Sunteți pe pagina 1din 75

post-decembrista......................................................................................................

Capitolul 1: De la evenimentul sportiv la informatia televizata...................9

1.1 Definitia si caracteristicile evenimentului....................................................10

1.2 Definitia si caracteristicile informatiei..........................................................14

1.3 Informatia sportiva televizata: caracteristici................................................16

Capitolul 2: Parcursul informatiei sportive: de la sursa n jurnalul televizat............................................................................................................27

2.1 Sursele informatiei.......................................................................................28

2.1.1

Corespondentii si trimisii speciali ai canalului de televiziune..........29

2.1.2

Agentiile de presa si imagini folosite n ilustratia informatiei

televizate.........................................................................................31

2.1.3

Alte media.......................................................................................34

2.1.4

Alte surse........................................................................................34

2.1.5

Surse complementare.....................................................................35

2.2 Etapele selectiei informatiei.........................................................................36

2.3 Fiabilitatea surselor si verificarea lor...........................................................37

2.4 Relatia surse-media....................................................................................39

Capitolul 3: Teorii asupra selectiei informatiei sportive n interiorul unei redactii de televiziune......................................................................................41

3.1 Teorii asupra selectiei informatiei................................................................43

3.2 Tipologia diferitelor criterii de selectie..........................................................58

3.3 Sinteza teoriilor de selectie a informatiilor...................................................60

Capitolul 4: Audienta, factor important n selectia informatiei televizate...62

4.1 Televiziunea ntre audienta si consum .............................................. 63

4.2 Masurarea audientei. Scurt istoric.......................................................65

4.3 Indicatori de audienta..........................................................................66

4.4 Metode de cercetare a audientei.........................................................68

4.5 Metode de masurare a audientei.........................................................69

Capitolul 5: Studiu de caz Realitatea TV........................................................71

5.1 Istorie si particularitati............................................................................72

5.2 Jurnalul televizat la Realitatea TV..........................................................73

5.3 Cotele de audienta si grila de programe.................................................78

5.4 Discutii cu jurnalistii redactiei Realitatea TV:..........................................81

5.4.1

Sursele de informare ale redactiei............................................81

5.4.2

Fiabilitatea surselor si verificarea lor........................................83

5.4.3 Cine selecteaza informatiile jurnalului televizat si n baza caror criterii?......................................................................................83

5.4.4

Factori externi de influenta ai canalului....................................85

5.4.5 Publicul vazut de catre jurnalistii de la Realitatea TV. Satisfacerea asteptarilor publicului...........................................86

5.5 Sinteza ntrevederilor cu jurnalistii de la Realitatea TV..........................86

Anexa 1...............................................................................................................89

Anexa 2...............................................................................................................92

Concluzii ............................................................................................................96

Bibliografie ........................................................................................................99

INTRODUCERE

Cine nu-si aduce aminte de perioada comunista, sau mai precis de perioada de dinaintea Revolutiei din 1989? Raspunsul este simplu, pentru ca personal nu cred ca exista vreun roman care macar sa nu fi auzit de acest eveniment, mai cu seama ca dupa producerea lui, viata sociala, politica si de ce nu, mediatica a Romaniei s-a schimbat fundamantal!

S-a schimbat oare in bine? Este o intrebare la care stiu ca exista raspunsuri ferme, dar nu am convingerea ca ele sustin la unison aceeasi idee. Sunt voci in popor care spun ca democratia este lucrul cel mai bun ce i se poate intampla unui stat, dar, ca intotdeauna sunt si alte voci, ce-i drept nostalgice, care spun ca Romania de dupa revolutie, inregistreaza schimbari si fenomene haotice pe toate planurile.

Una peste alta, lucrarea de fata nu-si propune sa dezbata intr-un monolog Romania de astazi...ar fi o incercare inutila si de ce sa nu recunosc, prematura pentru mine personal. Am sa ma aplec in lucrarea de fata asupra unui subiect care imi este la indemna poate si pentru ca in anii trecuti am manifestat deschidere de 100% in acest domeniu: stirile sportive in jurnalul televizat!

Si acestea, la fel ca si informatiile din jurnalele standard de stiri, au capatat o adevarata amploare si greutate in balanta audientei. Stirile sportive, s-au constituit in decursul anilor intr-un brand de sine statator: jurnalele de stiri spotrive facand obiectul unui tronson clar definit in spatiu si timp si avand o durata cel putin egala cu jurnalele informative din zona politica, sociala, economica.

Lucrarea de fata isi propune sa realizeze o analiza de ansamblu a informatiilor sportive, a felului in care acestea sunt livrate publicului, a elementelor cheie pe care televiziunile le-au imaginat pentru ca totul sa fie cat mai "cathing".

Aparitia audiovizualului si n special a televiziunii a dus la o explozie informationala si de comunicare ce defineste prin caracteristici proprii un limbaj accesibil si instantaneuu. Daca mesajul tiparit presupune cunoasterea semnelor comunicarii pentru a fi receptat, cel putin n mica parte de publicul law-education, mesajul audiovizual dispune att de imagine, ct si de cuvnt n relatarea informatiilor, ceea ce i confera un statut particular.

Modalitatea prin care practic televiziunea poate aduce stiri de oriunde de pe planeta si avnd avantaju 20320y246u l fata de posturile de radio de a transmite si imagini din acel loc, a contribuit decisiv la importanta pe care o are astazi televiziunea. Nu ntmplator, Wangermel si Lhoest sunt de parere ca televiziunea a ajuns cel mai autoritar mijloc de comunicare in masa. Prin impactul mijloacelor de exprimare televiziunea nu numai ca determina comunicarea ci, mai mult dect att, contribuie la asigurarea legaturii sociale n societatea noastra individualizata de masa. (Dominique Wolton,"Elogiu marelui public")

Conectndu-se cum vrea si cnd vrea de acasa, spectatorul participa liber, din spatiul cel mai intim, la o activitate de informare colectiva. Publicul dispune de autonomia de a alege canalul de informare pentru ca oferta se ncadreaza ntr-o sfera larga: el poate alege o televiziune generalista de stat sau o televiziune comerciala. Multitudinea optiunilor telespectatorilor, devenita posibila ca urmare a aparitiei posturilor particulare a marit substantial numarul consumatorilor de televiziune. Romnul sa trezit brusc n fata unei oferte pe care o astepta, considerata mult prea mult timp ca "un fruct oprit", dar pe care nu a fost dect n mica parte, pregatit sa o primeasca selectiv. "A nghitit" de toate!

Dincolo de aceasta explozie informationala si de ofertele generoase ale posturilor de televiziune din tara noastra, am observat ca n jurnalele televizate care se deruleaza pe diferitele canale din Romnia sau de pe ntreaga planeta, doar o mica parte a lumii ne este dezvaluita. Actualmente, informatia internationala se axeaza n principal pe anumite zone ale globului: Statele Unite, Europa si Orientul Mijlociu, neglijndu-se astfel celelate parti ale lumii, cum ar fi Africa sau Asia.

Se pare, ca diferitele jurnale televizate relateaza aceleasi evenimente suplinite de aceleasi imagini. Singurele elemente distinctive par a fi modul de prezentare din studio, realizarile tehnice ale televiziunii si comentariile care nsotesc informatiile difuzate. n realitate, televiziunile se intereseaza de aceleasi chestiuni politice si social-economice. De unde, totusi, aceasta standardizare a informatiei? n plus, mass-media are ca obiect de interes mai mult noutatile negative dect pe cele favorabile societatii n care traim, prefernd astfel informatiile cu caracter senzationalist, cu un grad ridicat de spectaculozitate.

Ne ntrebam atunci de ce din marea cantitate de informatii care parvine institutiilor media, n jurnalele televizate sunt selectionate cu prioritate doar anumite subiecte. Care sunt motivele alegerii unui tip de informatie si cum se opereaza ierarhizarea stirilor? Oare tendinta generala de globalizare se extinde si n domeniul informatiei televizate?

Plecnd din acest punct se impune sa ntelegem cum ia nastere o informatie televizata si cum ajunge aceasta pe o anumita pozitie n jurnalele televizate. Aceasta problematica ne ndemna sa ne ntrebam mai nti: Ce este aceea o informatie? De unde vin informatiile si prin ce etape trec ele nainte de a ajunge ntr-o redactie? Sunt verificate informatiile nainte de a fi difuzate? Cine este cel care decide asupra informatiilor care vor fi difuzate? Decizia apartine uneia sau mai multor persoane? n functie de ce obiective se decide retinerea unei informatii? Sunt oare diversele mijloace media autonome sau nu? Sunt ele libere, independente n alegerea lor, sunt stapne asupra propriilor decizii sau sunt influentate de catre factori externi, si daca da, care sunt acestia? n ce masura contextul politic, economic sau social intervin n procesul de decizie?

Interesul si curiozitatea de a raspunde la toate aceste ntrebari ne-au condus la alegerea subiectului prezentei lucrari si anume: "Selectarea informatiei n jurnalul televizat: criterii de selectare si factori de influenta".

Pentru a putea raspunde mai bine la aceste ntrebari, ni s-a parut indispensabil sa ntelegem cum anume are loc procesul de selectie a informatiei la modul concret, pe teren. Ne-am ndreptat deci atentia catre Realitatea TV (post de televiziune comercial specializat n difuzarea stirilor), pentru a ntelege cum anume se desfasoara acest proces. Abordarea si descrierea domeniului prin prisma experientei proprii

Am petrecut o perioada mai lunga de timp n cadrul departamentului de stiri al canalului Realitatea TV, dispunnd astfel de permisiunea celor de acolo de a asista la sedintele de redactie n care se iau deciziile cu privire la informatiile care vor fi difuzate. Am avut ocazia de a lansa ntrebari de tot soiul jurnalistilor angajati n aceasta redactie si care sunt specializati pe anumite domenii ( prezentatori, tehnicieni, operatori imagine .). Le-am adresat ntrebari att despre functionarea redactiei si despre rolul fiecaruia, despre provenienta informatiilor si imaginilor ct si despre selectarea lor.

Discutiile purtate s-au ntins de la cteva secunde pna la jumatate de ora, ceea ce ne-a permis sa obtinem n acelasi timp bucati de informatii ( pe care ne-am straduit sa le completam ulterior) si elemente care sa raspunda n profunzime ntrebarilor pe care ni le-am pus ( nu numai referitoare la functionare redactiei, dar si privitor la selectarea informatiei). Totodata, am putut observa cum anume se desfasoara o prezentare a stirilor n direct, si sa vedem astfel finalitatea deciziilor luate anterior.

Cu scopul de a dobndi niste raspunsuri mai exacte cu privire la problemele pe care ni le-am formulat n partea teoretica, am solicitat o ntrevedere cu redactorul sef, Calin Hera, si prezentatorul editiei de seara, Gabriela Avram , carora le-am adresat ntrebarile noastre cu privire la partea teoretica. n cadrul acestor ntrevederi, am reusit sa ne formam o idee concreta despre procesul de selectie si despre mizele acestuia.

Aceste ntrevederi, desi cantitativ nu foarte numeroase, au avut un aport calitativ considerabil. Ele ne-au demonstrat ca, n practica, procesul de selectie este mult mai complex dect ne lasa teoria sa credem. Suntem constienti ca experimentul nu este reprezentativ n ceea ce priveste functionarea tuturor jurnalelor televizate, dar cu toate acestea, el ne-a permis sa ne formam o idee concreta despre proces. Concluziile pe care le-am tras de aici s-ar putea aplica totusi si altor jurnale televizate, cu rezerva ca trebuie tinut cont de mprejurari si context. n acest caz, experimentul este semnificativ.

CAPITOLUL 1 DE LA EVENIMENT LA sTIREA TELEVIZAT

Am pomenit n deschiderea lucrarii mai tot timpul de informatie si eveniment fara a aduce lamuriri cu privire la aceste doua concepte. Prin urmare consideram ca este necesar sa le clarificam, si sa subliniem diferentele, dar si legatura dintre informatie si eveniment.

Facnd referinta la Mouillaud si Tetu1, Thierry Lancien (1995, p.9) defineste ntr-o maniera simpla relatia dintre aceste doua concepte: "putem numi eveniment faptele ntmplate n ceea ce numim realitate, pe cnd stirea este tratarea mediatica a acesteia."

1.1.Definitia si caracteristicile evenimentului

De-a lungul vremii numerosi autori au ncercat sa defineasca evenimentul. Consideram ca cele mai bune definitii sunt cele propuse de Dictionarul de Sociologie(1998), de Dictionarul Media (1998) si de G. Leblanc (1989).

Conform Dictionarului de Sociologie "evenimentul este ceea ce se ntmpla la o anumita data ntr-un anumit loc. (.) uneori evenimentul poate fi previzibil, dar nu tot ceea ce se ntmpla poate fi considerat eveniment sau suita de evenimente: tot ceea ce se repeta, tot ceea ce este monoton, tot ceea ce are caracter durabil nu este eveniment; dimpotriva, evenimentul se detaseaza din acest fond

neutru si din uniformitate(.), el este ceea ce ni se pare suficient de "important" ca sa fie decupat, pus n evidenta, si care sa poata fi, daca nu comemorat, macar memorat. Daca evenimentul nu este "construit" (.), va fi macar "ales" din derularea de fapte, pentru ca iese din uniformitate si ne atinge sensibilitatea si inteligenta. (.) Nu exista eveniment dect pentru om si cu ajutorul omului; este o notiune "antropocentrica", nu o data obiectiva."

Conform Dictionarului Media (sub ndrumarea lui F. Balle, 1998, p.95), evenimentul este un fapt care se produce, care are loc, att n viata individuala ct si n actualitatea publica. Din sfera larga de evenimente, mass-media nu le retine dect pe cele notabile si care pot suscita interesul publicului. Evenimentul nu devine stire dect din momentul n care intra n circuitul jurnalistic."

n sfrsit, conform lui G. Leblanc (1987, p.15), pentru ca un fapt sa se transforme n stire, trebuie sa se fi ntmplat ceva care sa poata fi prezentat drept anormal. Trebuie ca ordinea considerata normala sa fie rasturnata. Daca nu exista dezordine, nu exista nici stire, iar faptele (n masura n care ele exista - cine stie cu siguranta?) i privesc doar pe actorii si pe martorii imediati.

Aceste definitii evidentiaza mai multe aspecte caracteristice evenimentului: acesta este mai nti de toate un fapt real, care se produce ntr-un moment determinat, fie n sfera privata, fie n sfera publica si care se detaseaza din normalitate, din rutina. Putem sa subliniem, apoi, caracterul subiectiv si aleatoriu al evenimentului. De altfel, persoanele care traiesc un fapt, l creeaza sau asista la el sunt cele care l vor cosidera ca fiind eveniment, deoarece se simt atinse de ceea ce li se ntmpla.

n sfrsit, concluzia este ca un eveniment, nu devine stire dect n momentul n care intra n circuitul jurnalistic. Pentru acest lucru el trebuie sa fie cosiderat notabil si susceptibil de a strni interesul unui public larg.

Vom dezvolta n capitolele 2 si 3 criteriile carora trebuie sa corespunda un eveniment pentru a putea intra n circuitul jurnalistic si sa devina astfel o stire.

Un eveniment se poate caracteriza n functie de anumite criterii. Avnd ca punct de baza definitiile si tipologiile lui A. Moles2 (n T. Lancien, 1995, p.17) si C. Gravel3 (1994, p.19-20), am stabilit urmatoarele tipologii:

a). masura n care poate fi anticipat de catre jurnalist

a1).evenimentul previzibil n mod oficial

Anumite evenimente sunt previzibile si anuntate n mod oficial. n acest caz jurnalistii se pot informa, se pot documenta si se pot pregati pentru abordarea lui. Putem lua ca exemplu reuniunea la nivel nalt a G8 de la Evian, alegerea unui consilier federal, Jocurile Olimpice.

Aceasta categorie comporta si evenimente special create cu scopul de a fi prezentate de mass media. Aceste evenimente nu ar avea loc n mod cert daca mass media nu ar fi dispusa sa le faca publice. n acest caz este vorba despre pseudo-evenimente. De asemenea, D. Cornu (2000, p.39) da exemplul manifestatiilor studentilor chinezi n piata Tienanmen, la Beijing, n primavara anului 1989, care "purtau pancarte cu inscriptii redactate n engleza, cu scopul vadit de a fi pe ntelesul publicului international al jurnalelor televizate."

