P. 1
Rolul Cadrului Didactic in Integrarea Sociala a Copilului Cu Dizabilitati -Cristina Birlea

Rolul Cadrului Didactic in Integrarea Sociala a Copilului Cu Dizabilitati -Cristina Birlea

|Views: 48|Likes:
Published by cristiiuga

More info:

Published by: cristiiuga on Jul 13, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/12/2013

pdf

text

original

ROLUL CADRELOR DIDACTICE ÎN INTEGRAREA SOCIALĂ A COPILULUI CU DIZABILITĂŢI

Copilul cu dizabilităţi are nevoie, ca orice alt copil, să simtă iubirea, atenţia si grija părinţilor lui, a întregii familii. El are nevoie de siguranţă si protecţie, de îngrijire fizică, de încurajare pentru a învăţa si practica deprinderi pentru obţinerea unei minime autonomii si autocontrol, are nevoie de apreciere în general si de valorizare pentru orice mic progres pe care-l face. Copiilor cu dizabilităţi le poate fi redat dreptul de a face parte si de a fi valorizaţi în comunitatea lor, fiind promovate atitudinile de acceptare, nediscriminare, respectare a drepturilor lor. Din această perspectivă, problema nu mai este a copiilor, ci devine o provocare pentru comunitate de a reusi să ofere acestor copii condiţiile optime de protecţie, participare si dezvoltare. Procesul de recuperare si reabilitare a copiilor cu dizabilităţi nu vizează numai aspectele medicale si sociale, ci si interventiile cadrului didactic in scopul prevenirii esecurilor nesatisfacatoare la invatatura. Activitatea de prevenire constă în primul rând în activarea în timp util a resurselor existente, respectiv a resurselor personale ale copilului si ale familiei, a resurselor de cooperare ale instituţiilor pentru a evita o dezvoltare deficitară a copilului cu dizabilităţi, precum si pentru a evita apariţia unor evenimente nedorite. Programele cu caracter preventiv trebuie să vizeze: a. Constientizarea eterogenităţii presupuse de activităţile de prevenire - activităţile de prevenire se pot realiza la nivel intrapersonal, interpersonal sau interinstituţional, însă indifferent de nivelul la care acestea se realizează, copilul trebuie să constituie elementul central, de referinţă al oricărui tip de demers. b. Orientarea către punctele forte ale copilului - intervenţiile trebuie să se bazeze pe punctele forte ale copilului, capacităţile copilului trebuie stimulate, resursele acestuia valorificate. c. Orientarea realistă către ceea ce este realizabil - nu sunt suficiente numai cunostinţe pur teoretice, ci este nevoie de o orientare realistă către ceea ce este posibil, realizabil în mod individual cu fiecare copil în parte; există o multitudine de căi si modalităţi de intervenţie, dar trebuie urmate numai cele mai potrivite pentru fiecare copil în parte, cele care au cea mai mare sansă de reusită. d. Individualizarea si totodată integrarea în clasa de elevi si în comunitatea scolară, care se bazează pe următoarele criterii:

