Sunteți pe pagina 1din 8

MANAGEMENTUL CURRICULUM-ULUI DIFERENIAT sI PERSONALIZAT Realizarea unui proiect de diferentiere a experientelor de nvatare a elevilor conform nivelului aptitudinal presupune:

1. Viziunea 2. Initializarea 2.1 Conceptualizarea 2.2 Expertizarea 2.3 Climatizare 3. Planificarea 4. Aplicarea-Implementarea 4.1 Pregatirea implementarii 4.2 Desfasurarea efectiva a programului 4.3 Observarea elevilor si a cadrelor didactice 4.4 Evaluarea 5. Institutionalizarea Formele de organizare administrativa a curriculum-ului diferentiat si personalizat a. Grupe omogene de elevi dupa criteriile nivelelor aptitudinale si ale intereselor cognitive gruparea elevilor n scoli speciale gruparea elevilor n clase omogene aptitudinal

b. Accelerarea studiilor cu precizarea variantelor de accelerare alese - admiterea devansata n clasa I, sarirea claselor, accelerarea studiilor prin ntrepatrunderea claselor, progresul continuu(sistemul creditelor), accelerarea studiilor la o singura disciplina, accelerarea studiilor n clase speciale pentru elevi talentati(schema de orar individualizat), accelerarea prin desfasurarea unor ore suplimentare, accelerarea prin sistem tutorial, accelerarea prin sistemul de educatie la distanta, accelerarea prin stagii de elev-invitat la o unioversitate. c. mbogatirea curriculum-ului prin programe de educatie formala, non-formala, si informala.

reducerea la minimum a programelor obligatorii n avantajul optiunilor multiple pentru cursurile care raspund intereselor particulare, scutirea elevilor de anumite cursuri obligatorii pentru intensificarea eforturilor n directia compatibila nclinatiilor nalte, organizarea de "ateliere", "cercuri" pe discipline, initierea unor proiecte de cercetare studiul individual dirijat, organizarea de tabere, academii, scoli de vara n vacantele scolare.

3. ASPECTE ALE ACIUNII DE DIFERENIERE Instruirea diferentiata este un raspuns al profesorului la nevoile celor care nvata pe baza principiilor generale ale diferentierii cum ar fi: Sarcini obligatorii- Grupari flexibile -Evaluare formativa si reglare Profesorii pot diferentia n functie de : Continut - Proces instructive -educativ - Produs In accord cu : Disponibilitatile elevilor - interesele elevilor - profilul de nvatare al elevilor Prin intermediul diferitelor strategii manageriale si educationale : Tipuri si nivele de inteligenta Activitate"ancora" Succesiune de produse Texte variate Contacte de nvatare Materiale suplimentare nstruire n grup mic Cercuri pe discipline, domenii de studiu(de ex. Cercuri literare, etc.) Cercetare in grup Studiu asociat Studiu individual Proiectarea unui curriculum Notari succinte variate Instruire complexa Teme diverse Centre sau grupe de interes Succesiune de lectii Succesiune de centre Strategii variate de investigare Rezolvare de probleme

Elementele de care se tine seama la proiectarea unui curriculum: a. finalitati - care definesc orientari valabile la nivelul sistemului de educatie si nvatamnt; b. continutul- anasamblul deprinderilor, strategiilor-cunostintelor- atitudinilor comportamentale, cf. Ob. Pedagogice la nivelul planului de nvatamnt, a programei scolare; c. metodologia. Anasamblul strategiilor de predar-nvatare-evaluarea continutului, educatiei, instruirii. d. Evaluarea Principii de dezvoltare a curriculum-ului a. principiul colaborarii - este o realizare colectiva la care participa cei competenti si cei interesati-implicati (specialisti, reprezentanti ai unor institutii, cercetatori, cadre didactice , parinti, elevi, comunitatea locala); b. principiul evaluarii - evaluarea este un element principal cercetarii, proiectarii, experientei si validarii. c. principiul asigurarii. Exista asigurate toate elementele pentru sustinerea practica(resurese, laboratoare, cursuri, seminarii, programe , etc.); d. principiul testarii principii cf. lui D'Hainaut(1981): obiectivele specifice unui domeniu(nivel de nvatamnt, profil, disciplina scolara), continutul de date, inf., conditiile de realizare, evaluarea rezultatelor. Principii cf. lui Wheeler: selectarea finalitatilor, obiectivelor:trebuie stabilite pe baza diagnozei, a starii educatiei n momentul n care se decide proiectarea unui curriculum; alegerea experientei de nvatare: se aleg n ordinea realizarii obiectivelor, pentru fiecare dintre ele, cte una sau mai multe activitati; alegerea continuturilor: trebuie sa fie strict n raport cu obiectivele ti scopurile propuse; organizarea si integrarea experientei de nvatare: ntelegerea continuturilor si a experientei de nvatare; evaluarea eficientei: (a) eval. n vitro - o preevaluare - nainte de aplicare; (b) n vivo - pe teren - n timpul aplicarii.