"Aceste evenimente s-au multiplicat o data cu aparitia televiziunii, deoarece organizatorii au nteles ca de acum ncolo actualitatea este vizuala." (Gravel, p.20)

a2) evenimentul previzibil, asteptat

Exista anumite evenimente care pot fi anticipate de jurnalist deoarece ele reprezinta proiectia logica a unor evenimente anterioare. n acest caz jurnalistii dispun de timpul necesar pentru stabilirea modalitatii de tratare a subiectului. De exemplu evenimentele legate de dezarmarea din Irak ( rezolutia Consiliului de Securitate, inspectii de teren, discursul presedintelui american George W. Bush sau al premierului britanic Tony Blair, desfasurarea de forte armate n aceasta tara) au fost semne precursoare ale unei operatiuni militare. Lumea ntreaga se astepta sa asiste la un razboi n Irak, declansarea acestuia reprezentnd doar o chestiune de timp.

a3) evenimentul imprevizibil, neasteptat

Atunci cnd are loc un astfel de eveniment, jurnalistii sunt luati prin surprindere, si, neavnd timp sa se pregateasca, ei trebuie sa "improvizeze". Exemple n acest caz pot fi catastrofele naturale, naufragiu al petrolierelor, decesul unor celebritati.

Toata lumea a fost socata de dezintegrarea navetei Columbia, survenita cu cteva minute nainte de aterizare. Desi evenimentul s-a produs spontan, acesta a fost prezentat n direct de marile televiziuni ale lumii, a fost comentat de prezentatori cu toate ca acestia nu au avut timp sa se documenteze.

b) periodicitatea, frecventa aparitiilor

Unele evenimente se manifesta n mod regulat. Cu toate ca ele se produc n diverse momente si locuri, si ca persoanele implicate nu sunt aceleasi, structura evenimentului este n fond una standardizata: de exemplu forumul de la Davos, atentatele sinucigase, Cupa Mondiala de Fotbal.

n schimb, alte evenimente sunt considerate ca fiind unice. Atentatul de la 11 septembrie 2001 poate fi considerat un eveniment unic prin amploarea, obiectivul si repercursiunile sale n contextul geopolitic international.

c) amploarea si impactul asupra persoanelor implicate

Importanta unui eveniment este redata de consecintele manifestate asupra populatiei la care se refera. Un eveniment de amploare nu afecteaza pe toata lumea n aceeasi masura: o inundatie care distruge un sat din America de Sud va avea o amploare considerabila asupra celor afectati, dar pentru altii nu. n schimb, catastrofa de la Cernobl, desi a avut loc ntr-un spatiu determinat, a avut consecinte nefaste pentru o mare parte a planetei.

n toate cazurile, anticipate sau neprevazute, periodice sau unice, cu impact sau fara, aceste evenimente constituie materia prima a informatiei.

1.2. Definitia si caracteristicile informatiei

Teoreticienii mass media au propus numeroase definitii. D. E. Garvey si W.L. Rivers, autorii Informatiei radiotelevizate (1994), (lucrare care se adreseaza jurnalistilor din audiovizual), descriu caracteristicile pe care le considera valabile pentru toate stirile, independent de mijlocul de comunicare (fie presa, fie radioul sau televiziunea).

Dupa parerea lor, informatiile trebuie:

1.

sa fie fondate pe fapte si evenimente.

2. sa fie actuale. Chiar daca evenimentul raportat nu a avut loc n aceeasi zi, trebuie sa fie n acord, ntr-un fel sau altul, cu actualitatea zilei.

3. sa intereseze un numar mare de oameni. Vom vedea n cele ce urmeaza ca acest criteriu este foarte important. Chiar daca el pare imprecis si subiectiv, el raspunde criteriilor jurnalistice bine definite.

4. sa aduca receptorilor o gratificare psihologica imediata sau cu efect ulterior, adica, sa strneasca interes, sa impresioneze, sa amuze, fara sa aiba totusi consecinte asupra existentei sale.

J. Charron si J. Lemieux, cercetatori la departamentul de informatii si comunicare a Universitatii din Laval, aduc o completare celor patru caracteristici enumerate mai sus.

n lucrarea lor Jurnalistii, mass media si sursele lor (1991, p.6) l citeaza pe sociologul american R. Park (1967), care propune urmatoarele caracteristici principale ale informatiei:

Informatia este legata de timpul prezent.

Din aceasta legatura cu prezentul, reiese ca ea este perisabila.

Nu face dect sa atraga atentia asupra evenimentelor.

Ea nu este sistematica, ea izoleaza evenimentele fara sa stabileasca vreo legatura ntre ele.

Ea trateaza evenimente susceptibile de a strni curiozitatea publicului.

Ea trateaza ceea ce este neasteptat, neobisnuit, inedit.

Ea este totusi previzibila ca structura, oricare ar fi variatiile continutului.

n concluzie, stirea este o prezentare de fapte sau evenimente de actualitate inedite, evidente, previzibile sau neasteptate, despre care jurnalistii considera ca sunt susceptibile de a strni interesul unui mare numar de persoane.

1.3. Informatia televizata: caracteristici

Studiile sociologice privind obiceiurile si preocuparile omului au scos n evidenta adevaruri surprinzatoare. Unul dintre acestea releva faptul ca frecventarea mass media reprezinta a treia ocupatie a omului dupa munca si somn.

n Elvetia, 98% din camine sunt echipate cu un televizor. 73% din elevetienii germanici, 76% dintre elvetienii romanzi si 86% din elvetienii italieni cu o vrsta mai mare de 15 ani se uita n fiecare zi sau aproape n fiecare zi la televizor (Cornu, 2000). n SUA mai mult de jumatate din populatie se informeaza numai prin intermediul televizorului, pe care l considera cel mai fiabil mijloc mass media (Garvey si Rivers,1994).

Toate mijloacele media au ca scop informarea publicului. Fiecare din acestea trebuie, n felul sau propriu, sa relateze aceeasi actualitate, sa prezinte aceleasi evenimente. Ceea ce le diferentiaza este, pe de o parte, suportul utilizat, cu constrngerile pe care le implica, si pe de alta parte, publicul vizat.

Dupa cum sublinia C. Gravel (1994, p.11), "La baza fiecarui demers jurnalistic, regulile sunt aceleasi pentru ziare, radio si televiziune. stirea trebuie cautata, completata si difuzata. Compunerea si livrarea informatiilor vor diferi de la un mijloc mass media la altul, dar n fond, jurnalistul va trebui sa urmeze aceleasi etape si sa se supuna acelorasi reguli (.) Din fuziunea cuvntului cu imaginea rezulta jurnalismul televizat. Imaginea apartine cameramanului, cuvntul apartine reporterului. Dar amndoi sunt jurnalisti."

Dupa D. E. Garvey si W. L. Rivers (1994, p.12) stirea televizata " consta n raportarea, n timp util, a evenimentelor, faptelor si opiniilor care intereseaza un numar mare de persoane, cu respectarea

limitarilor de timp impuse de catre mijlocul de comunicare si de capacitatea publicului de a absorbi informatiile vorbite".

"Cuvntul si imaginea, caracterul imediat al directului fac din televiziune un instrument incomparabil."(Cornu, p.39)

Dupa cum subliniaza si John Hartley n lucrarea sa Discursul stirilor (p.84-85): "Evenimentele nu devin stiri doar pentru ca se produc, orict ar fi de iesite din comun. Ele trebuie mai nti sa se potriveasca cu cele dinaintea lor. Evenimentele trebuie sa fie cunoscute si recunoscute si de aceea trebuie sa provina de la o sursa cunoscuta, de ncredere si pe ct se poate "reprezentativa". Pentru a fi incluse ntr-un buletin de stiri, evenimentele trebuie sa ndeplineasca un numar de criterii: pe scurt trebuie sa fie vazute ca avnd valoare de stire. n plus nsasi evenimentele cu valoare de stire intra n competitie pentru a fi incluse n numarul de canale disponibile".

John Hartley face referire tot n aceasta lucrare la studiul celebru al lui Galtung si Ruge (1973), care a reusit sa stabileasca o serie de conditii ce trebuie ndeplinite de un eveniment nainte de a fi supus atentiei. Ele se aplica peste tot n selectia stirilor. Iata o lista a valorilor generale ale stirii:

Frecventa- se refera la timpul de ntindere al unui eveniment. Potrivit lui Hartley "tendintele economice, sociale si culturale se clarifica si dobndesc semnificatii n timp: ele se afla n afara frecventei ziarelor cotidiene. De aceea ele trebuie punctate".

Pragul- se refera la gradul de spectaculozitate si amploarea unui eveniment. Exista un prag pna la care un eveniment nu se poate transforma n stire. Hartley semnaleaza un prag al dramatismului: "cu ct este mai amplu subiectul, cu att va fi nevoie de mai mult dramatism pentru a-i asigura continuitatea".

Claritatea- un eveniment trebuie ferit de forme ambigue. Asta nu presupune ca un eveniment sa fie n mod necesar simplu dar "gama semnificatiilor posibile trebuie limitata". ntre creatia literara si cea jurnalistica nu exista la acest capitol nici un punct de jonctiune: prima cauta sa-si multiplice modalitatile de expresie literara iar cea din urma vizeaza ca "natura polisemica intrinseca" a evenimentului sa fie pe ct posibil redusa.

Capacitatea de semnificare- Evenimentele lumii islamice , ale lumii a treia si cele orientale spre deosebire de cele petrecute in Europa Rusia sau SUA nu sunt considerate de reporterii occidentali semnificative. Pe de alta parte se considera potrivit "culturii noastre" ca evenimentele "privind

grupurile defavorizate sau etnice, regiunile mai ndepartate de sediul central al organizatiilor de stiri sau cultura specifica clasei muncitoare, au un potential de semnificare intrinsec inferior n raport cu acela al evenimentelor asociate culturii oficiale, literare".

Consonanta - se refera la predictibilitatea unui eveniment, masura n care acesta este dorit sau asteptat.

Neprevazutul - caracterul senzationaslist, imprevizibil al unui eveniment. Doar ca "ineditul evenimentelor neasteptate se lasa de obicei descoperit n contexte familiare, asteptate".

Continuitatea - n momentul n care un eveniment devine stire el capata o proiectie n timp, ceea ce atrage dupa sine relatarea televizata a acestuia pna cnd evenimentul nu se mai desfasoara.

Compozitia - mixarea diferitelor tipuri de evenimente. Concret daca "un eveniment se afla n plina desfasurare, vor fi selectate alte evenimente similare pentru a fi introdus ntr-o cronica a articolelor pe acel subiect".

Personalizarea - Evenimentele au ca actori indivizi ce pot fi usor identificati. Nu acelasi lucru se poate spune si despre structurile politice, forte sau institutii, de aceea guvernul este adesea personificat prin: "guvernul Nastase".

Negativismul - noutatile proaste asigura calitatea stirii. "Ele sunt n general neprevazute, clare, se ntmpla ntr-un interval scurt de timp, sunt consonante cu expectantele generale despre starea lumii si, deci, pragul lor este mai cobort dect al majoritatii stirilor pozitive".

Referire la persoane de elita - se pleaca de la premiza ca obiceiurile comprtamentale ale celebritatilor ne influenteaza viata.

Referire la natiuni de elita - articolele despre razboaie, alegeri sau dezastre reprezinta un bun exemplu pentru aceasta tendinta. Un razboi n care sunt implicate SUA, Rusia sau fortele aliate vor fi cu siguranta relatate de catre mass-media, n timp ce altele vor trece neobservate. n acest sens Hartley da exemplul conflictului armat dintre Indonezia si Timorul de Est sau razboiul civil din Ciad si revolutia din Nicaragua. Alegerile din Franta, Germania sau Italia si vor gasi o acoperire mai buna dect cele din America Latina sau Africa. Tot aceasta formula se aplica si n cazul dezastrelor: " cele

din Bangladesh, de exemplu, au provocat sute de mii de victime pna au atins pragul de valoare de stire.cele din tarile de elita devin stiri la un numar inferior de victime".

Aceste valori fundamentale ne ofera o imagine suficient de exacta asupra procesului de selectie a informatiei televizate. Lista ne sugereaza prioritatile care se vor acorda diferitelor relatari. Totusi printr-o mai mare apropiere si profunzime constatam ca anumite subiecte beneficiaza de o larga acoperire desi ele nu ndeplinesc ntr-un mod evident aceste criterii.

Caracteristicile jurnalului televizat:

Jurnalul televizat este un gen publicistic ce are ca functie dominanta rolul de a informa publicul cu realitatea cotidiana, creend o telerealitate n care oamenii se regasesc cu ntmplarile lor cotidiene.

Telerealitatea reprezinta un artificiu pe care la nivelul imaginarului colectiv l actualizam si facem ca jurnalul televizat sa devina un text ca ocurenta comunicativa. Acesta si actualizeaza importanta X de cte X este comunicat. De asemenea raspunde mai degraba frustrarilor telespectatorilor dect asteptarilor lor. Jurnalul televizat ca text trebuie lecturat la nivelul inter-textualitatii (reactualizarea n mintea telespectatorului a unui fapt trait).Textul de televiziune este alcatuit dintr-o complementaritate de coduri, are un flux fragmentar, secvential, iar elementele de repetitie creaza obisnuinte telespectatorului. Exista patru elemente acceptate ale jurnalului televizat: interpretarea de presa, publicul, constructia (coduri), si naratiunea (semnificatia).

Jurnalul televizat se distinge de celelalte mijloace media prin forma de prezentare (cuvinte si imagini versus doar cuvnt n radio, texte si fotografii n presa scrisa), prin numarul de difuzari cotidiene si durata sa (doua pna la trei fata de una singura n presa scrisa, si aproximativ cincisprezece n radio), prin nscrierea sa n temporalitate (instantaneu, direct, fata de informatiile din ziua anterioara n presa scrisa) si publicul vizat.

n jurnalul televizat, informatia este n acelasi timp prezentata verbal si ilustrata cu imagini: "publicul care se bazeaza pe televiziune ca sursa de informare, vrea sa vada" (Gravel, p.9). Dar aceasta nu nseamna ca scriitura lipseste aici: "sa scrii pentru televiziune, nseamna n primul rnd sa scrii cu imaginile. Imaginile trebuie sa vorbeasca despre ele si sa fie suficient de bogate n informatii pentru a evita o descriere exhaustiva." (L. Tremblay, p.74)

Numerosi autori cad de acord asupra faptului ca televiziunea are o relatie particulara cu evenimentul, n masura n care ultimul exista doar n momentul n care el corespunde unui "prag de vizibilitate",

adica, din momentul n care l putem vedea. "Publicul vede ceea ce se ntmpla si ceea ce se ntmpla exista n mod real pentru milioane de barbati si femei." (Cornu, p.39).

Dar cum subliniaza Jost si Leblanc (p.72), nu este suficient ca realitatea actuala sa fie identificata cu vizibilul. Mai trebuie ca imaginea sa strneasca emotii. Cea mai scurta cale de la realitatea faptica la emotie este directul n suspans (cu moment de tensiune), n realitate regizat de jurnalist. Jurnalul n direct este imaginea preferata a stirilor pentru ca, din toate imaginile, ea este cea care realizeaza alianta si combinatia cea mai reusita dintre prag de vizibilitate si prag emotional."

Utilizarea directului este una din formele preferate ale jurnalului televizat al posturilor cu caracter general. El este difuzat de doua pna la trei ori pe zi si se ntinde pe o durata de 20 de minute pna la o ora. El trebuie sa relateze un maximum de informatii n minimum de timp, ntr-un mod aproape instantaneu.

Structura jurnalului televizat este mai supla dect cea a presei scrise, n sensul n care pot aparea modificari de ultim minut. n schimb, deoarece se relateaza evenimentele aproape instantaneu, informatiile sunt uneori prea putin verificate nainte de a fi difuzate. n plus, jurnalul televizat poate sa duca lipsa de obiectivitatea necesara, si astfel poate sa nu prezinte contextul general n care se deruleaza un anumit eveniment.

Jurnalul televizat al posturilor cu caracter generalist trebuie sa tinteasca un public larg si sa tina cont de capacitatea de absorbtie a acestuia. Daca stirile sunt prea lungi sau prea complexe, publicul va avea tendinta sa-si piarda interesul. Din aceasta cauza buletinul de stiri relateaza informatiile ntr-o maniera scurta si concisa. stirile jurnalului televizat sunt, deci, mai putin detaliate dect n presa scrisa, unde jurnalistii pot sa-si dezvolte n profunzime temele abordate.

Daca telespectatorul va dori sa afle mai mult, el va trebui sa se ndrepte, fie catre emisiunile de televiziune specializate, care aprofundeaza subiectul, fie catre alti suporti mediatici, cum ar fi presa cotidiana si periodica, presa specializata, radioul sau internetul.

Tipuri de jurnal Tv

n practica exista doua tipuri de jurnal televizat:

1. Jurnalul clasic sau traditional, cu unul sau doi prezentatori n studio care citesc stiri, fac lansarile pentru subiectele filmate sau intervieveaza n direct personalitati invitate. Acest tip este ntlnit n majoritatea tarilor din Uniunea Europeana, cum ar fi France 2, BBS, RAI.

2. Jurnalul fara prezentatori vizualizati, care este de fapt, o succesiune rapida de subiecte filmate pentru care se face auzita vocea unui prezentator. Cu o durata mai mica de 20 de minute, acest tip de jurnal este ntlnit mai ales la posturile comerciale, cum ar fi M6 n Franta, emisiunea informativa de seara sau Canale 4, n Italia, emisiunea informativa de dimineata.

