Comisia Europeana: organizare si mod de lucru - A fost conceputa atat ca secretariat, cat si ca proto-executiv in sistemul institutional al UE - Prima sa versiune

a fost CECO - Isi exercita responsabilitatile in mod colectiv - Comisarii (cate unul din fiecare stat membru) constituie un colegiu - Deciziile si propunerile lor catre Consiliu si PE trebuie convenite de intregul colegiu, daca este necesar, prin vot cu majorit. simpla, in cursul reuniunilor sale saptamanale - Comisia este condusa de un presedinte ales in temeiul Trat. de la Nisa prin vot cu majorit. calificata in Consiliul European si supus aprobarii PE - Alti 5 comisari au calitatea de vicepresedinte - Comisari sunt numiti de st. membre, avizati de Consiliu si sunt supusi unui vot de aprobare al PE. Sunt alesi politicienii de frunte sau inalti functionari ai st. membre; ei depun un juramant de independenta pt. un mandat de 5 ani care coincide cu cel al PE - Colegiul Comisarilor raspunde in fata PE, care are puterea de a cenzura Colegiul prin vot cu majoritate de 2/3 - Comisia ca instit. este org. in DG (directii generale), denumite dupa principalele domenii de activitate ale politicilor - Angajatii directiilor generale sunt functionari publici europeni, fiind recrutati in cea mai mare parte prin concurs din st. membre si suplimentati de experti nationali detasati si de personal temporar - Din 2004, accentul s-a pus pe recrutarea din noile state membre - Pe masura ce au fost alocate noi competente Uniunii, au fost adaugate noi directii generale - Comisarii au birouri personale sau cabinete - O anumita DG este lider intr-un anumit domeniu de politica - Uneori apar politici contradictorii intre comisari si DG-urile acestora - Serviciile specializate ofera consiliere specifica, cele mai importante fiind Serv. Juridic, Serv. Lingvistic si Serv. Statistic Neofunctionalismul - Propunea un proces de difuzare functional, in care decizia initiala a guvernelor de a plasa un anumit sector, precum carbunele si otelul, sub autoritatea unor institutii centrale creeaza presiuni pt. extinderea autorit. institutiilor in domenii de politici invecinate, precum ratele cursurilor de schimb ale monedelor, impozitarea si salarizarea - Ca rezultat al difuzarii sociale si politice, anticipau neofunctionalistii, integrarea sectoriala va deveni autosustinuta, ducand la crearea unei noi entitati politice cu centrul la Bruxelles - Cea mai importanta contributie a neofunctionalistilor la studiul elaborarii politicilor UE a fost conceptualizarea unei metode comunitare de elaborare a pol. Aceasta se baza in mare parte pe observarea catorva sectoare specifice in perioada de formare a Comunitatii si prezenta o imag. distincta a elaborarii politicilor CE ca un proces condus de o Comisie intreprinzatoare si caracterizat de o deliberare supranationala intre reprezentantii st. membre din Consiliu. In aceasta persp., met. com. nu era doar un ansamblu juridic de instit. de elaborare a pol., ci si un cod procedural conditionand asteptarile si

comportamentul Comisiei si al guv. membre in calitate de participanti la proces.

Comisia Europeana: rol si atributii - Competentele Comisiei variaza mult in fct. de domeniile politicii: + in dom. concurentei, Comisia aplica multe dintre norme in mod direct + in numeroase domenii elaboreaza proiectele legislative care apoi trebuie aprobate de Consiliu si de PE + defineste, prin consultare cu statele membre, modul de functionare a programelor de cheltuieli + monitorizeaza punerea in aplicare la nivel national a normelor si programelor UE + in general, in rel. economice externe neg. in numele UE cu state terte sau in cadrul neg. multilaterale + in anumite domenii, una din functiile sale cheie este dezvoltarea unei expertize la nivelul UE, in baza careia pot fi comparate si coordonate politicile nationale + in alte domenii, Comisia este un observator mai pasiv al cooperarii dintre st. membre - In dom. clasice de cooperare comunitara, Comisia are o putere de intiativa pe care o pazeste cu strictete, aceasta dandu-i posibilitatea sa stabileasca agenda; din cauza aceasta, Comisia este o tinta pentru oricine vrea sa influenteze continutul politicilor - In multe domenii de politica, Comisia are un rol mai putin antreprenorial, deoarece fie nu poate exploata oportunitatile care ii sunt disponibile, fie natura regimului de politica ii ofera Comisiei mai putine posibilitati de a juca un rol central - Printre resursele Comisiei se numara: + capacitatea de a-si crea o anumita expertiza + potentialul de a dezvolta retele si coalitii de politici + posibilitatea dobandirii unor clienti recunoscuti + posibilitatea de a ajuta statele membre sa-si rezolve propriile dificultati de politica - Comisia este o institutie destul de mica (23.000 angajati in 2008 + 11.000 cu contract temporar), un numar nu foarte mare pt. a elabora sau aplica politici la nivelul a 27 de state diferite. De aceea, multe depind de modul in care Comisia colaboreaza cu institutiile nationale - Comisia se afla intr-o competitie continua pentru influenta cu celelalte institutii ale UE si cu statele membre. Consiliul European - A luat nastere din reuniunile ocazionale ale sefilor de stat sau de guvern (respectiv prim-ministri) - Doua reuniuni importante (Haga 1969 si Paris 1972) au stabilit agenda si au creat pachetele de masuri pentru mai multi ani succesivi - Reformele succesive ale tratatelor au conferit Cons. European un cadru mai formal, desi acesta funct. intr-o anumita masura in afara structurii institutionale principale

