Sunteți pe pagina 1din 17

Iolanda Bala Str (n.

12 decembrie 1936, Timioara) este o campioan olimpic romn de etnie romno-maghiar (tatl romn i mama maghiar), care a dominat proba de sritura n nlime timp de un deceniu. Din 1988 pn n 2005 a fost preedinta Federaiei Romne de Atletism. Iolanda Bala Str s-a nscut la Timioara din prini romno-maghiari. nlt de 1,85 m, antrenat de fostul sritor Jnos Str, care devine mai trziu soul su, va rmane n istoria atletismului pentru dominaia probei de sritur n nlime femei timp de un deceniu. ntre 1957 i 1967, Iolanda Bala a nvins 140 de ntreceri consecutive, depind recordul su mondial de 14 ori, purtndu-l de la 1,75 m la 1,91 m. Primul su record mondial a fost la 14 iulie 1956 la Bucureti, crescnd cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ dou luni nainte. Recordul su a rmas nedepit pn la finala olimpic de la Melbourne 1956, cnd a fost nvins de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu nltimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic i mondial; n acea ntrecere Iolanda Bala a avut performana de 1,67 m, clasndu-se pe locul cinci. Sritoarea romn a egalat recordul mondial n anul urmtor, dar dup dou luni chinezoaica Feng-Jung Cheng a srit 1,77 m. n 7 iunie 1958, Iolanda Bala redevine deintoarea recordului mondial cu performana de 1,78 m, iar n decurs de trei ani recordul mondial este depit cu nc 13 cm, recordul mondial fiind ameliorat de 11 ori, pn la 1,91 m n16 iulie 1961. Distana ntre Iolanda Bala i adversarele sale era foarte mare: cnd ea a ajuns la 1,91 m, nicio alt atlet nu trecea de 1,78 m. Recordul su a rezistat ali zece ani, cnd introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete s-l depeasc: austriaca Ilona Gusenbauer reuete s sar 1,92 m n 4 septembrie 1971 la Viena. Un exemplu al supremaiei Iolandei Bala a fost finala olimpic de la Roma 1960. Din 15 concurente iniiale, numai patru au s depit nlimea de 1,71 m. Iolanda Bala a srit 1,73 m de la prima ncercare, n timp ce adversarele sale epizaser toate tentativele fr s reueasc a trece o asemenea nlime. Dup stabilira victoriei sale, Iolanda Bala a continuat singur ntrecerea: a depit nlimea de 1,75 m, a srit 1,77 m la prima ncercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A incercat i 1,87 m, care ar fi fost un nou

record mondial, dar dup dou tentative a renunat. A ctigat medalia de aur cu o diferen de 14 cm fa de a doua clasat, poloneza Jaroslava Jozwiakowska. Dupa patru ani, la jocurile de la Tokio se reconfirm campioan olimpic. Nivelul general crescuse ntre timp, dar diferena rmnea notabil: Iolanda Bala a terminat concursul cu performana de 1,90 m, dup ce a euat n ncercrile de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, n timp ce australianca Michel Brown, deintoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centrimetri mai puin. Pe lng recordurile mondiale i olimpice, n palmaresul su intr dou medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm n 1958 i Belgrad n 1962, precum i o medalie de argint de la Berna n 1954. p retragerea din competiii, Iolanda Bala rmne activ n atletism ca arbitru. Din 1988 pn n 2005 a fost preedintele Federaiei Romne de Atletism (FRA). Sriturile sunt deprinderi motrice, care prin interactiunea fortelor interne si externe, ct si prin acumularea unei anumite inertii, autoproiectez corpul pe o traiectorie de zbor orizontal sau vertical. Scopul fundamental al sriturilor cu traiectorie orizontal este de a realiza un zbor ct mai lung, iar scopul fundamental al sriturilor cu traiectorie vertical este de a realiza un zbor ct mai nalt. Sarcina atletului n realizarea unei srituri este aceea de a trasforma traiectoria vitezei orizontale, acumulat n alergare, n traiectorii mai mult sau mai putin verticale, n urma unui impuls, obtinndu-se o vitez de desprindere. Sriturile sunt actiuni motrice aciclice (singulare), fiind precis definite, printr-un nceput, continut si un sfrsit. n atletism, sunt studiate de regul, sriturile care figureaz ca probe de concurs. Acestea se ordoneaz n functie de complexitatea lor, determinat aspecte legate de fazele de btaie si de zbor:

