UNIVERSITATEA AL.

IOAN CUZA - IAI FACULTATEA DE ISTORIE RELAII, INSTITUII I ORGANIZAII INTERNAIONALE

de Ludwig von Mises

Student : LAZR TEFAN Anul de studiu: I, masterat Disciplina: Sistemul modern de state (1648 1815)

- 2009 -

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 10 octombrie 1973) este reprezentantul cel mai de seam al colii austriece de drept i economie. n opera lui Mises, liberalismul isi gsete o fundamentare a crei coeren i rigoare intelectual sunt greu egalabile. Cartea Capitalismul si dusmanii sai, reprezinta in scris conferintele rostite in 1958 de Mises in fata catorva sute de studenti argentinieni. Ludwig von Mises le-a vorbit despre capitalism, socialism, interventionism, comunism, fascism, politici economice si pericolul dictaturii, iar lectiile au fost inregistrate si transcrise de un secretar, al carui manuscris dactilografiat a fost gasit printre documentele postume ale autorului de catre sotia sa, care a insistat in publicarea acestui volum informational.Cartea a fost publicata in 1979. Prima conferinta sustinuta de Mises si caracterizata in Capitolul 1, a fost despre Capitalism. Inainte de inflorirea capitalismului, statutul social al unei persoane era motenit de la prini, fara a-l putea schimba. Insa, odata cu aparitia zorilor capitalismului modern, o parte dintre oamenii saraci au incercat sa organizeze mici ateliere, in care produceau bunuri ieftine, pentru uzul tuturor punandu-se astfel in discutie inceputul productiei de masa , care este principiul fundamental al industriilor capitaliste, regasit si astazi in toate tarile dezvoltate. Diferenta fundamentala dintre principiile capitaliste de productie si cele feudale consta in faptul ca in zilele noastre cei ce lucreaza in marile fabrici sunt si principalii consumatori ai produselor ce le produc. Astfel putem afirma ca nu exista nici o diferenta intre producatorii si consumatorii firmelor mari. Capitalismul presupune existenta unei competitii libere si loiale, eliminand monopolul. In acest sistem economic cumparatorul face regulile el fiind cel care dirijeaza evolutia acestuia. Dezvoltarea capitalismului consta in obtinerea de catre toti a dreptului de a deservi clientii mai bine si/sau mai ieftin. Acest principiu a transformat intreaga lume, intrun interval de timp relativ scurt,facand cu putinta o crestere fara precedent a populatiei.Desi numerosi,oamenii in capitalism au un nivel de trai mult superior fata de cei din epoca precapitalista, aceasta demonstreza caracterul pozitiv al capitalismului. Spre exemplu, in Anglia secolului al XVIII-lea, din roadele pamantului nu puteau trai decat 6 mil de oameni, la un nivel de trai foarte redus, pe cand in 1958 peste 50 mil de persoane se bucurau de un nivel de trai mult mai ridicat. Dezvoltarea acestei tari se datoreaza capitalismului, dei aceasta era nevoit s-i importe materiile prime i hrana. In ciuda tuturor beneficiilor care i se datoreaz, capitalismul a fost atacat i criticat cu vehementa. Karl Marx a fost cel care a considerat capitalismul cel mai rau dintre toate sistemele istorice, cel mai greu blestem cazut vreodata asupra omenirii, sistem destinat sa-i inavuteasca pe cei bogati si sa-i saraceasca pe cei saraci.Teza lui
2