Serviciul redactional

Exista o multitudine de aspecte ale realitatii care pot face obiectul unei stiri. Munca de colectare a informatiei cere o ierarhie stricta si o mpartire la fel de riguroasa a sarcinilor. Munca profesionistilor de televiziune este structurata, n practica dupa un sistem riguros, ntruct o emisiune de televiziune este caracterizata printr-o dubla natura: aceea de produs unicat, rod al unui proces de creatie si cea de produs al unui proces de tip industrial. O redactie de stiri este alcatuita din mai multe sectii:

1. Departamentul extern. Jurnalistii se ocupa de stirile de peste hotare. Ei sunt profilati: unii se ocupa numai de problemele Americii de Sud, altii sunt specializati pe probleme ale Orientului Mijlociu. Ei trebuie sa posede cunostinte aprofundate n domeniu dar si o bogata experienta pentru a se putea descurca n hatisul de informatii uneori contradictorii. Cunoasterea a cel putin doua limbi de circulatie internationala este un element indispensabil.

2. Departamentul intern- redactorii trebuie sa cunoasca mecanismele functionarii institutiilor statului si a partidelor politice. Experienta n domeniu reprezinta si n acest caz o conditie obligatorie, deoarece doar un jurnalist familiarizat cu mediul poate percepe cum trebuie un mesaj politic. Pentru subiectele economice, anumiti redactori trebuie sa se specializeze n acest cmp, destul de sensibil n anumite chestiuni. Urmeaza apoi redactorii care se ocupa de problemele sociale. Ei au o permanenta legatura cu oamenii simpli, sunt profilati pe activitatile sindicale si cunosc foarte bine modul de functionare a institutiilor locale.

3. Departamentul sport- este format din oameni capabili sa elaboreze un comentariu sportiv, care au cunostinte solide n domeniul performantelor sportive si al datelor importante din istoria sportului. Munca lor, desi nu lasa impresia, se desfasoara si n arhive si biblioteci, de unde culeg date ce vor fi transformate ulterior ntr-un comentariu sportiv sau n background-ul unei stiri.

Ierarhizarea stirilor n jurnalul televizat

Informarea este terenul pe care audiovizualul nu are rival. n cazul televiziunii orice stire importanta poate ntrerupe programul televizat, pentru a face loc mesajului acesteia, daca este de un interes foarte larg. Pe parcursul unui program TV emisiunile informative revin cu ultimile stiri la un interval ct mai apropiat de cel al desfasurarii lor, conectnd publicul la noutatile aparute. Datorita transmisiunilor publicul participa si devine martor la un fapt sau eveniment simultan cu desfasurarea actiunii.

Functia de informare a televiziunii devine importanta n situatii de criza: calamitati naturale ( cutremure, uragane, inundatii) sau pericole provocate de persoane si grupuri periculoase pentru securitatea populatiei. n zonele expuse uraganelor (zona Pacificului, a Caraibelor, teritorii de coasta ale SUA) reactiile de aparare ale locuitorilor (fie blocarea n locuinte si asigurarea acestora, fie, dimpotriva parasirea locuintelor) sunt dirijate de televiziune. n acelasi timp, difuzarea fotografiilor ce identifica persoane considerate pericole publice apara populatia, dar si transforma televiziunea ntrun colaborator al organelor de ordine. n politica actuala a programelor oferite de televiziune conceptul de a dedica posturi exclusiv transmiterii de stiri (CNN) a condus spre un monopol al mesajului informativ. O emisiune informativa are scopul de a creiona viata economica, politica, sociala si culturala a tarii dar si a lumii, si este oferita publicului ntr-un ritm diurn. n Romnia fiecare televiziune are un departament informativ ce se identifica pe ecran cu principala emisiune informativa:

sapte stiri - Tele 7abc

Jurnal - TVR

Observator- Antena 1

Focus - Prima TV

Jurnal Tv - Realitatea Tv

stiri - PRO Tv

stirile de Acasa - Acasa

Buletinele de stiri vin sa alimenteze "in crescendo" catre jurnalele serii interesul informational al telespectatorului, functie de evolutia evenimentelor. Forma scurta de prezentare este si urmarea faptului ca, fata de orele serii publicul jurnalelor de stiri este ntmplator. Telespectatorul nu-si permite ca timp sa urmareasca stirile la TV, le afla de la radioul care nu-i perturba activitatea, dar l alimenteaza informational.

Oricum importanta este diferenta dintre aceste buletine de stiri ce se deruleaza pe parcursul zilei. Paginatia emisiunii informative este una dintre cele mai complicate si controversate activitati. Nimeni si nimic nu va putea oferi reteta sigura, universal valabila pentru stabilirea ordinii subiectelor n cadrul jurnalului televizat. Ziarele ce apar n aceeasi zi , nu vor avea niciodata aceeasi configuratie a primei pagini. Fiecare editor alege anumite subiecte pentru a deschide numarul. Tot asa editorii jurnalelor televizate opteaza diferit pentru ierarhizarea subiectelor si pentru sumarul titlurilor din headuri ( sumarul selectiv ce prefateaza editia).

Publicul apreciaza ntotdeauna discernamntul editorilor adica seriozitatea, intuitia si competenta cu care coroboreaza interesul, importanta, semnificatia si noutatea unui subiect pentru a-i stabili cota valorica si implicit pozitia n jurnal.

Orict de numeroase si variate ar fi criteriile de evaluare, interesul publicului si importanta sociala a faptului relatat primeaza; editorul coordonator trebuie sa depaseasca numeroase prejudecati ( care stabilesc ierarhii de importanta nu ntre fapte si subiecte, ci ntre domenii tematice, zone politice sau sectoare ale vietii sociale), precum si propriile sale preferinte sau criterii intim-subiective care i pot distorsiona optiunile.

Ierarhizarea stirilor n jurnalul televizat trebuie sa tina seama ntre altele si de valoarea conjuncturala a subiectelor, de conotatiile speciale pe care anumite fapte si evenimente le dobndesc la un moment dat, pentru un anumit segment al publicului sau chiar pentru ntreaga opinie publica. Astfel o senzationala victorie romneasca n plan sportiv reprezinta o buna alegere de deschidere a jurnalului, dupa cum prestatia de rutina , ntr-un fapt de rutina a unui om politic sau factor de putere nu are de ce sa fie pozitionata automat n prima linie a stirilor.

Un departament informativ ntr-o televiziune are ntotdeauna o autonomie mult mai mare dect alte structuri redactionale, manifestata n plan tehnico-organizatoric (echipe de filmare proprii, mijloace de deplasare proprii, retea de corespondenti etc), dar si n plan decizional. Conducatorul

departamentului se subordoneaza, de regula, direct vrfului decizional al institutiei, fara nici o alta treapta intermediara, pentru maxima operativitate a hotarrilor.

Emisiunile de informatie reprezinta un indicator exact si sensibil al statutului, seriozitatii si profesionalismului unui post de televiziune. n general un buletin de stiri televizat are o durata cuprinsa ntre 20 de minute si maxim o ora. Acest ultim caz se ntalneste foarte rar, numai atunci cnd se petrec evenimente importante. Tot ce trece de 30 de minute risca sa devina plictisitor pentru telespectator, doarece atentia sa tinde sa slabeasca. Sunt si emisiuni informative care ncalca acesta regula. Realitatea Tv difuzeaza cel putin de doua ori ntr-o zi buletine informative ce nu depasesc 7 minute.

CAPITOLUL2

PARCURSUL INFORMAIEI:

DE LA SURS N JURNALUL TELEVIZAT

Redactia unui jurnal televizat este compusa n mare parte din jurnalisti. Acestia au sarcini foarte variate si mpartite ntr-un mod schematic: exista cei care lucreaza pe teren (colectare, selectare, redactare, transmitere a informatiei) si cei care ramn n birou (selectare, tratare, redactare, prezentare a informatiei). Acestia din urma se confrunta cu o masa mare de informatii care ajunge la redactie sub diverse forme (scrisori oficiale, imagini, telefoane, comunicate de presa,.) provenind din diverse surse.

Vom vedea n cele ce urmeaza care sunt aceste surse de provenienta si care sunt relatiile dintre acestea si redactarea jurnalului televizat. n prealabil, este necesar sa nu confundam sursele de informatii (care informeaza mijloacele mass media) cu sursele primare (actorii evenimentului), de la care se alimenteaza sursele de informare.

2.1. Sursele informatiei

Conform Dictionarului media (1998, p.235) sursele de informatii desemneaza "ansamblul mijloacelor la care recurg jurnalistii pentru a se tine la curent cu evenimentele. Sursele au functia de a informa, de a documenta si de a permite verificarea. Ele trebuie deci sa fie utile, originale si eficace. Dupa o clasificare traditionala ele se mpart n diverse categorii: agentii de presa si de informatii, servicii de comunicare ale organizatiilor (ntreprinderi, administratii, asociatii), surse de documentare (banci de date, biblioteci), informatori privati, pe care jurnalistul i are notati n caietul sau de adrese personale, etc. Calitatile surselor de informatii sunt: eficacitatea, fiabilitatea si originalitatea."

Exista deci diferite tipuri de surse de informatii pe care le-am regrupat n urmatoarele cinci categorii:

1.

Corespondentii si trimisii speciali ai postului

2.

Agentiile de presa si imagine

3.

Alte mijloace media

4.

Alte surse

5.

Surse complementare

2.1.1. Corespondentii si trimisii speciali ai canalului de televiziune

Posturile de televiziune dispun de posibilitatea de a-si trimite proprii sai jurnalisti pe teren pentru a relata un eveniment. Daca acesta are loc n orasul de domiciliu al postului, jurnalistii din redactie sunt cei care se vor deplasa pe teren. n cazul n care evenimentul se deruleaza altundeva (n tara sau n strainatate), corespondentii (nationali sau internationali) sunt cei care se vor ocupa de abordarea si relatarea evenimentului.

Corespondentii sunt jurnalistii trimisi ntr-un anumit loc, pentru o perioada mai lunga. Ei au sarcina de a colecta si de a transmite informatiile din zonele geografice care le-au fost atribuite.

Pentru un post avantajul de a avea proprii sai corespondenti este dublu. Pe de o parte, daca ei locuiesc acolo, sunt n priza directa cu evenimentul; astfel relatarea lor este mai fiabila dect o opinie externa, deoarece ei sunt cei mai buni cunoscatori ai contextului n care se deruleaza evenimentul si ai surselor locale. Cu toate acestea, n functie de situatia n care se afla ( tari cu regim totalitar, razboi), accesul lor la datele pe care vor sa le obtina, este limitat. (Lancien, p.11)

Pe de alta parte, avnd aceeasi cultura ca si poporul caruia i se adreseaza postul pentru care lucreaza, ei sunt n masura sa hotarasca asupra subiectelor pe care sa le trateze si a manierei de abordare.

Din nefericire, n principal din cauze financiare, posturile nu pot sa aiba corespondenti peste tot. Exista deci numeroase zone n lume neacoperite din acest punct de vedere.

Trimisii speciali sunt jurnalistii care n mod normal lucreaza n cadrul redactiei. n mod ocazional si pe perioade determinate, ei pot fi angajati n deplasari pentru a trata un eveniment considerat important.

Inconvenientul trimisilor speciali este acela ca timpul pe care l au la dizpozitie se suprapune cu timpul de desfasurare a evenimentului n sine. Asadar, n acest caz contextul n care se desfasoara evenimentul este mai putin cunoscut. La fel ca si corespondentii, reporterii deplasati la fata locului nu au ntotdeauna acces la date sau sunt expusi unor date incorecte pe care nu vor putea sa le verifice.(Lancien, p.11)

2.1.2. Agentiile de presa si imagine folosite n ilustratia informatiei televizate

Pentru a compensa lipsa corespondentilor, posturile de televiziune recurg la serviciile agentiilor de presa.

Conform Dictionarului Media (1998, p.6), o agentie de presa este "un organism care colecteaza date pentru a furniza mass mediei informatiile si elementele pe care aceasta sa le contina: stiri, articole redactate, ilustratii fotografice sau infografice, filme de actualitati, date statistice sau de serie. In afara mass media, agentiile de presa au clienti si administratii, organizatii sau ntreprinderi economice".

Dupa cum ne reaminteste D. Cornu (2000, p.13), "de la crearea lor n secolul al XIX-lea, agentiile de presa joaca un rol foarte important n selectarea si distribuirea stirilor de actualitate. Acest rol este cu att mai important cu ct ntreprinderile de presa au mijloace reduse n bani si resurse umane."

Agentiile de presa au birouri n toata lumea. si aici, la fel ca n mass media, lucreaza jurnalisti, care colecteaza la rndul lor informatii de pe teren. Agentiile se vor stradui sa ofere informatii actuale si neutre, tinnd cont de diversitatea clientilor carora li se adreseaza. Acestia din urma vor putea astfel sa-si dezvolte propriile lor comentarii.

De altfel, aceste agentii sunt interconectate si se alimenteaza reciproc. n consecinta, ele raporteaza adeseori aceleasi evenimente. "Prin felul de prezentare al faptelor pot face dovada originalitatii lor ." (Gravel, p.23).

Agentiile de presa din lume

In lucrarea "Informatia televizata" (1995, p.46), M.Coulomb-Gully ne subliniaza ca doar patru sau cinci agentii mari vehiculeaza circa 80% din informatiile destinate publicului si care circula prin lume.

Iata n cele ce urmeaza cteva date despre trei dintre cele mai mari agentii de presa mondiale:

Agentia France Press (AFP) fondata n 1835

Reteaua mondiala a AFP acopera cu cei 1000 de jurnalisti si 200 de fotografi, 165 de tari (110 birouri si mai mult de 50 de corespondenti locali). Agentia este grupata pe cinci mari zone geografice:

America de Nord (9 birouri, cu sediul la Washington), America Latina (22 de birouri, sediul la Montevideo), Asia-Pacific (25 de birouri, sediul la Hong Kong), Europa-Africa (n Europa 36 de birouri, sediu la Paris, n Africa 16 birouri), n Orientul Mijlociu (9 birouri, cu sediul la Nicosia).

Agentia Reuters, fondata la Londra n 1851

Cu cei 2259 de jurnalisti repartizati n 230 de birouri, agentia Reuters acopera 150 de tari din lume.

Agentia Associated Press (AP), fondata la New-York n 1848

Reteaua mondiala a agentiei AP acopera 121 tari. Ea are n toata lumea 242 birouri, n care lucreaza 3700 de angajati, si furnizeaza stiri catre circa 15 000 de ziare, posturi de radio si televiziune ( din care 5000 de posturi de radio si televiziune si 1700 de ziare din SUA.

Constatam, pe de o parte, ca marile agentii de presa sunt foarte putine, si pe de alta parte, ca majoritatea apartin unor tari occidentale.

Asistam, asadar, la o rarefiere a surselor si exista o concentratie mare de informatii n minile ctorva agentii, a caror putere este, de altfel, direct proportionata cu puterea statelor de care se leaga. Mai mult, toate agentiile si au sediul n emisfera nordica. Or aceasta polarizare a mijloacelor de informare atrage dupa sine polarizarea nsasi a informatiei, deoarece ea apare n functie de interesele si prioritatile marilor puteri economice: un seism in America Latina, care provoca 1000 de victime, face obiectul ctorva comentarii, pe cnd un cutremur din SUA care provoca moartea ctorva zeci de oameni va face obiectul jurnalului televizat cteva saptamni bune.

Alt exemplu l-ar putea constitui AFP, care are 36 de birouri n Europa si 16 n Africa, desi aceasta din urma este un continent mult mai mare. Exista, deci, un dezechilibru n repartizarea agentiilor n lume.

n concluzie, putem spune ca desi din punct de vedere cantitativ observam o abundenta, oferta de informatii propusa de mass media este totusi restrnsa, ceea ce antreneaza dupa sine o tendinta de uniformizare si de standardizare a informatiei oferita publicului.

Agentiile de imagine

n afara agentiilor de presa care furnizeaza declaratii si uneori imagini, posturile de televiziune sunt abonate si la agentiile de imagine.

Uniunea Europeana de Radioteleviziune, UER, este o asociatie cu baza la Geneva care numara n momentul de fata circa 115 membri asociati n toata lumea. Ea se ocupa cu transmiterea de imagini de actualitate in cadrul Eurovision News Exchange (EVN).

Alimentata de catre agentii si televiziuni din lumea ntreaga, ea le propune membrilor schimburi cotidiene de programe internationale. Centrul de la Geneva asigura buna functionare a schimburilor si a retransmisiei imaginilor, care se fac ntre 7 pna la 10 ori pe zi, sub forma de buchet.

UER colaboreaza cu diferite institutii nationale de acelasi tip, ceea ce permite o acoperire a actualitatii mondiale.

2.1.3. Alte media

n afara corespondentilor proprii si a agentiilor de presa, posturile de televiziune pot sa se mai alimenteze si de la alte mijloace media (presa scrisa, radio si alte posturi de televiziune), sa faca schimb de noi informatii sau sa le completeze pe cele de care dispun deja.

