Sunteți pe pagina 1din 29

Conceptul de risc in afaceri 1. Introducere Riscul este definit i neles n mai multe feluri.

Termenul, n sine, dateaz din mijlocul secolului al 17-lea, cnd este ntlnit sub forma risque n limba francez i rischo (derivat din rischiare) n limba italian. Englezii l-au naturalizat mai trziu, sub forma risck. Dicionarele definesc riscul, de asemenea, n diferite moduri. Le petit Larousse d urmtoarele accepii : pericol, inconvenient mai mult sau mai puin probabil, la care suntem expuisau expunere la un pericol, o pierdere sau un eec. n termeni de asigurare, riscul este definit ca: prejudiciu, eventuale calamiti, pe care companiile de asigurare le garanteaz, n condiiile plii unei prime de asigurare. Exist i noiunea de risc social : eveniment, ale crui consecine urmeaz a fi reparate de sistemele de securitate social (boal, invaliditate, omaj etc.). Webster`s Dictionary d definiiile : ansa de a suferi vtmare (ceva ru) sau pierdere, pericol, expunere la ceva primejdios, dar i a ncerca ansele, mai aproape de tematica noastr, n consecin, se pot evidenia urmtoarele trsturi ale riscului : Conceptul de risc:

Un eveniment incert dar posibil, originea lui aflndu-se n incertitudine; este pgubitor, efectele lui odat produse nu mai pot fi nlturate; apare procesul activitii umane, sociale, economice, politice i n raporturile dintre om i natur. Expunerea la situaii nedorite. Eveniment posibil i nedorit, previzibil sau imprevizibil. Definiia riscului difer de la o disciplin la alta, chiar n cadrul aceluiai domeniu sunt uneori definiii contradictorii. Cu toate aceste diferenieri toate definiiile conin dou elemente comune: nedeterminare (incertitudine) i pierdere. Noiunea de nedeterminare a rezultatelor este implicat n toate definiiile riscului. Cnd riscul s-a spus c exist, atunci ntotdeauna exist cel puin dou rezultate posibile. Dac se cunoate cu certitudine c o pierdere se va realiza aceasta nu nseamn c evenimentul respectiv este afectat de risc. Definiii ale riscului: o Posibilitatea de a pierde; o Incertitudinea ce afecteaz rezultatul; o Dispersia rezultatelor ateptate; o Probabilitatea ca orice rezultat s difere de unul ateptat. o Posibilitatea de a pierde o Incertitudinea ce afecteaz rezultatul o Dispersia actual a rezultatelor ateptate o Probabilitatea ca orice rezultat s difere de unul ateptat o Concept multidimensional al crui nivel nu poate fi redus la un singur element, la o cifr.

Obiectivul fiecrui om de afaceri este obinerea de profit. Dar atingerea acestui obiectiv nu se poate face fr asumarea riscului. Unul dintre marii teoreticieni ai domeniului, James Lam a afirmat, cu bun dreptate c Cel mai mare risc este acela de a i-l asuma. Din punct de vedere al unei organizaii, conceptul de risc, ofer urmtoarele definiii:

Disponibilitatea unei firme de a se adapta la timp i cu cel mai mic cost la modificrile de mediu; Variabilitatea profitului fa de media profitabilitii din ultimii ani; Variabilitatea rezultatului posibil n funcie de un eveniment nesigur, incert; Construirea unor decizii n condiii de incertitudine; Posibilitatea ca pierderile s fie mai mari dect se ateapt; Incertitudinea cu privire la producerea unei pagube.

Riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecine nedorite s se produc. Aceast definiie are la baz eventualitatea ca un eveniment (anticipat) cu o anumit probabilitate sau neprevzut de decident s se materializeze i s afecteze negativ anumite aspecte ale activitii economice. Accentul cade pe efectele pe care le genereaz evenimentul respectiv. Acea situaie n care exist posibilitatea unei devieri potrivnice a rezultatului sperat. Teoria riscului n cercetarea operaional pornete de la anumite modele de risc, ntr-o concepie holistic, adic global. Pentru nelegerea noiunii de risc se pornete de la termenul de incertitudine, termen ce exprim o stare de nesiguran cu privire la viitor. Nesigurana economic are ca surs fie caracterul obiectiv, impredictibil al unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunotinelor existente la un moment dat. Incertitudinea se refer deci la starea de nesiguran legat de rezultatele scontate a se obine n urma unei aciuni economice. Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizeaz prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru rezultatele scontate, indicnd modalitile de tratare a acestei legi de ctre agenii economici. Riscul i incertitudinea se ntlnesc combinate n diferite proporii dar, n realitate, incertitudinea nu poate fi eliminat nicicnd. Astfel, evenimentele imprevizibile pot provoca abateri care s schimbe fundamental configuraia datelor puse n eviden prin observaiile statistice anterioare. Orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice raportate la o stare anterioar i pe ncercarea de validare a unei eventuale distribuii de probabiliti aplicabile viitorului, implic un anumit grad de incertitudine. Incertitudinea devine o potenial surs de risc cnd
2

decurge dintr-o informare incomplet sau din apelarea la surse adesea incompatibile. Majoritatea agenilor economici consider eseniale metodele de msurare a riscului cu ajutorul teoriei probabilitilor, dar probabilitatea i riscul sunt concepte diferite. Riscul nu poate fi suprimat din moment ce el exist n activitatea economic i n lumea afacerilor, iar deciziile sunt luate ntr-un mediu incert i riscant, nu ns fr o evaluare a alternativelor de decizie, a consecinelor lor, dar considernd c efectele deciziilor nu sunt cunoscute cu siguran. Este evident c o strategie managerial performanttrebuie s cuprind att programe ct i proceduri de gestionare a riscurilorcare vizeaz de fapt minimizarea probabilitii producerii acestor riscuri i a expunerii poteniale. Obiectivul central al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de organizaie, obiectivul fiind obinerea unui profit ct mai mare. Citndu-l pe fizicianul Louis de Broglie : Trebuie s urmrim riscul pentru c riscul este condiia la toate succesele, vom defini domeniul riscului care, concentrat, se rezum la infinitivul a trei verbe: Analizare: Reducere: s identificm riscurile existente i s evalum consecinele posibile directe i indirecte; s le prevenim pentru a le diminua sau a le elimina; s ne asigurm n raport cu apariia noilor riscuri i s atenum efectele neprevzute prin aciunea mijloacelor de protecie corespunztoare; s stpnim ansamblul costurilor i pierderilor poteniale acceptate.

Finanare:

Analiznd aceste definiii ale riscului, se pot observa anumite caracteristici comune, anumite criterii de definire a riscului. Riscul deriv din incertitudine: adoptarea deciziei are loc n prezent, iar punerea n practic i rezultatele se vor produce n viitor; incertitudinea provine din necunoaterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce i la ce moment, care vor fi efectele reale i amplitudinea producerii acestuia. Riscul implic ideea de pierdere potenial (de orice tip) generat de evoluia unui factor n sens contrar ateptrilor decidentului.

Riscul a fost, din totdeauna, o ameninare, dac nu a fost cunoscut i gestionat corespunztor, i o performan, un avantaj, un succes, dac a fost neles i abordat tiinific. Plaja abordrilor s3

a ntins de la opinia din antichitate a lui Syrus,potrivit cruia ,, cu ct un lucru este mai important, cu att este mai plin de riscuri, pn la opiniile de vrf contemporane , potrivit crora,cea mai mare performan n management, este s iei decizii dincolo de risc, adic n zona incertitudinii, unde a rmas singura pia nc ne explorat i unde exist loc pentru toi competitorii . Pe de alt parte, specialitii n management sunt tot mai aproape de unanimitate n vederi un lucru destul de rar ntre ei, n alte domenii i probleme c ,, riscul este umbra oricrei afaceri, c ,, de regul, nu exist afacere fr risc, c ,, avantajele poteniale ale afacerilor sunt proporionale cu riscul asumat n mod tiinific.Ca urmare, se tinde spre acreditarea concepiei potrivit creia, managerii zilelor noastre se stratific, n funcie de modul n care abordeaz riscul n afaceri,n trei categorii distincte: - managerii care consider c performana lor cea mai mare este s previn riscul, manageri care, curios, sunt cei mai apreciai de ctre oameni , cu sintagma ,, tia ne pzesc de ru, de pierderi, de necazuri, uitnd c, potrivit celor artate mai sus, dac nu accepi ( evident, tiinific), riscul, nu accepi afacerea, avantajele ei poteniale i, ca urmare, ei sunt catalogai de ctre cunosctorii n domeniu, ca fiind ,, un pericol social; - manageri care accept riscul ca pe o realitate obiectiv a zilelor noastre, dar l cuantific i l accept doar pn la un anumit nivel ( de pild, se aud tot mai frecvent exprimri de genul,, pn la un risc de 5 % putem discuta), dei, aa cum s-a artat, avantajele sunt proporionale cu riscul asumat i, ca urmare, limitarea lui, arbitrar, ne tiinific, nseamn limitarea avantajele poteniale ale afacerii respective i, ca urmare, i aceti manageri sunt considerai tot ,, un pericol social; - manageri care accept riscul ca pe o component inseparabil a oricrei activiti i, mai cu seam, a oricrei creaii, care consider managementul riscului chiar ca un hoby, preocuparea lor prioritar fiind asumarea contient, tiinific a riscului n afaceri, ca singura modalitate de ctig, de performan, de valoare, ntr-o lume a schimbrii caracteristica dominant a acestui secol acetia fiind considerai managerii viitorului. Abordnd managementul riscului din alt unghi, se impune ateniei faptul c ntre specialiti nu exist o unitate de vederi privind tipologia riscurilor n afaceri, plaja opiniilor extinzndu-se de la unii care consider c afacerile sunt vizate de opt tipuri de riscuri, alii de cinci tipuri, alii de trei, iar autorul rndurilor de fa consider ca fiind cele mai grave riscuri n afaceri, doar dou. Aceast dispersie vizeaz nu numai specialitii romni, ci, aa cum se va vedea, i pe cei strini (fiind suficient s se studieze documentele Congresului Mondial de Risk Management, de la Bucureti, din luna Oct. 2004). Ne existnd o unitate de vederi privind tipologia riscurilor n afaceri,nu exist nici o metodologie unitar de identificare, de evaluare, de finanare, de monitorizare, etc, a acestor riscuri ,, la ordinea zilei, iar, ce este mai grav, literatura de specialitate n acest domeniu ( autohton i strin), este ne permis de srac,n total distonan cu importana i actualitatea problemei. Mutaiile previzibile n lumea contemporan : ,, Schimbarea, ,,Globalizarea afacerilor, ,, Internaionalizarea firmelor, ,, Orientarea ctre client, ,, Economia, Organizaia i Managementul bazate pe cunotine, ,,Capitalul de cunotine, etc,nu vor simplifica problematica riscului n afaceri, ci, dimpotriv. Intrnd, s zicem, ntr-un fel n fondul problemei abordate, facem, de la capul locului, precizarea, c admirm, venerm, chiar,
4

