Sunteți pe pagina 1din 10

Inca din antichitate, medicii greci Hippocrate si Galen distingeau patru temperamente fundamentale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic.

Acestea rezultau din amestecarea celor patru umori( substante fluide) din organism: bila galbena, sangele, flegma si bila neagra. S-au stabilit corespondente cu elementele fundamentale, aerul, apa, focul si pamantul, ba chiar si cu anotimpurile. Astfel:

Colericul este determinat de bila galbena, reprezentat de foc, plin de caldura si mistuitor ca vara.

Sangvinicul se distinge prin predominarea sangelui, este asociat aerului, este violent si nestabil ca primavara.

Flegmaticul este pus in legatura cu flegma , cu apa si umiditatea iernii.

Melancolicul este dominat de bila neagra, ilustrat prin pamant si toamna.

Fiecare tip prezinta trasaturi pozitive, apreciate ca avantajoase, si trasaturi negative, dezavantajoase pentru individ. Un tip de temperament nu poate fi preferat altuia dupa vreun criteriu care sa-l prezinte mai bun.

Descrierea trasaturilor temperamentului

Coleric: pozitive: vointaaccentuata, procese afective intense, bogatia si intensitatea reactiilor, pasionalitatea; negative: excitabilitate, iritabilitate, agresivitate, inegalitatea trairilor. 41887ipg89tyd8s

Sangvinic: pozitive: sociabilitate, buna dispozitie, reactivitate accentuata, dinamism; negative: fluctuatia si inegalitatea trairilor, multumirea de sine, superficialitate, sugestibilitate, inconstanta.

Flegmatic: pozitive: tolerante, rabdare, perseverenta, echilibru; negative: reactivitate redusa, adaptabilitate dificila, monotonie afectiva, inclinatia spre stereotipie.

Melancolic: pozitive: procese afective intense si durabile, sarguinta, perseverenta, responsabilitate si simt al datoriei; negative: adabtabilitate si mobilitate redusa, predispozitii inspre anxietate, neincredere in sine si pesimism.

I.P.Pavlov a stabilit o asociatie intre temperamentele clasice si tipurile generale de activitate nervoasa superioara, apreciate in functie de forta, mobilitate si echilibru, descriind astfel temperamentale:

puternic, echilibrat, mobil--sangvinic; py887i1489tyyd

puternic, echilibrat, inert--flegmatic;

puternic, neechilibrat--coleric;

slab--melancolic.

Carl G. Iung a descris caracteristicile psihice individuale in functie de orientarea preponderenta inspre lume sau inspre sine, delimitand astfel extrovertitul si introvertitul.

Extrovertitul: este animat de interesul pentru lumea exterioara, pentru persoane si obiecte, este sociabil, comunicativ, cu initiativa.Are un deosebit simt practic si se adapteaza usor unornoi conditii de viata.

Introvertitul: isi canalizeaza energia spre propriile idei, spre lumea sa launtrica, construindu-si un bogat univers interior. Dispune de o buna atentie interioara, gandire abstracta si profunda, hotarare, manifestand tendinte de izolare si anxietate. Introvertitul nu cultiva relatiile sociale, este o fire contemplativam, rezervata, lipsita de incredere de sine.

Intermediar: intre cele doua categorii este ambivertul, care imprumuta caracteristici si de la extrovertit si de la introvertit.

Atentia psihologilor asupra modului cum oamenii pot fi comparati intre ei si de aici grupati in anumite clase cu caracteristici commune a conturat un gen aparte de abordare a personalitatii: abordarea nometetica. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai acestui gen este Hans J. Eysenck, despre care aminteam mai sus. El a adoptat varianta prelevarii de esantioane din diferite aspecte ale comportamentului unei personae, punand intrebari despre comportamentul obisnuit. Eysenck a stabilit ca exista doua dimensiuni fundamentale ale personalitatii, extroversiunea si nevrozismul.

Distinctia intre introversiune si extroversiune o facuse inca Jung, doar ca Eysenck a aratat ca indivizii se distribuie de-a lungul unei axe introversie-extroversie, cei mai multi avand atat tendinte introverte cat si extroverte.

Extroversiunea este determinata de starea generala de excitatie a cortexului cerebral. Extrovertitii mostenesc un system nervos puternic, iar introvertitii au un sistem nervos delicat.

A doua axa corespunde nevrozismului desemnand atat instabilitatea emotica cat si hiperactivitatea.

Nevrozismul se explica pe baza modului in care sistemul nervos raspunde la stres, unele personae reactionand mai puternic la evenimentele stresante decat altele. Persoanele cu reactii mai lente si mai slabe tind spre stabilitate.