Sariturile Sarituri fundamentale Sarituri derivate

Tipul Saritura in lungime Saritura in inaltime Triplusalt Saritura cu parajina

n ordinea succesiunii actelor motrice, sriturile atletice sunt compuse din patru faze, care compun mecanismul de baz, respectiv: elanul, btaia, zborul si aterizarea. n probele derivate apar unele alternri ale acestor faze, cum ar fi la triplusalt, unde apar trei zboruri si trei bti succesive, iar la sritura cu prjina, faza de zbor este conditionat de folosirea prjinii, care determin o faz de zbor n atrnare de prjin si o alta de zbor liber. Toate fazele au o anume determinare n valoarea sriturii integrale, dar cea mai important faz este btaia, celelalte realizndu-se pentru a eficientiza la maximum btaia. - Elanul este faz sriturii n care se realizeaz acumularea de vitez orizontal, necesar pentru executarea btii si transformat n vitez ascensional. Lungimea elanurilor variaz n functie de viteza dezvoltat pe elan si capacitatea de trasformare n momentul btii. Elanurile sunt mai lungi la sriturile n lungime si triplusalt; la sritura n nltime elanul este mai redus comparativ cu exemplele anterioare, deoarece viteza orizontal dobndit pe elan terbuie directionat spre o traiectorie vertical. Lungimea elanului este direct proportional cu mrimea vitezei ce urmeaz a fi dezvoltat si se desfsoar pe 33-45m (19-24 pasi la brbati si 18-21 pasi la femei) pentru sritura n lungime si 15-20m (9-13 pasi) pentru sritura n nltime. Viteza de deplasare pe elan variaz de la o sritur la alta, determinat de mrimea unghiului de desprindere, pe care se va transforma n vitez ascensional. La sritura n lungime, la triplusalt si la sritura cu prjina, viteza de alergare pe elan tinde s fie maxim, dar la nltime este mai mic. Valorile vitezei, n elan, la sritorii de elit, sunt superioare: n general, viteza de elan trebuie s fie mare, dar controlabil si compatibil cu posibilitatea sritorului de transformare a ei n momentul btii. Aceasta se numeste "viteza optim" care, ideal ar fi s se apropie ct mai mult de viteza maxim. Traiectoria elanurilor este diferit. n principal este rectilinie, cu exceptia sriturii n nltime cu rsturnare dorsal. Astfel, elanul la srituri poate avea o traiectorie: - liniar si perpendicular pe pragul de btaie ca la sritura n lungime si la triplusalt; - liniar si perpendicular pe stachet, ca la sritura cu prjina; - liniar si oblic fat de stachet, la sritura n nltime cu psire si rostogolire ventral; - curbilinie n raport cu stacheta, la sritura n nltime cu rsturnare dorsal;

