ROLUL CADRELOR DIDACTICE N INTEGRAREA SOCIAL A COPILULUI CU DIZABILITI

Copilul cu dizabiliti are nevoie, ca orice alt copil, s simt iubirea, atenia si grija prinilor lui, a ntregii familii. El are nevoie de siguran si protecie, de ngrijire fizic, de ncurajare pentru a nva si practica deprinderi pentru obinerea unei minime autonomii si autocontrol, are nevoie de apreciere n general si de valorizare pentru orice mic progres pe care-l face. Copiilor cu dizabiliti le poate fi redat dreptul de a face parte si de a fi valorizai n comunitatea lor, fiind promovate atitudinile de acceptare, nediscriminare, respectare a drepturilor lor. Din aceast perspectiv, problema nu mai este a copiilor, ci devine o provocare pentru comunitate de a reusi s ofere acestor copii condiiile optime de protecie, participare si dezvoltare. Procesul de recuperare si reabilitare a copiilor cu dizabiliti nu vizeaz numai aspectele medicale si sociale, ci si interventiile cadrului didactic in scopul prevenirii esecurilor nesatisfacatoare la invatatura. Activitatea de prevenire const n primul rnd n activarea n timp util a resurselor existente, respectiv a resurselor personale ale copilului si ale familiei, a resurselor de cooperare ale instituiilor pentru a evita o dezvoltare deficitar a copilului cu dizabiliti, precum si pentru a evita apariia unor evenimente nedorite. Programele cu caracter preventiv trebuie s vizeze: a. Constientizarea eterogenitii presupuse de activitile de prevenire - activitile de prevenire se pot realiza la nivel intrapersonal, interpersonal sau interinstituional, ns indifferent de nivelul la care acestea se realizeaz, copilul trebuie s constituie elementul central, de referin al oricrui tip de demers. b. Orientarea ctre punctele forte ale copilului - interveniile trebuie s se bazeze pe punctele forte ale copilului, capacitile copilului trebuie stimulate, resursele acestuia valorificate. c. Orientarea realist ctre ceea ce este realizabil - nu sunt suficiente numai cunostine pur teoretice, ci este nevoie de o orientare realist ctre ceea ce este posibil, realizabil n mod individual cu fiecare copil n parte; exist o multitudine de ci si modaliti de intervenie, dar trebuie urmate numai cele mai potrivite pentru fiecare copil n parte, cele care au cea mai mare sans de reusit. d. Individualizarea si totodat integrarea n clasa de elevi si n comunitatea scolar, care se bazeaz pe urmtoarele criterii:

raportarea permanent la individualitatea si personalitatea copilului, la nevoile specifice aleacestuia; respectarea si promovarea drepturilor copilului; diferenierea sarcinilor scolare pentru copilul cu dizabiliti la nivel de curriculum siprogram scolar, dar si la nivelul metodologiei didactice; necesitatea existenei unor proiecte concrete de prevenire si propuneri de integrare la nivelul comunitii scolare; corelarea competenelor profesionale ale cadrelor didactice cu aspectele individuale specifice de dezvoltare ale copilului cu dizabiliti. e. Abordarea scolii din perspectiv sistemic exist o permanent interaciune ntre mediul scolar si sistemul copil - familie; unitile scolare sunt interconectate la un sistem de instituii care au un rol semnificativ pentru evoluia copilului; a preveni nseamn n primul rnd a coopera. Activitile de prevenire n lucrul cu copii cu dizabiliti din punctul de vedere al cadrelor didactice: sunt centrate n special asupra resurselor necesar a fi activate pentru a preveni evoluia individual nesatisfctoare. sunt n mod tradiional mai puin tematizate de cadrele didactice (n special cele din nvmntul prescolar si primar). sunt planificate si organizate, mai ales n cazul copilului cu dizabiliti, cu sprijin psihopedagogic si asisten social primite din exteriorul unitii de nvmnt. reprezint un domeniu central de cooperare al scolii cu instituii prestatoare de servicii specializate (de recuperare, medicale etc., publice sau private), de obicei la iniiativa si cu sprijinul material al acestora. Strategiile de prevenire n activitatea cadrelor didactice vizeaz: Dezvoltarea abilitilor sociale ale copilului. rirea sentimentului propriei valori a copilului (respectului de sine al copilului). ii dificile cu care se poate confrunta copilul si sprijinirea acestuia n identificarea modalitilor adecvate de a le depsi. Abordare si stimulare individual a copilului. Niveluri ale activitilor de prevenire. Prevenirea primar, secundar si teriar Prevenirea primar este o msur general de intervenie pedagogic. Aceasta s-ar putea regsi n cadrul unei colaborri formale, instituionale de calitate ntre grdini si scoal prin informarea despre noile date din domeniul pedagogiei speciale, crearea unei reele instituionale cu proiecte pilot de prevenire n care s fie incluse si inspectoratele scolare . Prevenirea secundar presupune elaborarea si implementarea de programe de prevenire pentru grupurile de risc, spre exemplu, implementarea unui diagnostic difereniat, stimulare difereniat dup derularea unor screening-uri pentru stabilirea

