Sunteți pe pagina 1din 2

O super metoda de rezolvare a oricarei probleme

Gandirea este limitata de prejudecati


Cred ca tuturor li s-a intamplat sa se confrunte cu urmatoarea problema de perspicacitate: unirea celor
noua puncte cu patru linii drepte consecutive:
***
***
***
Vechiul si onorabilul raspuns (vezi la sfirsit) ar demonstra, dupa cum spun psihologii, capacitatea de a iesi
din schemele clasice de gandire si de a elabora solutii creative.
Personal, o consider mai degraba o solutie mioapa: va garantez ca, doar cu putina imaginatie este posibil
sa uniti punctele cu numai TREI drepte si, daca sunteti intr-adevar creativi, cu UNA (fortati-va putin,
inainte de a consulta raspunsul).
Cu toate ca este vorba de un simplu exemplu, acesta ne demonstreaza cum, de cele mai multe ori, cand
ne confruntam cu o problema sau cu o decizie (ceea ce inseamna cam acelasi lucru) ne miscam intre
limite care nu au nimic de a face cu problema in sine, ci sunt rezultatul unor prejudecati sau credinte
neverificate.
Daca transferam aceasta atitudine autolimitativa in lumea reala, este foarte usor de inteles de ce deseori
nu reusim sa ajungem la o solutie avantajoasa. De obicei, chiar specialistii intr-un anumit domeniu sunt
aceia care au astfel de dificultati, intrucat cunostintele lor "sigure" despre ceea ce este posibil si ceea ce
nu este, reunite cu lipsa unei viziuni globale asupra situatiei, ii impiedica sa nascoceasca solutii creative.
Instrumentele clasice al cunoasterii sunt cele mai adesea, surse suplimentare de confuzie
Nu vreau sa diminuez deloc importanta pregatirii scolare; ceea ce vreau sa spun este ca lumea este atat
de complexa si permanent in miscare incat metodele clasice de rezolvare a problemelor se dovedesc
absolut insuficiente.
Mai mult, cel care vrea sa se descurce in lumea afacerilor, ar trebui sa "manevreze" o cantitate imensa de
materie: drept, economie, marketing, informatica, publicitate etc., in afara de cunostintele specifice pietei
pe care opereaza.
Luand cunostinta de faptul ca nu se poate cunoaste chiar totul si ca este mult mai important sa stii de
unde sa obtii o anumita informatie atunci cand ai nevoie, in loc sa-ti umpli memoria cu notiuni inutile, cred
ca in ziua de astazi ar trebui, pe langa o pregatire specifica, sa te dotezi cu instrumente mentale de baza
care sa-ti permita sa faci fata majoritatii situatiilor (oricat de mult veti putea sa va pregatiti, veti gasi
intotdeauna o ocazie in care veti fi constransi sa rezolvati o problema absolut noua si fara a putea
beneficia de experienta altcuiva).
Cel care doreste sa se documenteze asupra metodelor clasice nu are altceva de facut decat sa intre intr-
o librarie, unde poate gasi o cantitate insemnata de teste care se refera la Cercetarea operativa,
Programarea liniara, Arborele decizional etc.
Personal, intotdeauna le-am considerat aproape inutile, in sensul ca sau vi le insusiti cu seriozitate si
atunci deveniti chiar voi "specialistii", sau nu reprezinta altceva decat o sursa ulterioara de confuzie.
Pe de alta parte, metodele cantitative ajuta la optimizarea solutiilor deja gasite si nu lasa aproape
niciodata loc pentru idei geniale.
O metoda noua, in care gandirea este inlocuita de ... module de gandire
Va propun de aceea, o metoda de "Problem solving", al carei inventator, desigur, nu sunt eu (imi amintesc
ca am citit descrierea acestei metode intr-un test de psihologie de pe la inceputul secolului), dar pe care
am aplicat-o de nenumarate ori cu rezultate pozitive.
Utilizand aceasta metoda in activitatea mea de consultant, am rezolvat probleme de drept pentru avocati,
probleme de informatica pentru ingineri, probleme legate de activitatea firmelor pentru manageri de varf
etc., fara a avea nici cea mai mica pregatire scolara in domeniu, primind aprecieri pe care le-am
considerat intotdeauna fundamental nemeritate, atata vreme cat nu s-au datorat "genialitatii" mele, ci
simplei utilizari a unor module de gandire eficiente.
Totodata, este extraordinar cum si persoane de obicei inteligente gresesc in abordarea unei probleme,
incercand sa o rezolve doar gandind.
In acest moment cred ca nici unul dintre voi nu se va apuca sa inmulteasca mental 72.398 x 95.876 atat
timp cat acest lucru se poate face foarte usor cu hartia si creionul.
In acelasi mod, nici sa nu va ganditi sa rezolvati o problema complexa incercand sa retineti toate
aspectele; primul pas il reprezinta chiar asternerea datelor pe hartie. Dar, chiar scriind si listand faptele si
variabilele jocului, ne gasim deseori retinuti intre aceleasi limite ale gandirii liniare, impiedicand creierul
sa-si utilizeze resursele intuitive.