Organizarea dezvoltarii curriculum-ului n baza criteriilor: filosofice, pedagogice, socio-economice, psihologice(respectarea part. De vrsta si individuale), culturale. Participantii: administratia comunitate), experti. scolara, profesori, elevi, grupuri sociale(parinti,

Factori care influenteaza organizarea: -normativi si legislativi, -cvasi-legali: sistemul de acreditare, admitere. - extrascolari: sanatatea mintala, structura sociala, schimbarile de populatie, schimbarile economice, familia, valorile, interesele speciale, crizele sociale, noile tehnologii, progresul de la un nivel la altul al pregatirii. - pedagogici interni. a. trebuintele celui care nvata:"mbatrnirea" sau "mbolnavirea" curriculum-ului este anuntata de elevi prin : abandon scolar, insuccesele absolventilor, disciplina, evaluarea standardizata. b. structurile scolare: randamentul profesorilor, evaluarea scolilor, participarea profesionala, echipamente si facilitati. c. cresterea cunoasterii: "explozia stiintifica", frontiere n construirea cunoasterii( discipline de granita; strucutrare a curriculum-ului din aceste perspective: (a) stiinte si matematica; (b) studii sociale si limbajul artelor; (c= educatie artistica , muzicala, psihica, si sanitara). d. comunitatea locala: comunitatile joaca rolul unor adevaarate "scoli de mentalitate". e. Progresul societatii: educati si scoala nu ndeplinesc doar o functie de perpoducere sociala ci si una de nnoire sociala si progres economic. Alegerea cmpului de influenta: cmp de nvatare(arie de experienta, arie de continut) - nu sunt simple liste de discipline. Olivier(1964) - alegerea este o activitate care se desfasoara la 2 nivele: (1) stabilirea "curriculum-ului ca ntreg" si ariile majore n care el opereaza. Proiectantul(designer-ul) trebuie sa raspunda unor ntrebari precum: n ce domeniu va fi format educatul? n ce profesie va fi el competent? Raspunsul la astfel de ntrebari presupune delimitarea de ansamblu a curriculum-ului. (2) se precizeaza "subdomeniile curriculare" sau domenii interdisciplinare , modele, "pachete de continuturi". Proiectantul (desinger-ul) va raspunde la ntrebari precum. "Ce teoreme geometrice trebuie nvatate?", "ce elemente transdisciplinare biofizice?"

La acest nivel se stabilesc componentele planului de nvatamnt - care apare ca un proeict de "experineta de nvatare" prin intermediul unor "arii de continut".

Alegerea cmpurilor de nvatare trebuie sa fie opera expertilor. Acestei etape i urmeaza pedagogizarea continuturilor: (a) rearanjarea continuturilor n ordinea logica a nvatarii(sau n conformitate cu "logica pedagogica"), (b) elaborarea suporturilor nvatarii(manuale, cursuri, etc.); (c) organizarea practica a conditiilor de nvatare. "Experienta de nvatare" desemneaza o nvatare activa si utila pentru viata celui care se formeaza. Exista 3 elemnte care "populeaza" cmpurile formarii umane: 1. elemente de continuitate culturala impuse de traditie; 2. elemente care pot fi considerate valori universale si eterne ale unamitatii; 3. elemente culturale achizitionate de contemporaneitate si de tendinta evolutiva (valorile progresului versus valorile traditiei). Organizarea curriculum-ului presupune respectarea-asigurarea urmatoarelor condintii: (a) articularea: pe orizontala(corelare) - articulatii (corelatii) interdisciplinare, transdisciplinare; -pe verticala- oferite celui care nvata pentru a pregati 2progresul de la un nivel la altul"; (b) balansarea- sau "echilibrul curriculum-ului"- modul cum trebuie distribuite diferite categorii de valori antagonistice n anasambulul curriculum-ului; acest ecgilibru este atins cnd cel care nvata si dezvolta un optim de competente n fiecare dintre ariile care alcatuiesc curriculum propriu. (c) continuitatea. Paradigme de tip curricula: A. C. "extreme" centrate pe deisciplina(materie), centrate pe elev(student). B. C. "intermediare": corelat pe disciplina(materie) sau pe profesori; fuzionat(fused curr.)