 unităţile scolare sunt interconectate la un sistem de instituţii care au un rol semnificativ pentru evoluţia copilului. instituţionale de calitate între grădiniţă si scoală prin informarea despre noile date din domeniul pedagogiei speciale. Activităţile de prevenire în lucrul cu copii cu dizabilităţi din punctul de vedere al cadrelor didactice:  sunt centrate în special asupra resurselor necesar a fi activate pentru a preveni evoluţia individuală nesatisfăcătoare.  ţii dificile cu care se poate confrunta copilul si sprijinirea acestuia în identificarea modalităţilor adecvate de a le depăsi. Prevenirea secundară presupune elaborarea si implementarea de programe de prevenire pentru grupurile de risc. Prevenirea primară.  sunt planificate si organizate.familie. medicale etc. cu sprijin psihopedagogic si asistenţă socială primite din exteriorul unităţii de învăţământ.  respectarea si promovarea drepturilor copilului.  sunt în mod tradiţional mai puţin tematizate de cadrele didactice (în special cele din învăţământul prescolar si primar).raportarea permanentă la individualitatea si personalitatea copilului. Aceasta s-ar putea regăsi în cadrul unei colaborări formale. secundară si terţiară  Prevenirea primară este o măsură generală de intervenţie pedagogică. Niveluri ale activităţilor de prevenire.  ărirea sentimentului propriei valori a copilului (respectului de sine al copilului). de obicei la iniţiativa si cu sprijinul material al acestora. a preveni înseamnă în primul rând a coopera.  reprezintă un domeniu central de cooperare al scolii cu instituţii prestatoare de servicii specializate (de recuperare.. stimulare diferenţiată după derularea unor screening-uri pentru stabilirea   . dar si la nivelul metodologiei didactice. publice sau private).  diferenţierea sarcinilor scolare pentru copilul cu dizabilităţi la nivel de curriculum siprogramă scolară. crearea unei reţele instituţionale cu proiecte pilot de prevenire în care să fie incluse si inspectoratele scolare . Strategiile de prevenire în activitatea cadrelor didactice vizează:  Dezvoltarea abilităţilor sociale ale copilului. Abordarea scolii din perspectivă sistemică  există o permanentă interacţiune între mediul scolar si sistemul copil .  corelarea competenţelor profesionale ale cadrelor didactice cu aspectele individuale specifice de dezvoltare ale copilului cu dizabilităţi. mai ales în cazul copilului cu dizabilităţi. e.  necesitatea existenţei unor proiecte concrete de prevenire si propuneri de integrare la nivelul comunităţii scolare. la nevoile specifice aleacestuia.  Abordare si stimulare individuală a copilului. implementarea unui diagnostic diferenţiat. spre exemplu.

În mod obisnuit. sistemul de sănătate si serviciile de evaluare complexă a copilului ale direcţiilor judeţene.să obţină rezultate acceptabile.  Pentru planificarea activităţii de prevenire este necesară o cunoastere realistă a resurselor materiale si de personal care pot fi activate. evaluând modul în care obiectivele au fost atinse. Intervenţia preconizată trebuie să se bazeze nu numai pe date empirice. ci să dispună si de o bază teoretică adecvată. Având în vedere importanţa pregătirii scolare pentru copiii cu dizabilităţi si situaţiile în care scolarizarea este mai dificil de realizat. etc. din echipele mobile sau din centrele de recuperare Prevenirea în domeniul psiho-pedagogiei speciale are predominant rolul de a sprijini elevii care. examinare amănunţită în vederea scolarizării. Realismul planificării reprezintă modalitatea optimă de evaluare în situaţia în care se ţine cont de:  gradul în care acestea sunt implementabile.  expectaţiile mediului social Scoala reprezintă un sistem cu inerţie relativ mare de răspuns. care oferă puncte de sprijin pentru acţiune. În structurarea propriilor intervenţii cu caracter preventiv. . urmăreste atingerea unor obiective pedagogice cu ajutorul unor metode si mijloace stiinţifice. despre calitatea.  Factorii care conduc la apariţia unei anumite disfuncţionalităţi trebuie să fie bincunoscuţi si analizaţi. În unele cazuri si în anumite limite se poate acţiona empiric ajungându-se chiar la rezultate pozitive. motivaţionale). sociale si culturale). rezultate din experienţa profesională. fiind necesar un efort permanent de dezvoltare profesională din partea acestora. Efortul presupus si efectele unor programe de prevenire trebuie să fie comparate cu situaţia rezultată în cazul neimplementării unor astfel de programe. informează si formează elevii ţinând cont de anumite principii.datorită unor dizabilităţi. emoţional-afective. cantitatea si dimensiunile intervenţiilor recuperatorii organizate de diferite instituţii.  resursele si condiţiile de mediu (materiale. însă în acest caz succesul este mai degrabă fortuit. conform resurselor de care dispun si a specificităţii deficienţelor pe care le au. care este direcţionat preponderant în îndeplinirea sarcinilor specifice : organizează experienţele de învăţare ale elevilor. activitatea desfăsurată în scolile de masă nu este orientată către realizarea unor programe de recuperare. nu pot să realizeze progrese scolare corespunzătoare în scolile de masă.  Prevenirea terţiară ca activitate pedagogică specială destinată copiilor cu dizabilităţi – este realizată de cadrul didactic numai în colaborare cu profesorul de susţinere si/sau cu personalul specializat existent în scoală. prevenirea dobândeste o dimensiune decisivă În activitatea de prevenire desfăsurată la nivelul unităţilor de învăţământ trebuie luate în considerare trei elemente:  resursele individuale (biofiziologice.nivelului de dezvoltare al limbajului copiilor si a comunicării în general. Cadrele didactice pot interveni pe multe planuri. cadrele didactice trebuie să aibă în vedere câteva dintre standardele generale menţionate de literatura de specialitate:  Prevenirea se poate realiza numai plecând de la cunostinţe suficiente si precise despre natura si gradul de handicap. dar competenţele lor sunt delimitate expres în situaţia copiilor cu dizabilităţi. Prevenirea secundară presupune o colaborare mai puternică între cadrele didactice din scoala de masă si personalul de specialitate din centrele de recuperare. în asa fel încât aceasta să aibă efectele scontate.