pe toi cei care au scris, mai mult, sau mai puin, despre managementul riscului n afaceri, considernd c au fcut un adevrat pionerat n acest domeniu vital al zilelor noastre, fiecare avnd o contribuie remarcabil, de luat n seam, pentru mersul mai departe al lucrurilor, meritnd, deci, ntreaga recunotin. Scriind n premier despre un asemenea domeniu, este firesc ca fiecare s in la creaia sa, aa nct a le pune n antitez opiniile este, credem, cel mai ru lucru care se poate face, ntr-un moment n care, strngerea rndurilor acestora, pentru a asigura progresul rapid necesar n domeniul respectiv, este cea mai neleapt cale. Ca urmare, noi vom prezenta problemele aa cum le vedem astzi i mai ales n perspectiv, folosindu-ne i de opiniile lor, dar fr a le departaja i nominaliza. Conceptul de risc n afaceri, es te,fires c,prima problem care se cere clarificat, delimitrile conceptuale fiind indispensabile, determinante, pentru construcia tiinific, a managementului riscului n afaceri, n ansamblul su. n legtur cu stadiul n care ne gsim, fr s absolutizm, ci doar s provocm interes n abordare, facem doar precizarea c pn n prezent circul doar versiuni secveniale, de tipul ,,riscul de firm, ,, riscul bancar, ,, riscul de ar i, doar ca excepii, ca ,, management al riscului n afaceri. Lipsa unui asemenea concept,bine conturat i structurat, a unei lucrri, cu acest titlu, la care am nceput s lucrm noi, ct de ct acceptabile canceput, mai cu seam n contextul schimbrii, al globalizrii afacerilor i internaionalizrii firmelor, abordndu-se managementul riscului ca subsistem al managementului general, reprezint un mare handicap pentru manageri. Revenind la conceptul de risc, o definiie de pornire, formulat, ar fi : ,, Riscul este variabilitatea rezultatelor sub presiunea factorilor de mediu, definiie formulat, probabil, pornindde la realitatea c deciziile se fundamenteaz, elaboreaz i operaionalizeaz sub impactul factorilor de mediu. Dar, aceast variabilitatenu provine numai din risc, ci i din incertitudine, care sunt dou concepte distincte i trebuie, n continuare, abordate ca atare. O definiie care se apropie mai mult de cerinele construciei managementului riscului n afaceri, este formulat astfel: ,, Riscul este o categorie social, economic sau natural a crei origine se afl n incertitudinea care poate sau nu s genereze o pagub datorit ezitrilor i inconsistenei n luarea deciziei. Autorul, dei face o demarcaie corect, tiinific, ntre risc i incertitudine, n definiie, dup cum se observ, le combin, motivndu-i opiunea prin faptul c ,,riscul i incertitudinea se ntlnesc combinate n diferite proporii, iar n realitate incertitudinea nu poate fi eliminat. Conceptul de risc n afaceri i importana lui n managementul Modern Un prim aspect, se refer la diferenierea abordrii riscurilor n management, dup originea lor. Potrivit acestui criteriu, avem riscuri naturale ( cutremure, inundaii, etc.), care vizeaz managementul n special din punct de vedere al finanrii iris cu ridatorate activitii umane, care sunt cele mai multe, mai diverse, mai sofisticate, mai dificil de cunoscut i gestionat, cu consecine mai greu cuatificabile, mai greu de anticipat i monitorizat, datorit, n primul rnd, caracterului imprevizibil al aciunii oamenilor, caracterului unic al fiinei umane. Datorit acestor aspecte, riscurile respective trebuie s polarizeze corespunztor activitatea managerilor n general i a managerilor de risc, n special. Nu este lipsit de importan, ci dimpotriv, realitatea subliniat de marele nostru poet naional, Mihai Eminescu, care grupa oamenii n dou
5

categorii : unii care caut i nu gsesc i alii care gsesc i nu sunt mulumii, categorii care trebuie abordate difereniat n managementul riscului n afaceri. n al doilea rnd, aa cum s-a artat n prefaa lucrrii, cu ct un lucru este mai important, cu att este mai riscant. Ca urmare, activitatea managerilor n general i a managerilor de risc n specialtrebuie orientat selectiv, n funcie de impactul riscului potenialn activitatea organizaiei pe care o conduc. Stabilirea acestor prioriti impune, obligatoriu, utilizarea metodologiei managementului prin excepie(managementul excepiilor), n mod deosebit Legea lui Pareto (Metoda ABC), al creiconcept a fost amplificat de ctre Peter Drucker( 1 ) , potrivit cruia 90 la sut dinrezultate se datoreaz doar la 10 la sut din evenimente, cea ce ar duce la concluzia c 90 la sut din evenimente, mai ales din resurse, produc doar 10 la sut din rezultate. Acest aspectdevine esenial n management, n general i n managementul riscului, n special. Extrapolnd aceste aspecte, trebuie s remarcm situaia de ansamblu n care ne gsim i anume, societatea romneasc, i nu numai, se afl n etapa unor transformri politice, economice, sociale, culturale care afecteaz viaa tuturor, i, ca urmare, riscul care nsoete aceste transformri ne vizeaz, ntr-un fel sau altul, pe toi. Aceast realitate impune o cultur a riscului, n substana creia s regsim convingerea c arma de aprare mpotriva riscului i noilor vulnerabiliti, n general, este cunoatereai managementul riscului, care devin principala resurs a societii viitorului. Exemplificndu-se aceste pericole, ntr-o publicaie se prezint, ca fiind de notorietate, cderea, pentru numai o or, a sistemului de calculatoare al Bursei din New York, carea creat, n iunie 2001, panic i confuzie la scar mondial, subliniindu-se, ntre cauze, i impactul erorii umane n sistemul informaional. Aciunile criminale, spionajul industrial, terorismul, rzboiul informatic, privite n ansamblu, impun, apoi, o cultur de securitate. Evenimentele care pot afecta afacerea sunt aa de numeroase i complexe, nct identificarea , evaluarea i gestionarea lor a devenit o provocare major i pentru cei mai abili i experimentai investitori, pentru c viitorul este, n mare msur, necunoscut. Cel mai mare risc, ns, va fi lipsa de voin, ori unde aceasta s-ar manifesta. Vor trebui s predomine abordrile bazate pe un management al riscului, adecvat i performant. Echilibrul dintre evitarea riscurilor majore i valorificarea oportunitilor , este considerat calea de aur care trebuie urmat, n care noiunea de risc este sinonim cu aceia de activitate.Se vor diversifica daunele clasice i vor apare pierderi noi, datorit faptului c spectrul riscului se va extinde. Apoi, distinsul profesor Ni Dobrot( 2 ) , abordnd riscul i incertitudinea n economia modern,definete riscul ca avndgeneza n tensiunea ntre nevoi i resurse,nevoilefiindntr-o continu expansiune i diversificare, iar resursele, mai ales cele care nu se regenereaz,vor fi tot mai rare i mai scumpe. Ca urmare, dup Domnia Sa, managementul i gestiunea riscului reprezint lupta mpotriva raritii. Iat, o abordare careimpune reflecii profunde pentru manageri i o organizare special a managementului riscului n afaceri.
6

