Competenta instantelor judecatoresti

Notiunea de competen Compeena reprezint aptitudinea recunoscut de lege unei instane judectoreti sau unui alt organ cu activitate jurisdicional de a judeca o anumit pricin. Competena instanelor judectoreti este reglementat n Cartea I, Titlul I din Codul de procedur civil i de legea nr 304/2004 privind organizarea judiciar. Clasificarea normelor de competen : a. norme de competen general (norme ce stabilesc competena instanelor judectoreti n raport cu a altor organe cu activitate jurisdicional); b. norme de competen jurisdicional (norme ce stabilesc competena instanelor judectoreti, unele fa de altele); Competena jurisdicional se clasific n : a.competena material sau de atribuiune (se are n vedere delimitarea pe vertical a atribuiilor jurisdicionale, intre instane de grad diferit); b.competena teritorial (se are n vedere delimitarea pe orizontal a atribuiilor jurisdicionale, ntre instane de acelai grad). La rndul ei, competena de atribuiune poate fi: a.funcional ( ratione oficii), care se stabilete dupa felul atribuiilor ce revin fecrei categorii de instane ( de exemplu, art 1, alin 1 Cod.pr civ); b.procesual (ratione materiae), unde atribuiile judectoreti sunt determinate dup natura, obiectul sau valoarea litigiului( de exemplu, art 2, alin 1,lit a Cod pr.civ). Competena teritorial se prezint sub urmtoarele forme: a.competena teritoriala de drept comun, semnificnd aptitudinea jurisdicional determinat de domiciliul, sediu sau locul unde prtul i desfoar activitatea profesional,dupa caz; b.competena alternativ, prezint situaia n care reclamantul are alegerea ntre dou sau mai multe instane deopotriv competente;

c.competena exclusiv sau excepional, prezint situaia n care cererea trebuie introdus la o anumit instan. In funcie de caracterul normelor care reglementeaz competena, aceasta se clasific n competen absolut (de ordine public, reglementat de norme imperative) i competena relativ (de interes privat, reglementat de norme dispozitive). Din coroborarea art 159 Cod pr.civ. cu art 19 Cod pr.civ, se deduce faptul c au caracter absolut competena general, material i competena teritorial exclusiv i caracter relative, competena teritorial de drept comun i competena teritorial alternativ. Principiile reglementrii competenei : Competena instanei e aceeasi pentru toi.Acest principiu exprim egalitatea intre ceteni,faptul c justiia se realizeaz n mod egal pentru toi, fr deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, religie, sex, orientare sexual,opinie, apartenen politic sau orice alte criterii discriminatorii. Competena instanei este legal, adic este stabilit de lege.Excepiile sunt aparente deoarece i competena convenional, prin care prile aleg instana competent, se face tot n condiiile impuse de lege. Instana nu poate delega justiia.Instanele judectorei nu-i pot delega prerogativele unui alt organ , dect dac legea o permite. Instana si exercit atribuiile de judecat numai n circumscripia sa teritorial.Instanele nu pot judeca n afara circumscripiei conferite de lege dect dac parile au convenit altfel i dac acest fapt a fost permis de lege. Competena instanei este subiectivat prin aciunea civil.Competena material i teritorial sunt stabilite prin lege pe baza unor criterii generale, ns prin introducerea cererii de chemare n judecat, instana este individualizat. Instanele judectoreti sunt nzestrate cu plenitudine de competen, n sensul c justiia se realizeaz, n regul, de ctre instanele judectoreti. Judectorul aciunii este i judectorul excepiei.Instana sesizat prin cererea de chemare n judecat este competenta s se pronune i asupra mijloacelor de aparare ale prtului chiar dac aceste mijloace privesc probleme care dac ar fi fcut obiectul unei cereri principale distincte nu ar fi aparinut competenei materiale sau teritoriale a instanei sesizate. Accesoriu urmeaza soarta principalului.Cererile accesorii i incidentale sunt de competena instanei investite cu soluionarea cererii principale.