Marx privitoare la ivirea socialismului se baza pe ipoteza ca muncitorii deveneau mai saraci, ca masele deveneau mai lipsite de subzistenta si ca, in cele din urma, intreaga avutie a unei tari avea sa se concentreze in mainile catorva oameni, sau chiar ale unui singur om. Iar apoi masele de muncitori saracite se vor revolta si vor expropria bogatiile proprietarilor avuti. Conform acestei doctrine ,in cadrul sistemului capitalist nu poate exista nici o sansa, nici o posibilitate de imbunatatire a conditiilor de trai ale muncitorilor. Marxistii acceptasera o teorie falsa, faimoasa lege de fier a salariilor-care afirma ca salariul muncitorului in regim capitalist nu poate depasi cantitatea necesara pentru subzistenta lui,astfel incat sa poata presta servicii in intreprindere. Una dintre ideile de baza ale capitalismului ar fi ca prosperitatea unei tari este direct proportionala cu volumul de capital investit pe individ. Este cazul S.U.A. , spre deosebire de India, unde s-au fcut investitii in domeniul sanatatii, determinand creterea numarului populaiei, insa nu s-au facut si investitii de capital. Din acest motiv nivelul de trai din India este sczut. Capitolul 2, Socialismul, pune in evidenta conceptul de libertate economicareprezentata de economia de piata, de sistemul in care cooperarea indivizilor in cadrul diviziunii sociale a muncii e realizata prin intermediul pietei. Mises arata ca o crestere a ofertei de bani tinde sa determine o scadere a valorii acestora. El demonstreaza ca socialismul nu este un sistem viabil intro economie industrializata; ca o economie socialista, lipsita total de sistemul de preturi al pietei libere, nu permite calculul economic rational al costurilor sau alocarea eficienta a facturilor de productie pentru cele mai solicitate utilizari. Autorul ilustreaza diferentele dintre economia de piata si socialism: intro economie de piata individul este liber sa-si aleaga orice cariera doreste, sa-si aleaga modul sau propriu de integrare in societate; pe cand in regim socialist cariera este stabilit prin decret guvernamental, existand o singura autoritate economica, si ea are dreptul sa controleze toate deciziile referitoare la productie. Libertatea in societate inseamna ca un om depinde de ceilali in aceeasi masura in care ceilalti depind de el. Ideea ca ar exista o forma de guvernamant care sa controleze consumul este falsa. Guvernul imaginat in ipostaza de tutore este ideea celor care favorizeaz socialismul. Libertatea in regimul economic de piata exista atunci cand fiecare ii deserveste pe concetatenii sai si este in schimb deservit de acestia. Insa in cazul socialismului, libertatea individuala este anulata, consumatorul nu mai are rol de decizie si toti indivizii trebuie sa se supuna ordinii conducerii statului. Mises spune ca: Libertatea inseamna intr-adevar libertatea de a gresi.Adica un individ trebuie lasat sa faca propriile alegeri,nu fortat,asa cum se intampla in cazul socialismului, unde acesta este anulat si transformat in sclav care intreprinde doar actiunile dictate de superior. Specific socialismului este si planificarea centrala, adica un singur plan elaborat de guvern plan care impiedica planificarea efecuata de orice alta persoana fizica sau juridica, excluzand, astfel, in totalitate libertatea indivizilor de a-si face
3