Nevoile, care nu au limite, ba mai mult, potrivit ndrgitului scriitor Mark Twein,, civilizaia industrial a potenat puternic nevoile umane, aprnd numeroase nevoi - de care nu este nevoie , nu trebuie s fie comprimate, deoarece, dup opinia marelui nostru savant Nicolae Georgescu Roegen( 3 ) ,, maximizarea satisfacerii nevoilor, ,, plcerea de a tri,este o surs important de progres, de cretere economic. Lipsa de resurse trebuie s fie suplinit de creterea eficienei utilizrii lor, prinmaximizareautilitii i reducerea eforturilor. Iat, deci, alte opinii care impun o nou optic asupra managementului riscului, deoarece un risc considerabil este chiar nesocotirea lor. Pe de alt parte, managementul riscului n afaceri nu este un scop n sine i, ca urmare, nu trebuie construit cu ochii spre trecut, pentru c nu ne pzim de o ameninare viitoarerepetnd cea ce am mai fcut, cel mai mare risc fiind pierderea unei oportuniti, celelalte aspecte rmnnd doar de natur tehnic, birocratic . Este denotorietate, sub acest aspect, opinia aezat pe hrtie de Victor Hugo, potrivit cruia ,,Exist ceva mai puternic dect toate avuiile din lume i anume, o idee creia ia venittimpul, realitate care n contextul noii economii bazate pe cunoatere, are conotaii cu totul speciale, n sensul ceste un risc fundamental ratarea operaionalizrii cunotinelor de vrf disponibile, a capitalului de cunotine, a capitalului intelectual. Privite din alt unghi de vedere, riscurile derivate din aciunile umane se arat ntr-o lucrare recent, foarte frumoas( 4 ) fac acum parte din refleciile pe care societatea le face asupra propriilor practici, iar, reflexivitatea, adic acea capacitate pe care societatea o are de a reflecta asupra propriilor aciuni n contextul cunoaterii tiinifice acumulate, este una dintre caracteristicile eseniale ale modernismului n faza actual, aducnd n atenie, pe acest fond, opinia specialistului A. Giddens, potrivit cruia, reflexivitatea include ideea c riscurile nu sunt parte a fatalitii sau a destinului, ci sunt opiuni pe care fiina uman le realizeaz , cea ce distinge riscul de pericol, care apare ca un eveniment incontrolabil i n afara cmpului de aciune al individului. Considerm aceste opinii ca fiind filozofia de esen a riscului n afaceri, filozofie care, n managementul riscului, trebuie s determine o modificare de abordare, de atitudine, profund, necesitate care apare, elocvent, dinconsecinele riscurilor negestionate tiinific, la care ne vom referi ntr-un subcapitol mai jos. O abordare conceptual de sintez, face profesorul i demnitarul Mircea Coea ( 5 ), afirmnd c ,, Problematica riscului rezult din faptul c trim ntr-o civilizaie a riscului. Apariia riscului genereaz crize ce sunt considerate rupturi n funcionarea normal a oricrui sistem. Evaluarea riscurilor este o activitate complex ce presupune cunotine n domeniul economic, tehnologic, juridic, sociologic i politic. Rezultateleevalurii au un grad mare de responsabilitate influennd deciziile i implicit succesul strategiei adoptate la nivel macro i micro economic. ,, Domeniul riscului are rolul de a stimula creativitatea. Riscul valutar se defineste ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma variatiei cursului de schimb. El exista atata timp cat banca realizeaza operatiuni in monede starine. Pierderile pot fi inregistrate datorita indexarii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita modificarii valorii activelor si pasivelor externe in urma modificarii cursului valutar. Riscul valutar cuprinde atat operatiunile desfasurate de banca pentru clientuii sai cat si propriile operatiuni. El este cu atat mai mare cu cat ponderea activelor si pasivelore externe in bilant este mai mare. In functie de factorii care il determina, riscul valutar prezinta urmatoarele componente:
7

1.riscul de translatare apare in cazul bancilor cu activitate internationala, care au deschise subunitati pe teritoriul altor state. Periodic are loc o consolidare a bilantului si rezultatelor la nivelul centralei bancii, care trebuie sa cuprinda si situatiile subunitatilor din strainatate. Consolidarea se face in moneda tarii unde este situata centrala si asta presupune o conversie a valorilor externe exprimate in alte monede. La nivelul centralei bancii se pot inregistra pierderi in urmatoarele situatii: din preluarea pierderilor existente la nivelul subunitatilor din strainatate din modificari nefavorabile de curs la conversie din diferentele existente intre cele doua tari la nivelul sistemelor de contabilitate si fiscale. Este posibil ca un profit inregistrat in contabilitatea subunitatii sa se transforme in pierdere in contabilitatea centralei, in urma translatarii contabile. 2.riscul de tranzactie apare atunci cand banca desfasoara operatiuni intr-o deviza care isi modifica cursul. Acest curs creste odata cu volumul operatiunilor in devize si cu instabilitatea valutara. Intotdeauna, intr-o operatiune supusa riscului de tranzactie daca unul dintre parteneri a inregistrat o pierdere celalalt a inregistrat un castig. 3.riscul economic vizeaza modificarea valorii bancii in urma variatiei cursurilor valutare. Spre deosebire de riscul de tranzactie, acesta se reflecta pe termen lung in toata activitatea bancii si nu numai in rezultatul unei operatiuni. Indicatori ai riscului valutar Aprecierea riscului valutar se poate face in baza urmatorilor doi indicatori: 1.pozitia valutara se determina comparand activele si pasivele exprimate in moneda straina. Se calculeaza pentru fiecare moneda in parte. Spunem ca pozitia valutara este scurta daca pasivele in valuta sunt mai mari decat activele in valuta. In situatia inversa, cand activele in valuta sunt mai mari decat pasivele in valuta, pozitia valutara este lunga. Pozitia valutara a bancii induce castiguri sau pierderi in functie de evolutia cursului valutar. Astfel: Cursul valutar creste Cursul valutar scade Pozitie valutara scurta pierdere castig Pozitie valutara lunga castig pierdere Expunerea bancii la riscul valutar generat de operatiunile intr-o anumita moneda straina este cu atat mai mare cu cat pozitia valutara pentru acea moneda este mai mare. 2.pozitia valutara globala se defineste ca fiind soldul net intr-o moneda de referinta al creantelor in devize fata de pasivele in devize. Aceasta ia in calcul toate pozitiile valutare individuale oferind o imagine asupra riscului valutar la nivelul bancii. Pozitia valutara globala este folosita mai mult la raportarea situatiei bancii catre centrala si mai putin la gestiunea efectiva a riscului valutar. Aceasta pozitie, prin compensarile de expuneri pentru diferite monede, duce la diminuarea riscului in calcul, dar la mentinerea lui in fapt.
8

Gestiunea riscului valutar Gestiunea riscului valutar presupune un efort ce vizeaza reducerea la minim a pierderilor si valutar. Aceasta se poate realiza pe doua planuri: 1. prin reglementari de limitare a riscului valutar 2. prin politica bancii cu privire la operatiunile in valuta 1.reglementari de limitare a riscului valutar prin functia sa de centru al politicii valutare, banca de emisune a creat un cadru legal privind desfasurarea operatiunilor in valuta. Acesta stabileste reguli privind convertibilitatea monedei nationale, stabilirea cursului valutar, repatrierea valutei incasata obtinuta in activitati de comert exterior, accesul populatiei la valuta si norme prudentiale de reducere a riscului valutar. In acest ultim sens, bancile trebuie sa foloseasca un sistem de evidenta care sa permita inregistrarea imediata a operatiunilor in valuta si calculul pozitiilor valutare individuale si pozitiei globale. Pozitiile astfel determinate reflecta expunerea bancii la riscul valutar si trebuie sa se incadreze in limitele maxime stabilite de autoritatile monetare. In Romania pozitia valutara globala determinata in fiecare zi nu poate depasii 10 % din fondurile proprii ale bancii. Pentru exercitarea controlului in acest domeniu, bancile trebuie sa faca raportari saptamanale catre autoritatile monetare. 2.politica bancii de control al riscului valutar aceasta vizeaza o serie de norme interne ale bancii si actiuni indreptate catre evitarea sau diminuarea pierderilor valutare. Aceasta politica imbraca doua forme: neutralizarea pozitiei valutare si acoperirea riscului valutar. Neutralizarea pozitiei valutare sau imunizarea bancii la riscul valutar se realizeaza prin ajustarea periodica a pozitiilor valutare lungi sau scurte. Gestionarea pozitiei valutare se face pentru fiecare moneda in parte, dar si pentru elemenete de bilant, active si pasive pe termen scurt si termen lung. O limitare a riscului prin neutralizarea pozitiei valutare implica costuri de gestiune relativ ridicate si ingradeste libertatea bancii de a specula anumite pozitii deja existente, atunci cand evolutia cursului incurajeaza astfel de operatiuni. Acoperirea riscului valitar reprezinta o modalitate noua de gestionare a riscului valutar prin utilizarea unor instrumente financiare noi. In prezent este foarte utilizata, datorita in special dezvoltarii pietei financiare si produselor derivate tranzactionate pe aceste piete. Astfel, se pot schimba monedele de referinta din operatiunile bancare sau se poate limita pierderea prin limitarea variatiei cursului de schimb. Prin operatiunile de swap de devize cei doi participanti contracteaza simultan un credit si un imprumut in doua devize diferite avand aceiasi valoare nominala. De multe ori swap-ul de devize se combina cu un swap de dobanzi. O astfel de operatiunea presupune un schimb initial de capital, schimburi de dobanzi si un schimb final de capital. Se disting trei categorii de operatiuni de swap de devize: - swap de devize in care se schimba dobanda fixa intr-o valuta contra unei dobanzi fixe intr-alta valuta - swap de devize in care se schimba o dobanda fixa intr-o valuta contra unei dobanzi variabile intr-o alta valuta - swap de devize in care se schimba o dobanda variabila intr-o valuta contra unei dobanzi variabile intr-alta valuta Astfel, riscul valutar al unei companii implica atat avantaje, cat si dezavantaje obtinute din cresterea sau scaderea cursului, astfel incat o companie este pozitionata in randul
9

speculatorilor

daca

riscurile

sunt

asociate

cu

piata

financiara.