De exemplu, dupa cum ne semnaleaza M. Coloumb-Gully (1995, p.49) unele posturi de televiziune, cum ar fi CNN4, functioneaza ca agentii de presa si chiar alimenteaza uneori agentiile de presa. Ele sunt, deci, o sursa de informare pentru alte posturi de televiziune.

Constatam ca aceste schimburi ntre diversele mijloace media duc dupa cum am mai spus la o uniformizare si standardizare a informatiei. Diferitele mijloace media se influenteaza reciproc si stabilesc o ordine a zilei, adica subiectele pe care le vor trata. " Aceste mijloace media delimiteaza n fiecare zi un spatiu informativ ale carui variatii sunt mici de la un mijloc la altul" (Lancien, 1995, p.12). De fapt, exista diferente minore n alegerea subiectelor unui jurnal sau al altuia.

Potrivit lui M. Coloumb-Gully, utilizarea evenimentelor deja mediatizate poate crea o problema, deoarece informatiile nu sunt ntotdeauna fiabile. Este periculos ca un mijloc de informare media sa ia ca sursa nu evenimentul n sine, ci informatiile raportate de colegii de breasla.

2.1.4. Alte surse

Posturile de televiziune se confrunta si cu un alt tip de informatii. Este vorba de cele care sosesc prin intermediul declaratiilor, comunicatelor sau conferintelor de presa, din partea unor entitati cum ar fi agentiile guvernamentale, administratii sau diverse organizatii (Lancien, 1995, p.12). Aceste entitati isi propun sa isi creeze o imagine favorabila motiv pentru care aceste surse raporteaza n general elementele pozitive ale actiunilor lor. Pentru a-si atinge scopul ct mai bine, ele recurg la serviciile unor profesionisti n comunicare.

Este vorba n acest caz, potrivit lui T. Lancien, "de surse de informare naturale, jurnalistii si specialistii media manifestnd adeseori preocuparea ca mass media, si mai precis jurnalul televizat, sa nu fie instrumente ale sferei politice. Specialistii n comunicare sunt n masura si au tendinta de a-si impune regulile mijloacelor media, fabricnd evenimente si alegnd, de exemplu, momentul, conditiile si datele de interventie ale oamenilor politici. n acest caz comunicarea este mai importanta dect informatia" (Lancien, 1995, p.12-13).

"Conferinta de presa este adeseori utilizata ca sursa directa de informatii. Ea are rol de anuntare sau comentare a evenimentului. Ea este n general convocata de cei care au interesul sa i dea curs. Poate fi prezentata de cei care provoaca evenimentul, dar se ntmpla destul de des, ca de exemplu n cazul marilor nreprinderi, ea sa fie prezentata de catre mandatarii factorilor de decizie. n acest caz avem de-a face cu surse secundare care sunt aproape acelasi lucru cu sursele indirecte" (Gravel, 1994, p.34).

"Comunicatul de presa permite obtinerea rapida si cu cheltuiala putina a informatiilor. El are rolul de a anunta, de a descrie sau de a comenta un eveniment. El este ntotdeauna pregatit de oameni al caror singur interes este acela de a oferi doar versiunea lor proprie. n acest caz trebuie sa ne asiguram ca informatiile sunt exacte" (Gravel, 1994, p34).

2.1.5. Surse complementare

Dupa ce jurnalistii au cules (direct sau indirect) sau au primit un anumit numar de informatii, ei pot sa ncerce sa afle mai mult despre eveniment sau despre subiectul pe care l documenteaza.

C. Gravel (1994, p.32), vorbeste de surse complementare care sunt n general "constituite de analisti sau experti din toate domeniile si de toate tipurile (autori, profesori universitari, etc) de care mass media se foloseste pentru a aprofunda o realitate".

Adaugam n aceasta categorie martori apropiati actorilor sau altor informatori particulari, care nu au asistat la eveniment, dar au auzit vorbindu-se despre el.

Semnalam, de asemenea, sursele documentare cum ar fi rapoartele, studiile, bancile de date, arhivele, sondajele si dosarele deja tratate anterior.

2.2. Etapele selectiei informatiei

n traseul sau, de la teren pna la jurnalul televizat, informatia este selectionata n mai multe reprize.

n primul rnd, faptul ca agentiile de presa si media nu dispun de corespondenti n lumea ntreaga constituie o selectie n sine.

n al doilea rnd, atunci cnd informatia este recoltata de pe teren, jurnalistii (de la agentii sau mijloace media) care asista la evenimente trebuie sa se decida asupra aspectului pe care l vor aborda, asupra persoanelor pe care le vor intervieva, deoarece un eveniment nu poate fi relatat n cel mai mic amanunt. Se opereaza deci o selectie, astfel nct unele informatii sunt lasate de o parte.

n al treilea rnd, atunci cnd informatia este tratata si transmisa de diferite surse, felul n care agentiile au abordat informatia pe care au colectat-o jurnalistii, constituie o alta selectie. Ele poate nu trimit toate informatiile clientilor lor, sau declaratiile omit unele detalii.

Celelalte surse (2.1.4.) opereaza o selectie n sensul n care n mesajele lor transmit doar o anumita versiune a realitatii, si anume, pe cea care le serveste interesul.

n ceea ce priveste celelalte mijloace de informare media (2.1.3.), si acestea opereaza selectii n functie de propriile lor obiective.

n fine, dupa cum vom vedea n capitolul urmator, o noua selectie se opereaza n redactarea jurnalului televizat, pe baza diferitelor criterii.

2.3. Fiabilitatea surselor si verificarea acestora

Jurnalistii primesc asadar foarte multe informatii din surse extrem de variate. n aceste conditii ei trebuie sa-si demonstreze vigilenta si sa asigure corectitudinea datelor ce vor fi difuzate. Astfel credibilitatea postului va fi asigurata. n acest scop, ei trebuie, n primul rnd sa verifice fiabilitatea sursei furnizoare si n al doilea rnd calitatea si continutul informatiilor primite. Tratarea lor n doza mai mare de catre sursele complementare necesita dupa sine o verificare atenta.

Cu toate acestea, unele surse (de exemplu, corespondentii si trimisii speciali ai postului sau ai unor agentii ca AP, Reuters sau AFP care au dobndit cu timpul o anumita credibilitate) sunt considerate mai fiabile dect altele si n consecinta, informatiile care provin din aceste surse sunt mai putin suspectate de a fi incorecte.

n schimb, atunci cnd informatiile provin din surse mai putin reputate (agentii mici de presa, persoane particulare, sau alte surse) redactiile trebuie sa efectueze o verificare mai riguroasa.

Se poate ntmpla uneori, din diverse motive ( lipsa de timp fiind un exemplu frecvent ntlnit, sau ncrederea n propriile surse), ca jurnalistii sa considere informatiile pe care le primesc sigure si sa le utilizeze cum le parvin. n trecut am asistat la cteva derive mediatice pentru ca televiziunile din lumea ntreaga au difuzat imagini si informatii care nefiind verificate s-au dovedit n cele din urma a nu fi reprezentative n raport cu situatia reala (osuarul de la Timisoara, razboiul din Golf).

Aceste derive apar din diferite cauze. Jurnalistii sunt de multe ori manipulati pe teren de cei care au de aparat o imagine sau un interes anume.

De exemplu, n timpul razboiului din Golf (1991), jurnalistii veniti pe teren au avut ca ghizi reprezentanti pe linie ierarhica ai armatei americane. Reporterii de razboi au intrat n contact astfel cu informatii ce conturau o realitate falsa. Realitatea conflictului a fost ascunsa. Pentagonul a oferit un joc video ce a derealizat razboiul." (Michel Audetat, ziarist la Dimanche, 16 martie, 2003)5.

Un al doilea motiv din cauza caruia asistam la derive mediatice ar fi ambitia agentiilor si posturilor de televiziune de a fi primii care difuzeaza o informatie importanta. Acest aspect i ofera suprematie si promptitudine unui post de televiziune. Pe de alta parte, aceasta tendinta i preseaza pe jurnalisti sa lucreze ct mai repede si n consecinta sa limiteze etapele de verificare si reverificare a informatiilor facnd apel la diversele surse disponibile. Privitor la episodul de la Timisoara (n timpul revolutiei din 1989) niste imagini difuzate la televiziune au fost considerate ca fiind dovezi ale existentei unui osuar. Avnd n vedere lipsa de corespondenti pe teren, unii jurnalisti au difuzat informatia fara ca aceasta sa poata fi confirmata.(Coulomb-Gully, p.49-50)

Evenimentele de la Timisoara sau din razboiul din Golf au constituit punctul de plecare al unei vigilente sporite din partea jurnalistilor. Acum jurnalistii prezinta cu mult mai multa prudenta evenimentele la care au acces dificil sau indirect. Ei vorbesc adeseori evaziv si precizeaza n mod regulat provenienta informatiilor.

Vom vedea n capitolul 3 n ce masura si n ce fel sunt verificate informatiile primite n redactia de stiri.

2.4. Relatiile dintre surse si mass media

Este interesant sa constatam ca exista o relatie bidirectionala ntre sursele de informatii si media. De fapt, pe de o parte, posturile de televiziune cauta sa obtina informatii de la sursele proprii, iar pe de alta parte, ele sunt solicitate de catre aceste surse.

Putem remarca faptul ca n acest lant informatic nu toti actorii, dependenti unii de altii, au aceleasi interese si obiective.

Agentiile de presa si de imagine furnizeaza servicii si ncearca sa-i multumeasca pe clienti. Ele cauta sa fie exhaustive n abordarea evenimentului, dar n realitate sunt tributare unor interese diverse (politice, comerciale, tehnice). Raportul lor cu media este simplu: este vorba despre vizarea de informatii catre acestea: "mass media este primul client al agentiilor"(Coulomb-Gully, p.50).

De partea lor, actorii evenimentelor (guverne, oameni politici, ntreprinderi sau organizatii diverse, persoane particulare) cauta sa-si transmita mesajul catre media, cu scopul de a ajunge n interesul public. Weaver si Eliott (in Charon, 1991, p.5), au sugerat ca "ordinea de zi a dezbaterilor publice se

construieste plecnd de la interactiunile dintre mass media si alte institutii ale societatii care, prin aceste interactiuni, creeaza sau selectioneaza mizele interesului public."

Mijloacele de informare au si ele ca obiectiv satisfacerea publicului. De altfel, ele pot, la rndul lor, prin prezenta lor, sa influenteze derularea evenimentelor si atitudinea actorilor. Dupa cum sugereaza M. Coulomb-Gully (p.15): "Simpla prezenta a camerei la locul de filmare poate schimba cursul evenimentelor, poate construi o realitate de dragul imaginii, ntr-o remarcabila miscare de cauzalitate perversa, n care nu realitatea informeaza imaginea, ci imaginea da forma realitatii" I. Ramonet6. Unii specialisti sustin chiar ca n timpul unor manifestatii de multime, televiziunea declanseaza o agitatie artificiala. Reporterii reusesc astfel sa construiasca un adevarat scenariu privind comportamentul maselor pentru a dramatiza mai tare situatia". De fapt, actorii evenimentelor, stiind ca sunt filmati si ca probabil imaginea lor va fi difuzata n toata lumea, vor avea n mod sigur un comportament diferit. Sub presiunea mass media, reprezentantii puterii pot lua decizii uneori spectaculoase si precipitate.

n sfrsit, dupa cum ne releva teoria agenda-setting-ului (Charon, 1994, p.4), daca mass media reuseste destul de rar sa impuna ceea ce trebuie sa gndim, reuseste n schimb foarte bine sa ne sugereze subiectele asupra carora trebuie sa reflectam.

Tot ceea ce am prezentat ne indeamna sa credem ca stirea televizata nu ne nfatiseaza realitatea n sine, ci o fateta a acesteia, bine aleasa si construita.

CAPITOLUL 3

TEORII CU PRIVIRE LA

SELECIA INFORMAIEI N CADRUL REDACIEI

Dintre toate informatiile care parvin n cadrul redactiei, doar o mica parte sunt tratate si difuzate n cele din urma. De fapt, n fata unei asemenea mase de informatii, jurnalistii din redactie sunt obligati sa opereze niste alegeri, sa le filtreze, n functie de diferitele criterii pe care le vom prezenta.

Trebuie sa subliniem faptul ca jurnalistii se bucura de o relativa independenta n alegerile lor, "sursele construind n prealabil universul informativ."(Lancien, 1995, p.10)

Numerosi autori si-au maifestat interesul fata de procesul de selectarea a informatiei de catre media n cadrul redactiei, indiferent ca e vorba de presa scrisa sau jurnalul televizat.

Toti au ncercat sa nteleaga, din diverse perspective, mecanismele care mping o echipa de redactie sa selecteze, din cantitatea informatiilor parvenite, pe cele care vor constitui obiectul abordarii si care si vor regasi ecoul n suportul mediatic.

K.Lewin a creat conceptul selectorului (gate-keeper). Teoriile lui D.White (1949) si ale lui Mc Nelly(1995) manifesta interes fata de persoanele implicate n selectie si fata de criteriile care i motiveaza n alegerea selectarii sau respingerii informatiei.

J.Galtung si M.H.Ruge (1965), cercetatori norvegieni, se bazeaza pe observatiile lor efectuate pe lnga niste echipe de redactie ale unor ziare, permitndu-ne astfel sa discernem mecanismele si factorii de selectare ai informatiei.

C. Gravel (1994), D.E. Garvey si W.L.Rivers (1994) sunt autorii unor manuale scrise n principal n atentia jurnalistilor audiovizualului. Lucrarile lor bogate n sfaturi, sunt pertinente deoarece aduc clarificari practice asupra teoriilor sus mentionate, oferindu-ne o privire de ansamblu asupra formarii jurnalistilor n munca de selectie a informatiilor.

3.1. Teorii despre selectarea de informatie

Kurt LEWIN (1974)

n lucrarea sa Psihologia dinamica. Relatiile umane, K. Lewin, socio-psiholog american, studia procesul de decizie n cumparaturile alimentare casnice. El a constatat ca alimentele treceau prin anumite canale, controlate de catre portari, nainte sa ajunga pe masa. Aceste canale erau caracterizate de "usi" care "se deschideau si se nchideau sub diverse influente, si hotarau daca actul cumpararii va avea loc sau nu"7. Apoi el a remarcat faptul ca aceasta situatie era valabila nu doar pentru canalele alimentare, dar si pentru anumite canale de comunicare(.) (Lewin, 1967, p.243)

El si-a extrapolat atunci teoria referitoare la cumparaturile alimentare si asupra informatiei si a selectiei acesteia. De fapt, el releva faptul ca informatia urma si ea niste cai de comunicare ale caror parti componente semanau cu niste usi, guvernate fie de reguli impartiale fie de catre selectori, indivizi sau grupuri care joaca rolul de filtre care decid daca informatia va trece sau nu.

El credea ca ntelegerea fenomenului de usa echivaleaza cu ntelegerea factorilor determinanti n procesul de decizie a selectorilor si sugera ca mai nti ar trebui sa stabilim cine poate avea rol de selector, "gate-keeper".

Meritul teoriei a fost acela de a introduce conceptul de "gate-keeper", reluat si completat de diferti autori care au abordat selectia informatiei, mai precis D. White care a studiat "felul n care fiecare gate-keeper al acestor filiere complexe ale comunicarii, va actiona la "poarta" sa".

David WHITE (1949)

Studiul lui D. White a fost efectuat pe durata unei saptamni n cadrul redactiei unui ziar local american. Constient ca n lantul de comunicare pot exista mai multi selectionatori, fiecare dispus sa pastreze sau sa refuze informatia, el a decis totusi sa acorde atentie doar ultimului selectionator, pe care l considera cel mai important, deoarece el poate sa anuleze toate deciziile luate anterior. Pentru a-si realiza proiectul, l-a rugat pe redactorul sef sa puna deoparte toate informatiile pe care a decis sa nu le publice si sa-si justifice deciziile.

n ceea ce priveste criteriile oferite de acest selectionator, White a dedus ca selectarea stirilor era subiectiva deoarece ea se baza n principal pe judecati de valoare, fondate pe experienta, atitudinea si asteptarile proprii ale selectionatorului.(White,1973, p.204) De asemenea, el a ajuns la concluzia ca selectia s-a operat n functie de conceptia pe care redactorul o avea despre ziar si jurnalism n general si de imaginea pe care acesta si-a format-o despre gusturile si nevoile cititorilor.

De fapt, redactorul sef alegea sa refuze o informatie atunci cnd o considera neinteresanta, plictisitoare, insinifianta, prea vaga, nu destul de fierbinte, nu prea valabila, n afara bunului simt, prea sugestiva, prea ndepartata, prea regionala sau considera ca nu merita sa vorbesti despre ea, ca a fost tratata de prea multe ori, ca ocupa prea mult loc.