Competena revine, n regul, instanei n circumscripia creia se afl domiciliul pratului. Conflictele de competen se realizeaz n interiorul sistemului instanelor judectoreti. Dac instanele judectoreti nu se pot pronuna prin exces de putere, atunci nici alte autoriti nu dein prerogative de a soluiona conflictele de competen dintre acestea. Justiia se nfptuiete de ctre instanele judectoreti, iar rezolvarea conflictelor de competen este o componenta intrisec a justiiei. Competena material a instanelor judectoreti (ratione materiae) 1.Competena material a Judectoriilor I. De lege lata, judectoriile judec n prima instant, toate procesele si cererile, n afara de cele date prin lege n competenta altor instante. Primul articol al Codului de procedur civil consacr principiul plenitudinii de jurisdicie a judectoriilor. Rezult c, celelalte instane au o jurisdicie de excepie , ele putnd soluiona cauze civile numai dac legea o prevede n mod expres. Judectoria este instan de drept comun n ceea ce privete judecata n prima instan.Astfel, dac legea nu prevede n mod expres competena de soluionare a unei cauze, aceasta va fi soluionat n prima instan de ctre judectorie. Dou concluzii pot fi desprinse din textul de procedur civl: a.judecatoriile dein competena de a rezolva orice procese sau cereri fr a fi necesar ca un text de lege sa le confere competen. b.restrangerea competenei materiale a judectoriilor trebuie totdeauna sa fie expres i limitativ. Totodat textul stabilete nu doar competena material a judectoriei, ci i competena sa general, deoarece exlude din atribuiile sale cererile date prin lege n competena altor instane. Competena n materie comercial: In materie comercial, judectoria este competent sa judece n prima instan litigiile comerciale al caror obiect are o valoare de pn la 100 000 inclusiv.Judectoria nu este competent sa soluioneze litigiile comerciale al caror obiect nu este evaluabil pecuniar. Competena n materie civil: Plecand de la criteriul valorii obiectului pricinii, competena de prima instan revine judectoriilor doar in situatia n care obiectul are o valoare de pana la 500 000 lei .

De lege ferenda ,potrivit articolului 89 pct 1 judectoriile judec n prima instant urmtoarele cereri al cror obiect este evaluabil sau, dup caz, neevaluabil n bani .. Judectoriile judec, n prima instan, urmtoarele cereri: a) cererile privitoare la nulitatea, anularea sau desfacerea cstoriei; b) cererile privind ncredinarea copilului minor sau ncuviinarea printelui de a avea legturi personale cu acesta, precum i cererile de napoiere a copilului minor de la persoanele care l dein fr niciun drept; c) cererile privind obligaia legal de ntreinere; d) cererile referitoare la nregistrrile n registrele de stare civil, potrivit legii; e) cererile avnd ca obiect administrarea cldirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaii aflate n proprietatea exclusiv a unor persoane diferite, precum i cele privind raporturile juridice stabilite de asociaiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dup caz; f) cererile de evacuare; g) cererile referitoare la servituile privind zidurile i anurile comune, distana construciilor i plantaiilor, dreptul de trecere, precum i la alte servitui ori ngrdiri ale dreptului de proprietate prevzute de lege, stabilite de pri ori instituite pe cale judectoreasc; h) cererile privitoare la strmutarea de hotare i cererile n grniuire; i) cererile posesorii; j) cererile privind obligaiile de a face, neevaluabile n bani; k) cererile de mpreal judiciar, indiferent de valoare; l) orice cereri evaluabile n bani n valoare de pn la 200.000 lei inclusiv. II.De lege lata, potrivit art1 pct 2 Cod procedur civil, judectoriile judec plngerile mpotriva hotrrilor autoritilor administraiei publice cu activitate jurisdicional i ale altor organe cu astfel de activitate, n cazurile prevzute de lege. In acest mod se consacr prin legea de procedur civil, pe temeiul dispoziiilor constituionalecontrolul judectoresc. Art 1, pct 2 al Codului de procedur civil consacr controlul judectoresc pe carel exercit judectoriile asupra legalitii i temeiniciei hotrrilor pronunate de alte organe

cu activitate jurisdictional. Att termenul plngere ct i cel de hotrri sunt folosii ntr-un sens generic, cel de plangere desemnnd cile de atac n genere, iar cel de hotarre orice dispoziie ce eman de la alt organ de jurisdictie dect instanele judectoreti.Acest control intervine doar daca este expres prevzut de lege.