Oricine este speculator daca are de pierdut sau de castigat din fluctuatia cursului valutar. Probabil ca nu realizam, dar companiile, statul, institutiile si chiar si noi, ca persoane fizice speculam pe cursul de schimb, intrucat suntem afectati sau avantajati de cursul valutar, din pozitia de utilizatori de servicii de telefonie mobila, prin faptul ca factura este calculata in euro, iar plata se efectueaza in lei, sau prin faptul ca pretul pe care il platim pentru carburanti este stabilit in functie de pretul petrolului de pe pietele internationale (Londra). Daca acceptam riscul valutar si se intampla sa avem avantaje de pe urma lui, trebuie sa ne asumam si situatia opusa, de a pierde. Exista voci care blameaza riscul valutar doar cand inregistreaza pierderi, deoarece cursul nu evolueaza in favoarea lor. Dar pana la urma, aceasta este o reactie nominala. Una din temele de mare interes care vor fi abordate la conferinta din data de 26 martie se refera la solutiile oferite companiilor pentru identificarea expunerilor valutare. In gestionarea riscului valutar, este foarte important sa putem identifica riscul valutar pentru a evita consecintele rezultate din asumareaacestuia. Companiile care inregistreaza in prezent pierderi pentru operatiunile anterioare nu mai au posibilitatea sa apeleze la o solutie, singura metoda de gestionare a riscului valutar este aceea de a actiona preventiv astfel incat influenta viitoare a cursului valutar sa nu fie vizibila in rezultatele exercitiuluifinanciar. Odata cu aparitia instrumentelor similare politelor de asigurare in sistemul economic si financiar se aplica un concept asemanator vechiului proverb <<Sa-ti faci vara sanie si iarna caruta>>. Cand iti este bine, sa te gandesti ca lucrurile se pot intoarce impotriva ta, sustine Iulian Lupu. Fiindca problematica riscului valutar este mai actuala ca oricand, in data de 26 martie 2009, Asociatia Brokerilor organizeaza Conferinta Pietei de Capital cu tema Cursul Valutar si Criza economica . Solutii pentru companiile expuse la riscul valutar , la care Wall-Street.ro este partener media. In cadrul evenimentului vor fi dezbatute subiecte precum riscul valutar si strategii de transfer ale acestuia folosind instrumentele financiare derivate. Cum ajuta hedging-ul o companie expusa la risc valutar Termenul de hedging provine din engleza si este folosit in limba romana, cateodata impropriu, cu sensul de acoperire a riscului. Trebuie scapat de risc, daca acesta are o conotatie negativa. Am sa asociez riscul cu un gunoi, care nu trebuie acoperit cu presul, pentru ca astfel nu dispare. Un om gospodar depoziteaza gunoiul in locurile destinate acestui scop, si de acolo este preluat de firme care se ocupa de prelucrarea si reciclarea deseurilor. Activitatea acestor firme consta in preluarea gunoiului si, din aceasta activitate, au profituri consistente. Acest exemplu este valabil si pentru risc. Riscul nu se acopera, ci se transfera unor firme sau persoane care sunt dispuse sa si-l asume si sa fie
10

speculatori in acte in regula, a continuat expertul BVB. Rolul speculatorilor pe pietele de instrumente financiare derivate este tocmai acela de a prelua riscurile de la hedgeri, in dorinta de a obtine profituri din evolutia pretului. Astfel, prin intermediul hedging-ului, dorinta de a specula prin deschiderea pozitiilor se intalneste cu intentia companiilor de a transfera riscul dat de evolutia cursului valutar. In Statele Unite, instrumentele derivate sunt considerate ca fiind o industrie, iar instrumentele derivate se impart in doua mari categorii: instrumente standard se gasesc la burse, dar siinstrumente ajustate la nevoi specifice piata OTC, la ghiseu. Lichiditatea instrumentelorfinanciare derivate tranzactionate la bursa este creata de speculatori si hedgeri, in timp ce pentru instrumentele de piata OTC contrapartea este o banca, El a constatat ca in ultima perioada foarte multe banci sunt interesate de accesul la sistemul de tranzactionare al BVB, considerand ca este o miscare facuta de participantii la piata pentru a se intalni cu posibilii actori din economia reala care vor sa apeleze la operatiuni de hedging. Riscul investitional

Insa pina si in domeniul deciziilor investitionale apar riscurile, precum si in orice alt domeniu dupa cum afirma Schumpeter la ineputul secolului al xx-lea. Agentii economici percep riscul ca pe un rezultat nefavorabil, o probabilitate a pierderii, atasat ns unui cstig.n domeniul investitiilor, riscul este acceptat dac se ompenseaz cu un cstig aditional ce poate fi anticipat cu o anumit probabilitate. In domeniul investiiilor riscul poate fi definit ca orice situaie in care nu se cunosc cu certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar in care se cunosc cel puin numrul de alternative posibile ale valorilor respective i posibilitatea de apariie a fiecreia dintre ele.Abordarea riscului in investiii este generat de corelaia stransa care apare intre investiie i risc in procesul adoptrii unei decizii de investiii. Aceasta corelaie este determinat de particularitile investiiei. Exista legturi clare intre dimensiunea riscurilor i cea a catigurilor aferente unei investiii: cu cat sunt mai mari riscurile pe care un investitor i le asum, cu atat va fi mai mare catigul ateptat de acesta.Astfel, fiecare investitor incearc s obin cel mai ridicat nivel al catigului pentru un anumit risc asumat dat sau s suporte cel mai mic risc posibil cu scopul obinerii unui catig determinat. Avand in vedere c orice activitate este supus riscului, se poate spune c existena insei este o continu asumare a unor riscuri. Pentru a putea cunoate aceste riscuri, o clasificare a lor este foarte util in abordarea riscului. Dup tipul activitii pot fi: riscul investirii reale i riscul investirii financiare (riscuri complicate). Riscurile cu care se confrunt o firm care investete sunt clasificate, in funcie de perspectiva din care sunt abordate, in macroriscuri i microriscuri. Macroriscurile sunt rezultatul evoluiei intr-un anumit sens a condiiilor de mediu de afaceri in care este localizat investiia. In categoria macroriscurilor intr totalitatea riscurilor de mediu
11

cum ar fi: riscul de ar, riscul de transfer, riscul suveran, riscul politic, riscul de pia (market risk) Microriscurile sunt determinate de factori endogeni, specifici sectorului de activitate, firmei i proiectului propriu-zis i / sau de insuficienta corelare intre particularitile activitii i limitele impuse de cadrul general al rii gazd. In categoria microriscurilor intr majoritatea riscurilor de firm i a riscurilor de proiect: riscul de implantare, riscul valutar, riscul de doband, riscul de pre, riscurile comerciale, riscurile legate de personal, riscurile juridice etc. Riscurile de investiii in funcie de nivelul la care se pot manifesta sunt: 1) Riscul de proiect se manifesta prin probabilitatea adoptrii de soluii eronate la intocmirea proiectului, responsabilitatea fiind cel mai adesea in sarcina proiectantului. Efectele unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executrii investiiilor, cu ocazia recepiei ori punerii in funciune a obiectivelor de investiii sau, mai grav, chiar pe parcursul perioadei de exploatare.Inlturarea unor aspecte ale riscului de proiect presupune atragerea rspunderii proiectantului. 2) Riscul de firm (de strategie) este dat de situaia in care intreaga conduit de afaceri s devin inadecvat datorit concurentei sau uzurii morale. Poate apare fie datorita unor factori interni, spre exemplu un management defectuos, fie datorita unor factorilor externi care produc dezechilibre puternice in funcionarea firmei. In acest caz se pot avea in vedere riscul de decontare, riscul datorat partenerului, riscul sistemic, riscul specific. 3) Riscul ramurii sau domeniului de activitate; 4) Risc regional, 5) Riscul de ar. Acest tip de risc este dat in principal de performantele economice si stabilitatea politica ale tarii. Este apreciat pe plan mondial de anumite organizaii i publicaii pe baza unor metodologii. Riscul de ar poate fi privit i ca un risc de neplat, de nerecuperare de nerepatriere a capitalului investit de un investitor strin.

Metode de Evaluare a Riscurilor Principiile de analiz a riscurilor Mrimea pierderilor de la influena diferitor tipuri de risc este independent. Principiile de analiz a riscurilor Realizarea unui tip de risc nu tot timpul conduce la mrirea sau reducerea probabilitii de apariie a altui tip de risc (cu excepia situaiilor de for major). Dauna maxim posibil rezultat din adeverirea unui anumit tip de risc nu trebuie s depeasc posibilitile financiare ale firmei Tipuri de pierderi Pierderi financiare reprezint dauna financiar direct care poate fi adus firmei n urma realizrii anumitui risc sau a unui grup de riscuri. Pierderi materiale reprezint cheltuieli suplimentare sau pierderi directe ale fondurilor ntreprinderii ce nu au fost prevzute n planurile dezvoltrii firmei aa ca: utilaj, ncperi, produse finite, materie prim, energie, combustibil etc. Tipuri de pierderi Pierderi de timp reprezint un tip de pierderi care sunt condiionate de utilizarea neraional a
12

timpului datorit apariiei anumitor tipuri de risc. Pierderi sociale reprezint pierderile ce sunt legate de aducerea daunei sntii sau vieii oamenilor, ca rezultat al utilizrii produselor sau serviciilor oferite de firm. Tipuri de pierderi Pierderi de reputaie apar n cazul schimbrii atitudinii consumatorilor reali sau poteniali fa de produsele fabricate de firm spre acordarea preferinelor sale altor productori/prestatori de servicii Pierderi ecologice - apar n cazul influenei negative ale procesului de producie asupra mediului nconjurtor i asupra vieii sau sntii angajailor.