Finalul elanurilor, prin ritmul ultimilor pasi, prezint o deosebit important dat de modificarea lungimii pasilor si coborrea, n limite variabile, a centrului general de greutate. Pregtirea btii se realizeaz pe ultimii doi pasi, prezenti n raportul: "lung" "scurt". Pe pasul lung (penultinul) centrul general de greutate ajunge n punctul cel mai jos al traiectoriei pe elan, ncepnd urcarea pe pasul scurt (ultimul) si continuat cu btaia. Prin coborrea centrului de greutate se lungeste drumul pe care actioneaz fortele n momentul btii. - Btaia este faza fundamental a sriturilor atletice, deoarece valorific viteza acumulat pe elan, n vitez ascensional. Btaia se consum ntr-un timp foarte scurt de 0,10-0,20 secunde (Figura 5.1.) fapt ce creaz dificultate n mentinerea corectitudinii n executie. n momentul btii, care n atletism se execut ntodeauna pe un picior (Figura 5.2.), deosebim dou aspecte distincte de terminate de fortle de: - impulsie pe sol a piciorului de sprijin, care reprezint n jur de 70% din actiunea de btaie; - avntarea celorlalte segmente ale corpului: picior liber, brate, umeri, trunchi. Ambele momente se execut n strns legtur unul cu cellalt. n timp ce piciorul de btaie execut amortizarea, n momentul contactului cu locul de btaie, segmentele celelalte pregtesc avntarea, care ncepe o dat cu impulsia, realizat de piciorul de btaie. Aceast avntare se execut cu mare vitez, pentru a ajunge la amplitudinea maxim, n momentul n care piciorul de btaie ntins la maxim, prseste solul. Dac n prima faz a btii, se produce o pierdere a vitezei, n partea a doua apare o crestere a acesteia, n aceleasi limite. Eficienra btii este conditionat de cantitatea de fort dezvoltat de sritor si de lungimea traiectoriei pe care forta actioneaz asupra sritorului. Inertia pe care o capt corpul n momentul desprinderii, este direct proportional cu viteza acumulat. Elementele caracteristice fazei de "btaie" sunt: - Unghiul de contact - format de orizontala locului de btaie cu dreapta, care uneste locul de btaie si centrul general de greutate: - la sritura n lungime are 63-68; - la sritura n nltime are 45-60.

- Unghiul de btaie (n momentul desprinderii) format din orizontala locului de btaie si dreapta care uneste punctul de desprindere cu centrul general de greutate: - la sritura n lungime are 73-76; - la sritura n nltime are sub 90. - Unghiul de desprindere - unghiul format de orizontal, cu traiectoria real a centrului general de greutate: - la sritura n lungime are 20-24; - la sritura n nltime are 60-65.

Unghiurile formate n faza de btaie la sritura n lungime si sritura n nltime - Zborul ncepe n momentul n care piciorul de btaie prseste locul de btaie. Modalitatea de efectuare a zborului a evoluat de-a lungul timpului. Acest fapt a determinat aparitia unor procedee tehnice tot mai elaborate; de la cea mai simpl si natural faz de zbor, respectiv zborul ghemuit, s-a trecut la faza cu zbor extins sauntins. Tehnicile si mai evoluate utilizeaz pasi n zbor, respectiv 1 , 2 si 3 . Pentru nceptorii se practic procedeu ghemuit sau cu 1 , pe cnd sritorii experimentati, prefer pasii n zbor sau combintii ale procedeul cu extensie, cu cel cu pasi n zbor. Dup btaie, traiectoria centrului general de greutate nu mai poate fi schimbat, indiferent de miscrile pe care le face sritorul n zbor. Traiectoria centrului general de greutate depinde de: mrimea vitezei de deplasare si de unghiul de desprindere. n zbor, miscrile care stau la baza tuturor tehnicilor sunt miscri de rotatie care sunt reale si compensatorii. - Aterizarea este momentul n care sritorul reia contactul cu solul . Faza aterizrii se formeaz n finalul zborului, la reluarea contactului cu solul; importanta ei trebuie marcat

prin faptul c valorific la maximum zborul traiectoriei C.G.G. al corpului si amortizeaz socului aterizrii. n cazul n care dup aterizare urmeaz o nou faz de btaie (triplusaltul), amortizarea se face prin lucru rezistent al musculaturii membrelor inferioare.