Fiecare factor principal este compus din cativa factori secundari. Pentru extrovertit, factorii secundari sunt: dinamismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea, expresivitatea, chibzuinta si responsabilitatea. Pentru nevrotic, factorii secundari sunt: respectul de sine, bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria si vinovatia.

Extroversiunea si nevrozismul sunt interdependente. Pot exista introvertiti nevrotici sau extrovertiti nevrotici; introvertiti stabili sau extrovertiti stabili. Mai tarziu, Eysenck a adaugat o a treia dimensiune, psihoza, ca un factor distinct, care are drept caracteristici: singuratatea, insensibilitatea, indiferenta fata de altii, nonconformismul, opozitia fata de practicile sociale si lipsa de constiinta.

Eysenck a incercat sa puna in relatie factorii din teoria sa cu tipologiile vechi, ale lui Hippocrate si Galen.

Estimarile asupra temperamentului sunt de multe ori realizate in functie de gradul de impresionabilitate pe care il au anumite situatii asupra noastra. Daca de pilda, o persoana s-a lasat la un moment dat prada maniei,imediat apare tendinta de a o eticheta drept colerica. Dispozitiile nostalgice sunt atribuite firilor melancolice. Un om rabdator va fi considerat flegamtic, iar activismul optimist va fi pus pe seama sangvinicului. Se pierde din vedere, de asemenea, intr-un mod simplificator, aportul socialului in modelarea temperamentului.

n fiecare temperament se afl avantaje care trebuiesc dezvoltate i defecte care trebuiesc corijate. Trebuie s menionm c nu se gsete nici un tip exclusiv, nici pur sangvinic, nici pur nervos i c nimeni nu se regsete i nu se recunoate n mod absolut n nici unul din portretele date de naturaliti.

1. Temperamentul sangvinic este constituit prin predominarea sngelui, care d un plus de via, circulnd cu rapiditate n ntreg organismul, rsndind voiciunea i dispoziia. De aceea, n general, sanguinul este superficial i schimbtor. Imaginaia lui puin vagaboand i formeaz visuri ncnttoare care dispar pentru a face loc altora. Sensibilitatea este vie ns neconstatat, cci sanguinul trece repede de la rs la plns. De la bucuria delirant la neagra ntristare. Este foarte sensibil la ncercri i sufer la cele mai mici indelicatei, ns uit uor. Foarte impresionabil dar schimbtor, i se potrivete proverbul deprtarea ochilor, deprtarea inimii. Spiritul sanguinului este scptor, sesizeaz repede, dar nu aprofundeaz, adic cu mai mult lucire dect soliditate. Aceste caliti de suprafa i aduc totui succese: aprins cum este, mic suflete i se lanseaz n aciune. Sanguinul este vesel i amabil, e fericit s triasc, e bucuria societilor. Manifest mai ales pietate sentimental, suspin dup cer, dup eroism, ns cu condiia s le obin fr prea mari eforturi. Ceea ce-i lipsete sanguinului este voina statornic n hotrrile sale. El trebuie s ajung s-i stpneasc voina, are nevoie de o regul care s-i susin voina sa pe calea cea bun n mod constant. Sfaturile unui bun prieten i sunt foarte utile, el are trebuint s simt c este iubit, c se intereseaz de el i la atenii rspunde cu mult afeciune. Dac cineva l trateaz cu mult duritate sau numai cu indiferen i inchide inima pentru totdeauna. Sanguinului dac i se prezint virtutea n aspectele ei atrgtoare, repede va nelege c trebuie s-i purifice viaa i s iubeasc pe Dumnezeu pn la eroism.

2. Temperamentul bilios sau coleric se caracterizeaz prin voina de a lucra i a se consuma n lucru. Bilioii sunt impulsivi, pasionai i oameni de voin. Sngele lor bogat i abundent traverseaz puternic muchii i ajunge n vine nnegrit de produsurile arderilor organice. Acete rmie se depun n straturile pigmentare ale pielii i de aceea colericii au n general culoarea puin galben. Cum aceste persoane cheltuiesc mult energie, ele sunt de obicei slabe, au trsturile ascuite trsturi care dau figurii un aspect aspru i o expresie sever. Caracterele influenate de acest aspect sunt orgolioase, ambiioase, independente, geloase, nencreztoare, tinuite i gata s trateze pe alii cu trufie, pn la cruzime. Ei sunt de o apropiere seac i brusc, de o realiune dificil i dur. Foarte grbii s mustre pe alii ns ei nu suport s fie mustrai. La aceti mari activi, sensibilitatea nu este deloc delicat. n trebuina ce simt de a aciona, ei nu au timp s asculte suferinele altora i nici pe ale lor. Cnd ntlnesc obstacole devin violeni i mnia lor este teribil i de temut. Cnd sunt nvini pstreaz ura n inima lor pn ce se rzbun. Avantajele acestui temperament: activitate, energie, voin i iubire de tot ce este frumos i mre. Dac pot studia, bilioii acumuleaz multe cunotine datorit obinuinei de a lucra pn la oboseal. Asemenea persoane ar fi nepreuite dac ele ar ti s-i stpneasc i canalizeze energiile. Persoanele bilioase trebuie conduse cu blndee i buntate cci un procedeu graios le calmeaz i mpiedic inflamaia bilei lor.