III. Codul de procedura civila stabileste ca revine n competena judectoriei, c prima instan sa judece orice alte cereri date prin lege in competena lor. Cu titlu exemplificative menionm: Cererile n anularea actelor notariale, precum i plangerile mpotriva ncheierii prin care s-a respins cererea de ndeplinire a unui act notarial ( art 100 din legea nr 36/1995); Cererea de asigurare a dovezilor pe cale principal (art 236 Cod Procedur Civil, art 348 Proiectul Noului Cod de procedur Civil); Cererea de recuzare a judectorilor de la judectorie (art 30 alin 1 C.proc.civ, art 47 din Proiectul Noului Cod de procedura civil); Contestaia n anulare mpotriva hotrrilor pronunate de judectorie (art 319 alin 1 C.proc.civ, art 490 pct 1 Proiectul Noului Cod de procedur civil) Revizuirea mpotriva unei hotrri pronunate de judectorie ( art 323 alin 1 C.proc.civ, art 495 pct 1 Proiectul Noului Cod de procedur civil).

2.Competena material a Tribunalelor De lege lata, n materie civil, tribunalul are competen substanial de prim instan. Tribunalul este instan de drept comun n materie comercial i de contencios administrativ. Are competen dup valoare n materia civil i comercial: - toate cauzele civile al cror obiect depete 500 000 lei; - toate cauzele comerciale al cror obiect depete 100 000 lei, precum i pe acelea cu obiect neevaluabil n bani. Totodat are competen de judecat, fiind instan de drept comun n unele materii: contencios administrativ, litigii de munc, proprietate intelectual, expropriere, adopie (ncuviinare, nulitate i desfacere), repararea prejudiciilor cauzate de erori judiciare i exequatur.

I.Competena privind judecata n prima instan De lege lata, tribunalul n ceea ce privete judecata n prima instan, este instan de excepie, pentru ca judec doar litigii date expres n competena sa. Astfel, tribunalele judec n prima instan: a Procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100 000 lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani. b. Procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 500 000 lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materia succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar. c. Conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. d. Procesele i cererile n materie de contencios administrativ, in afara de cele date n competena curilor de apel. e. Procesele i cererile n materie de creaie intelectual i de proprietate industrial. f.Procesele si cererile in materie de expropriere. g. Cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiei. j.Cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale. k. Cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine, dac hotrrea strina se face pe cale principal.

II.Competena privind judecata n apel De lege lata, portrivit codului de procedura civila, art 2 pct 2, tribunalul judec, ca instan de apel, apelurile impotriva hotrrilor date n prim instan. Asadar, instana de drept comun in ceea ce priveste judecata in apel este tribunalul. Dac obiectul apelului n constituie hotarrile pronuate de judectorii n prima instan, nseamn ca nu sunt supuse apelului hotrrile date de judectorii n ultim instan( impotriva lor se deschide direct calea de atac a recursului) hotrrile pronunate n prima i ultim instan(fr drept de

apel). De asemenea, conform art 282 alin 2-3 Cod.proc.civ, ncheierile premergtoare hotrrii sunt atacabile cu apel, dar odata cu fondul, afar de cazul cnd prin ele s-a interupt sau suspendat cursul judecii. Referitor la competena tribunalului de a judeca apeluri, trebuie reinut i dispoziia nscris n art. 339 alin. 3 C.proc.civ., conform creia, apelul exercitat mpotriva ncheierii necontencioase date de preedintele judectoriei se judec de tribunal, iar apelul exercitat mpotriva ncheierii (necontencioase) date de preedintele tribunalului se judec de completul instanei respective. III.Competena privind judecata n recurs De lege lata, potrivit art2 pct 3, ca instane de recurs, tribunalele judec recursurile declarate mpotriva hotrrilor pronunate de judectorii, care nu sunt supuse apelului.Tribunalele au o competen de excepie n materia cii extraordinare de atac a recursului.(de exemplu, art 282 C.proc.civ, care n actuala reglementare precizeaz c nu sunt supuse apelului, hotrrile judectoreti date n prim instan n cererile introduse pe cale principal privind pensii de ntreinere, obligaii de plat a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, n valoare de pn la 100 000 lei inclusiv, aciunile posesorii, cele privitoare la nregistrrile n registrul de stare civil, luarea msurilor asiguratorii). 3.Competena material a Curii de apel Potrivit art 3 pct 1 C.proc civ, curile de apel judec, n prim instan cererile n materie de contencios administrativ privind actele autoritilor i instituiilor centrale. Potrivit art 3 pct 2C.proc civ, curile de apel judec, ca instane de apel, apelurile declarate mpotriva hotrrilor pronunate de tribunal n prima instan. De lege lata, curile de apel sunt instane de excepie n privina judecrii apelurilor. Conform art 3 pct 3 C.proc.civ, ca instane de recurs, curile de apel, judec recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum si in orice alte cazuri expres prevazute de lege. Curile de apel, conform art 3 pct 4 C.proc.civ i art 91 pct 4 dein o competen divers, adic judec orice alte cereri date prin lege n competena lor. .Competenta materiala a Inaltei Curi de Casaie i Justiie Potrivit art 4 C.proc.civ , ICCJ, judec: recursurile declarate mpotriva hotrrilor curilor de apel i a altor hotrri, n cazurile prevzute de lege; recursurile n interesul legii;