Acelasi lucru era valabil si daca trebuia sa aleaga ntre mai multe reportaje care abordau acelasi eveniment, sau daca astepta o ultima informatie, sau credea ca trebuie sa mai treaca o zi sau doua.

Redactorul sef retinea nsa informatiile despre care considera ca prezinta interes uman sau ca sunt clare.

D. White are meritul de a fi primul care a reluat conceptul "gate-keeper" si ca a subliniat importanta ultimei verigi n procesul de selectare a informatiei. De asemenea, a fost primul care a ntocmit o lista concreta de criterii de selectie (chiar daca aceste criterii propuse de el sunt foarte subiective, dupa cum el nsusi a constatat n analiza sa). n plus, teoria sa a constituit punctul de plecare pentru numeroase teorii privitoare la selectia de informatii.

Cu toate acestea, desi era constient ca exista mai multi selectionatori, el nu a acordat importanta dect redactorului sef, pe care l considera ultimul filtru, ceea ce ar fi nsemnat ca tot procesul de selectare se rezuma la deciziile unei singure persoane. Putem, deci sa-i reprosam lui D. White ca a acordat prea multa importanta acestui selectionator si ca i-a neglijat pe cei anteriori.

McNELLY (1959)

Acest model poate fi aplicat contextului particular pe care l au informatiile din strainatate care sosesc prin intermediul agentiilor de presa. Evenimentul E va trebui, ca sa poata ajunge la receptorul R, si apoi la receptorii acestuia, sa treaca n mod succesiv de selectionatorii intermediari care sunt

corespondentii din strainatate ai agentiilor (C1), responsabilul biroului regional (C2), agentia internationala (C3), agentia nationala (C4); apoi ultimul filtru, redactia jurnalului (C5). Ultima parte a schemei arata ca receptorul mesajului va opera o selectie si el la rndul sau, si n acest caz, va apare o noua modificare n cursul informatiilor catre receptorii (R1, R2) din anturajul sau. Un flux n sens invers ne demonstreaza ca fenomenul poate fi retroactiv.

Fiecare intermediar constituie un nivel de selectie si, daca stirea trece mai departe, apare si cte o transformare sau distorsionare. S, S1, S2, etc. reprezinta relatari ntr-o forma din ce n ce mai alterata; SR, deformarile transmise de catre individ pe cale orala catre anturajul sau.

Ni se pare important sa prezentam acest model deoarece spre deosebire de D. White, McNelly pune n valoare rolul celorlalti selectionatori care intervin n procesul de selectare. De asemenea, el ne atrage atentia ca n fiecare din aceste etape, informatia se altereaza.

Cu toate acestea, Mc Nelly omite niste selectionatori intermediari. De exemplu, martorii sau analistii interogati de jurnalisti, sau alti jurnalisti sau profesionisti n comunicare.

J.GALTUNG si M.H. RUGE (1965)

n The Structure of Foreign News (1965) J. Galtung si M.H. Ruge pleaca de la o schema n care evenimentelor percepute de media li se aplica niste criterii de selectie nainte de a fi prezentate publicului. Acesti autori au efectuat un studiu despre informatia straina n presa norvegiana. Plecnd de la acest studiu, ei au reusit sa desprinda ctiva factori interdependenti de selectare si de distorsionare a informatiei.

Ei au fost primii care au identificat si definit mecanismele de selectie a informatiei si ni s-a parut pertinenta prezentarea n detaliu a acestor factori.

1). Concordanta ntre frecventa evenimentului si periodicitatea mijlocului media care l prezinta

Cu ct frecventa dezvoltarii unui eveniment si durata de timp n care isi exercita efectul sunt mai apropiate de frecventa cu care se produce suportul mediatic respectiv, cu att mai mari sunt sansele sa fie selectionat.

Trebuie aici sa facem o distinctie ntre eveniment si proces, al doilea nscriindu-se n durata, pe cnd primul este punctual (actiunea se petrece ntr-un singur moment), adica instantaneu. Evenimentul este mai adaptat pentru suportul mediatic "cotidian", pe cnd procesul se regaseste mai bine n suporti media cu periodicitate cu frecventa mai scazuta.

Suportii media traditionali de informatii se dovedesc a fi insuficient de bine adaptati la tratarea proceselor. Tocmai din acest motiv ele nu prezinta de obicei dect evenimentele care marcheaza procesul. Toata maiestria responsabililor cu relatiile publice si a celorlalti profesonisti ai comunicarii consta n punctualizarea evenimentelor atunci cnd vor sa prezinte bine un proces (inaugurare sau ceremonie, manifestatie sau greva, atentat sau crima). Daca, dimpotriva, se vrea ca procesul sa nu fie adus n atentia publicului, se va actiona astfel nct orice eveniment sau incident sa fie prevenit cu grija.

2). Amploarea

Cu ct un eveniment este mai "mare", cu att sunt mai mari sansele ca el sa fie selectionat. Amploarea poate fi evaluata cantitativ (numar de victime, suma furata sau deturnata, valoarea pierderilor, etc) sau calitativ (intensitate, violenta, cruzime, nedreptate, etc).

3). Claritate

Galtung si Ruge estimeaza ca publicul prezinta o tendinta spontana de a respinge ceea ce este ambigu, evenimentele care se preteaza la interpretari numeroase si contradictorii. Este vorba, deci, de preferarea subiectelor care au un mesaj clar, univoc si definitiv.

4) Proximitatea

Sfera interesului public comporta o dimensiune geografica elementara care reduce probabilitatea selectarii stirii atunci cnd distanta dintre public si eveniment este mai mare. nsa dincolo de factorul distantei fizice, proximitatea trebuie sa se refere si la conditiile sociale si culturale.

5). Consonanta ntre fapte si asteptari

Indivizii prezinta o nclinatie naturala spre un anumit grad de conformism care i ajuta de multe ori sa evite situatiile de decalaj prea evident n raport cu climatul de opinie nconjurator, de teama sa nu fie izolati. Astfel, evenimentele care corespund asteptarilor, dar n aceeasi masura si dorintelor, previziunilor si prejudecatilor presupuse ale publicului au o sansa marita de a fi selectate.

6). Caracterul neasteptat (surpriza)

Aceasta trasatura este cea mai importanta particularitate n rolul de sursa de divertisment a consumatiei de informatii. Cu ct mai neasteptat, surprinzator, extraordinar, uimitor va fi evenimentul, cu att mai mult va fi acesta considerat susceptibil de a strni interesul publicului avid de noutati.

7). Continuitatea

n unele cazuri particulare, un eveniment n sine nu ar merita sa fie selectionat, dar ar putea sa prezinte interes n masura n care s-ar nscrie n prelungirea evenimentelor conexe si anterioare mai importante, deja evocate. Astfel apare o logica a evenimentelor ce construiesc procesul. Un prim eveniment creeaza o "deschidere" iar alte evenimente secundare se vor putea lega de acesta atta timp ct canalul ramne deschis.

8). Compozitia de ansamblu

Fiecare eveniment face parte dintr-un ansamblu compus cu mare pricepere, respectiv n functie de durata sau suprafata disponibila si de echilibrul necesar ntre rubrici. Acestea pot varia n importanta, dar unele manifestari culturale sau sportive, de exemplu, au sanse sporite de a fi selectate ntr-un context de actualitate culturala sau sportiva "calma".

9). Conformitatea cu sistemul de valori

" ntelegeti valorile societatii n care evolueaza media sau pe cele ale publicului caruia i se adreseaza".

Acesti doi autori au adaugat celor noua criterii generale, patru criterii culturale proprii societatilor occidentale:

10). Legatura cu natiunile de elita

Un eveniment si va croi drum cu att mai usor printre filtrele de selectie cu ct va implica o natiune de elita. Conceptul "natiune de elita" are o nsemnatate culturala accentuata si variaza considerabil de la o tara la alta. Factorii care concureaza la diferentierea dintre natiuni sunt : distanta obiectiva (geografica), distanta perceputa, distanta culturala, amintirile istorice, experienta personala.

Natiunile de elita sunt, de fapt, cele n care ne regasim. Importanta acestui factor implica faptul ca nu se vorbeste despre lumea a treia dect atunci cnd are loc vreo catastrofa majora, n timp ce evenimente aparent minore care au loc n SUA beneficiaza de o acoperire mediatica nsemnata.

11). Legatura cu personalitati de elita

Elitele nationale sau internationale, politice, sportive sau artistice se bucura de o receptivitate care va permite chiar si faptelor cele mai nensemnate care au legatura cu ele sa treaca de filtrele de selectare. Astfel se explica eforturile sustinute de catre o serie de cauze (umanitare sau comerciale) de a-si alatura imaginea unor personalitati de elita (actori, cntareti, oameni politici, cercetatori, printi), ceea ce ar nsemna accesul sigur prin portile procesului de selectie.

La fel, atunci cnd un eveniment implica una sau mai multe personalitati de elita mpreuna cu un grup de alti indivizi, acestia din urma vor fi n mod sistematic ignorati. Cnd se prabuseste un avion care are la bord un ministru sau un jucator de fotbal, se vor aminti mai mult elitele atunci cnd se va vorbi despre victime. Exista de altfel o tendinta de a distinge "vedetele" de "anonimi", lasnd sa se nteleaga ca daca numele unui om nu este cunoscut, atunci n ochii publicului sau mass media omul acela nici nu are un nume (e un nimeni).

12). Personalizarea faptelor

Mijloacele media occidentale au o bucurie deosebita de a prezenta faptele prin intermediul persoanelor implicate. Este vorba de bolnavi, n cazul unei maladii, de victime n cazul unui accident, de ministrii pentru a evoca probleme de stat. Acest lucru tine de ierarhia egocentrica evocata mai sus, care vrea ca individul sa se preocupe dupa el nsusi, si de alte fiinte umane (antropocentrism). Aceasta abordare face informatia mai concreta si permite publicului sa se proiecteze sau sa se identifice cu problema, deci sa se implice si sa se intereseze.

13) Caracterul negativ

Evenimentul negativ atrage mai mult atentia. Nu se spune oare ca media vorbeste despre trenurile care deraiaza si nu de cele care ajung la timp; sau ca o stire buna nu este o stire?

Aceasta teorie este foarte pertinenta si azi. Galtung si Ruge evoca niste criterii de selectie care merg mai departe dect cele propuse de catre teoriile precedente.

Cei doi autori mai aduc n plus si niste criterii detaliate care nu sunt legate doar de personalitatea jurnalistului (cf. White), ci si caracteristicilor ntrinseci ale informatiei si evenimentului pe care le-am prezentat n capitolul 1 (criteriile 2,3,4,5,6,9,10,11 si 12) si de asemenea de regulile jurnalisticii (criteriile 1,7 si 8).

Daniel CORNU (2000)

n lucrarea Les medias en Suisse, D. Cornu se livreaza la o analiza aprofundata n ceea ce priveste media din aceasta tara. El releva faptul ca, criteriile traditionale de alegere a informatiilor sunt: actualitatea informatiei, semnificatia sa si interesul pe care l prezinta publicului.

n partea care se refera la criteriile de selectare jurnalistica el ia ca punct de plecare studiul lui Albert Kientz, care este foarte critic n fata selectiei si a felului n care mass media trateaza informatia. Cercetarile lui au permis determinarea existentei de distorsiuni, de alteratii (pe care le califica "parazitare") ale informatiei brute n procesul tratarii lor mediatice. Aceasta l-a ndemnat sa ncerce sa determine "care sunt criteriile, din interiorul sistemului, care reduc aceste schimbari, la doua operatii decisive de filtrare (selectie) si de ambalare (tratare) a informatiei" (Cornu, p.59)

El mai sustine si ca informatia trebuie sa fie originala, inteligibila, sa strneasca interesul destinatarului si sa impresioneze pentru a putea fi selectata.

1). Originalitatea

Acest criteriu raspunde n parte conditiei primare a informatiei, care este actualitatea: stirea se refera prin definitie la un fapt nou, considerat demn de a fi semnalat.

Autorul releva tendinta media de a privilegia faptele care se produc pentru prima oara si sa sublinieze prin titluri si comentarii caracterul inedit al evenimentului.

2). Inteligibilitatea

Informatia trebuie sa se adapteze capacitatii publicului de ntelegere a subiectului care adesea face parte din domenii foarte complexe si variate (tehnologie, economie, stiinte). Autorul releva ca, n consecinta, presa tinde sa simplifice si sa uniformizeze subiectele prezentate.

Ziarele, emisiunile informative de la radio si televiziune cuprind un teritoriu vast al realitatii, dar nu se opresc asupra aspectelor ei cele mai complexe. Informatia este lacunara si foarte des, dupa cum spun oamenii de stiinta, defectuoasa. Un jurnal de stiri televizat nu ajunge la telespectatori dect daca este sustinut de imagine, si daca se poate, de imagine n miscare. Aceasta constrngere este teribil de selectiva. Informatia de televiziune a devenit spectacol. Dorinta de a oferi informatia cea mai inteligibila antreneaza o uniformizare din ce n ce mai crescuta.

3). Proximitatea

Informatia trebuie sa fie apropiata de public. Acest criteriu tine cont de "gradul de implicare a publicului, deoarece acesta se intereseaza n primul rnd de ceea ce l priveste si are efect asupra lui. Proximitatea poate fi geografica, temporala, politica sau sociala. Mijloacele media trebuie sa delimiteze "un domeniu de comunicare" corespunzator gradului de implicare a publicului.

Mijoacele de informare cauta sa ofere publicului lor ceea ce ar putea sa-l intereseze, pentru ca n caz contrar l-ar pierde. Publicul se identifica cu mijlocul media care privilegiaza continutul care i convine, care i sustine opiniile.

4). Profunzimea psihologica

Informatia trebuie sa corespunda asteptarilor psihoafective ale publicului. Marile subiecte universale ca viata, moartea, dragostea, banii, sexul, securitatea, razboiul, etc. provoaca n rndul indivizilor rezonante profunde.

D.Cornu nu precizeaza la ce nivel se opereaza selectia informatiei, nici de catre care persoane cu exactitate. n schimb, el aduce 4 criterii care ne permit sa ntelegem mai bine ce anume serveste drep ghid n procesul de selectare.

Aceste criterii se nscriu n relatia pe care media o au cu publicul lor (una din caracteristicile informatiei, cf cap 1) si reformuleaza criteriile traditionale pe care le recunosc diferiti alti autori.

Claude GRAVEL (1994)

n Demarche journalistique (Demersul jurnalistic,1994) C. Gravel abordeaza si el tema alegerii informatiei. Dupa parerea lui, abordarea unui eveniment se face dupa urmatoarele criterii.

1). Interesul public

Orice eveniment susceptibil de a strni interesul oamenilor n viata lor cotodiana sau privata trebuie sa fie relatat. Este vorba de evenimente care au consecinte politice, economice, sociale sau culturale pentru un popor. Se estimeaza ca ascunderea unor astfel de informatii ar nsemna cenzura. Autorul considera ca acest criteriu este cel mai important, mai ales ntr-o societate democratica.

El considera, de asemenea, ca trebuie sa se faca o distinctie ntre interesul public si interesul publicului fata de un anumit eveniment. De exemplu, manifestatii pentru pace, un accident de circulatie sau discursul unui ministru influent, evenimente fara consecinte asupra populatiei, dar care pot interesa publicul.

2). Pertinenta

Acestea sunt evenimentele pe care jurnalistii le considera pertinente (n functie de experienta lor n materie sau de cultura lor generala), deoarece le gasesc interesante, semnificative, impresionante, amuzante sau uimitoare sau daca se gndesc ca preced un eveniment ulterior. "nsa decizia de a le relata sau nu, nu mai are legatura cu notiunea de interes public: este o problema de judecata profesionala"(Gravel, p.25). Dupa cum precizeaza autorul, criteriul este subiectiv. Un eveniment care ar parea anodn pentru unii ar putea sa para pertinent pentru altii.

3). Noutatea

Autorul ne aminteste ca aspectul inedit al evenimentului este ceea ce l plaseaza n actualitate. Chiar daca un eveniment are loc cu mult timp nainte sa fie aflat de media, el nu si pierde nimic din actualitate n ochii jurnalistilor si a publicului care va fi informat. Aici se pot exemplifica descoperirile stiintifice.

4). Target-ul mass media

Fiecare mijloc de informare se specializeaza n tratarea anumitor teme si vizeaza un anumit public.

D.GARVEY sI W. RIVERS (1994)

n lucrarea lor Informatia radiotelevizata (1994), Garvey si Rivers atrag atentia jurnalistilor audiovizualului asupra unor factori care trebuie luati n considerare atunci cnd si aleg informatiile pe care intentioneaza sa le retina.

Acesti autori enunta sapte criterii.

1). Proximitatea

Autorii se refera la proximitatea temporala si geografica. Ei recomanda jurnalistilor sa nu minimizeze importanta evenimentelor locale n raport cu cele nationale sau internationale, deoarece chiar daca

cele din ultima categorie afecteaza populatia, nu o fac att de rapid si de puternic ca si cele locale. Din ratiuni practice, este mai interesant pentru public sa stie ce anume se ntampla n vecinatatea sa imediata dect ceea ce se ntmpla altundeva.