SRITURA N NLIME Asa cum marea majoritate a probelor atletice a cunoscut o permanenta perfectionare, adoptare la materiale noi, tehnici noi si saritura in inaltime a parcurs mai multe etape precum de la cea de pasire peste stacheta la cea de rostogolire ventrala, apoi cea de rasturnare dorsala. Indiferent de procedeul folosit scopul n saritura n naltime este acela de a duce ct mai sus C.G.G. al corpului si trecerea tuturor segmentelor peste stacheta. Structura tehnic a sriturilor respect mecanismul de baz, respectiv legarea logic si legic a fazelor: elan, btaie, zbor si aterizare. Procedeele tehnice au evoluat de-a lungul timpului: Zborul Forfecare Rostogolire lateral Rostogolire ventral Rsturnare dorsal Sritura Saritura in inaltime cu pasire Saritura in inaltime cu rostogolire laterala Saritura in inaltime cu rostigolire ventrala Saritura in inaltime cu rasturnare ventrala

Procedee tehnice ale sriturii n nltime Tehnica sriturii n nltime cu psire sau cu forfecare, numit astfel datorit aspectului pe care l are actiunea membrelor inferioare n timpul zborului, este un procedeu impus de program n activitatea scolar si folosit cu atletii nceptori. Argumentele care l recomand sunt: - procedeul este simplu, natural, accesibil; - procedeul poate fi utilizat n conditii materiale minime; - procedeul consolideaz formarea la practicani a deprinderii de btaie blocat, cu desprindere pe traiectorie vertical.

- Elanul const ntr-o alergare accelerat de 5-7 pasi, efectuat n linie dreapt, dar sub un unghi de 35- 45, oblic fat de planul stachetei. Alergarea cu vitez controlabil se efectueaz degajat, angrennd si bratele n actiune. Ultimii doi pasi ai elanului respect ritmul lung-scurt, n scopul combinrii fortelor interne si externe spre proiectarea vertical a corpului. Dac sritorul bate pe piciorul stng, elanul se efectueaz din partea dreapt a stachetei, iar dac sritorul bate pe piciorul drept, elanul se efectueaz din partea stng a stachetei. - Btaia se efectueaz pe piciorul puternic, aflat deprtat de stachet, la 2-3 lungimi de talp sau 70-90cm de proiectia acesteia pe pista de elan. Btaia se execut puternic, pe toat talpa, cu vrful pe directia elanului. Piciorul de avntare efectueaz o miscare naintesus, cu genunchiul ntins si talpa n flexie dorsal. Piciorul rmne ntins pn la depsirea planului superior al stachetei, dup care se ndoaie usor. n acelasi timp cu avntarea piciorului liber, actioneaz bratele si umerii, care se avnt energic, dinapoi spre nainte. - Zborul ncepe din momentul ntreruperii contactului piciorului de btaie cu solul si se ncheie la primul contact al piciorului de avntare cu nisipul gropii. Zborul are aspectul unei psiri n care piciorul de avntare urc ntins, urmat de piciorul de btaie, care ntrzie liber n jos. Dup depsirea stachetei, piciorul de avntare coboar rapid, iar trunchiul se apleac nainte si se rsuceste usor spre piciorul de btaie, fapt ce favorizeaz deprtarea bazinului de stachet. Zborul efectuat prin trecerea succesiv (psire) a membrelor superioare peste stachet se constituie n veriga principal a tehnicii sriturii n nltime cu psire. - Aterizarea este faza care ncepe din momentul n care piciorul de avntare ia contact cu solul, prin flexie controlat a gleznei, genunchiului, si a soldului. Aceste articulatii preiau greutatea si amortizeaz socul produs de coborrea corpului de la o anumit nltime.

Tehnica sriturii n nltime cu rsturnare dorsal n toate concursurile de atletism, n prezent atletii practic procedeu de sritur cu rsturnare dorsal. Procedeul a fost inventat de ctre sritorul american Richard Douglas Dick Fosbury, fapt pentru care tehnica se numeste Fosbury-Flop. Structura tehnic a procedeului este aceeasi, respectiv: elan, btaie, zbor si aterizare, dar continutul se particularizeaz radical, comparativ cu celelalte procedee. Veriga de baz se constituie n totalitatea miscrilor efectuate de sritor n timpul zborului, respectiv rsturnarea napoi a trunchiului, implicit a corpului. - Elanul se compune din dou prti dinstincte, respectiv: - faz de accelerare constituit din 4-5 pasi de alergare rectilinie sau usor arcuit, cu punct de plecare 4-6 m, n exteriorul slpului care sprijin stacheta; - curba de impulsie cu o raz de curbur de 5-10m, constituit din 3-5 pasi de alergare. Plecarea pe elan se efectueaz de pe loc sau cu elan preliminar de 4 pasi de mers; intrarea n elan se face la un semn de control. Viteza optim atins n alergarea pe elan atinge valori de peste 8,5 m/s la sritori si de peste 8,0 m/s la sritoare. - Btaia Pozitia initial de declansare a btii este cea pe care o are sritorul n momentul n care talpa piciorului de btaie a realizat contactul pe toat talpa pe ultimul pas, sublinind faptul c rularea se efectueaz, de pe clci pe toat talpa instantaneu.