METODE DE EVALUARE A RISCURILOR Exist mai multe instrumente i metodologii pentru evaluarea riscurilor, disponibile pentru a ajuta firmele i organizaiile s evalueze riscurile. Alegerea metodei care va fi utilizat depinde de condiiile existente la locul de munc, de exemplu numrul de angajai, tipul activitilor i tipul echipamentului de munc, caracteristicile specifice ale locului de munc, substanele utilizate i riscurile specifice pe care le implic aceast utilizare. Cele mai des folosite instrumente pentru evaluarea riscurilor sunt listele de verificare, care sunt utile pentru identificarea pericolelor. Alte tipuri de instrumente pentru evaluarea riscurilor includ: ghiduri, documente ndrumtoare, manuale, brouri, chestionare i instrumente interactive (software interactiv gratuit, inclusiv software care poate fi descrcat pe calculator, de obicei specific fiecrui sector). Aceste instrumente pot fi generale sau pentru riscuri sau sectoare specifice

Analiza riscului de trezorerie/lichiditate Odata cu punerea n functiune, riscul major pentru unproiect este de a intra n imposibilitate de a-si onoraobligatiile, a-si pla ti datoriile, din lipsa de lichiditati. Aceastastare de obicei este consecinta unei rentabilitati scazute a activitatii sau a subtilizarii capacitatilor de productie. Riscul de trezorerie apare n legatura cu asigurarea lichiditatilornecesare pentru a face fata fluctuatiilor de activitate. Deaceea nca din faza de pregatire a proiectului este nevoie deo analiza aprofundata a bila ntului functional previzionat. ncontextul problemei noastre intereseaza trei concepte de baza ale gestiunii financiare: - Fondul de rulment net global (FRNG), - Nevoia de fond de rulment (NFR), - Trezoreria (T). Echilibrul financiar al activitatii de exploatare este atins daca exista relatia: FRNG = NFR + T T> 0 T < 0 a) b) c) Fond de rulment net global Nevoia de fond de rulment
13

Fond de rulment net global Nevoia de fond de rulment Fond de rulment net global Nevoia de fond de rulment a) Un echilibru financiar perfect este atunci cnd trezoreria este nula (T=0), b) Daca FRNG > NFR se nregistreaza un echilibruminim, avnd T>0, c) Daca FRNG < NFR - o stare de dezechilibrufinanciar (T<0) deci pentru a face fata obligatiilor curente ntreprinderea va fi nevoita sa apeleze lacredite. Proiectia situatiei economice a proiectului trebuie saasigure o stare de echilibru financiar data de relatia: FRNG > NFR, pentru T > 0. Fondul de rulment/ capital circulant desemneazaansamblul activului circulant, fiind sursa de acoperire acheltuielilor ce decurg din activitatea curenta de exploatare.n conceptia patrimoniala care urmareste exigibilitateaposturilor de activ (lichiditatea), fondul de rulment reprezinta excedentul de capitaluri permanente si este tratat caindicator de evaluare a lichiditatii si solvabilitatii firmei. Practic, se determina ca diferenta (figura 7.8) ntre resursele permanente/ stabile si activele imobilizate (la valoarea neta). FRNG = Capitaluri permanente - Active imobilizate Fond de rulment Active imobilizate (val. neta) Activ circulant Capitaluri permanente - capital propriu - provizioane de riscuri si cheltuieli - credite pe termen lung Datorii pe termen scurt Sau, se mai poate spune ca FRNG este diferenta ntreactivele circulante si datoriile pe termen scurt. Din punct de vedere functional, fondul de rulmentreprezinta necesarul de fonduri pentru acoperirea decalajului dintre resursele si necesitatile exploatarii si poate fi evaluat normativ pe baza bilantului functional. Fond de rulment = Resurse stabile (aciclice) Angajamente stabile (aciclice)
14

Caracterul ciclic al procesului de productie induce factorii de cauzalitate a fondului de rulment: Factorul timp - generat de decalajul financiar ntremomentul cumpararii de materii prime, materiale, altebunuri necesare desfasurarii procesului de productie simomentul ncasarii contravalorii produselor fabricate,vndute clientilor.cumparari de bunuri vnzare pro duse finite Stocaj Credit client Credit furnizor Nevoia de fond de rulment Reglem. plati furnizor Reglementare ncasari client Decalajul financiar nevoia de fond de rulment apareca diferenta ntre momentul stingerii obligatiilor lafurnizor si cel al ncasarii contravalorii marfurilor de laclient. In conditiile unui proces repetitiv, ciclic acestdecalaj se permanentizeaza fapt ce conduce laposibilitatea estimarii cu un grad ridicat de certitudinea nevoi de fond de rulment Factor volum - nivelul activitatii de exploatare care semasoara prin cifra de afaceri neta (fara TVA). Cu ctcifra de afaceri este mai mare cu att este necesar unvolum sporit al nevoii de fond de rulment. Dacaconditiile de exploatare ramn constante, exista oproportionalitate ntre cresterea cifrei de afaceri sinevoia de fond de rulment. In modelul normativ seconsidera cifra de afa ceri repartizata regulat pe ancomercial (360 zile). Factor pret structura costurilor n raport cu cifra deafaceri neta. La o cifra de afaceri egala, mentinndconditiile de exploatare modificarea NFR este determinata de nivelul costurilor. Modificari ale strategiei de activitate: n politica deaprovizionare, de stocaj, de comercializare, etc. Previziunea nevoii de fond de rulment nseamnastabilirea fondului de rulment normativ exprimat n zile cifrade afaceri neta (NFRz). Exprimarea n unitati valorice se facepe baza relatiei: NFR = NFRz 360 CA net De pilda, pentru necesarul de materii prime calculelese deruleaza astfel: NFRz = Cifra afaceri neta Cost achizitie 360 Cost achiz . Stoc mediu Avantajul acestei metode de calcul este dat de faptulca necesarul exprimat n zile are de obicei caracter normativ,fiind deci predeterminat.Previzionarea necesarului de fond de rulment este un proces interfazic, nainte si dupa finantare, care are n vedereelemente legate de mediu (creante si datorii pe termenscurt) si de procesul de productie, stocuri.Este un calcul estimativ mediu care va exprima otendinta pe o anumita perioada, bazat pe constanta rotatieisi regularitatii fluxului de productie. Fata de aceasta tendintafluxul real poate avea o anumita abatere. Valoare Fond de rulment normativ
15

Nevoia de fond de rulment Figura 7.10 Exemplu Specificatie luna 1 luna 2 luna 3 luna 4 luna 5 luna 6 Rata de variatie a vnzarilor Valoarea vzarilor (CA neta) Nevoia de fond de rulement - variabila - fixa Fond de rulement (FRNG) Trezoreria (T) Variatia trezoreriei Variatia vnzarilor Constatam ca, toate cresterile de activitate absoarbetrezoreria, iar dimin uarile elibereaza trezorerie, n situatiaunei activitati cu beneficii. n situatia unei activitati cupierderi, situatia va fi inversa. Acesta este un paradoxcunoscut de specialisti precum ca; scaderea rezultatului conduce la ameliorarea trezoreriei, iar cresterea rezultatuluideterioreaza trezoreria. Si din exemplul anterior constatam ca fluctuatia deactivitate conduce la variatia trezoreriei, ceea ce poate saoblige la prelevari din trezorerie, cu consecinte mergndpna la obligatia de negociere a descoperirii de resurse sichiar punerea n lichidare sau ruptura de stoc cu pierderi deprofit daca antreneaza reducerea vnzarilor. Costul riscului este cu att mai important cu ct fondulde rulment normativ este mai scazut, stare n care se vanregistra o ndatorare marginala permanenta. Solutia ar fi dea supraevalua fondul de rulment normativ (o nevoie de fondde rulment mai mare). Dar aceasta ridica problema costului de oportunitate a utilizarii marginale a fondurilor indisponibileprin blocarea lor pentru cresterea finantarii imobilizarilor. Aceasta ne conduce la posibilitatea stabilirii unui nivel optimal NFR prin studiul corelativ al functiilor costului de risc sicostului NFR. Analiza riscului de rentabilitate: analiza de senzitivitate Analiza riscului de rentabilitate se pune n termeniiasigurarii unei rentabilitati minimale pentru proiect, n functiede care se va adopta si rata de actualizare. Este un studiu ce are n vedere toata durata de viata a proiectului si esteindependent de forma de finantare adoptata. Analiza risculuide rentabilitate are doua etape: analiza de sensibilitate care pune n evidenta variabilelecele mai sensibile n raport cu obiectivele proiectului, evaluarea riscului de rentabilitate prin multiple metodeunele specifice pr profilul riscului unui proiect. Analiza de senzitivitate are ca scop evidentiereavariabilelor cheie care au influenta semnificativa asuprafinalitatilor asteptate, exprimate prin criterii de eficienta(valoare adaugata, profit net, rata de rentabilitate interna). Intr-o prima faza se va cauta raspuns la ntrebarea: lacare variabila proiectul este cel mai sensibil? Este indicat caanaliza sa se faca n raport cu acele variabile cruciale pentruagentul
16

economic promotor al proiectului, cum ar fi: ratainflatiei, rata de schimb valutar, indicele preturilor la materii prime, produse, s.a., durata de executie, etc. Un proiect va fi considerat riscant daca se constata caindicatorii sai de eficienta sufera modificari semnificative nraport cu schimbarile previzionate ale variabilelor luate ncalcul. In aceasta situatie directorul/seful de proiect va facepropuneri de masuri de contracarare a efectelor negative,urmnd ca managementul general sa stabileasca traseulstrategic de urmat. ntre aceste masuri se pot enumera: n cazul cheltuielilor de investitii, este posibilacorectarea fiecarui capitol de cheltuieli cu o cota de neprevazute, care au ca destinatie: a) rezerve pentru modificari fizice (modificareacantitatilor de resurse, aparitia de noi capitole de cheltuieli, etc.), b) rezerve pentru modificari de preturi care pot fi generate de: - fluctuatia relativa a preturilor n perioada analizata, - efectul inflatiei. Trebuie avut n vedere ca, existenta acestorneprevazute poate avea uneori un efect demobilizator nprocesul de evaluare a costurilor proiectului de investitii,reducnd interesul pentru stabilirea exacta a marimii fiecareicategorii de costuri. De aceea, se impune ca la fiecarecapitol, sa se dea explicatii clare cu privire la destinatia si modul de calcul a rezervei. Pentru perioada de viata a proiectului, efectul inflatieipoate fi luat n calcul prin includerea unei cote estimate nrata de actualizare folosita la calculele de eficienta.Daca proiectul apartine unui domeniu dinamic, pedurata sa de viata se pot prevedea cheltuieli de nlocuire a unor componente tehnice, fapt ce se va reflecta n proiectiafluxului de trezorerie. Deasemenea, se recomanda estimarea valoriireziduale, ca venit n ultimul an de viata a proiectului. Stabilirea ei trebuie sa se faca n functie de specificul fiecareicategorii de cheltuieli: echipamente de lucru, cladiri, terenuri,s.a.