CE are un presedinte permanent, o persoana aleasa pentru un mandat de 2 ani jumate, care poate fi reinnoit - Presedintele in exercitiu se ocupa cu pregatirea reuniunilor si redactarea concluziilor, iar agenda sa este mult influentata de presedintele guvernului care detine presedentia - Unele intalniri se tin la Bruxelles (din 2004) - Delegatiile nationale prezente in sala de reuniune sunt limitate la presedinte sau prim-ministru si la ministrii de externe (+ uneori, ministrii de finante) - A fost conceput initial ca un loc de discutii neoficiale; in timp, i s-a lasat sarcina de a rezolva controversele periodice majore cu privire la veniturile si cheltuielile UE - La sf. anilor 80, CE a devenit tot mai prezent pe scena luarii marilor decizii la nivel UE; chestiuni importante si mai strategice legate de noile sarcini fundamentale ale UE si cele care ii definesc identitatea ca domeniu de actiune colectiva - In ansamblu, CE a ajuns sa exercite din ce in ce mai mult o conducere politica explicita in procesul UE, in ciuda bazelor sale organizationale slabe - Se urmareste consolidarea CE, in special prin numirea unui presedinte permanent CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului) - Presupune punerea in comun a intregii productii franceze si germane de carbuni si otel si incredintarea acesteia unei autoritati comune puternice si independente - Italia si Benelux adera la acest plan (pe langa Franta si Germania Federala), care se concretizeaza prin Trat. de la Paris (semnat - 1951, intrat in vigoare 1952) - Obiectivul este realizarea unei piete comune a carbunelui si otelului, care sa controleze concurenta - Ea implica: + eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative privind libera circ. a marfurilor + interzicerea masurilor discriminatorii si a subventiilor sau a ajutoarelor acordate de state - Intentia supranationala a tratatului e revelata de structura institutionala a constructiei ei: + Inalta Autoritate = organul care beneficiaza de principalele puteri de decizie si de gestiune + Consiliul de Ministri = reprezentat de guvernele st. membre + Adunarea Comuna = e alc. din reprezentanti ai parlam. nat. si e insarcinata cu controlul democratic + Curtea de Justitie = vegheaza la respectarea normelor tratatului Esecul CEA (Comunitatea Europeana de Aparare) - Presupune infiintarea unei armate europene, integrata la nivelul corpurilor de armata, fiind pusa sub autoritatea unui ministru european al Apararii numit de guv. nat., asistat de un Consiliu de Ministri si responsabil in fata unei Adunari Europene. - Pentru a facilita ratificarile Trat. CEA, care se anuntau a fi dificile, cei 6 min. ai Af. Ext. decid la 10 sept. 1952 sa integreze apararea comuna intr-o Comunitate Politica. Ea ar fi urmat sa preia atriburiile CECO si CEA pentru a crea o singura entitate in doi ani, ce avea sa coordoneze politicile externe ale st. membre si

sa creeze o piata economica comuna de ansamblu. Cei 6 nu au reusit sa ajunga la un acord cu privire la aceasta Comunitate Politica. - In 1954 sunt propuse anumite modificari care sa atenueze caracterul supranat. al CEA, dar 4 dintre state ratificarsera deja tratatul in versiunea sa redactata de juristii francezi si diplomati - Consecintele respingerii CEA: + pe termen scurt: reinarmarea Germ. 2 luni mai tarziu, fiind creata Uniunea Europei OCC (UEO) + pe termen lung: disociere intre integrarea politica si integrarea economica Interguvernamentalismul liberal - 60-80 = era apatiei atat in ceea ce priveste procesul, cat si cercetarile asupra UE - Model in 3 etape: + o teorie liberala asupra formarii preferintelor nationale + etapa interguvernamentala a negocierii + alegerea rationala aplicata alegerii institutionale (st. membre adopta anumite institutii ale UE precum delegarea autoritatii catre actori supranat. pt. a spori credibilitatea angajamentelor lor reciproce) Noile institutionalisme - La nivelul UE, modelele pur interguv. de luare a deciziilor au subestimat importanta cauzala a normelor formale ale UE in modelarea rezolvarii procesului de elaborare a politicilor - Institutionalistii istorici se concentreaza asupra efectelor produse in timp de catre institutii si in special asupra modalitatilor prin care un set de instit. odata infiintat, poate influenta sau constringe comportamentul actorilor care l-au infiintat. (Pierson) - Atat pt. institutionalismul alegerii nationale, cat si pt. cei istorici, instit. UE conteaza, modeland in mod previzibil atat procesul politicilor cat si rezultatul acestora, modeland pe termen lung procesul de integrare europeana Constructivismul - E bazat pe o ontologie sociala (teoria existentei). Abordarea constructivista insista asupra caracterului constitutiv al structurilor sociale si al agentilor - Mediul social in care ne gasim constituie ceea ce suntem, identitatea noastra ca fiinte sociale - Institutiile influenteaza identitatile, preferintele si comportamentul individual si al statelor membre in mod profund - Actorii care se confrunta cu o anumita situatie se intreaba ce tip de comportament e adecvat in acea situatie - Logica a adecvarii Tratatul de la Maastricht - Semnat in 92, ratificat in 93; prin acest tratat e creata UE, constituita fiind din 3 piloni: 1.PILONUL COMUNITAR - (CECO, CE, CEEA) - Competentele Comunitatii Europene sunt extinse in domeniul mediului, cercetarii si politicii de coeziune