Ceea ce vreau sa va descriu este metoda cea mai eficace pe care am gasit-o, si este singura care
permite intr-adevar propriului potential creativ si intelectual sa se exprime liber.
Cum am devenit expert in marketing
Imi amintesc ca odata a venit la mine presedintele unei companii, descriindu-mi o problema complexa de
achizitii incrucisate internationale, care tinea in sah de luni intregi echipa de experti a firmei.
Fiecare solutie propusa se lovea de ceva si toata operatiunea se afla intr-un punc mort. In cele doua ore
de discutie am incercat sa-mi fac o idee cat mai clara posibil despre fapte si variabile, luind cat mai multe
notite.
Cand i-am dat solutia a doua zi, mai mai sa lesine (nici acum nu stiu daca a fost ca urmare a rapiditatii cu
care i-am dat solutia sau din cauza onorariului!).
Oricum, ce facusem? Dupa sedinta, am transcris toate aspectele problemei in discutie pe o serie de fise
de dimensiunile unor carti de vizita, cate o idee sau un fapt pe fiecare fisa in parte.
Pe masura ce scriam, incercam sa fixez un raport logic intre diversele fise si curand incepusem sa le
asez pe podeaua biroului meu.
Dupa ce am scris aproximativ 200 de fise si dupa ce le-am asezat in cea mai logica ordine posibila, am
inceput sa fac experimente, miscandu-le astfel incat sa fac asociatii noi si scriind alte fise cand apareau
alte relatii interesante.
Dupa putin timp, deja am inceput sa vad situatia dintr-un punct de vedere complet nou.
Cand am considerat ca am depasit aceasta faza, am trecut la o analiza mai sistematica a ceea ce
srisesem utilizand intrebarile din metamodelul lingvistic.
Aceasta mi-a permis sa descopar ca o serie intrega de limitari erau artificiale si ar fi putut fi depasite fara
prea multa dificultate (si am scris, deci, o serie de alte fise).
In acest moment, am trecut la analizarea mai rationala a problemei, combinand folosirea fiselor cu
metoda "ce - cum - de ce - cine - unde - cand", evident impartind fisele in 6 grupe conform acestei
clasificari si punandu-mi intrebarile corespunzatoare:
Ce se intampla? in ce mod? De ce? Cine ar avea de castigat? etc., scriind alte fise.
Dupa 3 ore de lucru, puteam sa reasez informatiile intr-un mod absolut diferit de cel initial, cu solutia
finala care devenea evidenta in fata ochilor mei.
Puteam sa spun ca am gasit-o eu? Sincer, nu.
Fisele si intrebarile bine puse au gasit-o; eu nu as fi fost in stare sa o fac nici macar dupa un an de studiu
asiduu.
Fisele au facut acest lucru pentru mine de nenumarate ori si oricine, cu un grad de inteligenta normal,
poate sa verifice singur.
Exista, natural, o explicatie la intrebarea de ce aceasta procedura este atat de eficienta, dar, din pacate ar
cere prea mult spatiu. Aceasta implica functionarea diferita a celor doua emisfere cerebrale si modul in
care informatiile sunt conbinate si reelaborate la nivel neuronal.
Multumiti-va sa-i verificati eficacitatea in cazul problemelor cu care va confruntati; veti fi surprinsi de
usurinta cu care veti nascoci solutii.
Cei 6 pasi ai super-metodei pe care v-o propun
1. Pe fisele de dimensiunea unei carti de vizita, scrieti elementele cunoscute ale problemei, un singur fapt
sau o singura idee pe fiecare fisa in parte.
2. Nu procedati in maniera logica la inceput; lasati ca ideile sa se inlantuiasca spontan, veti avea suficient
timp sa le organizati.
3. Incepeti sa organizati fisele, pregatind altele ori de cate ori apar alte elemente. Daca vi se pare ca
sunteti intr-un punct mort, adunati fisele, amestecati-le si aruncati-le la intamplare; ati putea descoperi
relatii la care nici nu v-ati gandit.
4. Utilizati intrebarile metamodelului atunci cand gasiti categoriile corespunzatoare (Cuvinte universale -
Obligatii - Verbe - Nume - Comparative: Chiar toti? Nici unul? Ce s-ar intampla daca...? Cine o spune?
Mai precis, cum? Ce? Prea mult in comparatie cu ce? etc.).
5. impartiti fisele in grupuri: ce - cum - de ce - cine - unde - cand, notand pe alte fise raspunsurile.
6. Sistematizati din nou informatiile pe baza a ceea ce ati descoperit. Daca problema inca nu s-a rezolvat,
luati-o de la capat.
Cu un minimum de practica, veti fi in stare sa aplicati aceasta metoda in domeniile cele mai diferite; nu
numai in cazul afacerilor, al relatiilor umane, marketing, cercetare stiintifica, analiza politica (daca veti
folosi metoda in acest domeniu veti fi surprinsi sa descoperiti cat de clare devin miscarile si intentiile
partilor implicate in joc!), ci chiar pentru alegerea numelui unui produs, a titlului unei carti etc. Faceti o
proba si veti fi de acord cu mine ca, de fapt, cel mai bun computer din univers este creierul uman.
Spor la lucru si... spor la rezolvari!