Celuloza, Chitina, Chitosanul

Celuloza este o polizaharida, macromoleculara, care face parte din clasa glucidelor. Celuloza impreuna
cu un compus macromolecular aromatic ( lignina ), precum si alte substante, intra in alcatuirea peretilor celulelor vegetale care asigura plantei elasticitatea si rezistenta mecanica. Formula bruta a celulozei este identica cu cea a amidonului (C6H10O5)n, unde n are valori cuprinse intre 700-800 si 2500-3000.

Nu putem stabili cu exactitate o data anume pentru descoperirea ei, deoarece a aparut pe Terra odata cu plantele si copacii, deci inainte de nasterea omului. In present celuloza este foarte raspandita in natura si este intens analizata de oamenii de stiinta, aducandu-se schimbari importante in procesul de prelucrare, utilizare si mai ales in genetica plantelor ( interesul cel mai mare fiind din partea fermierilor care cultiva bumbac, deoarece mutatiile genetice le-ar putea mari productia si implicit profitul ). Procentul, celuloza din plante variaza in limite destul de largi: 7-10% in unele leguminoase; 40-50% in paiele de cereale sau stuf; 40-60% in masa lemnoasa a diferitelor specii de arbori 85-99% in plantele textile

Celuloza cea mai pura o gasim in bumbac. Aceasta contine circa 85-95% celuloza cu o puritate in jur de 90%.

Separarea se face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici, apoi celuloza rezultata este supusa albirii, iar apoi va servi la fabricarea hartiei. Din punct de vedere chimic are o structura filiforma care determina o orientare in paralel a macromoleculelor, deci prin urmare intre lanturile moleculare apar numeroase legaturi de hidrogen care explica insolubilitatea in apa a celulozei. Datorita unei biocompatibilitati foarte bune si unei toxicitati destul de scazuta, celuloza a fost de-a lungul timpului in numeroase aplicatii biomedicale. Una dintre aplicatii fiind membrana utilizata ca element constitutive a rinichiului artificial si bioartificial ( membrane de dializa ), buretele de celuloza din plante, care a fost supus unor cercetari clinice deoarece s-ar parea ca ar ajuta la vindecarea ranilor, intrucat stimuleaza regenerarea tesuturilor lezate. Desi este identic din punct de vedere chimic cu celuloza din plante, celuloza bacteriana ( sintetizata de acetobacter xylinum ) e caracterizata printr-o nanostructura fibrilara unica ce determina propietati fizice si mecanice extraordinare, caracteristici destul de promitatoare pentru medicina moderna si cercetarea biomedicala. Celuloza bacteriana are o serie de avantaje fata de cea din plante: biocompatibilitate marita toxicitate mult mai mica nu contine hemiceluloza, lignina ( puritate mare ) se pot utiliza diferite substraturi prezinta o cristalinitate mare ( 60-80% ) fibre mult mai lungi si mai fine, structura nanoporoasa capacitate de absorbtie a apei mai mare elasticitate mai mare rezistenta la umezeala mult mai buna

Problema e ca celuloza bacteriana nu se poate sintetiza la o scara la fel de mare ca cea din plante, deoarece necesita timp pentru cultura si dezvoltare si resurse umane, ceea ce duce prin urmare la un pret de productie destul de ridicat. Desi pretul de productie este destul de mare, nanostructura si propietatile sale unice, fac ca celuza microbiana sa fie un candidat ideal pentru numeroase aplicatii medicale. O membrana de celuloza microbiana se foloseste cu success ca grefa cicatrizanta de piele in cazul leziunilor precum ulceratii sau arsuri, se mai foloseste pentru obtinerea de vase sangvine artificiale, proteze de sold, dar si de valve cardiace artificiale sau ligamente. Datorita retelei arhitecturale foarte fine, gradului de hidrofilie si posibilitatii mai mari de modelare, pe langa aplicatiile amintite mai sus mai este utilizata si pentru obtinerea de fire de sutura sau saci de unica folosinta pentru sange. In plus datorita nanostructurii unice s-ar putea folosi si in medicina regenerative si in ingineria tisulara pentru regenerarea ghidata a tesuturilor. In concluzie, daca aceasta celuloza bacteriana s-ar produce in masa cu success, ar deveni un eventual biomaterial vital utilizat in crearea unor mari varietati de dispozitive medicale si produse de larg consum.