nivelului de dezvoltare al limbajului copiilor si a comunicrii n general, examinare amnunit n vederea scolarizrii, etc. Prevenirea secundar presupune o colaborare mai puternic ntre cadrele didactice din scoala de mas si personalul de specialitate din centrele de recuperare, sistemul de sntate si serviciile de evaluare complex a copilului ale direciilor judeene. Prevenirea teriar ca activitate pedagogic special destinat copiilor cu dizabiliti este realizat de cadrul didactic numai n colaborare cu profesorul de susinere si/sau cu personalul specializat existent n scoal, din echipele mobile sau din centrele de recuperare Prevenirea n domeniul psiho-pedagogiei speciale are predominant rolul de a sprijini elevii care,datorit unor dizabiliti, nu pot s realizeze progrese scolare corespunztoare n scolile de mas,s obin rezultate acceptabile, conform resurselor de care dispun si a specificitii deficienelor pe care le au. Avnd n vedere importana pregtirii scolare pentru copiii cu dizabiliti si situaiile n care scolarizarea este mai dificil de realizat, prevenirea dobndeste o dimensiune decisiv n activitatea de prevenire desfsurat la nivelul unitilor de nvmnt trebuie luate n considerare trei elemente: resursele individuale (biofiziologice, emoional-afective, motivaionale); resursele si condiiile de mediu (materiale, sociale si culturale); expectaiile mediului social Scoala reprezint un sistem cu inerie relativ mare de rspuns, care este direcionat preponderant n ndeplinirea sarcinilor specifice : organizeaz experienele de nvare ale elevilor, urmreste atingerea unor obiective pedagogice cu ajutorul unor metode si mijloace stiinifice, informeaz si formeaz elevii innd cont de anumite principii, evalund modul n care obiectivele au fost atinse. n mod obisnuit, activitatea desfsurat n scolile de mas nu este orientat ctre realizarea unor programe de recuperare. Cadrele didactice pot interveni pe multe planuri, dar competenele lor sunt delimitate expres n situaia copiilor cu dizabiliti, fiind necesar un efort permanent de dezvoltare profesional din partea acestora. n structurarea propriilor intervenii cu caracter preventiv, cadrele didactice trebuie s aib n vedere cteva dintre standardele generale menionate de literatura de specialitate: Prevenirea se poate realiza numai plecnd de la cunostine suficiente si precise despre natura si gradul de handicap, despre calitatea, cantitatea si dimensiunile interveniilor recuperatorii organizate de diferite instituii. Efortul presupus si efectele unor programe de prevenire trebuie s fie comparate cu situaia rezultat n cazul neimplementrii unor astfel de programe. Factorii care conduc la apariia unei anumite disfuncionaliti trebuie s fie bincunoscui si analizai. Intervenia preconizat trebuie s se bazeze nu numai pe date empirice, rezultate din experiena profesional, ci s dispun si de o baz teoretic adecvat, care ofer puncte de sprijin pentru aciune, n asa fel nct aceasta s aib efectele scontate. n unele cazuri si n anumite limite se poate aciona empiric ajungndu-se chiar la rezultate pozitive, ns n acest caz succesul este mai degrab fortuit. Pentru planificarea activitii de prevenire este necesar o cunoastere realist a resurselor materiale si de personal care pot fi activate. Realismul planificrii reprezint modalitatea optim de evaluare n situaia n care se ine cont de: gradul n care acestea sunt implementabile;