De exmplu, votul Natiunilor Unite care, pe termen lung, ar risca sa antreneze un razboi ce nu ar afecta n mod direct populatia, n timp ce greva gunoierilor orasului respectiv ar afecta imediat toata populatia sa n mod direct.

2). Importanta

Apoi, ei semnaleaza ca jurnalistii nu trebuie totusi sa neglijeze informatiile importante, chiar daca acestea se ntampla altundeva. Ei considera ca informatiile importante sunt cele care pot provoca efecte grave asupra unei populatii pe care problema o priveste de aproape sau de departe.

3). Celebritatea

Autorii se refera la celebritatea persoanelor implicate n eveniment. Deoarece, renumele actorilor evenimentului sau a acelora pe care i implica este "unul din elementele care atrag si fixeaza atentia publicului asupra stirii"(Garvey si Rivers, p.7).

4). Insolitul

Autorii fac aluzie la noutatea unui eveniment, la aspectul sau insolit, extraordinar. Actualitatea este plina de "premiere" (primul om care a calcat pe luna, primul copil conceput n vitro, prima medalie olimpica, etc). cu toate acestea , jurnalistul este cel care decide ce anume este demn de interes sau nu, deoarece anumite evenimente, chiar daca sunt neobisnuite, nu sunt neaparat susceptibile de a interesa pe toata lumea. De asemenea, jurnalistii trebuie sa se fereasca de pseudo-evenimente. (cf capitolelor 1 si 2).

5). Conflictul

Dupa parerea autorilor, orice forma de lupta ntre indivizi, grupuri sau natiuni este interesanta pentru public.

6). Interesul uman

Oamenilor le place sa stie ce li se ntmpla altora, mai ales daca pot se se identifice cu acestia, sa si imagineze ca pot la un moment dat sa ajunga n aceeasi situatie. "Cei care sufera, cei care trec peste vitregiile soartei, cei care si vad sperantele distruse - iata subiecte excelente pentru actualitate, daca este vorba de persoane cu care publicul vrea sa se identifice" (Garvey si Rivers, p.8).

7). Sexul.

Garvey si Rivers ne amintesc ca subiectele care au legatura cu sexul se vnd bine, intereseaza publicul. Ei mai adauga ca acestea sunt subiecte greu de verificat de catre jurnalisti si ca ei trebuie sa se fereasca de zvonuri, si ntotdeauna sa se bazeze pe fapte daca vor sa trateze un subiect.

3.2. Tipologia diferitelor criterii de selectie

Cu privire la teoriile prezentate mai devreme, se pare ca unele criterii se regasesc la mai multi autori. Noi le-am grupat si clasificat n diferite categorii, pentru a trasa o tipologie generala a criteriilor de selectie.

Aceasta tipologie ne va ajuta sa facem o sinteza critica a teoriilor si va servi drept referinta n momentul n care va avea loc practica de teren.

TABEL: CRITERII COMUNE PE AUTORI

AUTORI

WHITE

GALTUNG sI RUGE

CORNU

GRAVEL

GARVEY sI RIVERS

CRITERII

Noutate, originalitate

caracter neasteptat

originalitate

noutatea (aspectul inedit)

insolitul

Proximitate

regiune apropiata

proximitate

proximitate

proximitatea

Inteligibilitate Claritate

claritate

claritate

inteligibilitate

Pertinenta Interes

interesul

pertinenta

Consecinte (pol; ec; soc; cult;) asupra publicului

de interes public

importanta (efectele grave)

Ceea ce trezeste atentia/interesul publicului

profunzime psihologica (viata, moarte, sex, familie, securitate, bani)

conflict sexe

Conform cu asteptarile si valorile publicului

concordanta ntre fapte si asteptari, conformitate cu sistemele de valori

Frecventa aparitiilor

frecventa evenimentelor/ periodicitatea media

Amplitudine

nu prea arzator

amplitudine

Continuitate

continuitate

pertinenta (a anunta un eveniment ulterior)

Compozitia de ansamblu

prea mult tratata

compozitia de ansamblu

Publicul tinta

public tinta

Personalitati

personalitati de elita

celebritati

Permite identificarea

natiuni de elita

interesul uman

Caracterul negativ

caracter negativ

3.3 Sinteza teoriilor despre selectia informatiilor

Fiecare dintre autori trateaza mecanismele selectiei de informatii, dar fiecare o face ntr-o abordare si pe un teren diferit.

K.Lewn, D. White si Mc Nelly au relevat importanta indivizilor, a selectionatorilor (gate-keeper) din lantul informatic. Am vazut ca ei au un rol de filtru si ca n functie de alegerile lor, informatiile trec sau nu n fiecare etapa si parvin receptorilor. Atunci cnd White prezinta criteriile de selectie, el subliniaza n ce masura alegerea informatiei depinde de personalitatea si experienta jurnalistului (bunul simt, conceptia despre jurnalism sau imaginea pe care si-o formeaza despre public).

Dar dupa parerea lui J.Galtung si M.H. Ruge, selectia informatiei nu se mai leaga doar de personalitatea jurnalistilor, dar si de anumite criterii mai obiective (ex: compozitia jurnalului) stabilite de mediul jurnalistic n general si de fiecare redactie.

Criteriile aduse de Cornu, Gravel, Garvey si Rivers si Gatung si Ruge releva faptul ca selectia este influentata de asteptarile, valorile si interesele presupuse ale publicului. ntr-adevar, informatia trebuie sa poata sa surprinda (originalitate), sa produca efect (proximitate) dar si sa raspunda asteptarilor psiho-afective, sa fie n conformitate cu valorile sale, sa ramna accesibila unui public larg (claritate, ntelignitate) si sa-i permita acestuia sa se identifice cu evenimentul.

Nu e de mirare ca redactiile televizunilor acorda la fel de multa importanta asteptarilor publicului lor, avnd n vedere ca i sunt tributare (fara el, nu ar exista). Este logic, asadar, ca televiziunile sa faca tot ceea ce le sta n putere ca programul sa fie n acord cu gustul publicului.

Toate aceste teorii au avantajul de a aduce criterii care ne permit sa ntelegem mai bine procesul de selectie. Totusi, dat fiind faptul ca ele exploreaza mecanismele de selectie proprii ale redactiilor ele nu evoca factori externi care influenteaza redactarea si n consecinta selectia de informatii.

CAPITOLUL 4

AUDIENA, FACTOR IMPORTANT

N SELECIA INFORMAIEI TELEVIZATE

4.1. Televiziunea ntre audienta si consum

Traim ntr-o societate n continua miscare. Cteodata este greu sa constientizezi importanta unei anumite schimbari. Patrunderea ziarului, a radioului si a televizorului n casa cetateanului de rnd reprezinta o transformare tehnologica ce are pentru oamenii obisnuiti o semnificatie mai mare dect realizarile cele mai importante de la frontierele stiintei. Cu sateliti si cu navete brazdnd spatiul, am putea pierde din vedere faptul ca aceste activitati sunt mult prea departe de activitatile zilnice de rutina ale majoritatii dintre noi. Totusi, televizorul este un dispozitiv tehnologic ce are un impact direct si imediat. Copiii din societatea americana petrec, mai mult timp n fata televizorului dact n scoli. Conform studiilor sociologice un copil nascut n anii 80 ntr-o tara industrializata are n genere o speranta de viata de pna la saptezeci de ani. El si va petrece o treime din viata dormind iar celelalte doua treimi le va dedica altor activitati. Dintre acestea, doar doua reprezinta mase mari de timp, adica o alta treime numai pentru ele: munca si mai ales televizorul. n vreme ce exista o vrsta specifica pentru studii, dragoste sau munca, nu exista un timp anume pentru televiziune. "Este singura activitate nebiologica dusa din leagan pna n sicriu. Atunci cnd un copil va privi prima sa emisiune va inaugura un ciclu care nu se va mai ntrerupe niciodata. (.) n ceea ce priveste acest mod de a petrece timpul liber s-ar mai putea spune ca este unul dintre putinele care nu se nvata niciodata" (Nathalie Coste-Cerdan, Alain Le Diberder,Televiziunea, 1991, p.92).

Astfel, televizorul si celelalte mass-media reprezinta inovatii n jurul carora fiintele umane si organizeaza vietile conform unor tipare diferite de cele pe care evolutia omenirii le-a cunoscut pna acum. Desi cercetatorii nu au ajuns la o ntelegere integrala a impactului pe care mass media l au asupra aspectelor psihologice, morale, economice, politice, creative, culturale si educationale ale

vietii individului de rnd, ei au nceput sa acumuleze o baza de rezultate ale cercetarilor care va facilita progresiv ntelegerea acestor chestiuni.

Audienta reprezinta produsul unei activitati imediate, spontane, masive si pasive. Ea are o structura socio-demografica apropiata de cea a societatii n ansamblu: femei, barbati, vrstnici si tineri. Oricum privita n profunzime structura audientei difera putin de cea a populatiei. n concluzie ceea ce place la televiziune trebuie sa placa "unui public al carui centru de gravitate este mai batrn, mai feminin, mai putin educat si, mai ales, mult mai numeros dect pentru orice alt mijloc de comunicare. Acest lucru dicteaza reguli de programare pe care nici un post nu le-a neglijat mai mult de un an" (Nathalie Coste-Cerdan, Alain Le Diberder, Televiziunea,1991, p.93).

Potrivit acestor autori n orele de audienta maxima posibilitatile de a organiza un program de televiziune sunt limitate la un numar de trei: o optiune poate fi fictiunea (film sau episod, dintr-un serial), varietati si sport. Din cnd n cnd emisiuni politice: dezbateri, campanii, interviuri cu personalitati. Cunostintele programatorilor cu privire la potentialul publicului sunt absolut obligatorii. Acestea nsa nu trebuie sa se limiteze la elemente generale, respectiv interese, obisnuinte si nevoi ale publicului. Pasul decisiv consta n cunoasterea ct mai clara a reactiei telespectatorilor la ofertele de program, iar apoi a reactiei publicului la propria oferta de program.

Prin urmare, studierea si interesul programatorilor pentru audienta reprezinta un criteriu decisiv n selectarea informatiei televizate. Pentru ca " a arunca la ntmplare, n eter, mesaje cu speranta ca vor fi receptate, desi exista zeci de alte oferte alternative, a emite n orb, fara sa stii cti oameni te urmaresc si ce indice de satisfactie nregistreaza mesajul tau pe toate tronsoanele ofertei, reprezinta un comportament aberant" (Ion Bucheru, Fenomenul televiziune,1997, p.266).

Studierea si cercetarea audientei nu reprezinta doar un reper pentru selectarea informatiei televizate ci si un element fundamental privind resursele financiare ale postului de televiziune. Managementul n televiziune nu este posibil fara studierea audientei. Analiza permanenta si detaliata a acesteia este solicitata n permanenta de clientii de publicitate pentru masurarea impactului comercial pe care l produc, precum si de societatile de televiziune pentru masurarea popularitatii programelor.

4.2 Masurarea audientei- Scurt istoric

Primele ncercari de masurare a audientei au fost facute pentru emisiunile de radio, n preajma anului 1920, cnd piata publicitara din SUA a nceput sa creasca. Apoi peste 10 ani s-au facut primele sondaje telefonice, care vizau de asemenea audienta radio. Ascultatorii erau rugati sa reproduca ceea ce auzisera n orele precedente. Mai trziu, n 1935, ascultatorii de radio erau rugati sa

reproduca ceea ce auzeau exact n momentul efectuarii sondajului telefonic. n 1950, compania Nielsen din SUA a nceput sa introduca n televizoare un mecanism de nregistrare: atunci s-a deschis calea masurarii electronice a audientei. n anul 1960, Biroul American de Cercetare a introdus sistemul Arbitron, ce folosea un dispozitiv electronic instalat ntr-un numar de case - esantion. Informatiile culese erau transmise ntr-un computer central o data la 90 de secunde.

Evolutia masurarii audientei a urmarit, de-a lungul timpului, doua obiective:

1.

cresterea acuratetei informatiei si mbunatatirea tehnologiei de colectare a acestora;

2. cresterea vitezei de colectare a informatiei; daca ntr-o faza incipienta era nevoie de doua saptamni pentru colectarea si prelucrarea informatiilor n jurnale, acum aceleasi informatii sunt disponibile peste noapte, datorita sistemelor electronice de masurare.

4.3 Indicatori de audienta

Indicatorul de audienta exprima sintetic "aprecierea telespectatorilor pentru programele de televiziune, gradul de perceptie a reclamelor difuzate, relatia dintre costul reclamelor si efectul lor asupra potentialilor cumparatori ai produselor la care se face reclama, precum si alte aspecte care prezinta interes fie pentru agentiile de publiciate, fie pentru difuzorii de publicitate" (Nicolae Stanciu, Petre Varlaam, Managementul Televiziunii, 2001, p. 468). Cei mai importanti indicatori de audienta sunt preluati direct din limba engleza si folositi ca atare de specialistii n domeniu.

1. Rating-ul exprima gradul de popularitate al postului sau al emisiunii. Rating-ul total este raportul dintre numarul telespectatorilor care privesc la televizor la un moment dat si numarul telespectatorilor potentiali care au acces la un televizor. Acesta din urma este la momentul considerat, fix, si este denumit adesea univers. Daca, spre exemplu, numarul telespectatorilor potentiali din Romnia este de 18 milioane, iar numarul telespectatorilor care privesc la televizor la un moment dat este de 4 milioane, rezulta ca rating-ul total este de : 4 x 106 : 18 x 106 = 0,22, adica 22%

2. Share (SHR) reprezinta o mpartire sau o distributie a audientei ntre mai multe posturi si se exprima prin raportul ntre numarul de telespectatori care se uita la un anumit post si numarul total de telespectatori care privesc la televizor n acel moment. Altfel spus, share exprima cota din totalul

privitorilor care se uita n acel moment la un anumit program sau la un anumit canal de televiziune. S-a creeat o obisnuinta n a se nlocui cuvntul share cu expresia "cota de audienta".

3. Reach (RCH) este un indicator care pune n evidenta puterea de penetrare a postului de televiziune. Mai exact, el se exprima prin numarul diferitelor gospodarii sau persoane care fac parte din audienta unui post de televiziune. n tara noastra, din acest punct de vedere cea mai mare putere de penetrare o are canalul public TV Romania 1, care dispune de cea mai vasta retea de emitatoare terestre. Celelalte televiziuni nu acopera la fel de bine mediul rural, datorita numarului redus de antene individuale dar si a zonei limitate de actiune a societatilor de cablu n acest mediu. Chiar si asa aceste limitari nu afecteaza prea mult veniturile principalelor televiziuni comerciale, deoarece publicitatea are ca target mediul urban unde indicatorul reach nu difera considerabil pentru televiziunile cu acoperire nationala.

4. Adhesion este un indicator care exprima procentual preferintele telespectatorilor pentru un anumit post de televiziune, pe grupe de vrsta, sex sau dupa cu totul alte criterii ce prezinta interes deosebit pentru agentiile de publicitate sau pentru difuzorii de publicitate. Acest indicator este important deoarece publicitatea anumitor produse, care vizeaza femeile, de exemplu, trebuie difuzata pe posturile sau n emisiunile care au audienta ridicata n aceasta categorie de telespectatori.

5. Cost per thousand (costul la mie - CPM) este un indicator folosit pentru masurarea eficientei publicitatii si se exprima prin costul "atingerii" a 1000 de subiecti ai audientei. De exemplu, daca un clip publicitar de 30", transmis ntr-o emisiune de stiri, costa 500 USD, iar programul respectiv are o audienta de 100.000 de telespectatori, rezulta costul la mie CPM = (500:100.000)x1.000=5 USD. Emisiunile cele mai populare atrag o audienta mare si au un CPM redus. n cazul emisiunilor cu rating mic, trebuie redus pretul publicitatii pentru a obtine totusi un venit.

6. Gross Rating Points (GRP) este o masura a impactului unei campanii publicitare. GRP exprima efectul campaniei publicitare si se calculeaza prin nsumarea rating-urilor fiecarui program difuzat.

7. Average Time Viewed (ATV) este un alt indicator folosit frecvent si reprezinta numarul mediu de minute vizionate ntr-un anumit interval de timp

8.

Average Minute Rating (AMR) reprezinta media numarului de telespectatori pe minut.

4.4. Metode de cercetare a audientei

Cercetarea audientei are doua componente: cercetarea demografica si cercetarea psihografica.