Calculele de risc se pot face prin diverse metode : 1. Metode empirice, cele mai pragmatice dar si celemai grosiere de pilda evaluarea indicatorilor de eficienta curate de actualizare cu sau fara rata de risc, analiza deimpact. Se pot stabili aprioric anumite grade de risc, depilda: - proiecte putin riscante pentru o rata de risc de 5%, - proiecte riscante - pentru o rata de risc de 8%, - proiecte foarte riscante pentru o rata de risc de peste 10%. Toata atentia va fi ndreptata n a pozitiona proiectul ntr-oastfel de scara. Se poate proceda astfel: a) prin analiza de sensibilitate se stabilesc variabilele

17

b) pentru fiecare variabila n parte se pune n evidentavariatia relativa pe clase de risc, de pilda: variatia lamodificarea pretului de cumpara re a materiilor prime de bazancadrata n clasele de risc de mai sus; c) se studiaza pentru fiecare variabila n parte variatiacea mai plauzibila, n varianta pesimista. De exemplu, modificarea pretului de cumparare a materiilorprime cu 25% conduce la o modificare a RIR cu 6%, iar omodificare de 10% conduce la o reducere a RIR cu 2%. Din analiza unor date referitoare la situatii anterioare s-aconstatat o modificare de 20%, deci proiectul se nscrie ngrupa doi de risc. Se procedeaza astfel secvential cu fiecarevariabila. Influenta conjugata se poate examina prin metode specifice de analiza n univers probabilistic. 2. Metode de analiza n univers probabilistic, mai precise, bazate pe metoda Monte-Carlo. Pasii principalide aplicare a metodei Monte-Carlo sunt urmatorii: a) Alegerea variabilelor semnificative pe baza unuistudiu de sensibilitate si ierarhizarea lor pentru a evita studul unor variabile cu fluctuatii sauinfluenta neglijabila, b) Stabilirea legii de variatie, corespunzator careia sevor folosi mai departe metode specifice de analiza. Pentru aceasta se propun mai multe procedee: - stabilirea unei liste de valori la care se asociaza oprobabilitate obiectiva sau subiectiva de realizare. Existapericolul de a nu da raspunsuri pertinente (echiprobabilitate), - pentru fiecare variabila se face referire la o lege deprobabilitate preciznd valorile sale caracteristice; medie,ecart-tip), alegerea avnd la baza studiul al unor seriistatistice. c) Simularea functionarii proiectului, prin alegerea lantmplare de valori diferite pentru variabile, respectnd legea de variatie aleasa. Se obtin astfeldiferite valori ale indicatorilor, criterii ce vor fi analizate pe baza unor parametri specifici: speranta matematica (rezultatul mediu), ecartul tip, valoare modala (valoarea cea mai probabila, etc.). Aceasta metoda permite o corelatie directantre rentabilitate si risc prin intermediul probabilitatilor asociate fiecarui nivel al rezultatuluicare formeaza profilul riscului. Riscul de rentabilitate si criteriile de performanta : 1. Criteriul speranta - varianta (criteriul Markovitz)este ce l mai cunoscut n studiile de sinteza a rentabilitatii siriscului. El consta n a diminua rata interna de rentabilitate cusuma ecartului tip ponderat cu un coeficient de importanta acordat riscului: M = E(R) - m x s(R), n care: E(R) - speranta matematica (RIR mediu), m - coeficient de aversiune fata de risc, s(R) - ecartul tip al RIR. Analiza riscului financiar n cadrul proiectului decizia financiara are doua cmpuri de aplicatie: asigurarea surselor de finantare, si
18

asigurarea capacitatii de rambursare a datoriilor contractate cu ocazia realizarii si exploatarii sale. Problema surselor de finantare are un caracterantefactum si rezolvarea sa este asigurata daca proiectuleste prezentat ntr-o maniera atractiva detinatorilor decapitaluri. Dar pe acestia i intereseaza, n primul rnd,recuperarea sumelor investite si apoi posibilitatea de a obtine o recompensa financiara pe masura efortului facut. Riscul financiar consta tocmai n pericolul ca, dinanumite cauze, datorita unor conjuncturi nefavorabile, sa seintre n insolvabilitate, crescnd gradul de ndatorare fata definantatori. Daca ntreprinderea nu are datorii, ntregul sau profitdin exploatare se va transfera n profitul net si, deci, riscul arfi minim. Daca nsa gradul de ndatorare este ridicat, si ngeneral factorii de risc sunt independenti de managementulntreprinderii, atunci rata riscului este ridicata. Fie ca este vorba de punerea la punct a unei metodede selectare a activelor mai putin riscante, de alegere a unuiactiv financiar sau de a face investitii pe piata financiara,ideea este aceiasi: plasamentele se judeca n functie de risc,iar investitorul accepta plasamente riscante dacaremunerarea compensatorie este pe masura. Aceasta este defapt prima de risc a unui activ financiar. Prima problemacare se pune este de a determina marimea acestei prim e.Prima de risc (Pr) este diferenta dintre rentabilitateasperata a investitiei sau plasamentului (mI) si rentabilitateaplasamentului fara risc (rf). Rentabilitatea sperata este nivelul minim acceptat derentabilitate a unui plasament, fiind aproximativ identica curata de actualizare (a): Pr = mI rf, iar: mI = a = rf + Pr Prima de risc pentru un titlu, ca si n cazul proiectului,corespunde unei rentabilitati suplimentare pretinse deinvestitor pentru a finanta un proiect sau a cumpara un titlu. Estimarea sa trebuie sa se faca prin aprecierea risculuiactivului n raport cu riscul de pe piata financiara, Pr = cv (mm rf), n care: (mm rf) prima de risc de piata ce ofera informatiiasupra cursului pietei n raport cu valorile fara risc,Admitnd ideea ca piata este ca un portofoliudeterminat de titluri reprezentative se vor lua nconsiderare doua riscuri: titlul n raport cu portofoliulsi portofoliul n raport cu piata. Cv coeficient de volatilitate a titlului ce exprimacomportamentul titlului n raport cu piata, aratnd caacesta este sau nu mai riscant dect piata . Prima de risc de piata se calculeaza n raport cu rentabilitatea bonurilor de trezorerie astfel: (mm rf) = (Rp Rf ) Estimarea se face pe termene scurte asupra valorilorintrinseci. n cazul proiectelor se va lucra pe valorileprevizionate si pe durata de viata a acestora.Trebuie sa facem cteva precizari: un activ financiarse caracterizeaza prin risc de fluctuatie a valorii sale, carepoate fi estimat prin ecartul tip al rentabilitatii sale pe operioada data. Acest risc are doua componente:risc sistematic/riscul de piata ce poate fi explicat prin evolutiapietei, risc specific titlului care are un caracter rezidual. Riscul titlului este functie liniara de riscul pietei: Rih = aih + cvi Rph +frh n care: aih ordonata la origine care exprima variatiacursului n absenta influentei pietei, frI factor rezidual care cuantifica un risc specificinexplicabil prin piata,
19

Cv I coeficient de volatilitate si exprima gradul de dependenta a titlului n raport cu piata. Daca este supraunitar (cvh >1) nseamna ca titlul are ovariatie mai mare dect a pietei. El este o masura a risculuisistematic de piata si, ca atare, daca cvh = 1 nseamnadependenta totala, iar riscul specific este nul. DIFERENIERI NTRE RISC-INCERTITUDINE I RISC-PROBABILITATE N IDENTIFICAREA I ASUMAREA RISCURILOR Diferenieri risc-incertitudine i risc-probabilitate Remarcnd interferena unor noiuni aparent sinonime ca risc, incertitudinei probabilitate, trebuie precizat c ele apeleaz unele la altele, pentru a se defini, dar exist o serie de diferene ntre ele, numitorul comun fiind nedeterminarea. Noiunea de nedeterminare a ipotezelor i rezultatelor este coninut n toate definiiile riscului. Dac exist risc, atunci exist cel puin dou rezultate posibile. ntotdeauna cel puin unul din rezultatele posibile este nedorit. Aceasta poate fi pierdere, n sens general acceptat, sau poate fi un ctig mai mic dect ctigul posibil (dorit). Diferena dintre ctigul cel mai bun care ar fi putut fi obinut din varianta cea mai bun i varianta curent este cunoscut sub denumirea de oportunitate. n principiu, incertitudinea se refer la o stare mental caracterizat de ndoial, datorit unei lipse de cunoatere despre ce se va ntmpla, sau nu, n viitor. Exist riscul ca o combinaie de circumstane n care exist anse de a pierde s creeze o incertitudine pentru persoanele care contientizeaz riscul existent. Chiar dac se nvrt una n jurul alteia, aceste noiuni trebuie difereniate. n tabelul 1 sunt sintetizate diferenele dintre risc i incertitudine. Tabelul 1 Diferene dintre risc i incertitudine: Riscul Se pot face anumite anticipri ale evenimentelor ce se pot produce i ale probabilitii asociate producerii lor. Incertitudinea (spre deosebire de risc) Este descris situaia n care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul dintre evenimentele posibile a se produce i cu att mai puin de a se putea estima probabilitatea producerii lor, avnd semnificaia matematic de variabil incomplet definit.

