Sunteți pe pagina 1din 8

FUNCTIA MOTORIE A STOMACULUI

Din punct de vedere motor stomacul: - joaca un rol de rezervor pentru alimentele ingerate la o singura masa; - joaca un rol de divizare a bolului alimentar si transformarea lui in chim gastric, ceea ce permite inceputul digestiei; - goleste continutul gastric in duoden in mod controlat, intr-un ritm ce permite digestia in duoden; Relaxarea sfincterului esofagian inferior este urmata de relaxarea fundului si a corpului stomacului (relaxarea receptiva) ce se realizeaza prin fibrele inhibitorii ale nervului vag (secreta VIP, NO). Alimentele se dispun in corpul stomacului concentric, incepand cu regiunea apropiata de peretii gastrici. Pana la volumul de 1,5 l presiunea in stomac nu creste. Mixarea continutului gastric alimentar cu sucul gastric se datoreste contractiei stomacului care apare la 1-2 ore dupa alimentatie. Ele incep la curburii mici si sunt in numar de 3/min. Sunt determinate de ritmul electric de baza a carui pacemaker se gaseste intre stratul muscular circular si cel longitudinal, pe curbura mare mai sus de mijloc. Potentialul de actiune generat in acest pacemaker determina pe membrana fibrelor musculare aparitia de unde lente. Cand depolarizarea ajunge la pragul de -40mV declanseaza raspunsul motor. Acetilcholina si gastrina cresc durata platoului acestor unde crescand intensitatea contractiei. Noradrenalina, neurotensina, secretina, scad platoul si reduc intensitatea contractiei. La nivelul corpului stomacului aceste contractii sunt slabe. Ele pun in contact suprafata mucoasei pe care se gasesc enzimele, cu alimentele. Ele au un usor rol de mixare si propulsie. La nivelul antrului piloric contractiile devin mai puternice. Inelele peristaltice patrund profund intre alimente realizand propulsia spre pilor. Portiunea terminala a antrului si pilorul se contracta simultan cu contractia pilorului (contractia sistolica a antrului) impingand continutul inapoi retropulsie. Prin aceste miscari ale propulsiei si retropulsiei antrul realizeaza amestecarea si maruntirea continutului gastric transformandu-l intr-o pasta semilichida numita chim ( antrul se numeste moara pilorica).
1

Golirea stomacului se realizeaza prin intensificarea peristaltismului antral. (de 6 ori mai intens decat undele de mixare). Cand tonusul sfincterului piloric e normal, fiecare unda peristaltica puternica antrala impinge in duoden cativa ml de chim gastric prin sfincterul piloric care in cazul tonusului normal are un orificiu mic prin care permite si trecerea lichidelor dar impiedica trecerea fragmentelor alimentare. Functia jonctiunii gastro-duodenale este: 1. de a regla golirea continutului gastric cu o frecventa ce sa perimta prelucrarea chimului de catre duoden; 2. de a preveni regurgitarea chimului din duoden in stomac ( mucoasa gastrica poate fi atacata de bila). Reglarea ratei golirii continutului gastric in duoden se face prin factori nervosi si umorali avand ca punct de plecare stomacul si duodenul. Factorii gastrici sunt: - distensia stomacului ce actioneaza prin vag si reflexe locale; - gastrina. Acesti factori stimuleaza peristaltismul antral si distensia relaxeaza sfincterul piloric. Factorii duodenali in general reduc rata golirii. Rata golirii depinde de capacitatea duodenului de a prelucra chimul. Prezenta in duoden a acizilor grasi, a monogliceridelor, a produsilor de degradare proteica, a pH-ului sub 3,5, a hipertoniei scad rata golirii prin scaderea peristaltismului antral si cresterea tonusului piloric. Mediul acid (sub pH 3,5) actioneaza pe cale nervoasa (sectionarea vagului aboleste raspunsul) dar si prin secretina. Prin ambele cai se reduc peristaltismul antral si creste tonusul piloric. Secretina stimuleaza secretia pancreatica si biliara favorizand neutralizarea chimului din duoden. Produsii de digestie ai grasimilor actioneaza prin colecistokinina (CCK) care reduce peristaltismul antral si contracta pilorul. In acest caz se secreta si G.I.P. cu aceeasi actiune. Hiperosmolaritatea actioneaza prin osmoreceptorii din duoden si jejun deci pe cale nervoasa dar si prin eliberarea unui hormon neidentificat. Produsii de digestie proteica , prin gastrina duodenala contracta sfincterul piloric, deci scad golirea stomacala. In concluzie reglarea stomacului se face in mai mici masuri sub actiunea factorilor gastrici, mai ales prin mecanisme de feed back de la nivel duodenal, acestea din urma avand rol inhibitor.
2