1. Cercetarea demografica mparte audienta n functie de diferite caracteristici, cum sunt: venitul, vrsta, sexul, educatia, starea civila, etc. Cele mai utilizate caracteristici sunt vrsta si sexul. Categoriile de vrsta frecvent folosite sunt: 6-14 ani, 15-24 ani, 25-34 ani, 35-44 ani, 45-54 ani, 55-64 ani, peste 65 ani. Categoriile se noteaza de catre specialisti cu B (barbati) si F (femei). Un manager de stiri si poate propune astfel sa mareasca audienta n zona B35-54, n timp ce un alt manager al unui canal specializat n difuzarea stirilor, si poate ndrepta emisiunile catre zona B 35-44 sau spre o zona mai larga B - F 25-54. Un alt aspect al cercetarii demografice se refera la diferitele etnii, care, evident, urmaresc cu prioritate emisiunile ce le sunt adresate direct. Nivelul de educatie si statutul socioeconomic al telespectatorilor diferentiaza de asemenea audienta. Educatia este strns legata de venit si de aceea reclamele la obiectele scumpe trebuie plasate n programe care au ca target publicul educat. Factorii demografici nu pot explica de ce oamenii prefera un program sau un post n defavoarea altuia ci doar ofera indicii legate de marimea si compozitia audientei.

2. Cercetarea psihografica urmareste furnizarea unor informatii calitative despre audienta. Se ncearca astfel identificarea si descrierea audientei din punct de vedere psihologic, plecndu-se de la factori cum sunt stilul de viata, pasiuni, nevoi, opinii, etc. O alta explicatie a cercetarii psihografice priveste studiile segmentate. Acestea identifica audienta diferitelor subgrupuri specifice prin prisma stilului de viata. Un astfel de studiu ar putea mparti audienta, spre exemplu, n patru segmente distincte:

a. Segmentul 1 - alcatuit din telespectatorii cu venituri mari, cu studii superioare, interesati de filme clasice si straine. Acest grup este tinta campaniilor publicitare care promoveaza produse de lux.

b. Segmentul 2 - alcatuit din telespectatorii de sfrsit de saptamna. Profilul lor se descrie astfel: fac parte din clasa de mijloc, au astfel venituri medii, sunt interesati de sport, divertisment, gradinarit. Ei pot fi tinta unor campanii publicitare pentru echipamente si articole sportive, gospodaresti, produse medicale

c. Segmentele 3 si 4 - se refera la acea categorie de telespectatori inactiv din punct de vedere social, cum sunt persoanele casnice dar si celibatarii. Fiecare din aceste segmente au alte preferinte de vizionare a programelor de televiziune si, ca atare, necesita dupa sine planuri de marketing diferite.

O alta aplicatie a cercetarii calitative este programul test care serveste pentru masurarea reactiei audientei nainte de cheltuirea unui buget important. Se foloseste n special pentru testarea n faza de productie a unor programe scumpe, cum sunt n genere programele de divertisment.

4.5. Metode de masurare a audientei

Marimea audientei nu este masurata prin contorizarea numarului total al telespectatorilor care urmaresc programele de televiziune, pentru ca o astfel de solutie ar fi scumpa si greu de aplicat. Principalul mijloc de masurare a audientei este prin metoda people-meter-lor, aplicata la esantioane reprezentative de populatie. People-meter-ul este un dispozitiv electronic amplasat pe televizor, legat prin linie telefonica cu calculatorul central al companiei de masurare, care monitorizeaza n permanenta programele vizionate. Telespectatorul are obligatia conform ntelegerii cu compania de masurare sa actioneze la nceputul si la sfrsitul programului tastatura unei telecomenzi speciale, care are mai multe taste, fiecare corespunznd unui membru al familiei, ale carui caracterisitici demografice si psihografice sunt nregistrate n calculatorul central. Rezultatele sunt analizate prin metode statistice. Compania de masurare furnizeaza clientilor ei rapoarte privind audienta pe intervale orare, statii de televiziune si categorii de public.

Concluzii

Datorita dezvoltarii tehnice a sistemului de masurare a audientei, n ultima perioada veniturile din vnzarea publicitatii sunt direct legate de audienta programelor n care acestea sunt inserate, deconturile ntre cumparatorii spatiilor publicitare si postul de televiziune fiind efectuate n baza rapoartelor companiilor de masurare a audientei. Prin urmare, televiziunile care doresc sa realizeze venituri trebuie sa aiba permanent n vedere mentinerea unui rating ridicat. mbunatatirea programului nu se poate face dect prin selectia riguroasa a informatiei televizate, n conformitate cu criteriile demografice si psihografice descrise mai sus.

CAPITOLUL 5

STUDIU DE CAZ; TELEVIZIUNEA REALITATEA TV

5.1. Istoricul si particularitatile televiziunii Realitatea TV

Televiziune Realitatea TV a aparut n sfera audiovizualului din nevoia consumatorilor de informatii, de a fi la curent cu ceea ce se ntmpla n tara si pe mapamond. Creata pe modelul CNN, la initiativa lui Silviu Prigoana, s-a dorit ca aceasta televiziune sa fie cel mai credibil mod de informare din Romnia si totodata sa educe publicul romn cu stirile, asa-zis serioase. Prin programele de stiri prezentate s-a intentionat ca publicul sa nu mai urmareasca stiri cu un puternic caracter "violent", ci stirile care prezinta o stare de fapt ntr-o forma neutra si obiectiva. Targhetul postului de televiziune Realitatea TV - sunt tinerii care au terminat macar liceul daca nu o facultate si pna la persoanele de peste 60 de ani.

Creata n 2000 Realitatea TV a devenit prima televiziune de stiri din Romnia, iar n noiembrie 2001, dupa ce a primit licenta de emisie a nceput sa emita pe satelit si astfel sa fie preluata de operatorii de televizune prin cablu. Cu toate ca nu mai exista n Romnia o televiziune cu acest profil, Realitatea TV a ales sa si dispute tronsonul de stiri cu celelalte televiziuni comerciale dar cu profil general, sau cu televizunea nationala. Astfel, jurnalele de stiri ale Antenei 1, ProTV, TV Romnia 1, Tele 7abc si mai trziu B1 si National TV au fost comparate cu cele ale canalului Realitatea TV. Diferenta a fost aceea ca politica redactionala a postului a fost una "non-violenta" si axata pe prezentarea informatiei ca atare, telespectatorul avnd astfel posibilitatea de a-si selecta informatia de care are nevoie.

Noutatea adusa de Realitatea TV, pentru a cstiga de partea sa mediile financiare si politice este crawl-ul, care prezinta n prima banda, cea de jos, informatii bancare de genul: cotatii bursiere, cursul valutar; informatii utilitare, informatii meteo si chiar informatii care tin de divertisment, adica horoscop. Pe banda de sus a crawl-ului ruleaza stiri prezentate pe scurt si care sunt considerate de importanta. Acestea sunt din domeniul politica interna, politica externa, social, cultura, sanatate sau sport. Crawl-ul a fost introdus pentru ca este stiut faptul ca n mediile financiare si nu numai, televizorul merge mai tot timpul dar acest lucru nu implica faptul ca cel care se afla n acel birou urmareste programul TV. n fata acestei concurente, Realitatatea TV trebuie sa-si pastreze identitatea culturala. Pe de alta parte, ea trebuie sa mentina echilibrul n interiorul tarii ntre diversele regiuni ale Romniei.

Telespectatorii romni beneficiaza de o medie de 30 de canale de televiziune. Realitatatea TV este o televiziune relativ noua pe piata, din acest motiv nu se situeaza ca indice de audienta printre canalele de televiziune preferate de o mare parte dintre romni. Cu toate acestea pe anumite tronsoane orare, telespectatorii prefera jurnalele oferite de Realitatea TV, pentru impartialitate si non-violenta. Pe de alta parte, publicul tinta al postului de televiziune este cel al carui profil indica un gust dezvoltat pentru informatia specializata, abundenta , dar si pentru cei legati de activitati financiare care trebuie sa fie mereu la curent cu ceea ce se ntampla n tara noastra, dar si peste hotare.

Pentru a satisface nevoia de cunoastere a tuturor catergoriilor socio-profesionale, Realitatatea TV mizeaza pe diversitate, propunnd programe de stiri, talk-show politic, divertisment, programe de fictiune, de cultura, legate de viata de zi cu zi si de sport. Realitatatea TV si propune sa mai lanseze n viitor un canal, care va fi consacrat n ntregime divertismentului.

Mai mult de 400 de persoane lucreaza n prezent pentru Realitatatea TV (70 de meserii diferite) din care 200 pentru jurnalele televizate. Televiziunea si are sediul central la Bucuresti si dispune de 2 statii locale (la Constanta si n municipiul Sibiu), plus numerosi corespondenti raspnditi n principalele regiuni ale tarii.

5.2. Jurnalul televizat al postului Realitatea TV

Jurnalul televizat (Realitatatea TV) este att regional ct si national. Fiind o televiziune specializata n difuzarea stirilor, Realitatea TV prezinta pe post la fiecare ora fixa cte un jurnal televizat, att noaptea ct si ziua. Este adevarat, cele mai multe jurnale de stiri au o durata mai scurta, respectiv de aproximativ 15 minute (inclusiv stirile sportive) ceea ce impune de la sine o prezentare ct mai concentrata si concisa a informatiilor. Programatorii au stabilit cteva ore potrivite (tronsoane orare n care prezenta telespectatorilor n fata televizorului este masiva), la care Realitatatea TV ofera jurnale mai ample, n care evident informatia este detaliata. Aceste jurnale televizate au o durata de

aproximativ 55 de minute (inclusiv cele sportive) si se difuzeaza la orele : 6, 7, 12, 16, 18, 21, 23, si 00. Fiecare dintre aceste jurnale detaliate contin rubrici care le personalizeaza, dar si prezentatori cu care sa se identifice. De exemplu, pentru jurnalele de dimineata, respectiv, cele de la orele 6 si 7 au fost alese doua prezentatoare energice care au capacitatea de a scoate telespectatorul din starea de somnolenta. Cele doua nominalizate sunt : Mara Irimia si Teodora Belciu. La prnz, dat fiind faptul ca n fata televizorului se afla un public fara activitate profesionala sau n vrsta (pensionari, n general femei) au fosta alesi prezentatori cu un ritm de prezentare mai lent si mai cald: Delia Vrnceanu si Catalina Mihaescu. ncepnd cu ora 16 informatia detaliata si regaseste o forma de prezentare explicativa, pentru ca stirile zilei ncep sa se limpezeasca. De aceea pentru acest tronson orar au fost alese prezentatoare dinamice cu prezenta de spirirt: Melania Medeleanu Teodorescu si Simona Balanescu. stirile de seara se vor o trecere n revista a ceea ce s-a ntamplat pe parcursul ntregii zile cu sublinieri ale subiectelor care se pot continua si n zilele urmatoare. Astfel sinteza zilei este prezentata de Georgian Stancescu si Miriam Nureldin. Iar stirile din timpul noptii prezinta evenimentele care tocmai s-au ncheiat ntr-o forma concisa, si acolo unde este cazul este prezentat si istoricului evenimentului n desfasurare sau care tocmai s-a ncheiat: Cristina Ioniceanu si Cristian Nita.

Realitatea TV este o televiziune care se axeaza pe jurnale dinamice. Orice stire de ultima ora pe care reporterii o afla din conferinte de presa, surse proprii sau alte surse de informare va fi difuzata n direct n urmatoarele minute. Astfel, sarcina prezentatorului este una extrem de dificila, ntruct acesta nu stie niciodata cu exactitate desfasuratorul jurnalului pe care l are de prezentat. n medie n timpul fiecarui buletin informativ apar 2 modificari n desfasurator, n timpul prezentarii n direct. Pregatirea prezentatorilor de la Realitatea TV este una complexa, deoarece acestia nu se pot limita doar la a citi n direct o stire la calitati de vorbire si interpretare. Forma stirii este una foarte importanta, ntruct prezentatorul, n anumite situatii trebuie sa fie capabil sa poarte o conversatie cu un posibil invitat n studio, asta daca stirea necesita prezenta unui specialist care sa dea explicatiile necesare despre subiectul n discutie.

n acest sens redactia a pus la dispozitia prezentatorilor un centru de documentare permanenta, n care acestia au la dispozitie ziarele, fluxurile agentiilor de presa, dar si ntlniri cu reporterii specializati pe domenii care descriu realitatea sociala, politica, economica, etc a zilei..

Realitatea TV pune la dispozitia celor interesati de fenomenul Internet si informatii pe site-ul propriu. Site-ul www.realitatea.tv, expune ntr-o maniera sintetica stirile zilei si permite ntre altele, vizionarea jurnalelor n direct.

Elaborarea jurnalelor Realitatea TV este rezultatul unei munci colective, de echipa. n 2001 numara 250 de persoane care contribuiau la elaborarea emisiunilor de actualitate si aproximativ douazeci de meserii diferite (reporteri, cameramani, editori, producatori, graficieni, sunetisti, monteuri, asistenti de productie, realizatori, regizori, documentaristi, coordonatori, etc)

Fara a lua n calcul sectiunea tehnica sau administrativa, redactia Realitatatea TV se compune astazi din cel putin 55 de jurnalisti. Toti au acces la calculatoare unde pot consulta agentiile de presa, comunicatele de presa primite pe e-mail sau fax, sau pot viziona imagini, pot consulta arhiva televiziunii si nu numai (totul fiind accesibil de pe un server audio-vizual central si un sistem de gestiune a stirilor). Acesta este punctul de pornire de la care jurnalistii si redacteaza materialele, interviurile ,reportajele sau rubrica No comment, cu ajutorul celor de la montaj.

Ierarhizarea stirilor in jurnalele Realitatea TV

In televiziunea Realitatea TV stirile au ca subiect societatea si tot ceea ce implica aceasta. Cine urmareste jurnalele de la Realitatea TV poate afla foarte multe lucruri despre societatea de azi. Care este subiectul stirilor, de fapt? Desi se presupune ca stirea se refera, n general, la lucruri noi si neasteptate, este destul de usor sa i schitam caracteristicile principale. stirile se grupeaza n jurul urmatoarelor subiecte majore:

Politica - adica Guvernul, Parlamentul, strategii politice, personalitati si disputele lor, care stabilesc contextul luarii de decizii. De exemplu, disputele dintre Putere (PSD si UDMR) si Opozitie (PNL - PD, PRM)

Economia - companiile si lumea financiara, performantele si managementul lor, cifrele oficilale ale zilei, economia ca model statistic, cifre si diagrame de comert, import/export, somaj, salarii, asigurari, inflatie, preturi, etc.

Relatiile internationale - de obicei relatiile dintre Guverne si mai ales ntre cei implicati ntr-o problema comuna; de asemenea, rapoarte despre razboaie, lovituri de stat, etc.

Stirile autohtone - aici exista o lista larga de referinte, dar organizarea lor este destul de stricta. Cele doua categorii sunt "stirile hard" si "stirile soft"; cele hard sunt caracterizate de conflict si violenta (de exemplu, jurnalul din 1 februarie ora 06:00 - stirea referitoare la o noua serie de atacuri cu bomba n Irak. De aceasta data, victime sunt civili de origine palestiniana). Tot n aceasta categorie pot intra si stirile despre cazul expertului britanic n dezarmare David Kelly. Pe de alta parte, stirile soft includ umorul si interesul uman, fiind adesea definite ca avnd o personalitate feminina (de exemplu, stirea "Pictura pe sticla" jurnalul orei 06:00 din 1 februarie)

La Realitatea TV, stirile hard se orienteaza pe subiectele din Irak, Orientul Mijlociu, Irlanda de Nord, relatii rasiale, crime, protectie sociala, educatie, locuinte si serviciul national de sanatate.

stirile soft ocupa n jurnalele Realitatea TV ultimele minute din buletinele informative, respectiv ultimele pozitii, iar crainica abordeaza o pozitie mai relaxata, zmbeste, si ndulceste tonul sau chiar si permite sa faca o gluma. De multe ori n jurnale, stirile ocazionale catalogate ca fiind "hard" (de exemplu relatari despre dezastre, sinucideri, puncte fierbinti ale zilei) pot ocupa pentru o scurta perioada de timp prima pozitie n jurnal.

Informatiile sportive sunt plasate ntotdeauna dupa jurnalul de stiri si nainte de buletinul meteo. Se pune accent pe sporturile masculine, competitive, inclusiv clasamente de liga.

Spre exemplificare, am luat jurnalele de stiri de la ora 06:00 din 30, 31 si 1 februarie a.c. Pe prima pozitie, n toate cele trei jurnale, s-au aflat stiri care au prezentat dezastre provocate de catre om:

30 ianuarie a.c. - tragedie aviatica - un elicopter MAPN s-a prabusit lnga Buzau; stirea este urmata de nenumarate reactii si consecinte ale acestui eveniment: declaratii ale autoritatilor, declaratii ale specialistilor, lacrimi, durere si regrete n rndul familiilor victimelor.

