Sunteți pe pagina 1din 5

Recuperarea genunchiului instabil

Obiectivele recuperarii genunchiului in static si in dinamica. 1. Indoloritatea , combaterea si evitarea durerii 2. Asigurarea stabilitatii genunchiului 3. Asigurarea mobilitatii genunchiului 4. Asigurarea coordonarii corecte a membrului inferior

1. Indoloritatea se obtine prin : Medicamentatie antiinflamatoare si antialgice Crioterapie Repaus segmentar Electroterapie 2. Stabilitatea genunchiului: a) stabilitatea pasiva (aparatul capsuloligamentar) in ortostatica b) stabilitatea activa (aparaul musculotendinos) in mers Stabilitatea pasiva poate fi obtinuta cel putin partial prin:
-

tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului; (muschiul cvadriceps, si muschii ischiogambierii) cresterea rezistentei ligamentare; prin tractiuni blande, repetate ale ligamanetului, tractiunii discontinue, care se aplica in timpul noptii sau in perioada de repaus; aplicarea urmatoarelor regulilor de igiena pentru genunchi: scaderea in greutate, evitarea ortostatismului si mersului prelungit, evitarea mersului pe teren accidentat, mers cu sprijin in baston, corectarea prin sustinatoare plantare ale piciorul plat, evitarea pozitiilor de flexie puternica, evitarea mentinerii prelungite a unei aceeasi pozitii a genunchiului, miscari de flexie extensie libere inainte de trecere de la repaus la ortostatism Urmarirea miscarii rotulei deoarece aceasta centralizeaza fortele divergente ale celor 4 portiuni ale cvadricepsului, transmitindu le tendolului rotulian. aplicarea unor orteze care sa preia stabilitatea laterala sau posterioara a genunchiului; aceste orteze, uneori, au deazavantajul de a slabi forta muschilor stabilizatori ai

genunchiului, deci utilizarea ortezelor trebuie asociate tot timpul cu exercitii zilnice pentru tonifierea musculaturii. Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati, respectiv: Muschiul cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o imobilizare de 48 de ore. In urma oricarui traumatism al genunchiului determina destul de repede hipotonie si hipotrofie. Pentru tonifierea cvadricepsului se executa contractii izometrice si exercitii cu incarcatura progresiva, exercitii cu contrarezistenta, Contractii izometrice: a) decubit dorsal: se contracta puternic cvadricepsul (tractionand rotula) b) decubit dorsal se ridica gamba de pe planul patului, genunchiul fiind extins c) decubit dorsal, sub genunchi se pune un saculet de nisip sau perna de 8-10cm, apoi se solicita sa se ridice gamba, obtinandu se o contractie puternica a cvadricepsului Aceste exercitii mentionate mai sus, sunt exercitii de zavorire a genunchiului Exercitii cu contrarezistenta: De retin ca incarcatura se face progresiv la acest tip de exercitii. De retinut ca in acest gen de exercitii forta maxima solicitata cvadricepsului este de la flexia de 90grade catre 45 si solicitarea descreste pe masura ce se ajunge la extensia complete. In exercitiile in care se fixeaza greutatii la nivelul gleznei, forta maxima solicitata este pe ultimele 45 grade de extensie. In schimb, intre 45 grade si 90 tractiunea asupra ligamentelor este maxima, iar forta musculara este minima. Vastul intern face exceptie de la exercitiile izometrice in cazul in care exercitiile se fac de la extensie maxima. Acest muschi se lucreaza in special in exercitiile de rezistenta pe ultimele 2025 grade de extensie sau cu exercitii izometrice sucessive cu genunchiul in unghiuri variabile intre 20 0 grade. Concluzii: Antrenarea vastilor se face cel mai bine sezand, iar a dreptului anterior intre 90 -135 grade flexie coxo-femurala. Tonifierea cvadricepsului are doua moment: recuperarea fortei lui de extensor si zavoritoral genunchiului (ultimele grade de extensie)

recuperarea lui ca stabilizator in zona de stabilitate critica, prin cresterea de forta si rezistenta (intre 60-90 grade de extensie) Forta musculara a cvadricepsului este recuprerata in 3-6 saptamani.

Muschii ischiogambieri nu sunt la fel de afectati ca muschii extensori. Trebuie lua in considerare ca forta extensorilor genunchiului este de 1,5 2,5 ori mai mare decat cea a flexorilor, iar suprafata de sectiune a primilor fiind de 3 ori mai mare. Ischiogambiere au mai multa tendinta de retractura, iar in genunchiul instabil au acestia trebuie antrenati la nivelul celor 15-20grade de final de extensie. Se efectueaza exercitii izometrice din pozitia de decubit ventral si decubit dorsal. Se efectueaza exercitii contrarezistenta. Se efectueaza din decubit ventral cu instalantie de scripeti sau benzi elastice sau exercitii din sezut contrarezistenta cu gamba sanatoasa. Flexori genunchiului pot fi exersati din orice unchii de flexie deoarece gradul lor de tonifiere nu variaza cu unghiul in care se executa izometria, dar se prefera primele grade de flexie pentru antrenament specific pentru stabilitatea genunchiului. Tonifierea tricepsului sural Tonifierea tensorului fascieilata. Tonifierea cvadricepsului, ischiogambierilor, tricepsului sural si tensor al fasciei lata se face analytic, prin exercitii de stabilitate dinamica.

Mobilitatea genunchiului. In recuperarea mobilitatii genunchiului idealul este sa se recastige amplitudinile maxime de miscare, practica insa se urmareste recastigarea unghiurile utile activitatiilor obisnuite. Cele doua obiective pentru asigurarea mobilitatii sunt: recastigarea unei extensii complete, respectiv reducerea flexumului daca exista si in al doilea rand un castigarea unei flexi cat mai aproape de normal. Reducerea flexumului se face prin pregatirea prealabila a genunchiului prin caldura sau gheata daca este inflamat, apoi se aplica intermitent saci de nisip pe genunchi, acestia avand greutati progressive si netrecand de pragul dureri. Acest tip de manevra va fi completa cum miscari active de extensie. Se pot folosi urmatoarele metode adjuvante: Masaj, ultrasunet, diadinamic, si medicatie antiinflamatorie si antalgica. Cresterea amplitudinii flexiei. Tehnicile folosite sunt masajul, caldura, miscarile pasive si miscari active din diferite poziti (decubit ventral, dorsal, sezand, etc)

Se excluz situatiile in care genunchiul este inflamat. Este de preferat ca exercitiile sa se inceapa in bazine de hidrokinetoterapie si sa se foloseasca si instalatii de scripeti. La exercitiile de flexie extensie se vor adauga si exercitii de contractie relaxare. La restabilirea functiilor mentionate mai sus se incep exercitiile pentru reeducarea piciorului pentru activitatiile curente (mersul corect, urcatul si coboratul scarilor, aplecatul, pasitul peste obstacole). Terapia ocupationala in special pentru reintegrarea in mediul activitatilor corespunzatoare fiecarei persone. Innot, ciclism, stepper, pedalaj, etc La toate aceste terapii kinetice, se adauga tratamentul prin electro-terapie. Curenti de joasa frecventa: Curenti diadinamici, curenti Trabert, curentul galvanic, TENS Curenti de medie frecventa: Curenti interferentiali Curenti de inalta frecventa: Unde scurte pulsatile, unde scurte continue, curenti de diatermie Terapia cu laser Ultrasonoterapia Magnetoterapia Masaj