. componentele de proces .  Prevenirea instituţionalizării si a instituirii măsurilor de protecţie specială. a diferitelor tipuri de abuz (fizic. standardele curricular Gradul de eficienţă a intervenţiei preventive este cu atât mai ridicat cu cât aceasta este mai puţin o acţiune singulară. condiţiile de locuit. comportamentul social.  Prevenirea consumului abuziv de substanţe nocive sau ilegale.educativ:  Variabilele personale . întrun program de prevenire. capacitatea de concentrare. climatul din scoală.  Variabile ale mediului familial . fiind importantă adecvarea metodologică la problematica identificată. exploatare prin muncă.  acumularea de cunostinţe suficiente legate de problematica respectivă si despre grupulţintă care este avut în vedere.  Măsurile de intervenţie se structurează individual sau pentru grupuri-ţintă bine definite.nivelul de instrucţie si condiţia material-financiară a părinţilor. atenţia. frica de scoală. sedentarism.  dezvoltarea unui concept metodologic.  Prevenirea violenţei. Etapele programelor de prevenire vizează:  stabilirea obiectivelor si a tipurilor de prevenire avute în vedere.  Prevenirea comportamentelor nesănătoase (obiceiuri alimentare gresite. dacă este cazul. Dacă unele componente familiale structurale. cogniţia. cum ar fi sărăcia. traffic etc) si a neglijării. Tipuri de programe de prevenire realizate în mediul scolar  Prevenirea apariţiei comportamentelor si atitudinilor de discriminare si marginalizare.  Variabile instituţionale . gradul de dezvoltare al limbajului. costurile presupuse de implementarea lor. gândirea. materialul didactic folosit.abilităţile intelectuale ale copilului.  aplicarea în practică.). comportamentul cadrului didactic.  modificări ale modalităţilor de intervenţie si. televizor).  gradul de acceptare socială a unor astfel de măsuri. sexual.conceptele de predare. a structurilor de cooperare cu alte persoane sau instituţii implicate.  reevaluarea periodică. calitatea lecţiilor. indicatorii somatici si parametrii de dezvoltare fizică. cunostinţele generale. calitatea si cantitatea diagnosticelor care preced scolarizarea. necooperativ sau chiar opoziţional al părinţilor – au o influenţă directă si puternic negativă asupra intervenţiei preventive. pot induce efecte negative. spontană si este mai degrabă inclusă într-un ansamblu de acţiuni.spre exemplu comportamentul dezinteresat. motivaţia la învăţătură. metodele pedagogice promovate prioritar.  dezvoltarea unui set de metode de intervenţie (de acţiune directă). interesele. stilul de educaţie si modelele de interrelaţionare în familie.  Prevenirea abuzului de mijloace media (computer. după o analiză atentă si diferenţiată a acesteia Prevenirea trebuie să ţină cont si de o serie de variabile. în funcţie de competenţele specifice ale acestora. care interacţionează în procesul instructiv.etc.