Sritura n nltime cu rsturnare dorsal zborul - Zborul ncepe n momentul n care piciorul de impulsie prseste solul. Si la acest procedeu zborul trece prin faza ascensional si trecerea peste stachet. n prima faz sritorul asteapt linistit cu piciorul de avntare ndoit din genunchi pn cnd simte c inertia general se apropie de punctul maxim al traiectoriei. Tehnica sriturii n nltime cu rostogolire ventrala - Elanul este rectiliniu de 9 - 13 pasi etalonati ce se face sub un unghi de 25 - 40 fata de planul stachetei. Elanul cuprinde o prima faza de accelerare dupa care urmeaza pasi de pregatire a bataii. n faza de accelerare se alearga cu pasi usor nalti, pe pingea iar pe parcurs alergarea devine mai plata (centrul de greutate are o traiectorie ct mai plata. n ultimii trei pasi se ncearca mentinerea vitezei, se coboara C.G.G. si realizarea unei pozitii optime de desprindere. Ritmul ultimilor 3 pasi: al treilea mai scurt, al doilea mai lung iar ultimul mai scurt. Pozitia cea mai coborta a C.G.G. se obtine n faza de sprijin vertical a ultimului pas. Aceasta miscare specifica a piciorului de impulsie (genunchiul se mpinge nainte n jos) are ca rol aducerea bazinului n fata depasind planul umerilor. Piciorul de bataie se aseaza pe calci, bratele paralele la spate. - Bataia presupune transferul vitezei orizontale n viteza ascensionala. Unghiul de desprindere este de 60 - 65. Imediat dupa asezarea calciului, piciorul de impulsie se ndoaie din genunchi si este tras nainte n asa fel ca saritorul sa ajunga ct mai repede pe toata talpa. Urmeaza o faza de accelerare n care piciorul de atac se apropie de piciorul de sprijin, l depaseste si executa o miscare de extensie puternica. Bratele executa o miscare de avntare dinspre napoi spre nainte sus. Imediat ncepe extensia piciorului de bataie. n

momentul desprinderii bratele si piciorul de atac trebuie sa fi atins punctul maxim, piciorul de impulsie este extins din toate articulatiile. Proiectia umarului din partea piciorului de atac trebuie sa cada pe punctul de sprijin al piciorului de bataie. n faza finala a desprinderii se produce o usoara rotare n jurul axei longitudinale a corpului.