3. Temperamentul nervos i melancolic Nervoii sau melancolicii, numii atro-biliari (bil neagr) din cauza tendinelor spre melancolie, se disting prin predominarea sistemului nervos asupra celorlalte pri ale organismului. Ei par a avea puin snge i destui nervi mai mult sensibilitate dect activitate. Culoarea lor este pal, se resimt de cele mai vibraii ale temperaturii i mai ales la toate emoiile sufletului. Melancolicii sunt de o sensibilitate extrem, vorbesc sub impresiunea momentului i spun cuvinte pe care le regret imediat cci ei nu se mai posed n aceste momente de exataliune. Iubirea i ura i mpart viaa acestor persoane. Din propria lor iniiativ nervoii fac puin, ns cnd sunt exaltai aciunea lor devine febril, chiar violent, dar ei se uzeaz repede prin aceste eforturi nervoase. Sensibilitateaeste mai puin iute dect la sangvinici, ns mult mai profund. n timp ce la cea mai mic dificultate sanguinul se agit, nervosul pare calm i insensibil dei resimte impresiunea dureroas pn la inim. n timp ce sanguinul respinge injuria ca pe un crbune aprins, nervosul o las s-l impresioneze. Nervosul (melancolicul) nu se ncrede n sine nsui. El iubete binele, ns se crede neputincios s-l realizeze i sufer de bolile pe care i le provoac imaginaia lui. Nu este lipsit de inim i o ofer delicat i fidel, ns el sufer mai mult dect se bucur: cci sau simte c nu i se rspunde cu aceeai dragoste, sau timid i stngaci, el nu tie sau nu poate s-i exprime durerea ce o ncearc. ntr-adevr nervosul nu este deschis, expresiv ca sangvinul. Nencrederea sa fa de alii mrete i mai mult melancolia sa. El atribuie uneori uitrilor aparente, vorbelor banale, procedurilor indiferente, o gravitate pe care nu o au i vede n cei ce-l supr involuntar, persecutori i cli. Dac-l stpnete vreo antipatie, nu mai poate suporta acea persoan i obsesia l duce pn la nebunie. Pentru nervos lucrul intelectual este obositor i nu poate dura la el mult timp. Cum tot rul la nervos vine de la voin, care e supus la eclipse, nervosul trebuie s se conving c suprrile i depresiunile vin de la slbiciunea lui organic. Aceste persoane sunt potrivite pentru activitile contemplative, cci nefiind aa de rspndite cu sufletul ca sanguinii, se fixeaz mai mult i aprofundeaz mai bine.

4. Temperamentul flegmatic sau limfatic Aceste temperament este determinat de predominarea limfei n snge. Persoanele cu acest temperament au o aparen moleit, un aer de nensemntate. Nu trebuiesc confundai limfaticii cu apaticii, care sunt lenei poteni, i nici cu amorfii, ci ei sunt persoane de valoare. Sensibilitatea flegmaticilor nu este nici iute, nici fin, ci profund. Inteligena lor poate s fie deschis i chiar judicioas, ns ea nu este mbogit de imaginaie. Limbajul lor este just, clar i pozitiv mai mult dect este colorat i antrenat. Ei pot deveni de o mnie i o ambiie ndrtnic, care nu d napoi dinaintea nici unui exces. Flegmaticii sunt prudeni, rezervai, nu merg dect la sigur i ajung la scop fr s jigneasc pe cineva. Totui ei las s le scape ocaziuni favorabile sunt din acei care nu sting fitilul pn fumeg nc i ocolesc obstacolele n loc de a le sfrma. n timp ce biliosul trebuie nfrnat, flegmaticul trebuie stimulat. Este bine s li se impun o ocupaie intelectual sau corporal care s-i absoarb fr ns a-i coplei. Judecata flegmaticilor este dreapt i nelege utilitatea observaiilor i chiar a reprourilor adresate lor cu buntate i fermitate. Dac cineva nu-i d seama de ceea ce este, nu nelege nici trebuina de a se corija, de a se mbunti ca fire. Pentru a realiza calitile cele mai de dorit ale caracterelor, s facem un mprumut de la cele 4 tipuri: de la sanguin vom lua buna dispoziie, de la nervos, profunzimea i delicateea sentimental, de la bilios, activitea i tenacitatea, de la flegmatic, stpnirea de sine, prudena i spiritul de continuitate.