O evacuare anormala este voma. Este un reflex controlat si coordonat de centrul vomei din bulb. Receptorii se gasesc in diferite regiuni ale corpului (distensia stomacului, a duodenului, leziuni al sistemului genito-urinar, ameteala etc.). Substantele emetirante actioneaza prin receptorii din stomac, duoden sau de pe planseul ventriculului IV. Acest reflex incepe printr-un peristaltism invers de la mijlocul intestinului subtire spre duoden. Sfincterul piloric si stomacul se relaxeaza.Urmeaza o inspiratie cu glota inchisa prin care scade presiunea intratoracica, iar prin coborarea diafragmului crete presiunea abdominala. Are loc o contractie a musculaturii abdominale, sfincterul esofagianinferior se relaxeaza reflex, de asemenea I cel superior si continutul gastric e proiectat in faringe cavitate bucala. Chimul gastric ajuns in duoden sufera procese de completare a digestiei mai ales in partea superioara a intestinului subtire(duoden, jejun) si procese de absorbtie mai ales la nivelul jejunului si a ileonului. Procesele de digestie au loc sub actiunea secretiilor pancreatice si biliare care se varsa in duoden si a secretiei intestinale. Sucul pancreatic Pancreasul, o glanda mixta situata inapoia stomacului, are capul incadrat de potcoava duodenala si corpul ce se intinde spre splina. Este un organ retroperitoneal. Are o secretie externa sucul pancreatic, realizata de acini si o secretie interna, realizata de celulele insulelor Langerhans (care secreta hormoni cu rol predominant in metabolismul glucidic). Pancreasul exocrin se aseamana ca structura cu glandele salivare fiind format din acini si ducte. Acestea se unesc in canalul pancreatic al lui Wirsung, ce se deschide in ampula lui Vater impreuna cu canalul coledoc. Ampula lui Vater se deschide in duoden prin orificiul prevazut cu sfincterul lui Oddi. Uneori exista un canal accesoriu al lui Santorini. Sucul pancreatic are un volum de cca 1000 ml/24 ore si contine enzime pentru toate principiile alimentare secretate la nivelul acinilor si o solutie de bicarbonat secretata de ducte. Enzimele pancreatice : - tripsina; - chimiotripsina; - carboxipeptidaza; - elastaza;
3

- nucleaza. Cele trei enzime principale: tripsina, chimiotripsina si carboxipeptidaza se secreta sub forma inactiva de: - tripsinogen; - chimiotripsinogen; - procarboxipeptidaza. Tripsinogenul este activat in duoden de enterokinaza in tripsina. Acesta are o actiune autocatalitica, dar activeaza celelalte 2 enzime proteolitice. Tripsina si chimiotripsina sunt endopeptidaze, ele actionand in interiorul moleculelor proteice pe care le scindeaza pana la peptide. Carboxipeptidaza este o exopeptidaza care desprinde aminoacidul de la extremitatea ce se termina cu COOH, deci in urma acestei actiuni rezulta niste aminoacizi. Pentru a impiedica digestia pancreatica, celulele care secreta tripsina secreta si un inhibitor al tripsinei. In leziuni pancreatice sau obstructii de ducte, acumularea de enzime proteolitice poate depasi actiunea inhibitorului si intreg pancreasul poate fi digerat in cateva ore (pancreatita acuta). Degradarea glucidelor se face sub actiunea amilazei care se secreta sub forma activa. Este mai puternica decat amilaza salivara, poate actiona asupra amidonului crud pe care il degradeaza tot pana la maltoza si dextrine maltotrioza. Pentru lipide exista: - o lipaza secretata sub forma activa, ce degradeaza trigliceridele din grasimile emulsionate de sarurile biliare pana la acizi grasi, glicerol si monogliceride (nu scindeaza ac. gras de la C2 ); - o colesterol- esteraza, ce hidrolizeaza esterii colesterolului; - o fosfolipaza, ce desprinde acizii grasi din fosfolipide. Secretia bicarbonatului (HCO3-) are loc la nivelul ductelor, in secretii mari bicarbonatul poate creste la 145 mEg/L avand rolul de neutralizare a HCl. Mecanismul secretiei In celulele din ducte CO2 + H2O sub actiunea anhidrazei carbonice formeaza H2CO3 (acid carbonic) care disociaza in bicarbonat ( HCO3- ) si ioni de hidrogen ( H+), HCO3- e transportat activ in lumenul ductului. Ionii de hidrogen se schimba cu Na+ din plasma sanguina prin proces activ. Na+ trece in lumenul tubar prin proces activ, sau difuzeaza. Transportul bicarbonatului si ionilor de Na creeaza un gradient osmotic fata de interiorul celui ce determina osmoza apoi secretia din ducte asigura volumul secretiei pancreatice. Reglarea secretiei pancreatice se face prin:
4