discuţii individuale cu părinţii copilului. Prevenirea tulburărilor de scris-citit (dislexii. Programe organizate de scoală pentru sprijinirea părinţilor Una dintre misiunile unităţilor de învăţământ este aceea de a oferi sprijin direct familiilor cu copii cu dizabilităţi. cadrele didactice se pot implica. Organizează activităţi de timp liber axate pe prevenire Competenţe de comunicare si consiliere Informează conducerea scolii si alte instituţii responsabile cu privire la evoluţia scolară a . Competenţele cadrelor didactice în domeniul prevenirii includ si implicarea familiei în actul pedagogic si transferul către părinţi a abilităţilor pe care acestia le au în dezvoltarea de măsuri de intervenţie individuale.profesor de sprijin.  Pe de altă parte. a sarcinilor scolare în general.  Informarea părinţilor despre aspectele de învăţare specifice diferitelor stadii de dezvoltare a copilului si deficienţelor si prezentarea de modalităţi concrete de acţiune ale părinţilor  Programe de formare a părinţilor. referitoare la modul în care se poate eficientiza procesul de educaţie – sedinţe cu părinţii. prin programe de formare autorizate). în funcţie de specificitatea grupului de copii (clasei de elevi) cu care lucrează. eventual chiar de absolvire a unei forme de scolarizare pentru adulţi (în sfera formării continue a adultului. Cadrele didactice implicate în procesul de instruire si educare a copilului cu dizabilităţi cooperează cu părinţii în scopul stabilirii unor programe de sprijin specifice.  Identificarea timpurie si prevenirea tulburărilor (dificultăţilor) de învăţare (în special în faza de trecere de la grădiniţă la scoală). persoane cu atribuţii de asistenţă socială) în evaluarea nevoilor concrete ale copilului si familiei si în identificarea modului în care unităţile de învăţământ pot contribui la asigurarea anumitor servicii specifice . itinerant. prin realizarea de vizite la domiciliu. respectiv de lărgire a sferei lor de cunostinţe generale. alături de reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale (asistenţi sociali. Competenţele specializate ale cadrelor didactice     Competenţe profesionale Realizează acţiuni de prevenire prin structurarea intervenţiilor la clasă de o manieră adecvată Propun si implementează modificări de curriculum pentru a permite introducerea unor elemente de prevenire. disgrafii) si de calcul matematic (discalculii). Câteva modele de programe care pot fi iniţiate la nivelul unităţilor de învăţământ pentru sprijinirea părinţilor:  Programe de instruire pentru părinţi destinate însusirii unor deprinderi (abilităţi) de lucru cu copilul pentru a-l sprijini în efectuarea temelor. includerea în programe de tip scoală după scoală etc. realizate de cadrul didactic în mediul şcolar. Modalităţi concrete prin care familia şi scoala pot colabora  Recomandări concrete.