 costurile presupuse de implementarea lor; gradul de acceptare social a unor astfel de msuri. Msurile de intervenie se structureaz individual sau pentru grupuri-int bine definite, fiind important adecvarea metodologic la problematica identificat, dup o analiz atent si difereniat a acesteia Prevenirea trebuie s in cont si de o serie de variabile, care interacioneaz n procesul instructiv- educativ: Variabilele personale - abilitile intelectuale ale copilului, cunostinele generale, indicatorii somatici si parametrii de dezvoltare fizic, gradul de dezvoltare al limbajului, atenia, capacitatea de concentrare, motivaia la nvtur, cogniia, gndirea, interesele, frica de scoal, comportamentul social. Variabile ale mediului familial - nivelul de instrucie si condiia material-financiar a prinilor, condiiile de locuit, stilul de educaie si modelele de interrelaionare n familie. Dac unele componente familiale structurale, cum ar fi srcia, pot induce efecte negative, componentele de proces - spre exemplu comportamentul dezinteresat, necooperativ sau chiar opoziional al prinilor au o influen direct si puternic negativ asupra interveniei preventive. Variabile instituionale - conceptele de predare, calitatea leciilor, metodele pedagogice promovate prioritar, comportamentul cadrului didactic, calitatea si cantitatea diagnosticelor care preced scolarizarea, materialul didactic folosit, climatul din scoal, standardele curricular Gradul de eficien a interveniei preventive este cu att mai ridicat cu ct aceasta este mai puin o aciune singular, spontan si este mai degrab inclus ntr-un ansamblu de aciuni, ntrun program de prevenire. Etapele programelor de prevenire vizeaz: stabilirea obiectivelor si a tipurilor de prevenire avute n vedere; acumularea de cunostine suficiente legate de problematica respectiv si despre grupulint care este avut n vedere; dezvoltarea unui concept metodologic; dezvoltarea unui set de metode de intervenie (de aciune direct); aplicarea n practic; reevaluarea periodic; modificri ale modalitilor de intervenie si, dac este cazul, a structurilor de cooperare cu alte persoane sau instituii implicate, n funcie de competenele specifice ale acestora. Tipuri de programe de prevenire realizate n mediul scolar Prevenirea apariiei comportamentelor si atitudinilor de discriminare si marginalizare. Prevenirea violenei, a diferitelor tipuri de abuz (fizic, sexual, exploatare prin munc, traffic etc) si a neglijrii. Prevenirea consumului abuziv de substane nocive sau ilegale. Prevenirea comportamentelor nesntoase (obiceiuri alimentare gresite, sedentarism,etc.). Prevenirea abuzului de mijloace media (computer, televizor). Prevenirea instituionalizrii si a instituirii msurilor de protecie special.

Prevenirea tulburrilor de scris-citit (dislexii, disgrafii) si de calcul matematic (discalculii). Identificarea timpurie si prevenirea tulburrilor (dificultilor) de nvare (n special n faza de trecere de la grdini la scoal). Programe organizate de scoal pentru sprijinirea prinilor Una dintre misiunile unitilor de nvmnt este aceea de a oferi sprijin direct familiilor cu copii cu dizabiliti. Cadrele didactice implicate n procesul de instruire si educare a copilului cu dizabiliti coopereaz cu prinii n scopul stabilirii unor programe de sprijin specifice. Competenele cadrelor didactice n domeniul prevenirii includ si implicarea familiei n actul pedagogic si transferul ctre prini a abilitilor pe care acestia le au n dezvoltarea de msuri de intervenie individuale. Modaliti concrete prin care familia i scoala pot colabora Recomandri concrete, referitoare la modul n care se poate eficientiza procesul de educaie sedine cu prinii, discuii individuale cu prinii copilului, realizate de cadrul didactic n mediul colar. Pe de alt parte, cadrele didactice se pot implica, prin realizarea de vizite la domiciliu, alturi de reprezentani ai autoritilor administraiei publice locale (asisteni sociali, persoane cu atribuii de asisten social) n evaluarea nevoilor concrete ale copilului si familiei si n identificarea modului n care unitile de nvmnt pot contribui la asigurarea anumitor servicii specifice - profesor de sprijin, itinerant, includerea n programe de tip scoal dup scoal etc. Cteva modele de programe care pot fi iniiate la nivelul unitilor de nvmnt pentru sprijinirea prinilor: Programe de instruire pentru prini destinate nsusirii unor deprinderi (abiliti) de lucru cu copilul pentru a-l sprijini n efectuarea temelor, a sarcinilor scolare n general. Informarea prinilor despre aspectele de nvare specifice diferitelor stadii de dezvoltare a copilului si deficienelor si prezentarea de modaliti concrete de aciune ale prinilor Programe de formare a prinilor, respectiv de lrgire a sferei lor de cunostine generale, eventual chiar de absolvire a unei forme de scolarizare pentru aduli (n sfera formrii continue a adultului, prin programe de formare autorizate). Competenele specializate ale cadrelor didactice Competene profesionale Realizeaz aciuni de prevenire prin structurarea interveniilor la clas de o manier adecvat Propun si implementeaz modificri de curriculum pentru a permite introducerea unor elemente de prevenire, n funcie de specificitatea grupului de copii (clasei de elevi) cu care lucreaz. Organizeaz activiti de timp liber axate pe prevenire Competene de comunicare si consiliere Informeaz conducerea scolii si alte instituii responsabile cu privire la evoluia scolar a