- acetilcholina din terminatiile vagale sau neuronii din plexuri; - gastrina din antrul piloric; - CCK (colecistokinina); - Secretina, ambele (CCK si secretina) secretate de mucoasa duodenala si a jejunului superior. Primele 3 stimuleaza secretia acinara, bogata in enzime dar in volum mic. Secretina stimuleaza secretia ductala determinand volumul secretiei. Cei patru factori se potenteaza reciproc. Fazele secretiei pancreatice , ca si a celei gastrice sunt: 1. Faza cefalica; 2. Faza gastrica; 3. Faza intestinala. In faza cefalica actioneaza aceiasi stimuli ca pentru secretia gastrica, calea eferenta e reprezentata de vag care stimuleaza secretia de enzime, dar volumul de secretie este mic. In faza gastrica continua stimularea prin vag dar intervine si gastrina. Faza intestinala incepe odata cu patrunderea chimului in duoden, este faza cea mai importanta, in care se secreta: a) CCK; b) secretina. Colecistokinina (CCK) se secreta sub actiunea alimentelor, mai ales de natura lipidica. Este un peptid din 33 aminoacizi secreata de celulele I din mucoasa intestinului superior. Stimuleaza secretia de enzime. Secretina este un peptid din 27 aminoacizi secretat de celulele S din mucoasa intestinului superior sub actiunea chimului (sub pH 4,5 mai ales pH 3). Stimuleaza secretia ductala bogata in bicarbonat si cu volum mare. Secretina prezinta importanta deoarece bicarbonatul neutralizeaza acidul clorhidric (HCl) din chimul gastric ajuns in duoden si astfel impiedica aparitia ulcerului duodenal. De asemenea ceeaza un pH potrivit actiunii enzimelor pancreatice (pH=8). Secretia biliara Bila este secretia externa a ficatului, intr-un volum de 600-1200 ml/24 ore. Unitatea structurala si functionala a ficatului este lobulul hepatic, de forma piramidala (50.000-100.000).

Are in centru vena centrolobulara de la care sunt dispuse radiar hepatocitele. Intre hepatocite se gasesc capilarele sinusoide in care se varsa atat sangele din artera hepatica cat si cel din vena porta, iar capilarele se deschid in vena centrolobulara . Intre doua siruri ale hepatocitelor se gasesc canalicule biliare, intralobulare, care nu au pereti proprii si in care hepatocitele elaboreaza componentii bilei. Canaliculele biliare intralobulare se continua cu cele extralobulare care capata pereti proprii si care prin unire formeaza cele doua canale hepatice: drept si stang, iar acestea unindu-se in dreptul hilului formeaza canalul hepatic. Canalul hepatic se continua cu canalul coledoc ce se deschide in ampula lui Vater. O derivatie a canalului coledoc este canalul cistic care se deschide in vezica biliara. Secretia biliara se face in doua etape si este continua:
1. Secretia de hepatocite a componentilor bilei:

- sarurui biliare; - pigmenti biliari; - colesterol; - lecitina. 2. Secretia de HCO3 Na (bicarbonat de Na) si apa la nivelul ductelor, secretie stimulata de secretina avand rolul de a neutraliza HCl din duoden. Secretia biliara are doua roluri: a) in digestia si transportul grasimilor prin sarurile biliare; b) in excretia unor produsi de catabolism nehidrosolubili ca : bilirubina si colesterolul. Depozitarea in vezicula biliara In vezica biliara cu un volum de 20-60 ml se depoziteaza secretia a 12 ore cca 450 ml., deoarece apa si sarurile sunt absorbite continuu ca urmare in special a absorbtiei active a Na+ , iar restul bilei se concentreaza de 5-20 de ori. In compozitia bilei (difera bila hepatica de cea biliara) se gasesc: - sarurui biliare; - bilirubina; - colesterol; - lecitina;.
6

Sarurile biliare sunt formate din colesterol. Acesta este transformat in acizi biliari primari : colic si chenodezocicolic care se combina cu glicocolul si taurina ( acid glicocolic, taurocolic, etc) si se gasesc sub forma de saruri biliare cu Na+ - (glicocolatul de Na, taurocolatul de Na, etc). Cantitatea de acizi biliari secretata in 24 de ore este de 0,5gr. Sarurile biliare sunt singurul component al bilei cu rol in digestie: - ele emulsioneaza lipidele deoarece scad tensiunea superficiala a particulelor de grasime care prin agitare se sparg oferind o suprafata mare de contact lipazelor; - favorizeaza transportul componentilor nehidrosolubili ai lipidelor spre mucoasa intestinala, deoarece formeaza cu acestia complexe hidrosolubile numite micelii (grupuri de acizi biliari dispusi cu partea nehidrosolubila spre centru si cu extremitatile incarcate electric spre periferie; in partea centrala se dizolva lipidele). In lipsa sarurilor biliare se pierd prin scaun cca 40% din lipide. Circulatia sarurilor biliare In ileonul distal se absorb 94% din sarurile biliare, restul se elimina. Cele absorbite pe calea venei porte ajung la ficat, unde, la prima trecere sunt resecretate de hepatocite in bila. Acest circuit se numeste hepatoentero-hepatic, recirculatia are loc de cca 18 ori pana la eliminare, iar cantitatea eliminata prin scaun este inlocuita prin formarea la nivelul hepatocitului. In circuitul hepato-entero-hepatic exista cca 2,5 gr. saruri biliare. Formarea sarurilor biliare e stimulata de ingerarea de saruri biliare. Colesterolul se elimina cca 1-2 gr/24 ore. Este nehidrosolubil. Sarurile biliare si lecitina formeaza cu el micelii hidrosolubile. In conditii patologice poate precipita formand calculi biliari. Aceasta se intampla : - daca absorbtia apei din bila este prea intensa; - daca lecitina si sarurile biliare scad in bila; - daca secretia colesterolului e prea mare; - in caz de inflamare a epiteliului vezicii biliare, care modifica absorbtia apei. Calciul, care se concentreaza in vezicula biliara poate precipita formand calculi opaci la raze X. Golirea vezicii biliare

Are loc in timpul digestiei, mai ales la patrunderea lipidelor in duoden, prin contractia peretilor vezicali si relaxarea sfincterului Oddi. Cel mai puternic stimul pentru golirea vezicii biliare este hormonul CCK (colecistokinina), eliberat de prezenta lipidelor in duoden. Alt stimul mai slab este acetilcholina, elibrata de fibrele colinergice din vag si plexul enteric. Relaxarea sfincterului Oddi are loc: - sub actiunea CCK; - e determinata de unda de relaxare ce precede peristaltismul coledocului; - relaxarea determinata de trecerea undei peristaltice peste duoden efectul relaxant cel mai puternic, de aceea bila patrunde in duoden pe fractiuni, odata cu trecerea undei peristaltice duodenale. Cand cantitatea de grasimi in duoden e suficienta, vezica biliara se goleste intr-o ora. Substantele care stimuleaza secretia biliara se numesc colagoge saruri biliare. Substantele care stimuleaza golirea vezicii biliare se numesc coleretice rol important ii revine CCK.