core curriculum(curr. Miez, nucleu, de baza, central) c. centrate c. corelate c. fuzionate c. miezuri....c. centrate pe cel

care nvata magistro-centris-------------------------------------------------------------------------------puerocentrism (septem artes liberale-trivium+quadrivium) tendinte de strucutrare Core curriculum: core - este pentru toti- aspectul general al educatiei; centrat pe probleme- problemele celor care nvata; este un proces- pregatirea pentru viata ntr-o societate democratica; reprezinta o dezvoltare cooperativa- la achizitionarea educatiei participa toti; scopurile acestui tip rpivesc pe toti ai ntreaga actiune; este flexibil; este orientare controlata. Scheme si modele de dezvoltarea a curriculum-ului Modelul pe baza sarcinilor de dezvoltare(develomental tasks): indivizii umani sunt considerati ca variabile de raspuns att la nevoi proprii ct si la cerinte sociale; schemele si modelele au n vedere . cresterea-dezvoltarea-formarea copilului; cele 10 sarcini:(1) a realiza un model adecvat la dependenta-independenta fata de ceilalti;(2)a dobndi un model adecvat de primire-oferire a afectivitatii;(3) a se adapta la schimbarile grupului social;(4) a accepta si a se adapta la schimbarile propriului corp;(5) a-si stapni schimbarile corporale nvatnd noi modele de miscari;(6) a nvata rolul bio-psiho-social al sexului;(7) a nvata sa controleze lumea fizica nconjuratoare;(8) a dezvolta un model adecvat de simboluri si de abilitati conceptuale;(9) a dezvolta o constiinta, o moralitate, o scara de valori proprii si un sistem etic pentru ghidarea comportamentului;(10) a se raporta n mod propriu la lume. Fiecare dintre aceste"sarcini de dezvoltare" se pot transcrie ca "finalitati ale educatiei" pe baza lor putnd fi concepute "experientele de nvatare".

Taxonomia obiectivelor pedagogice: taxonomia lui Bloom(cunoastere, ntelegere, aplicare, analiza, sinteza, evaluare); Krathwohl, Harrow. Taxonomia lui D"Hainaut- inventarul de demersuri intelectuale transdisciplinare ; Pedagogia prin oameni(by men).

Zetetica( zetesis-cerere, nevoie, lb. greaca), concept introdus de J.T.Tykonciner(1964), trebuie sa studieze originile multiple ale cunoasterii sistematice n corespondenta cu procesele mentale implicate n cercetarile respective si interrelatiile dintre diferitele cmpuri ale cunoasterii. Obiectivele zeteticii: (a) ordonarea - acestor racordari;(b) rezultatul - o clasificare a ariilor si domeniilor cunoasterii care respecta relatiile dintre acestea; aceasta clasificare poate apoi deveni baza de ordonare a oricarui curriculum. Cele 12 arii ale cunoasterii: Z1: artele si simbolistica informaticii Z2: hilenergetica(fizica, chimia, astonomia, geologia si mineralogia); stiintele biologice, stiintele psihologice; stiintele sociale. Z3: exelimologia(exelixis-evolutie, devenire)(cosmologie, stiintele evolutiei, istoria); pronoetica(agricultura, medicina, tehnologia, disciplinele utilitare); cibernetica sociala(stiintele politice, economia, managementul); stiintele diseminarii(stiintele educatiei, psihologia educatiei, biblioteconomia, jurnalismul). Z4: stiintele zetetice- care studiaza modul de crestere al cunoasterii. Z5: stiintele integrative- care studiaza informatia n sisteme explicative generale, precum ideologiile si teologiile. Modelul holist(Titone, 1964) nvatarea umana se desfasoara pe 3 planuri: tactic, strategic si egodinamic; integreaza psihologia genetica a lui J. Piaget , teoria ierarhica a tipurilor de nvatare descrise de Gagne. nvatarea: (a) tactica: este exterioara si extrinseca;(2) strategica- este interioara si atin ge planul superior al proceselor cognitive;(3) dinamica- este intima si profunda.

Organizarea modelului holodinamic: de la "periferia comportamentelor" la "centrul trairilor intime si profunde ale eului". se observa astfel realizarea unui continuum formativ n prelungirea c. biologic si al celui psihogenetic.

Modelul demersurilor transdisciplinare: A sti ! A sti - A face-A fi(integrarea lui D'Hainaut) Cuprinde 20 demersuri(sau competente, vezi lista obiectivelor cf. D'Hainaut) transdisciplinare:exploatarea informatiei(a dobndi si a trata informatia); relationarea cu mediul(a gasi relatii n mediul nconjurator); comunicarea eficienta(a receptiona si a emite mesaje). Dezvoltarea si reforma curriculum-ului Curriculum developmental- reforma curriculara (a) obligativitatea analizei- diagnosticului (b) obligativitatea evaluarii continue : evaluare n etapa-faza de: proiect, experiment, corectat, reexperimentat, n vederea validarii, aplicare. (c) Obligativitatea experimentarii (d) Obligativitatea cercetarii.

S-ar putea să vă placă și