copilului cu dizabiliti. Consiliaz copilul cu dizabiliti si familia acestuia. Ofer familiei posibilitatea de a se familiariza cu metode si tehnici de lucru cu copilul accesibile acesteia (spre exemplu forme de ajutor pe care familia le poate acorda n pregtirea leciilor, modul de organizare a programului de dup-mas al copilului, etc.). Competene de lucru n echip Iniiaz, n parteneriat cu ali specialisti, pe baza analizei situaiei existente n scoal, programe specifice de prevenire. Sensibilizeaz alte instituii si organizaii pentru participarea la diferite programe de prevenire.

Particulariznd n funcie de specializarea profesionistilor care intervin n actul educaional al copilului cu dizabiliti, putem determina un inventar detaliat al competenelor specifice, n funcie de responsabilitile pe care fiecare specialist le are n asigurarea dreptului la o form de educaie adecvat a copilului cu dizabiliti. Astfel, distingem: Cadru didactic (educatori, nvtori, profesori): Utilizarea diferitelor modaliti practice de intervenie psihopedagogic att n practica scolar, ct si n activitile libere cu copiii cu dizabiliti Adaptarea si accesibilizarea grupei sau a clasei la nevoile identificate ale copiilor cu dizabiliti Implicarea copilului si a familiei n derularea planului educaional individual si n viaa comunitii scolare. Implicarea n propria dezvoltare profesional si formarea unui stil propriu de aciune educaional-recuperativ. Profesorii de sprijin/sau profesorii itinerani utilizarea instrumentelor pentru diagnoz si prognoz si a testelor pedagogice, a programelor scolare, programelor de intervenie personalizat, a materialelor didactice si a metodelor didactice adaptate pentru intervenia pe lng copilul cu dizabiliti evaluarea programelor curriculare si realizarea adaptrii curriculare pe ariile deficitare, n colaborare cu nvtorul/profesorul clasei, precum si la elaborarea programului de intervenie personalizat, cu prioriti pe termen scurt si mediu, n funcie de competentele, preferinele si de dificultile copilului; elaborarea si implementarea activitilor de intervenie educaional recuperatorie fie individual, fie pentru un grup de copii cu dizabiliti informarea comunitii cu privire la problemele copiilor cu cerine educative speciale, cu privire la integrarea acestora n nvmntul de mas, cu privire la implicarea diferitelor instituii n sprijinul programelor de integrare, n promovarea principiilor educaiei incluzive si nediscriminatorii a copiilor cu cerine educative speciale.

Profesor logoped/Logoped nregistrarea copiilor cu tulburri de limbaj n fisele de depistare avizate de directorul unitii n care s-a fcut depistarea examinarea complex logopedic si psihopedagogic a copiilor luai n corectare, n colaborare cu familia si cu cadrele didactice, n scopul identificrii tuturor factorilor care au influenat negativ evoluia limbajului si a comunicrii copilului; formularea diagnosticului si prognosticului pentru fiecare copil/elev evaluat; evaluarea periodic a progreselor realizate de elevi si reproiectarea activitii de intervenie

Psihopedagog/psiholog asigurarea prevenirii sau diminurii factorilor care determina tulburri comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic prin intermediul metodelor si procedeelor specifice propune si organizeaz programe de orientare scolar, profesional si a carierei elevilor, n colaborare cu cadrele didactice, n conformitate cu dezvoltarea copilului; orientarea prinilor spre servicii care nu sunt de competena sa (ex. centre logopedice, cabinete medicale, comisii de expertiz, etc.).

n cazul comunicrii si consilierii realizate de ctre cadrele didactice cu prinii si copilul, fie c sunt vizai copiii cu dizabiliti sau cei fr probleme specifice, regulile si dinamica intern sunt comune, existnd ns o sum de elemente de difereniere specifice copilului cu dizabiliti determinate de natura si gradul dizabilitii. O bun comunicare ntre scoal si copilul cu dizabiliti, respectiv familia lui, reprezint premise dezvoltrii maximului de potenial al copilului, fiind deosebit de important pentru a se evita discriminarea sau marginalizarea acestuia, pentru a creste gradul de integrare social si scolar. n aceast situaie, scoala are un rol central, iar o relaie bun ntre cadrele didactice, copil si prini este baza unei colaborri de succes.