- Zborul presupune o actiune ascendenta n care au loc diferite miscari pentru ridicarea C.G.G. la cel mai nalt punct si pregatirea pentru trecerea peste stacheta. Se accelereaza miscarea de rotare a trunchiului n asa fel ca saritorul sa ajunga cu toata partea frontala a corpului spre stacheta. Piciorul de atac dupa ce termina miscarea ascensionala se ntinde n directie paralela cu stacheta si peste stacheta. Laba piciorului de atac executa o miscare de nvaluire a stachetei. Se mareste unghiul dintre corp si piciorul de atac, corpul saritorului este adus paralel cu stacheta, cu fata la stacheta, C.G.G. a ajuns la punctul maxim si este trecut dincolo de stacheta. Bratul departat de stacheta executa, de asemenea, o miscare de nvaluire accelernd rotarea trunchiului n axa longitudinala. Piciorul de atac ncepe sa coboare, la fel si bratul departat de stacheta favoriznd ridicarea si trecerea peste stacheta a segmentelor ramase n urma (picior de bataie, bratul apropiat). Bazinul si piciorul de bataie, mult flexat din sold si din genunchi (deschidere de 90 si unghi de 90) pe fondul rotatiei reale executa miscare activa de rasucire spre exterior si o deschidere mai ampla pentru a reusi sa eschiveze atingerea stachetei. Dupa trecerea stachetei se ncearca oprirea rotatiei corpului pentru a reusi o aterizare n acelasi timp pe piciorul de atac si pe bratul de aceeasi parte a piciorului de atac. - Aterizarea este faza n care sportivul ia contact cu suprafata de aterizare (nisip, calup de burete) si prin miscari de amortizare se reduce socul si, de asemenea, accidentarea. Dupa luarea contactului cu suprafata de aterizat, cu piciorul de atac si bratul de aceeasi parte se executa o ndoire din cot si genunchi si apoi o rulare laterala pe spate.

Metodica nvatarii sariturii n naltime n ordinea evolutiei procedeelor de trecere Cu forfecare. Fiind o miscare simpla nu este nevoie de multe elemente introductive. Totusi vom prezenta cteva exercitii ce pot ajuta la o mai rapida nsusire:

scoala alergarii si sariturii; pas saltat cu desprindere energica pe verticala; cu atingerea unui obiect suspendat; cu

trecerea peste un obstacol mic; elan de 3 - 5 pasi finalizat cu pas saltat nalt; alergare de 3, 5, 7 pasi si saritura prin pasire peste o stacheta joasa (alergarea se face

perpendicular pe stacheta; de pe loc se executa o forfecare de picioare cu trecerea peste o linie trasata pe sol.

Corpul se afla lateral fata de linie si piciorul de bataie departat fata de aceasta linie; acelasi exercitiu cu trecere peste un mic obstacol (baston);

la sectorul de sarituri (groapa de nisip) din stnd lateral fata de stacheta (joasa)

executarea forfecarii cu trecerea piciorului apropiat peste stacheta si apoi a celui departat (fara sa se ncerce desprinderea); stnd la un pas departare de locul de bataie (ce poate fi marcat pe sol) se face un pas

cu piciorul ce va deveni de bataie, urmat de bataie desprindere si executarea foarfecii; cu elan de 3 pasi (marcati pe sol) se va executa saritura la nceput cu viteza mica si

unghi ct mai mic; cu elan de 3 - 5 pasi saritura n naltime cu forfecare (se mareste unghiul fata de planul

stachetei si viteza de deplasare), cu elan de 7 - 9 pasi saritura n naltime cu forfecare. Se vor face analiza tuturor

aspectelor tehnice; cu elan de 9 - 11 pasi se executa saritura sub forma de concurs; pentru perfectionare se poate folosi asezarea stachetei n plan oblic cu partea nalta pe

stlpul departat locului de bataie. Exercitiul este folosit pentru a determina sportivul sa execute o miscare de atac ct mai nalta.

Cu rostogolire ventrala. Se va urmari obisnuirea cu miscarea de desprindere pe verticala, de avntare puternica a piciorului de atac. Mijloacele folosite: din stnd cu piciorul de bataie n fata, avntarea piciorului de atac ntins concomitent

cu a bratelor n sus;

din stnd, pas cu piciorul de bataie )accent pe asezarea piciorului), avntarea cu

piciorul de atac (n acelasi timp si a ambelor brate) si ridicarea pe vrful piciorului de bataie; din stnd, pas cu piciorul de bataie, avntarea piciorului de atac, desprindere

puternica si aterizare pe acelasi picior ct mai aproape de locul de bataie; din stnd cu piciorul de bataie n fata, avntarea piciorului de atac si executarea unei

rotatii de 180 n jurul axului longitudinal si aterizare pe piciorul de atac; acelasi exercitiu executat n urma unei alergari de 3 pasi apoi de 5 pasi; efectuarea unui elan de 3 pasi (5 pasi) cu coborrea accentuata a centrului de greutate

prin flexia ampla n penultimul pas si avntarea puternica a piciorului de atac, desprindere, piciorul de bataie dupa desprindere executa o miscare de "eschiva" (ndoirea genunchiului si ducerea n lateral; marirea unghiului dintre cele doua membre inferioare; acelasi exercitiu cu trecerea peste o stacheta joasa (la nivelul genunchilor);