31 ianuarie a.c. - un jandarm romn aflat n Kosovo s-a sinucis din cauze necunoscute n nchisoarea DuBrava

1 februarie a.c. - Explozie de proportii n centrul orasului Galati! - deflagratia a fost provocata de o acumulare de gaze care a distrus n totalitate un apartament si a afectat alte cinci. Pe celealte pozitii ale jurnalului s-au aflat stiri legate de 30 si 31 ianuarie, respectiv detalii si reactii despre tragedia aviatica precum si amanunte despre sinuciderea jandarmului romn din Kosovo. Jurnalul din 1 februarie a fost n mare parte tematic. S-a realizat un film al accidentului aviatic, un scurt documentar despre aparatul IAR 316B Alouette, s-a luat legatura cu familiile ndoliate si s-a realizat un remember al altor tragedii aviatice petrecute n ultimul timp. Urmatoarele stiri din jurnal se leaga, ntr-o oarecare masura, de precedentele. n jurnalul din 30 ianuarie, tragedia aviatica din Buzau este legata editorial de o alta stire, care relateaza de un alt eveniment petrecut n Franta, similar cu cel petrecut la Buzau. n toate cele trei jurnale, prioritate au avut stirile despre Comunitatea Europeana si legislatia Uniunii Europene, NATO si probleme economice, sociale, legate de aderarea la cele doua organisme, probleme externe fierbinti (Orientul Mijlociu, Irak si Coreea de Nord, stiri regionale). Urmatoarele informatii n jurnal sunt cele sociale si cele care se refera la apropiata intrare n campania electorala. Unul dintre subiectele care se regaseste aici este cel referitor la schimbarea de atitudine a leader-ului PRM, Corneliu Vadim Tudor. Dupa ce si-a cstigat reputatia de antisemit, C.V.

Tudor vrea sa demonstreze contrariul. stirile externe se orienteaza n principal pe controversatul caz al expertului britanic David Kelly, care dupa ce a fost deconspirat ca fiind sursa BBC n privinta articolului referitor la neexistenta armelor chimice din Irak, s-a sinucis. Toate cele trei jurnale s-au ncheiat cu stiri soft, prin care telespectatorul este invitat sa se mai relaxeze dupa un jurnal alert (Cuba - Festival de Salsa, Bucuresti - Spectacol de jazz, etc.)

5.3. Nivelul de audienta

Dupa cum am constatat n Capitolul 4, sondajele de masurare a audientei vizeaza n general raspunsuri la urmatoarele ntrebari: Cine citeste, asculta, priveste? Ce citeste, asculta, priveste? n ce mod? Ce utilizari dau oamenii diferitelor medii de comunicare n masa? Ct de satisfacuti, nesatisfacuti sunt receptorii, de mesajele primite?

Pe scurt este vorba despre masurarea: frecventei contactelor cu media, duratelor de expunere la mediile de comunicare, locului expunerii informatiei, comportamentelor de receptare si valoare de atentie (atentie, distantare, relaxare, seductie, receptarea radio sau televizata ca ambianta), distributia intentiilor si motivatiilor expunerii la mass-media, clasificarea tipologica a audientelor.

Oficiul de sondaje al canalului primeste zilnic rating-urile si lunar analize asupra evolutiei acestora, ceea ce permite evaluarea audientei tuturor jurnalelor si emisiunilor ce se difuzeaza pe acest post. Un obiectiv important al acestor barometre de masurare a audientei l constituie clasificarea emisiunilor si jurnalelor televizate dupa audienta acestora si evaluarea dinamicii audientei. Masurarea sistematica a audientei prezinta un interes practic pentru programatori - stabilirea grilelor de programe, corelarea ofertei televizate cu asteptarile telespectatorilor si comportamentul acestora (audienta), corelat cu un ntreg evantai de imperative: resurse publicitare, costuri si stocuri de programe, reglementari n sfera audiovizualului.

Masurarea audientei diferitelor programe de la Realitatea TV ofera programatorilor repere pentru optimizarea grilelor de program n sensul organizarii programului zilnic pe transe orare concordate cu disponibilitatile de ascultare ale publicului, n sensul diversificarii orizontale pentru a putea cuprinde un numar ct mai mare de telespectatori, pentru fidelizarea publicului si pentru pozitionarea canalului n spatiul concurential al ofertei televizate (construirea unei imagini publice a canalului respectiv). Evaluarea audientei nu poate fi redusa doar la stabilirea cotelor de ascultare (abordarea exclusiv cantitativa), aceasta trebuie sa fie mbinata cu utilizarea indicatorilor de satisfactie sau a indicatorilor de interes ceea ce permite evident si o masurare calitativa a emisiunilor televizate.

Rezultatele anchetelor de sondare a telespectatorilor au relevat ca expunerea masiva la programe are efecte puternice asupra publicului. Impactul socio-psihologic global al consumului masiv de programe televizate si una dintre expresiile tendintei celor n cauza de a vedea lumea prin "lentile televizuale" o constituie dupa aceste cercetari cresterea sentimentului de insecuritate si a fricii de criminalitate. Asadar, cei ce se expun mai mult televiziunii sunt determinati sa nteleaga, sa perceapa si sa simta lumea n optica propusa de televiziune.

O televiziune de stiri nu poate avea cresteri spectaculoase ale audientei. Plecnd de la aceasta premisa si de la studiile facute de specialistii n mass-media, conform carora publicul vrea divertisment, Realitatea TV si-a ntocmit grila de programe asa nct sa poata oferi publicului ceva relaxant dar si plin de informatie. ntr-o perioada normala, Realitatea TV nregistreaza un rating mediu de 3,7%, potrivit informatiilor departamentului de marketing.

De ce spun perioada normala? Pentru ca n situatii exceptionale care pot dura si o perioada de timp ndelungata media de audienta creste semnificativ. Exemplul cel mai elocvent n acest sens este razboiul din Irak. Atunci televiziunea s-a mobilizat, a facut eforturi financiare si a reusit sa ofere exact ceea ce publicul a dorit: informatii non-stop de pe frontul din Irak. Sub titulatura de TELEVIZIUNE DE RAZBOI, - propusa de jurnalistul Ion Cristoiu, director al televiziunii n acea perioada - telespectatorii au putut viziona conflictul armat din Irak n direct pna la caderea regimului Saddam Hussein si perioada imediat urmatoare instalarii conducerii provizorii. n aceasta perioada programele de la Realitatea TV au depasit n audienta toate celelalte programe similare de la alte televiziuni.

Variatiile televizionarii se coreleaza si cu anotimpul: iarna se nregistreaza o crestere, iar pe perioada vacantei de vara se observa o scadere a vizionarii programelor TV. Variatii semnificative se nregistreaza si pe tronsoanele orare din cursul zilei. innd cont de importanta pe care posturile de televiziune o acorda satisfactiei dorintelor publicului, este necesara cunoasterea n permanenta a nivelului de audienta a emisiunilor difuzate.

Astfel, grila de programe a televiziunii cuprinde la ora actuala: jurnale televizate la fiecare ora fixa, iar ntre acestea emisiuni formative. Acestea vizeaza dezbateri sociale ("n centrul atentiei" prezentator Mihai Gdea, "Of! presa mea" cu Mircea Toma,"Turnul de control" realizat de Radu Cazan), reportaje si documentare ("Reportaj" emisiune fara prezentator cu durata care variaza n functie de subiect), religie si spiritualitate, economie ("Economia" cu Eugen Rudintchi ), Dezbateri politice ("100%" cu Robert Turcescu, " stirea de la ora 22" cu Razvan Dumitrescu, Editia speciala" stire de ultima ora,,) emisiuni n direct cu telespectatorii ("Audienta n direct" cu Simona Balanescu, " Realitatea Medicala" cu Carmen Toma), divertisment si buna dispozitie ("Trezirea brusca la realitate" cu Nati Badea, Carmen Bruma si Adina Halas" "Trezirea la realitate" cu Mihai Cioceanu si Nikos Koudounis, "Pentru dumneavoastra doamna", realizator Stela Popescu), emisiuni specializate: "Automondial TV", realizator Mihai Haimann.

5.4. Intrevederi cu jurnalistii Realitatea TV

Pornind de la diferitele teorii abordate n partea teoretica din capitolele precedente, am vrut sa aflam n ce masura ele se regasesc si n paractica. n acest sens, am stat de vorba cu profesionisti care lucreaza n cadrul departamentului de stiri de la Realitatea TV, direct implicati n selectia de informatii. ntrebarile adresate au fost n acord direct cu teoria prezentata pna acum.

5.4.1. Sursele de informatii ale redactiei Realitatatea TV

n ceea ce priveste actualitatea social economica si politica a Romniei, Realitatea TV acorda prioritate informatiilor corespondentilor din tara sau acreditati la diferite institutii ale statului, completate de sursele pe care le-am pomenit n partea teoretica a lucrarii. Pentru actualitatea internationala, televiziunea se informeaza ntr-o prima faza prin intermediul corespondentilor din strainatate sau prin trimisii speciali. Dat fiind faptul ca ea nu dispune de posibilitatea financiara de a avea jurnalisti raspnditi n toate colturile lumii, este abonata la agentiile de presa si de imagine Reuters si APTN. Realitatea TV colaboreaza si cu alte televiziuni, cum ar fi TVR si ntr-o scurta perioada, n speta n perioada razboiului in Golf a preluat imagini de la televiziunea nationala din Irak, CNN, sau Al Jazzira. Pentru partea de redactare a stirilor, Realitatea TV este abonata la o serie de agentii de stiri din tara si strainatate: Mediafax, Rompres, RADOR, Reuters, AFP si APTN. Pentru o mai buna informare jurnalistii de la Realitatea TV folosesc si sursele de informatii oferite de Internet, n speta module de cautare, ziare si reviste romnesti si din afara tarii, site-uri de prezentare a diferitelor organizatii, fundatii sau institutii, precum si informatii primite de la Politie, Pompieri si Salvare. Nu n ultimul rnd trebuie mentionat si schimbul de informatii ntre colegii de breasla din tara dar si strainatate, n acest sens poate fi mentionata colaborarea foarte buna cu televiziunrea greaca Anntena 1, TF1, Televiziunea Nationala din Chisinau, precum si cu jurnalisti de la Associate Press si TASS (Agentia Nationala de stiri din Rusia).

n ultima vreme globalizarea si face simtita prezenta si n domeniul informatiei televizate: marile canale de televiziune sau agentiile de presa reusesc adeseori sa transmita un eveniment n timpul desfasurarii acestuia sau cel mult la doar 5-10 minute de la producerea lui, toata lumea avnd acces la aceste informatii.

Sunt evenimente care la nceput nu par a fi de interes public, dar n momentul n care toate mijloacele media au un prim contact cu informatia bruta, neprelucrata, ele devin subiecte de discutie n societate, si astfel se creeaza o situatie care nu-ti ofera alternative: devine ridicol sa nu vorbesti ca televiziune despre un subiect pe care toate celelalte televiziuni l dezbat.

Realitatea TV are ca prioritate impartialitatea si obiectivitatea stirilor n jurnalul televizat, ceea ce este de altfel, un scop extrem de dificil de realizat. Din acest motiv, Realitatea TV cauta sa-si diversifice sursele de informatii pentru a putea oferi un punct de vedere obiectiv si nepartinitor despre actualitate.

5.4.2. Fiabilitatea si verificarea informatiilor

Teoretic, redactia ar trebui sa supuna toate informatiile pe care le primeste unui control riguros. n primul rnd jurnalistii respecta o regula de baza si anume, stirea este verificata att ct se poate din trei surse. Din nou practica se departeaza de teorie, pentru ca acest procedeu nu este ntotdeauna posibil din cauza lipsei de timp, a mijloacelor si resurselor, etc. La modul concret, redactia Realitatea TV nu si mai controleaza informatiile provenite de la proprii sai jurnalisti sau de la agentiile de renume din tara cu care televiziunea a ncheiat un contract. Pentru restul informatiilor, redactia efectueaza verificari, ncercnd sa compare mai multe surse sau sa ceara informatii suplimentare celui care a organizat respectiva actiune.

Daca informatia nu poate fi verificata, dar se decide, totusi, prezentarea ei ntr-un jurnal, jurnalistul va prezenta sursa daca deontologia profesionala i permite, iar acolo unde sursa doreste sa ramna anonima se spune: "din surse care au dorit sa si pastreze anonimatul.", sau "din surse neoficiale". . n situatia n care o informatie poate aduce prejudicii institutiei sau statului romn, este consultat avocatul televiziunii si n functie de recomandarea acestuia, stirea este difuzata sau nu. Chiar daca jurnalistul poate invoca dreptul cetateanului la libera informatie, coordonatorul jurnalului poate dispune nedifuzarea informatiei pe motiv ca ar aduce prejudicii fie postului, avnd n vedere politica redactionala, fie statului, chiar daca prezinta un anumit interes pentru public. Daca stirea provine din registrul politic procesul verificarii ei este ceva mai simplu, n timp ce verificarea veridicitatii unei stiri din domeniul economic necesita dupa sine mai multe mijloace.

5.4.3. Cine selecteaza informatia si conform caror criterii?

n cursul sedintei de sumar, jurnalistii, cei sase responsabili de departamente ( extern, politic, economic, social, cultural, sport), redactorul sef al editiei (responsabil cu produsul finit), editorul jurnalului si prezentatorii propun subiecte care le-au retinut atentia si care pot sa se transforme n subiecte de inters public. Redactorul sef mpreuna cu editorul jurnalului sunt cei care decid n final asupra informatiilor ce vor intra n componenta jurnalelor din ziua respectiva. Din acest moment se discuta n briefing, redactorul sef spune da sau nu, se decide daca se va pune sau nu accent pe anumite lucruri. n general, are loc o discutie editoriala comuna, n cadrul careia se decide daca o

stire trebuie dezvoltata sau nu, daca este cazul realizarii unui jurnal tematic sau daca se realizeaza calup de stiri.

Dupa aceea, subiectele sunt mpartite jurnalistilor si repartizate pe editii sau ore de interes. Jurnalistii desemnati cu dezvoltarea subiectelor sunt liberi sa foloseasca informatii si imagini cu ajutorul carora sa si redacteze stirea.

Principalul criteriu de selectie ramne interesul public. Se pleaca de la principiul ca unele informatii sunt de interes public, iar altele nu, si ca trebuie retinute toate cele care pot sa ajute la formarea opiniei publice dar si la educarea acesteia.

Un alt criteriu este proximitatea geografica sau afectiva. Acest criteriu face ca anumite stiri sa aiba importanta mai mare si altele nu n functie de publicul careia i se adreseaza De altfel, Realitatatea TV difuzeaza jurnale cu caracter general, care se adreseaza unui public larg. Avnd n vedere ca Realitatea TV se poate prinde si peste ocean pe ntreaga durata a zilei stirile au consistenta. Fiind o televiziune specializata pe informare ea trebuie sa fie capabila n permanenta de a strni interesul telespectatorilor. ntr-un jurnal este nevoie de coerenta, echilibru ntre lucrurile serioase, tehnice si distractive. Pentru aceasta e nevoie de putina emotie (interpretare), credibilitate si rigoare, pe scurt e nevoie de stiri bine dozate si incisive.

5.4.4. Factori de influenta proprii si externi

Realitatea TV se straduieste sa prezinte societatea n care traim. Pe de alta parte, Realitatea TV trebuie sa aiba deschidere catre nou si sa tina cont si de ceea ce se ntampla n lume. "Suntem o televiziune cu orientare umanista si deschisa spre ceea ce se ntampla n lume, ideea fiind sa ne prezentam, pe ct posibil, obiectivi si neutri" Calin Hera, redactor-sef.

Redactia Realitatea TV se loveste de constrngeri bugetare care limiteaza numarul de corespondenti si de trimisi speciali.

n cadrul redactiei nu exista cenzura impusa: se poate vorbi despre aproape orice, dar ntr-un anume fel, care sa nu oripileze telespectatorul sau sa l socheze. Aici nu este vorba despre autocenzura, fiecare jurnalist este liber sa scrie dar in limita bunului simt, ceea ce implica si o anumita doza de subiectivism sau autocenzura. Exista uneori presiuni directe sau indirecte, asta este o chestiune cu care se confrunta toata media, dar n general puterea politica nu dicteaza procesul editorial.

Jurnalistii estimeaza ca rolul lor este de a rezista presiunilor de orice fel si de a nu accepta interventiile puterii politice.

Revenind la autocenzura aceasta exista uneori atunci cnd jurnalistii estimeaza ca un anumit subiect este de natura intima, privata si nu priveste interesul public, sau atunci cnd imaginile sunt violente si risca sa socheze sau sa afecteze psihicul unei anumite categorii de telespectatori.

Redactia Realitatea TV ncearca sa faca diferenta ntre ceea ce este "lobbying" si eveniment adevarat. Acest lucru implica capacitatea de discernamnt a fiecarui angajat si ntelegerea diferentei dintre comunicare si informare.

Rezistenta emotionala a publicului este una relativ limitata si asta datorita a tot felul de constrangeri. Nimeni nu are disponibilitatea de asi petrece toata ziua n fata televizorului pentru a afla ceea ce se ntampla pe plan local sau n lume, n cosecinta, informatiile propuse intra ntr-un cadru jurnalistic destul de restrns.