propriile lor planuri, imputernicindu-se cu dreptul de-a lua decizii in numele colectivitatii. Supus planificarii guvernamentale, individul este constrans de normele socialiste. Sistemul socialist, este o extindere a serviciului militar la nivelul intregului sistem de productie. De aceea, in sistemul socialist, totul depinde de intelepciunea, talentele i inzestrrile celor care alcatuiesc autoritatea suprema, iar ceea ce nu tie supremul dictator se ignora. In regimul marxist, suprema instanta guvernamentala trebuia s fie convinsa de valoarea unei idei noi inainte de a fi adoptata si dezvoltata. Si daca persoanele instantei guvernamentale nu erau capabile s patrunda importanta noii idei, atunci proiectul era abandonat. Spre deosebire de tarile aderente la acest sistem, in SUA, de exemplu, apare cate o inventie aproape saptamanal, determinand o crestere a nivelului de trai. In Rusia Sovietic nu exista un astfel de sistem, deci nu exista o crestere de acest gen. Un alt subiect atins de Mises in Capitolul 3, este Interventionalismul, considerat a fi un dusman al capitalismului. Se spune ca guvernul este cu atat mai bun cu cat guverneaza mai putin. Insa, nu e chiar asa. In regimul socialist, guvernul fiind totalitar nimic nu ramane n afara sferei sale de jurisdicie. Insa in economia de piata, sarcina principala a puterii politice este de a proteja buna functionare a economiei de frauda si violenta ivite din interiorul sau exteriorul tarii. Interventionismul apare atunci cand guvernul nu-si limiteaza activitatea la pastrarea ordinii, ci doreste sa intervina in mersul pietei, in desfasurarea diferitelor fenomene economice. Se amesteca n formarea preturilor, a salariilor, a dobanzilor si a profiturilor. De obicei, guvernele recurg la controlul preturilor dupa ce au inflationat cantitatea de bani oferita si populatia a inceput sa se planga de preturile in crestere. Motivele esecurilor determinate de interventionism se explica prin aplicarea de catre guvern a pretului maximal, pret inferior din punct de vedere monetar, pretului pietei. De exemplu: la plangerile populatiei ca pretul laptelui este prea mare, guvernul intervine stabilind un pret maximal pentru lapte, un pret inferior pretului care s-ar forma pe piata in mod natural.Odata cu scaderea pretului, creste cererea de lapte, insa producatorii, neputand sa-si acopere cheltuielile, renunta la acest produs diminuand oferta. In continuare, guvernul intervine pentru diminuarea pretului la furaje si astfel istoria se repeta si pentru factorii de productie implicati in productia de furaje. Simultan guvernul incepe sa controleze si preturile altor bunuri de necesitate curenta. Si, de fiecare data, el obtine acelasi rezultat. O data ce a fixat preturi maximale pentru bunurile de consum, guvernul trebuie sa le extinda mai departe la factorii de productie. Interventionismul culmineaza prin fixarea pretului muncii salariate, deoarece, fara controlul salariilor, politica de control al costurilor n-ar avea sens. Astfel, practic intregul sistem economic, va fi determinat de guvern, tinzand tot mai mult spre socialism.deoarece conduce la situatii foarte neplacute,aducand cu sine socialismul.
4

Obiectul Capitolului 4 (Inflatia), il formeaza procesul inflationist. Autorul clarifica continutul acestui fenomen, cauzele care-i provoaca aparitia, efectele aduse asupra diferitor segmente ale populatiei si, totodata, ofera solutii pentru rezolvarea problemelor financiare al guvernului astfel incat sa nu se recurga la inflatie. Inflatia apare ca urmare a sporirii cantitatii de bani tipariti de catre guvern, fapt care va conduce la o scadere a puterii de cumparare a unitatii monetare si la o crestere a preturilor. Autorul sustine ca inflatia nu e consecinta felului in care sunt cheltuiti banii guvernamentali, ci a caii prin care guvernul ii obtine. Pentru a-si procura banii necesari, guvernul ar trebui sa recurga la prelevari de taxe de la cetateni. In acest caz nu va urma o revolutie deosebita a preturilor, fiindca cetatenii sunt constransi sa-si reduca cheltuielile. Inflatia afecteaza intotdeauna in mod diferentiat diferite segmente ale populatiei. In urma modificarilor produse de inflatie, apar grupuri favorizate si grupuri de profitori directi. Intotdeauna se gasesc oameni care favorizeaza inflatia, intelegand ceea ce se petrece inaintea altora. Profiturile deosebite care le revin sunt consecinta inevitabilei asimetrii a procesului inflationist.. Inflatia, prin natura ei, este o alternativa ce conduce la aparitia fenomenului de somaj, prin neutilizarea intregii forte de munca. Un fapt important este ca inflatia este o masura politica deliberata, initiata de persoane ce recurg la ea deoarece o considera mai putin rea decat somajul.Inflaia nu este ns aplicabil pe termen lung, deoarece ea nceteaz odat cu prbuirea sistemului monetar, cnd moneda nu mai are practic nici o valoare. Un exemplu al consecinelor inflaiei dat de autor e situaia Marii Britanii dup primul rzboi mondial, cnd, datorit revenirii la paritatea lirei fa de aur, aceasta a fost supraevaluat i salariile au crescut considerabil. Ca o consecin, exporturile s-au redus, Marea Britanie autoeliminndu-se de pe piaa mondial. Economia a suferit mari pierderi, iar rata omajului a crescut. Pentru a soluiona aceast problem, guvernul a devaluat moneda i prin urmare, puterea de cumprare a salariilor reale s-a redus. Sindicatele au inserat o nou clauz n contractele salariale, i anume indexarea, care prevedea c salariile trebuie s creasc odat cu preurile.Aceast metod de a reduce omajul s-a dovedit a fi neputincioas i situaia continu i n prezent. Inflaia nu este o boal, ci o msur politic la care guvernul recurge, considernd-o mai puin rea dect omajul. Dar pe termen lung ea nu poate elimina omajul. Cel de al 5-lea Capitol , intitulat Investitiile straine , trateaz o chestiune economic de mare importan n afacerile din ntreaga lume i un eveniment economic marcant al sec. XIX.Inceputul capitolului pune in evidenta discrepantele puternice intre nivelele de trai din diferite tari si motivele acestei diferente, care nu tin de o inferioritate a muncitorilor sau a altor categorii de salariati, sau de ignoranta.Diferenta consta in oferta de capital, in volumul de capital investit pe unitatea de populatie.Cu alte cuvinte, volumul de capital investit pe unitatea de populatie e mai mare in asa-numitele tari avansate decat in tarile in curs de dezvoltare.
5