Exercitii de nvatare a zborului deasupra stachetei: Saritura peste o stacheta tinuta oblic cu capatul departat pe sol. Se urmareste

conducerea miscarii de rasucire din laba piciorului de atac. Imitarea trecerii peste stacheta (stacheta tinuta vertical sau peste brna de gimnastica,

sau peste un coleg, partener). Se urmareste efectuarea miscarii de nvaluire a stachetei cu bratul opus piciorului de bataie, trunchiul paralel cu stacheta si miscarea de "eschiva" a piciorului de bataie. Sarituri la stacheta joasa cu elan: de 1 pas

de 3 pasi de 5 pasi

n care accentul se pune pe actiunea piciorului de atac si actiunea trunchiului deasupra stachetei. Greselile frecvente: ncercarea de a trece stacheta nainte cu trunchiul si apoi cu piciorul; trecerea bratului apropiat peste stacheta, extensia trunchiului deasupra stachetei;

Efectuarea sariturii integrale cu accent pe diferite acte motrice: determinarea directiei

elanului (unghiul fata de planul stachetei); ritmicitatea pe elan; avntarea piciorului de atac concomitent cu avntarea bratelor; Se va obliga executantul sa faca aterizarea pe pingeaua piciorului de atac, pentru a face amortizarea socului de aterizare, ceea ce duce la nvatarea corecta a nvaluirii stachetei si conducerea miscarii de rotatie cu laba piciorului de atac. Saritura integrala de 5 - 7 pasi cu trecere peste stacheta asezata oblic )cu capatul

departat ct mai nalt) pentru a accentua lucrul piciorului de atac. Saritura integrala cu cresterea treptata a vitezei pe elan. Sarituri n conditii de concurs.

Cu rasturnare dorsala Datorita specificului acestui procedeu, trecerea stachetei cu spatele si aterizarea pe spate, aceasta saritura se poate realiza numai daca conditiile tehnice (zona de aterizare cu bureti calup) sunt asigurate. n cazul n care conditiile o permit se va ncepe cu acomodarea cu aterizarea pe spate. Pentru aceasta folosim exercitiile: din stnd cu spatele la saltele, desprinderi de pe doua picioare si aterizare n seznd la nceput apoi pe spate;

din stnd cu spatele la saltele, desprindere, realizarea arcuirii si aterizare pe spate; din stnd cu spatele la saltele pe un plan mai nalt (banca, capac lada), desprindere de

pe doua picioare. Executarea n aer a miscarii de arcuire si aterizare pe spate. Acelasi exercitiu cu desprindere de pe piciorul de bataie. Din stnd departat pe calupii de aterizare, efectuarea a doua sarituri scurte urmate de

desprindere, zbor si aterizare pe spate. Din stnd cu spatele la saltelele de aterizare desprindere de pe un picior cu trecere

peste o stacheta aflata la nivelul saltelelor. Se face si sub forma de concurs. nvatarea elanului se face la nceput printr-o: alergare pe un semicerc trasat pe sol (semicercul de la 6 metri din jocul de handbal); alergare pe un semicerc cu bataie si desprindere (la vrful semicercului) cu aterizare

ct mai aproape de locul de bataie; alergare pe un semicerc cu desprindere si ntoarcere 90 cu spatele spre exteriorul

semicercului (se urmareste aterizarea ct mai aproape de locul de bataie); alergare 3 - 5 pasi pe un arc de cerc, desprindere si rotarea trunchiului n asa fel ca

aterizarea sa se faca cu spatele la o linie trasata pe sol; acelasi exercitiu efectuat n fata stachetei.