Tratatul instituie o cetatenie europeana recunoscuta oricarui resortisant al unui stat membru (OMBUDSMAN-ul) - La nivel institutional, Parlamentul e consultat cu privire la numirea Presedintelui Comisiei - Domeniul avizului si al procedurii de cooperare sunt extinse + o noua procedura legislativa: CODECIZIA - Trat. prevede realizarea unei Uniuni Ec. Monetare in 3 etape: + st. asigura libera circulatie a capitalurilor + st. creeaza Institutul Monetar European (1994), care e inlocuit mai apoi in a 3-a etapa de + Banca Centrala Europeana (1998) insarcinata cu gestionarea politicilor monetare a st. care adopta moneda unica 2.POLITICA EXTERNA SI SECURITATE COMUNA (PESC) 3.JUSTITIE SI AFACERI INTERNE Actorii implicati in procesul politicilor - Actori: politicienii (principalii decidenti); birocratii (consiliaza, iau decizii privind politicile, pun in aplicare); grupurile de interese (promoveaza politici, influenteaza deciziile politicienilor/birocratilor si deseori pun in aplicare politici) - Dezbateri despre modul in care politicienii act. sau ar trebui sa actioneze; prinsi intre presiunile societale si propriile preferinte; birocratii ca avand interese specifice teleologice sau reflexive - Grupurile de interese sunt asociatii de persoane fizice sau alte organizatii fara scop lucrativ, neguvernamentale, care conjuga interese si le introduce in procesul politicilor - Acesti actori joaca, in procesul UE, roluri care sunt usor difer. de cele pe care le joaca la niv. nat.

Tratatul de la Lisabona - Sporeste rolul Parlamentului European si pe cel al Parlam. nat. - Are in vedere: + o Europa mai eficienta extinderea procedurii votului majoritar calificat in aproape toate domeniile + o Europa mai democratica si mai transparenta PE devine co-legislator in cvasitotalitatea domeniilor de competenta ale UE; PE alege in mod direct Presed. Comisiei Eur. Pe baza propunerii Cons. European; TL aduce noutati privind controlul respectarii principiului subsidiaritatii (Parlam. nat. verifica toate proiectele de acte legislative si non-legislative cu privire la resp. princ. subsid. E suficienta opozitia unui singur parlam. nat. pt. ca propunerea de act legislativ sa fie supusa in continuare procedurii de vot prin unanimitate; cetatenii st. membre beneficiaza de dr. direct de initiativa legislativa comunitara (1 mil. pers. => Comisia Eur. initiaza un proiect legislativ) - Carta drepturilor fundamentale e introdusa in dreptul primar European Tratatul de la Nisa (2003-2005)

- Stabileste intrarea in vigoare a mai multor dispozitii institutionale: + limitarea nr. de comisari fiecare stat propune cate unul + noua pondere a voturilor in cadrul Consiliului - A fost devansat sfarsitul mandatului lui Romano Prodi la 2004 pt. ca noua Comisie sa fie constituita ulterior in conformitate cu dispozitiile Trat. de la Nisa Tratatul de la Amsterdam (1997-1999) - Restantele de la Amsterdam = reforme institutionale pt. a face fata urmatoarelor valuri de extindere incomplete/insuficiente - PRIMUL PILON: + integreaza capitolul social + un capitol privind ocuparea fortei de munca + comunitanzeaza pol. care vizeaza libera circulatie a persoanelor + cvasi-generalizarea unei codecizii simplificate nr. parlam. este redus la 700 - AL 2-LEA PILON: + unanimitatea ramane regula + domn/doamna PESC care sa il asiste pe Pres. Consiliului - AL 3-LEA PILON: + un nou tip de act mai operational: - decizia-cadru + o mai mare apreciere intre Comisie si PE - I si III pilon cooperare consolidata - Moneda unica 1996 Pact de Stabilitate si Crestere care odata adoptat presupune/prevede aplicarea de catre st. membre in zona euro a unui progr. de stabilitate; aplicarea unor sanctiuni financiare; 3 tari nu doresc sa participe: M.B., Danemarca, Suedia; 1998 e confirmata crearea unei zone euro de catre 11 st.; 2002 euro a fost folosit deja