Chitina este un alt biopolimer ca abundenta, dupa celuloza (C8H13NO5)n. Este o resursa inepuizabila deoarece este produsa de organismele vii in cantitati foarte mari.
Henri Bracon ( Braconnot ), directorul gradinii botanice din Nancy, a descoperit in ciuperci o substanta insolubila in acidul sulfuric, careia ulterior i-a pus numele de fungin. Pentru prima oara, chitina a fost izolata in carapacea tarantulei ( termenul de chitina a fost propus de omul de stiinta A. Odio in 1823 ). Cuvantul provine din limba greaca care semnifica tunica. Chitina o putem gasi in : - exoscheletul crustaceelor ( crabi, creveti, calmari, homari ) insecte ( gandaci, libelule, lacuste ) peretii celulari ai fungilor cochiliile molustelor

Chitina are un rol important in determinarea proceselor de biomineralizare si in suportul mecanic. De exemplu, carapacea unui crab contine 25% chitina si 75% carbonat de calciu. Din punct de vedere chimic este o polizaharida biodegradabila, alba, poroasa, cu masa moleculara mare care are o rezistenta foarte mare la rupere. In forma pura ea este translucida, pliabila, rezistenta si dura, are o textura de piele. Combinandu-se cu carbonatul de calciu devine mult mai rezistenta. Studii recent efectuate arata ca chitina poate juca un rol important in introducerea de alergii la oameni. Soarecii tratati cu chitina dezvolta un raspuns alergen, caracterizata prin cresterea proteinei interleukin-4 ( o proteina de semnalizare ) in celulele sistemului imunitar. Chitina induce si la plante o

crestere a efectivitatii mecanismelor de aparare, totusi mai este mentionata si ca ingrasamant care imbunatateste productia. Se mai foloseste si : in filtrarea apelor uzate in industria alimentara ( la fabricarea sucurilor, aditiv care da consistenta mancarurilor sau produselor farmaceutice ) ca liant pentru vopsele, materiale textile sau adezivi

Cea mai veche mostra de chitina dateaza din Oligocen, cu 25 de milioane de ani in urma. Se estimeaza ca s-ar putea produce anual 75 000 de tone de chitina din captura de moluste.

Chitosanul este un derivat din chitina si se mai foloseste ca element de biocontrol in agricultura
si hortocultura. Propietati: biodegradabil nealergic nontoxic cicatrizant antibacterian analgesic antitumoral hemostatic agent hidratant ( absoarbe apa, evita deshidratarea)

Ajuta in sinteza pielii artificiale, la fabricarea de pansamente pentru arsuri si pe langa efectul antimicrobian si analgesic are si capacitatea de a accelera vindecarea. Fiind in general bine suportat de catre tesuturile biologice mai este utilizat si in cosmetica. Se utilizeaza si in chirurgie ca fir chirurgical deoarece este foarte rezistent, flexibil si mai ales datorita faptului ca este biodegradabil ( pe masura ce se

vindeca rana este absorbit de organism ). Se poate utiliza pana si in ortopedie in dispozitivele implantabile ortopedice si craniofaciale ca strat bioactive pentru grabirea osteointegrarea deoarece favorizeaza refacerea masei osoase ( fiindca este compus din lanturi de glucozamina ) stimuland asimilarea calciului si a altor minerale. Este folosit ca adjuvant in terapiile antitumorale prin mentinerea pH-ului fluidelor organismului in jurul valorii de 7.35. Mai poate fi folosit si pe parcursul dietelor. Chitosanul favorizand reducerea greutatii corporale intr-un regim hipocaloric ( chitosanul ingerat sufera o digestie minima, deci nu prea are valoare calorica ); componenta insolubila induce starea de satietate fiind eliminata in mare parte sub forma de reziduu incarcat cu toxine; partea solubila precipita in stomac si in intestinal subtire sub forma de gel care leaga acizii biliari si lipidele cu polaritate negativa, impiedicandu-le astfel sa reintre in circuitul sangvin. Fiind un agent hidratant particular ( deoarece evita deshidratarea si aprovizioneaza cu apa )fiind tolerat de piele, constituie un produs cosmetic excelent ( creme de maini, produse de ingrijire a parului ).

Marcu Razvan, Bioinginerie Medicala, an III, grupa 1 Bibliografie www.wikipedia.ro