O condiie n care exist n definirea incertitudinii, un singur lucru posibilitatea unei este cert: nimic nu este sigur sau modificri nedorite a previzibil. unui rezultat dorit care
20

este ateptat sau sperat. O situaie este incert atunci cnd decizia Incertitudine ce trebuie luat dar nu se cunosc suficient sau afecteaz rezultatul. deloc evoluia ulterioar a evenimentelor precum i probabilitile aferente. Combinaie de Stare mental opus certitudinii, fiind o circumstane n care sunt simpl reacie la absena de cunotine posibiliti de a pierde. privind viitorul. Creeaz incertitudine Stare de nesiguran, caracterizat de pentru o parte din perndoial, datorit lipsei de cunoatere a ce se soane cnd riscul este va ntmpla sau nu n viitor. contientizat. O aciune este incert, cnd este posibil Dac riscul este sau nu obinerea mai multor rezultate, fr s se recunoscut, acest lucru cunoasc probabilitatea de apariie a unuia nu modific existena sa. sau a altuia dintre ele.

Aa cum s-a mai spus, riscul i incertitudinea se ntlnesc combinate n diferite proporii, dar incertitudinea nu poate fi eliminat definitiv, orict de complet ar fi gestionarea riscului. Oricnd pot s apar situaii i interdependene care nu au fost luate iniial n considerare. Astfel de evenimente imprevizibile pot provoca abateri care s schimbe fundamental configuraia datelor. Incertitudinea devine o potenial surs de risc, atunci cnd decurge dintr-o informare incomplet sau din apelarea la surse adesea incompatibile cu situaia real din ntreprindere sau de pe piaa concurenial. La fel, nu se poate confunda riscul cu probabilitatea materializrii sale. n tabelul 2 sunt sintetizate diferenele dintre aceste dou noiuni, care sunt complementare, dar nu identice. Mai precis, n metodele moderne de gestionare a riscului se apeleaz la instrumentele matematice ale teoriei probabilitilor, dar trebuie spus, de la nceput, c acestea nu rezolv toate aspectele riscului. Orice tratare, orict de sofisticat, a acestor aspecte las loc unui anumit grad de incertitudine. Ne gsim, ntotdeauna, cum spunea A.C. Martinet, n situaia de a rezolva un sistem cu mai multe necunoscute dect numrul de ecuaii, cu necazurile unui sistem nedeterminat sau, mai grav uneori, incompatibil cu spaiul n care i desfoar ntreprinderea activitatea sa. Tabelul 2 Diferene ntre risc i probabilitate: Riscul O caracteristic specific ntregii distribuii de probabiliti Probabilitatea ( spre deosebire de risc) Ne indic n ce msur este posibil producerea unui anumit eveniment n condiii bine determinate.
21

Se asociaz cu o probabilitate de apariie a unor evenimente nedorite. Cu ct consecinele sunt mai nedorite cu att mai riscant este decizia ce a fost adoptat. Metodele eseniale de msurare a riscului sunt cele cu ajutorul teoriei probabilitilor, potrivit prerii agenilor economici. Riscul obiectiv inerent oricrei aciuni caracterizate prin variabilitatea rezultatelor probabile este o variabil independent de individ.

Pentru fiecare eveniment exist o anumit probabilitate de apariie.

Caracterul sau nsuirea a ceea ce este probabil

Probabilitatea obiectiv se bazeaz pe evidena istoric a datelor statistice.

Probabilitatea subiectiv i respectiv aprecierea subiectiv a riscului poart amprenta personalitii Riscul subiectiv este o fiecrui individ, reflectnd mentalitile, estimare a riscului obiectiv i obiceiurile i msura n care acestea se bazeaz pe depinde de individ. intuiie sau dimpotriv, pe observaii minuioase pentru luarea deciziilor.

Gradul de manifestare a riscului. Nu toate deciziile care stau n faa ntreprinztorilor comport acelai grad de incertitudine, respectiv de risc. Din nefericire, gradul de risc crete odat cu importana deciziilor, mai ales c informaiile disponibile nu sunt, n majoritatea cazurilor, proporionale cu amplitudinea hotrrilor de adoptat. Aceasta l-a fcut pe A.C. Martinet s remarce c n ceea ce privete corelaia nivelul deciziilor volumul i natura informaiilor apare un paradox : Cu ct decizia de luat este mai important, cu att cantitatea i calitatea informaiei disponibile este mai puin suficient. innd seama de numrul foarte mare de variabile ce intr n joc o decizie strategic se ia, cel mai adesea, n situaia n care informaia este parial, global i incert. n consecin, orice decizie strategic, chiar bine pregtit, comport n mod ineluctabil o cert doz de risc. Este evident c se poate aprecia, intuitiv, c riscul este mai mare n anumite situaii dect n altele. Acest lucru ne sugereaz c riscul poate fi msurat i permite o apreciere cantitativ a situaiei cnd o alternativ implic: Mai mult risc fa de alta Mai puin riscant.

22

Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi identificate la un moment dat, n timp ce gradul de risc este dat de riscurile identificate figura 1.

. Atunci, probabilitatea este msura definit pe un cmp de evenimente avnd valori numerice cuprinse ntre zero i unu (valoarea 1 corespunznd cu probabilitatea evenimentului sigur, iar 0 cu probabilitatea evenimentului imposibil). Dac probabilitatea de a pierde este 1, nu exist nici o ans ca s se produc un rezultat favorabil. Similar, dac probabilitatea de a pierde este 0, nu exist nici o posibilitate de a pierde i deci nu exist nici un risc. (n logica fuzzy exist o mulime de posibiliti de a nuana situaiile intermediare din acest interval [0,1]; de aceea, aceast metod este foarte mult folosit n cercetarea operaional a situaiilor incerte). Cele de mai sus permit, prin intermediul noiunilor de risc i implicit pierdere, realizarea unei distincii clare ntre primejdie i hazard (figura 2). Fr a delimita clar lucrurile, apelarea din nou la dicionar se dovedete, totui util : Prin primejdie se nelege o situaie (stare) n care un pericol amenin existena cuiva, sau a unui bun material, sau chiar pericol, risc. Noiunii de hazard i se atribuie sensurile : cauz imprevizibil i, adesea, personificat, atribuit unor evenimente fortuite sau inexplicabile sau eveniment neprevzut,n care nu intervin nici calcule, nici abiliti. n figura amintit riscul este situat ntre primejdie i hazard, permind realizarea unei distincii clare ntre cele dou sintagme. Dar, pe de alt parte, observnd c este posibil ca ceva s fie att primejdie ct i hazard, putem trage concluzia c riscul acoper ambele domenii, ntr-o anumit proporie. Aa cum se arat, este necesar s se identifice riscurile, s se determine nivelul acceptabil pentru firm al riscului i s se stabileasc modul de gestionare (tratare) al acestuia. ncercarea de a elimina complet riscurile nu este productiv; n orice caz ea pune firma ntr-o poziie de inferioritate fa de concuren, care poate ctiga poziii privilegiate pe pia tocmai prin asumarea unor riscuri controlabile. Este posibil ca ceva s fie att primejdie ct i hazard

23

Fig. 2. Riscul ntre primejdie i hazard

Nu trebuie confundate riscurile cu speculaiile financiare; acestea din urm antreneaz practici de cele mai multe ori lipsite de onestitate, cu implicarea unor intermediari pltii pentru a face un anumit joc de interese, sau chiar a unor grupuri de interese ascunse, cel mai adesea, n spatele unor afaceri aparent respectabile sau activiti bursiere i, nu n ultimul rnd, unor influene politice. Ca exemplu de speculaii financiare, cu implicarea unor mijloace media, se pot da tranzaciile lui George Soros din Marea Britanie, cu 10 ani n urm, care a devalizat banca Angliei cu peste 2 miliarde de lire sterline. Ct despre implicarea politicului n speculaii dubioase, nu mai trebuie s mergem att de departe, pentru c ceea ce se ntmpl n mod frecvent n Romnia este deosebit de concludent. Este foarte important s introducem i noiunile de magnitudinea riscului i gradul de accesibilitate al acestuia. Evident, cele dou noiuni sunt antagoniste : cu ct gradul de manifestare al riscului este mai mare, gradul su de accesibilitate este mai mic. Desigur, aceasta reprezint o atitudine normal n percepia i gestionarea riscurilor. Exist, aa cum se va vedea n continuare, diferite tipuri de manageri, unii dintre acetia dispui s accepte riscuri majore fr a se baza pe un suport informatic sau o pregtire de specialitate n domeniul abordat la un nivel cel puin acceptabil. Pe de alt parte, aa cum s-a mai afirmat, trim ntr-o lume a riscului i nu se poate progresa fr asumarea acestuia, dac este posibil n mod ct mai chibzuit i n baza unor date i studii de prognoz ntocmite de un corp de specialiti. In cele ce urmeaz se va analiza un
24