Incepand cu primul rzboi mondial s-a declansat o perioada de razboi deschis impotriva investiiilor strine. Guvernele i partidele politice l considerau pe investitorul strin ca fiind un exploatator care ar trebui expulzat din ar. Exproprierea s-a fcut fie direct, fie indirect prin controlul ratelor de schimb sau discriminarea fiscal. Singura soluie a rmas acumularea autohton de capital, care in multe ri era destul de dificil. Ridicarea nivelului de trai nu se poate realiza prin protecionism, nici prin intervenia guvernului, socialism sau violena sindicatelor, ci doar printr-o metoda lenta numit investitie straina. n ultimul Capitol, Politici si idei , Mises dorete s realizeze o sintez a celor afirmate anterior, dar i s sublinieze strnsa legtur dintre politic i economie, artnd c modificrile economiei duc la o inevitabil schimbare a evenimentelor politice. Ideile care i-au calauzit pe oamenii de stat, pe filosofii i pe avocaii care, au dezvoltat fundamentul noului sistem politic, pornind de la premisa c ntr-o ar toi cetenii mprtesc acelai scop i anume bunstarea ntregii ri. Pentru realizarea acestui scop era nevoie ins de partide politce unitare care s reprezinte interesele intregii ri, nu doar a unei minoriti economice. Un astfel de tip de guvernare implic intervenionismul, apariia inflaiei i a omajului. Un exemplu n acest sens ar fi dezmembrarea Imperiului Roman n sec. al III-lea, care a avut drept cauza aceste aspecte ale politicii economice. Dupa convingerea lui Ludwig von Mises ideile si numai ideile pot lumina intunericul, tot ce se intampla in sfera sociala e rezultatul unor idei, al unora bune si al altora rele. In consecin este necesar ca ideile rele s fie combtute, trebuie s se resping doctrinele ce promoveaz violenta sindical, trebuie s se opreasc inflaia, controlul pieei, toate relele. In concluzie, Ludwig von Mises, exponent al scolii austriece de economie, prezinta in lucrarea sa Capitalismul si dusmanii sai premisele unei societati dezvoltate pe baza economiei de piata. Rationalist de moda veche, el a promovat, cu o deosebita convingere, eradicarea oricarei influente sau a controlului asupra oricarei parti a sistemului economic si a tuturor partilor impreuna. Aceste sase lectii reprezinta un punct de plecare in studiul stiintei economice,in dezvoltarea filozofiei sistemului economic liber, democrat, conturand in paginile acestei carti conceptele de baza ale capitalismului, socialismului, interventionismului, inflatiei, investitiilor straine, politicilor si ideelor precum si avantajele si dezavantajele aplicarii acestora in reglementarea sistemului economic.