a materialelor didactice si a metodelor didactice adaptate pentru intervenţia pe lângă copilul cu dizabilităţi evaluarea programelor curriculare si realizarea adaptării curriculare pe ariile deficitare. profesori):     Utilizarea diferitelor modalităţi practice de intervenţie psihopedagogică atât în practica scolară. programelor de intervenţie personalizată. putem determina un inventar detaliat al competenţelor specifice. elaborarea si implementarea activităţilor de intervenţie educaţională recuperatorie fie individual. în parteneriat cu alţi specialisti. în promovarea principiilor educaţiei incluzive si nediscriminatorii a copiilor cu cerinţe educative speciale. cu privire la implicarea diferitelor instituţii în sprijinul programelor de integrare. Sensibilizează alte instituţii si organizaţii pentru participarea la diferite programe de prevenire.   Competenţe de lucru în echipă Iniţiază.  Oferă familiei posibilitatea de a se familiariza cu metode si tehnici de lucru cu copilul accesibile acesteia (spre exemplu forme de ajutor pe care familia le poate acorda în pregătirea lecţiilor. a programelor scolare. modul de organizare a programului de după-masă al copilului. etc. în funcţie de competentele. în colaborare cu învăţătorul/profesorul clasei. precum si la elaborarea programului de intervenţie personalizat. pe baza analizei situaţiei existente în scoală.  Consiliază copilul cu dizabilităţi si familia acestuia. programe specifice de prevenire. preferinţele si de dificultăţile copilului. învăţători.   . Profesorii de sprijin/sau profesorii itineranţi   utilizarea instrumentelor pentru diagnoză si prognoză si a testelor pedagogice. cât si în activităţile libere cu copiii cu dizabilităţi Adaptarea si accesibilizarea grupei sau a clasei la nevoile identificate ale copiilor cu dizabilităţi Implicarea copilului si a familiei în derularea planului educaţional individual si în viaţa comunităţii scolare.copilului cu dizabilităţi. Astfel. fie pentru un grup de copii cu dizabilităţi informarea comunităţii cu privire la problemele copiilor cu cerinţe educative speciale. Implicarea în propria dezvoltare profesională si formarea unui stil propriu de acţiune educaţional-recuperativă. cu privire la integrarea acestora în învăţământul de masă.). în funcţie de responsabilităţile pe care fiecare specialist le are în asigurarea dreptului la o formă de educaţie adecvată a copilului cu dizabilităţi. distingem: Cadru didactic (educatori. Particularizând în funcţie de specializarea profesionistilor care intervin în actul educaţional al copilului cu dizabilităţi. cu priorităţi pe termen scurt si mediu.

centre logopedice. În cazul comunicării si consilierii realizate de către cadrele didactice cu părinţii si copilul. fiind deosebit de importantă pentru a se evita discriminarea sau marginalizarea acestuia. copil si părinţi este baza unei colaborări de succes. respectiv familia lui. orientarea părinţilor spre servicii care nu sunt de competenţa sa (ex. reprezintă premise dezvoltării maximului de potenţial al copilului. În această situaţie. în conformitate cu dezvoltarea copilului. în colaborare cu cadrele didactice. cabinete medicale. profesională si a carierei elevilor. scoala are un rol central.). O bună comunicare între scoală si copilul cu dizabilităţi. formularea diagnosticului si prognosticului pentru fiecare copil/elev evaluat. etc. în colaborare cu familia si cu cadrele didactice. regulile si dinamica internă sunt comune. comisii de expertiză. în scopul identificării tuturor factorilor care au influenţat negativ evoluţia limbajului si a comunicării copilului.Profesor logoped/Logoped  înregistrarea copiilor cu tulburări de limbaj în fisele de depistare avizate de directorul unităţii în care s-a făcut depistarea examinarea complexă logopedică si psihopedagogică a copiilor luaţi în corectare. . pentru a creste gradul de integrare socială si scolară. iar o relaţie bună între cadrele didactice. evaluarea periodică a progreselor realizate de elevi si reproiectarea activităţii de intervenţie   Psihopedagog/psiholog    asigurarea prevenirii sau diminuării factorilor care determina tulburări comportamentale. comportamente de risc sau disconfort psihic prin intermediul metodelor si procedeelor specifice propune si organizează programe de orientare scolară. existând însă o sumă de elemente de diferenţiere specifice copilului cu dizabilităţi determinate de natura si gradul dizabilităţii. fie că sunt vizaţi copiii cu dizabilităţi sau cei fără probleme specifice.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->