mod de comportament considerat normal, cu judeci fundamentate pe un set de informaii bine sortate i clasificate de ctre manageri cu o pregtire temeinic n sfera lor de aciune. Pentru un nivel normal (acceptabil) de risc corespunde un nivel de inaciune din punctul de vedere al accesibilitii riscului. Peste acest nivel, gradul de accesibilitate scade, deoarece riscul crete i firma l poate accepta doar dac planific alternative strategice de diminuare al acestuia, n vederea ameliorrii nivelului de risc. Deasupra nivelului de aciune, nivelul riscului este foarte ridicat, fiind recomandabil evitarea acestuia. n figura 3 se ncearc o reprezentare intuitiv ntre magnitudinea riscului, corespunznd sgeii verticale cu orientare n sus, i gradul de acceptabilitate al acestuia reprezentat prin sgeata vertical orientat invers. Se atrage atenia c nu exist un nivel de acceptabilitate unic, amplitudinea sa depinznd de condiiile concrete ale fiecrei firme i de atitudinea managerului fa de risc. Desigur, nu se pot cuantifica valoric aceste nivele pentru orice tip de firm. Ceea ce se poate afirma ns, cu certitudine, este faptul c - nainte de a ncepe orice activitate se impune o identificare, o evaluare i o reducere/eliminare a riscurilor pe ct posibil, accept doar acele riscuri care nu afecteaz dect n mic msura activitatea firmei. Insuficienta cunoatere a riscurilor poteniale, evaluarea lor greit i, mai ales, lipsa unor mijloace de protecie adecvate vor afecta n mod direct rezultatul final al activitii desfurate. Cele mai multe riscuri pot fi identificate, ns firma i va asuma numai o parte dintre acestea, n sensul c le va trata cu deosebit atenie. Rmne ns o categorie de riscuri identificate, pe care firma le va exclude n mod voluntar din analiz (n general acestea sunt riscuri minore). Evident c vor exista i riscuri neidentificate, excluse involuntar din analiz. Din modul de punere a problemei rezult, totui, un grad ridicat de reflexivitate i de relativitate n chestiunea asumrii diferitelor categorii de riscuri. n primul rnd este discutabil departajarea ntre riscuri identificate i neidentificate (sunt attea pericole care trec pe la noi sau ne nconjoar, fr s le sesizm), dar mai cu seam ar trebui modalitatea de aprare mpotriva unor riscuri neidentificate, fie ele minore sau majore. Este foarte important pentru activitatea viitoare a firmei ca n categoria riscurilor neidentificate s nu rmn niciun risc major, care ar putea avea efecte distructive.

25

Fig. 3. Relaia dintre magnitudinea riscului i gradul de acceptabilitate

Concluzii : Riscul reprezint acel eveniment aleator care aduce prejudicii resurselor tehnice, umane, financiare sau de via ale unei organizaii, mpiedecnd-o s-i ating obiectivele pa care i le-a stabilit Pentru o ct mai bun fundamentare a deciziilor de diminuare a riscurilor i de reducere a numrului de necunoscute cu care se opereaz, se impune o optimizare a cantitii i calitii informaiilor de pia, pentru a se putea realiza o conversie a incertitudinii n
26

risc i a-l trata n consecin pe acesta, apelnd la mai multe opiuni : evitare, minimizare, reinere, transfer, mprire. Strategia privind riscul operational De cele mai multe ori sistemul managementului de risc pentru riscurile operationale si celelalte sisteme de management de risc ale riscurilor de credit, de piata, de lichiditate si strategice, se intrepatrund. Totusi, trebuie identificate sistemele folosite in administrarea riscurilor operationale, chiar daca acestea au si alte scopuri. Printre altele, poate cuprinde:

analiza profilului de risc operational, inclusiv efectele pe care riscurile operationale le pot avea asupra companiei, atentie deosebita fiind acordata acelora care au un efect negativ asupra calitatii serviciilor catre clienti. riscurile operationale pe care compania este/nu este pregatita sa le accepte, inclusiv toleranta anumitor riscuri operationale specifice. modul in care compania intentioneaza sa identifice, sa evalueze, sa monitorizeze si sa controleze riscurile sale operationale, inclusiv o recapitulare a proceselor, sistemelor si personalului care sunt folosite (vezi mai sus). daca se doreste, se poate face o descriere asupra modului in care riscul operational este incorporat in metodologia de stabilire a nivelului capitalului intern necesar corectarii unor astfel de riscuri.

Identificarea riscurilor Pentru a intelege profilul propriu de risc operational, o companie ar trebui sa inceapa prin identificarea cat mai multor tipuri de riscuri operationale la care este expusa. Printre altele (vezi Tabelul nr. 1), se poate porni de la:
o o o o o o o o o o

atributele si caracteristicile clientilor ce formeaza portofoliul companiei produsele de asigurare si activitatile legate de acestea (designul, implementarea si procesele folosite pe tot parcursul ciclului operativ) surse de clientela canalele de distributie complexitatea si volumul tranzactiilor constientizarea, comportamentul si atitudinea fata de risc practica managementului resurselor umane mediul de afaceri, inclusiv factorii politici, juridici, socio-demografici, tehnologici si economici competitia structura pietei

Pot exista situatii in care compania poate fi expusa la riscuri operationale care nu au prezentat relevanta in strategia sau planul de afaceri general (aferente unui produs de asigurare sau activitati). De aceea, este necesar in a se stabili gradul de detaliere pana la care identificarea
27

riscurilor va avea loc, punand accent pe gestionarea acelor riscuri care sunt specifice structurii sale. Evaluarea (estimarea) riscurilor Riscurile operationale trebuie in mod constant evaluate pentru a intelege efectele expunerilor la aceste riscuri. Printre altele, acestea pot cuprinde: (1) pierderile operationale concrete care au existat in companie sau evenimente care ar fi putut provoca pierderi, dar care au fost evitate din diverse motive: sansa, interese personale sau chiar gesturi de bunavoita din partea unei terte parti; (2) evaluarea riscurilor esentiale, caracteristicile operatiunilor de asigurare si eficienta metodelor de control folosite pentru a reduce aceste riscuri (auto-evaluari, scenarii limita si teste de senzitivitate); (3) alte semnale(surse) ce pot indica riscuri operationale pot fi: nemultumirile clientilor, volumele mari de date procesate, migratia personalului, incapacitatea sau fragmentarea sistemelor, gradul mare de interventie manuala in sistemul IT; (4) raportarea externa a pierderilor si expunerilor la riscurile operationale; (5) modificarile aparute in mediul de afaceri; Asa cum este mentionat si mai sus, trebuie facuta distinctia intre pierderile operationale anticipate (asteptate) si cele neasteptate. Desi estimarile se pot face atat calitativ, cat si cantitativ, este posibil ca pentru unele tipuri de riscuri operationale masurarea cantitativa sa nu fie potrivita, desi, in prezent, aceste metode sunt in continua dezvoltare si dezbatere (de exemplu se poate folosi abordarea cantitativa in definirea gradului de toleranta, stabilirea limitelor, masurarea si monitorizarea pierderilor operationale, in timp ce abordarea calitativa este mult mai potrivita daca se doreste estimarea pierderilor neasteptate). Estimarile relative sub forma celor prezentate in Tabelul nr. 2 pot fi mult mai potrivite pentru a intelege expunerea la aceste riscuri. Atunci cand nu este posibila evaluarea anumitor riscuri operationale cu instrumentele actuale, pot fi folosite noi tehnici calitative si cantitative, mai complexe, pe masura ce apar. Monitorizarea riscurilor Presupune:

raportarea regulata catre nivele de management corespunzatoare a: o o expunerilor operationale. o o evenimentelor nefavorabile ce au avut ca rezultat pierderi. o o deviatiile (permise) de la strategia de risc aprobata. initierea administrarii exceptiilor (deviatiilor) de la strategia de risc o o deviatii neaprobate de la strategia de risc o o posibila sau actuala nerespectare a limitelor predefinite ale expunerilor operationale
28

o cresteri importante ale expunerii companiei la riscurile operationale sau modificari ale profilului de risc.

Controlul riscurilor Include dar nu este limitat la activitatile de evitare, transfer, prevenire si reducere a probabilitatii de aparitie a unor evenimente sau consecinte posibile ale expunerilor operationale. Se pot lua in considerare, printre altele, urmatoarele:

corectarea comportamentului si atitudinilor fata de risc prin aplicarea unor stimulente care sa faciliteze constietizarea riscului si prin aceasta implementarea strategiei de control a riscurilor adaptarea proceselor si sistemelor interne transferarea expunerilor operationale prin externalizare (art. 39 din Ordin 113117/2006) acceptarea unui anumit risc operational care se incadreaza in limitele de toleranta stabilite ale riscului. furnizarea unor fonduri pentru pierderile anticipate (asteptate) si mentinerea unor rezerve financiare pentru pierderile neasteptate ce pot surveni in desfasurarea normala a activitatii.

Concluzii: Pentru a preveni riscul operational, institutia de credit ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele: adecvarea permanenta a documentelor normative la reglementarile legale si conditiile pietei; evaluarea permanenta a costuriilor si beneficiilor care rezulta din aplicarea diferitelor metode de reducere a riscurilor bancii; pregatirea personalului; eficienta sistemelor de control intren (organizare si exercitare); implementarea de dezvoltari informatice si consolidare a sistemelor de securitate ale bancii; utilizarea unor mijloace complementare de reducere a riscurilor: ncheierea unor polite de asigurare mpotriva riscurilor, extrenalizarea unor activitati; analiza permanenta a modului in care o metoda folosita pentru reducerea unui risc contribuie efectiv la reducerea acestuia sau doar l transfera catre o alta activitate a bancii; aplicarea tuturor masurilor pentru limitarea, reducerea efectelor, incidentelor de riscuri operationale identificate; valorificarea recomandarilor si concluziilor rezultate ca urmare a supravegherii permanente; actualizarea planurilor de continuitate, evaluarea si testarea acestora cu regularitate.

29