n orice alte materii date prin lege n competena sa.

De lege lata, ICCJ are o competen de excepie n materia recursului. Din acest punct de vedere art. 4 pct. 1 C.proc.civ. se refer la dou situaii distincte i care vizeaz: soluionarea recursurilor ndreptate mpotriva hotrrilor pronunate de curile de apel i soluionarea recursurilor n alte cauze prevzute de lege. ICCJ are ns, potrivit art. 4 pct. 2 C.proc.civ., plenitudine de jurisdicie n materia cii extraordinare de atac a recursului n interesul legii. n baza unor dispoziii procedurale, altele dect cele din Codul de procedur civil, instana suprem are competena de a soluiona i alte cereri sau ci de atac, dup cum urmeaz: cererile pentru ndreptarea propriilor hotrri; contestaiile la titlu, adic cele n legtur cu nelesul, ntinderea i aplicarea dispozitivului hotrrii ce se execut; soluionarea cilor de atac de retractare contestaia n anulare i revizuire exercitate mpotriva propriilor lor hotrri; contestaiile privind modul de formare i componena Biroului Electoral Central, n temeiul art. 32 alin. 2 din Legea nr. 68/1992; contestaiile formulate de magistrai n cazul ndeprtrii din magistratur pentru motive de boal grav sau vdit incapacitate profesional, cele formulate mpotriva sanciunilor disciplinare aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Comisia de Disciplin a Ministerului Public, n temeiul art. 97 alin.1 i 2, art. 129 alin. 2 din Legea nr. 92/1992. In determinarea competenei ICCJ trebuie s inem seama i de delimitarea de atribuii ntre diferitele structuri organizatorice ale acesteia. Astfel, ICCJ are patru secii, respectiv secia civil, secia penal, secia comercial i secia de contencios administrativ, fiecare secie avnd propria sa competen, Completul de 9 judectori i Seciile Unite. Potrivit art 4 C.proc.civ , ICCJ, judec n orice alte materii date prin lege n competena sa.Cu titlu exemplificativ, menionm: -cererile privitoare la soluionarea conflictelor de competen dintre dou curi de apel, dintre dou tribunale din raza teritorial a unor curi de apel diferite, dintre un tribunal i o curte de apel, dintre o judectorie i o curte de apel, dintre dou judectorii din circumscripia teritorial a unor tribunale i curi de apel diferite, dintre o curte de apel i un alt organ cu activitate jurisdicional; - cererile privitoare la strmutarea procesului civil de la o curte de apel la alt curte de apel pentru motive de rudenie sau afinitate; - cererile de strmutare a procesului civil pe motive de legitim bnuial i de siguran public;

Competenta teritoriala ( ratione personae vel loci)

