familiei sa se aduca bauturi suplimentare) - sa se ofere pacientului in mod regulat de baut si sa fie stimulat sa bea

2 Pacientul nu consuma suficient lichid si hrana, ceea ce ar putea duce la pericolul de slabire a organismului sau de pierdere in greutate

- pacientul va consuma hrana suficienta si variata si lichide, stabilire greutatii, preveninduse slabirea corpului

3. Pacientul este constipat

- pacientul sa aiba scaun normal in fiecare zi

4. Pacientul are o gura uscata si o senzatie de sete

- pacientul bea suficient si isi clateste gura regulat, ceea ce face sa nu mai aiba gura uscata si senzatie de sete

10

5. Refuzul de a se misca si a participa la activitati

- sa duca o viata activa - sa participle la activitati

- explica pacientului beneficiile miscarii - stabileste impreuna cu pacientul nevoile de exercitiu fizic, insoteste pacientul la scurte plimbari - planifica un program de activitati - invata pacientul sa foloseasca tehnici de destindere si relaxare - nu-l lasa pe pacient sa stea mult in pat in timpul zilei; ofera-I activitati; stimuleaza-l sa se ridice din pat( inclus intrun program structurat pe zi) - invata pacientul cum sa execute tehnici de relaxare - apeleaza eventual si la alte terapii/indrumare de activitate( terapie creative, terapie prin miscare, terapie prin muzica, etc.) - pacientul primeste deseori somnifere; ai grija ca sa le ia si observa si efectul, legat de acuze. - incurajeaza pacientul - explica legaturile dintre tinuta vestimentara si stima de sine - solicita pacientului sa se imbrace, vorbindu-I clar, dinstinct, cu respect - aseaza hainele in camera in ordinea folosirii lor

6. Pacientul are problem cu somnul (adoarme greu, doarme agitat, se scoala devreme) pentru ca sta mult timp in pat in timpul zilei sau este prizonierul propriilor stari depresive

- pacientul are un astfel de ritm de zi/noapte incat este vorba despre un echilibru intre activitate si odihna

7. Dezinteres fata de tinuta vestimentara

- sa si exprime interesul pt a se imbraca - sa-si aleaga vesminte adecvate

11

8. Dezinteres fata de masurile de igiena

- sa-si faca singur ingrijirile de igiena

- ajuta pacientul sa-si schimbe atitudinea fata de aspectul sau fizic si fata de ingrijirile igienice - identifica impreuna cu pacientul cauzele si motivatia preocuparii pt aspectul fizic si ingrijirile igienice - constientizeaza pacientul in legatura cu importanta mentinerii curate a tegumentelor, pentru prevenirea imbolnavirilor - sa se indrume pacientul in mod structurat in activitatile sale zilnice (acestea sa fie incluse intr-un program structurat de zi) - sa se stabileasca un contact cu pacientul prin intreprinderea activitatilor impreuna cu pacientul; sa se lege nefortat o discutie cu pacientul, doar daca pacientul simte nevoia - apreciaza care este efectul discutiei despre idei/sentimente; daca pacientul se ingroapa si mai mult prin aceasta in depresia lui, nu continua discutia ci stimuleaza pacientul in activitati concrete

9. Pacientul este agitat pentru ca este hartuit de ganduri si sentimente depresive

- pacientul se poate concentra asupra activitatilor sale si este in stare sa-si manifeste sentimentele si ideile depresive

12

10. Pacientul are idei de suicid spunand ca vrea sa-si ia viata. Nu este nevoie ca pacientul sa-si exprime aceasta intentie intotdeauna

- pacientul este in stare sa exprime ideile/sentimentele suicidare - pacientul se afla intr-o asemenea situatie incat nu ar putea face o incercare de sinucidere - sa se faca ideile si sentimentele suicidare ale pacientului discutabile asa incat sa se poata aprecia in ce masura acestea joaca un rol

- in cazul pericolului acut de sinucidere se ia masurile adecvate; ingrijire in sectia inchisa; sa te informezi regulat despre starea pacientului controleaza daca se iau medicamentele - sa se consulte doctoral daca se iau sedative; sa se observe efectul acestora - sa se discute despre sinucidere cu pacientul; sa nu existe nimic secret despre asta - daca pacientul nu se exprima despre sinucidere sa se urmareasca activitatea sa non-verbala , de ex tendinta de a se izola - sa se tina contact regulat cu pacientul, sa nu fie evitat - daca se iau antidepresive sa se tina pacientul sub observatie pentru ca atunci cand activitatea pacientrul se intensifica, dar dispozitia este inca sumbra, pericolul de sinucidere este mare

13

11. Pacientul nu este in stare sa lege sau sa intretina relatii, pentru ca nu se mai simte valoros si nu vrea sa fie o povara pentru altul

- pacientul este in stare sa lege si sa intretina relatii si contacte cu altii si-si considera contributia ca fiind valoroasa

- preintampina ca pacientul sa se izoleze complet de activitatea (sociala) de grup;lasa-l sa participle la mese orele de ceai/cafea; implica eventual ceilalti pacienti in ingrijirea pacientului - se se indrume vizitele familiei; sa se observe atat relatiile pacientului cat si ale familiei - sa se raspunda la intrebarile familiei dar sa se stimuleze ca familia sa ramana in contact cu pacientul si sa fie posibil ca familia sa se implice in ingrijirea lui directa - sa nu se confirme sentimentele pacientului prin a-l evita; chiar prezenta poate fi un semnal; recunoaste propriul sentiment de neputinta dar nu-l lasa se te atraga in sentimentele depresive ale pacientului sau la ruperea contactului; sprijiniti-va si in cadrul echipei in acest caz.

14