Se va accentua actiunea de desprindere pe verticala fara a se duce umarul spre spate; coordonarea actiunii bratelor cu cea a piciorului de avntare. Conducerea miscarii din genunchiul piciorului de atac.

alergare de 3 - 5 pasi pe un arc de cerc. Arcul de cerc poate avea diferite raze )n

descrestere). Pasi asezati pe semne trasate pe sol, bataie, desprindere si trecere peste stacheta.Miscarea se executa din mers apoi din alergare.de asemenea se incepe cu un pas apoi cu trei pasi,cinci pasi,etc. Se repeta saritura cu elan de 5 pasi si cu ridicarea progresiva a stachetei. Executarea sariturii cu un elan rectiliniu de 3 - 5 pasi urmat de elanul curbiliniu de 3 pasi (cu accent pe actiunea picioarelor pe acesti ultimi pasi). Se va urmari mentinerea vitezei pe elanul complet, blocarea n bataie, avntarea puternica a piciorului de atac spre n sus (pe o linie n spirala, pentru a da sensul de rotatie al trunchiului). Se va evita asezarea piciorului de bataie cu vrful n afara planului stachetei, desprinderea n "spate - culcat"; Executarea sariturii cu elan ntreg - cu accent pe diferite acte motrice. Formarea

simtului ritmului si coordonarea generala. Prevederile regulamentului de concurs Concursurile se desfsoar n conditii materiale standardizate n care pista de elan are de 20-25m, locul de btaie este orizontal si doi stlpi sprijin stacheta. Aceasta este din fibre de sticl sau alt material potrivit; nu se recomand stacheta de metal. Lungimea total a stachetei este de 4m (+/- 2cm), cu o greutate de 2 kg. Zona de aterizare nu este mai mic de 5m lungime si 3m ltime. ntre stlpi si zona de aterizare este un spatiu de cel putin 10cm, pentru a evita ca stacheta s fie deplasat printro miscare a zonei de aterizare care atinge stlpii. Stlpii sunt suficient de nalti si vor depsi cu cel putin 10cm, nltimea maxim la care va putea fi ridicat. Pe suporti, ntre extremittile stachetei si stlpi este un spatiu de cel putin 1 cm. Stlpii nu se deplaseaz n timpul probei, dect dac judectorul probei consider c este necesar. Ordinea efecturii ncercrilor se stabileste prin tragere la sorti. Sritorul este obligat s execute btaia pe un singur picior. Un concurent poate opta pentru intrarea n concurs, binenteles, conform nltimii minime fixat si anuntat de arbitrul sef si va putea srii dup cum doreste, la orice nltime care urmeaz, adic poate renunta la o ncercare de la o

anumit nltime. Dup fiecare tur de cte trei ncercri, stacheta se ridic conform prevederilor regulamentare de ridicare succesiv, cu 3, 4, 5, 10 cm. Dup trei greseli succesive, un atlet va fi eliminat din concurs, oricare ar fi nltimea la care s-au produs ncercrile ratate. Spre exemplu, un atlet sare la 1,80m si rateaz prima ncercare, dup care renunt s mai sar la 1,80m si abia la 1,85m si face a doua sritur, dar si aici doboar stacheta. n cazul de fat, sritorul mai are dreptul la o singur ncercare, pe care o poate efectua unde doreste: fie tot la 1,85m, fie la 1,90m sau mai sus, n functie de nltimile succesive la care se ridic stacheta dup terminarea fiecrui tur. Dac sritorul greseste si a treia oar, el va fi eliminat din concurs. Desigur c cele trei ncercri gresite se puteau produce si la 1,80 m, soarta atletului fiind aceeasi. Se consider a fi ratat o sritur n cazul n care atletul doboar stacheta de pe suporti sau intr n planul vertical al stlpilor cu mna, cu piciorul sau cu orice parte a corpului, fr a trece stacheta. nainte de nceperea concursului, sritorii sunt anuntati de un arbitru care este nltimea la care ncepe concursul si nltimile succesive la care se va ridica stacheta, dup terminarea fiecrui tur.