Cunoasterea competentei materiale, prin delimitarea sferei de activitate a instantelor judecatoresti de grad diferit, nu este suficienta pentru ca partea interesata sa stie carei instante judecatoresti urmeaza a se adresa cu cererea sa. De aici necesitatea ca si pentru instantele judecatoresti de acelasi grad pe linie orizontala sa se precizeze prin lege normele prin care se stabileste instanta competenta, din punct de vedere teritorial, sa rezolve litigiul dintre parti. Regula in materie este ca pricinile sunt de competenta instantei de drept comun din punct de vedere teritorial. Ca prevederi de exceptie, sunt mentionate in textul codului competenta teritoriala alternativa ( sau facultativa in viziunea unor doctrinari, opinie tagaduita dupa cum vom vedea de noile reglementari ), caz in care reclamantul are aptitudinea de a alege intre doua ori mai multe instante deopotriva competente, respectiv competenta exclusiva, cand cererea trebuie sa fie introdusa la o anumita instanta. Principial, normele privind competenta teritoriala au un caracter dispozitiv, daca se refera la pricini privitoare la bunuri, cu anumite exceptii( art. 13, 14, 15, 16) si un caracter imperativ in litigiile privitoare la persoane, in cazurile prevazute de art. 13, 14, 15, 16 precum si in alte situatii prevazute de norme speciale. Regula de drept comun este ca instanta competenta este cea de la domiciliul respectv sediul paratului.(actor sequitur forum rei). Regula se justifica, in cazul cererilor personale prin aceea ca pana la solutionarea procesului paratul este beneficiarul prezumtiei ca nu datoreaza nimic, iar in cazul cererilor reale, prin faptul ca aparentele trebuie prezumate a fi conforme realitatii, pana la proba contrara. Totodata, prevederea vine in intampinarea posibilelor actiuni introduse de reclamanti cu rea credinta, caz in care paratul ar fi nevoit sa se deplaseze la instanta investita astfel.

Competenta teritoriala alternativa

Competenta teritoriala alternativa este considerata ca fiind o tehnica de protectie a reclamantului. Daca, urmarind protejarea paratului, legiuitorul a consacrat principiul actor sequitur forum rei , nu mai putin sensibil fata de necesitatea de a proteja, in unele situatii, pe reclamant, el a deschis acestuia posibilitatea de optiune intre mai multe instante. Dreptul de optiune al reclamantului nu este insa nelimitat; posibilitatile sale de optiune sunt circumscrise, pe de-o parte, prin aratarea expresa in lege a situatiilor, iar, pe de alta parte, prin aratarea instantelor intre care se poate alege. In toate cazurile de competenta alternativa, petentul are a alege intre instanta de la domiciliul paratului si cele prevazute de lege. Intrucat actuala reglementare nu este riguros structurata, a ramas in sarcina doctrinei ca, pe calea interpretarii, sa stabileasca cazurile de competenta alternativa, respectiv delimitarea acestora de competenta de drept comun. Noua reglementare este mai precisa in distinctia dintre cazurile de competenta alternativa respectiv cazurile de competenta de drept comun.

Competenta teritoriala exclusiva

Pentru unele categorii de pricini, legea a stabilit competenta teritoariala in favoarea unei anumite instante, fara a mai exista posibilitatea de optiune a reclamantului ori a partilor, ceea ce inseamna ca instanta determinata de lege are o competenta teritoriala exclusiva. Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 19 C. proc. civ. rezulta ca partile nu pot conveni asupra instantei chemate sa judece pricinile privitiare la persoane respectiv cele la bunuri cuprinse in art. 13, 14, 15, 16.

Competenta facultativa
Legea privind Codul de procedura civila introduce in capitolul referitor la Dispozitii speciale o reglementare ce permite reclamantului care formuleaza o actiune impotriva unui judecator ce isi desfasoara activitatea la instanta competenta sa judece cauza, sa opteze pentru o alta instanta de acelasi grad din circumscriptia oricareia din curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit legii. Din formularea textului si denominatia articolului ( competenta facultativa) observam ca petentul are facultatea de a alege o alta instanta iar nu obligatia. Mentiunea are menirea de a ocoli eventuala subiectivitate respectiv impartialitate a judecatorilor chemati sa transeze un litigiu in care figureaza ca parat un coleg al lor. Consecutiv, aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede posibilitatea de alegere in persoana paratului, reglementare de exceptie intrucat de regula cel ce are prerogativa de optiune este reclamantul. Cazul vizat este cel in care, ca si reclamant figureaza un judecator iar competenta a solutiona cauza este instanta unde acesta isi desfasoara activitatea, paratul avand asadar posibilitatea de a sesiza, pana la primul termen de judecata la care este legal citat, o instanta din cele amintite in alin. 1. Menirea textului este aceeasi, de a asigura, alaturi de prevederile privitoare la recuzare, abtinere respectiv stramutare o judecata impartiala petentului respectiv paratului dupa caz. Acelasi articol 119 prevede in alineatul final ca dispozitiile mai sus indicate se aplica in mod corespunzator si in cazul procurorilor, asistentilor judiciari si grefierilor.