UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA de TEOLOGIE ORTODOXĂ Pr. prof.

univ. dr.EMIL JURCAN
-

Elemente introductive in studiul istoriei religiilor

SUPORT DE CURS PENTRU ANUL2,SEMESTRUL I-

CUPRINS:
1. IDEEA DE DUMNEZEU IN RELIGIILE ORIENTULUI;

2. MÂNTUIREA IN MARILE RELIGII;

3. FAMILIA ŞI FEMEIA ÎN CONŞTIINŢA RELIGIOASĂ;

4.MORAL ŞI IMORAL ÎN MARILE RELIGII;

5. FENOMENUL FUNDAMENTALISMULUI RELIGIOS; DIN PERSPECTIVA GLOBALĂ; ÎN MARILE

RELIGII;

6. RELIGIA DIN PERSPECTIVA GLOBALĂ

7. COSMOLOGIA IN MARILE RELIGII

8. PRIVIRE COMPARATISTĂ ÎNTRE IDEEA DE MISTICĂ ORTODOXĂ

SI TENDINŢELE SPIRITUALISTE ALE ALTOR RELIGII;

1
STUDIUL 1

IDEEA DE DUMNEZEU ÎN RELIGIILE ORIENTULUI

1. PRELIMINARII: - ideea de Dumnezeu a suscitat în istoria omenirii un
permanent mister, o căutare, chiar şi pentru cei care au încercat să inhibe
acest sentiment şi au dorit să se declare indiferenţi din punct de vedere
religios, respectiv atei. - orice religie are un capitol special, numit
TEOGNOSIE, dedicat cunoaşterii divinităţii din respectiva religie. - în
raport cu acest concept, putem împărţi religiile Orientului în următoarele
categorii: - RELIGII PANTEISTE SAU ARIANE – RELIGII DE FACTURĂ ORIENTALĂ: -
HINDUISMUL; - BUDISMUL; - TAOISMUL; 2. TEOGNOSIA ÎN HINDUISM (INDIA):
2. 1. MODURILE FUNDAMENTALE DE SESIZARE A DIVINITĂŢII:

- concepţia hindusă despre cunoaşterea lui Dumnezeu porneşte de la percepţia

că divinitatea poate fi sesizabilă în două moduri fundamentale: - LATURA
POLITEISTĂ: - în cadrul căreia există un număr mare de zei, pe care vechii
indieni, dar şi cei contemporani, îi venerează; - în cadrul acestei laturi
este vorba despre aşa-numiţii zei vedici, la momentul respectiv evaluaţi cu
cifra zecilor de mii sau milioanelor, care încorporau, în general, toate
elementele naturii; - prioritatea relaţiei om-Dumnezeu în perioada vedică
era acordată sacrificiului, adică satisfacerii zeilor şi multitudinii lor; -
LATURA BRAHMANICĂ: - puţin mai târziu în istorie (1000 - 500 î. Hr.), apare
un nou sector în religie, BRAHMANISMUL - astfel, accentul nu mai cădea pe
multitudinea zeilor, ci pe cel care cunoştea textele sacre şi oficia în mod
impecabil sacrificiile; - accentul cade pe persoana umană care perfecta
jertfa; - în această perioadă se structurează societatea de castă în
ierarhizarea socială indiană, accentul căzând pe sacrificator; - sistemul
castelor împărţea lumea în patru categorii, pentru ca mai apoi să apară o a
cincea subcastă: - BRAHMANII; - RĂZBOINICII; - AGRICULTORII - MEŞTEŞUGARII;
© Cătălin Popi

2
- SERVITORII; - PARIA SAU CIANDALA - om care nu face parte din nici o castă,
lipsit de orice drepturi;
2. 2. PERIOADA UPPANIŞADICĂ - NAŞTEREA BRAHMANISMULUI:

- după perioada brahmanului, în care relaţia om - Dumnezeu era văzută prin

perspectiva persoanei sacrificatorului, urmează o perioadă de revers,
perioadă generic intitulată UPPANIŞADICĂ, în care adevăraţii asceţi s-au
retras în meditaţie în păduri, dând naştere unei religiozităţi a meditaţiei,
întreaga viaţă spirituală focalizându-se pe modul de concentrare faţă de
divinitate. - asceţii au desfiinţat ideea de zen ca entitate corporală şi au
acceptat ideea de divinitate abstractă, dând naştere ideii de Dumnezeu ce nu
poate fi localizat într-o anumită formă, ce se află pretutindeni şi se află
în tine prin conceptul de „sine”. - această nouă concepţie se inspira dintr-
un fel de nuanţă platonică a ideilor - omul trebuie să scape de şirul
reîncarnărilor şi să se întoarcă într-o unire perfectă cu divinul absolut. -
acest tip de divinitate a fost denumit „Brahman”, fiind conceput sub forma
unei divinităţi panteiste, o divinitate ce infuzează întreaga realitate,
întreaga existenţă, omul fiind şi el o parte din această divinitate. -
Brahman mai era numit şi „Ahmanul universal”, faţă de „Ahmanul uman”. -
înspre venirea Mântuitorului, sunt redescoperite sensurile brahmanismului -
acum se conturează PERIOADA VEDANTISMULUI - se produce reîntoarcerea la
vede, care consta în combinarea panteismului cu respectivii zei politeişi,
fiind păstraţi numai zeii cei mai plăcuţi: - VIŞNU - de el se leagă ideea de
avatar, a încarnării divinului în istorie din timp în timp1; - KRÎŞNA - este
cel mai cunoscut avatar; - Shiva - linia lui Shiva este o linie ce ţine de
înclinaţia erotică a indianului, erosul fiind un mod de viaţă, oferind
plenitudine, forţă; - în sensul promovării erotismului, sunt celebre
templele lui Shiva din Ancor; - Shiva avea ca simbol falusul. 3. TEOGNOSIA
ÎN BUDISM:
3. 1. BUDISMUL, O FORMĂ DE PROTEST RELIGIOS:

- budismul apare ca o reacţie, ca un protest faţă de lumea hindusă din care

a provenit. - numeroase persoane erau nemulţumite de modalitatea în care se
derula viaţa spirituală, accentul prea mare pus pe rituri şi sacrificii
1

Avatar - reîncarnare succesivă a unei fiinţe.

3

© Cătălin Popi
facând ca o mare parte din credincioşii fideli ai hinduismului să nu mai
simtă profunzime în credinţa lor.
3. 2. BUDDHA, UN REFORMATOR RELIGIOS:

- astfel, un segment fundamental al religiei intră într-un proces de

reformă, segment denumit budism. - denumirea budismului vine de la numele
„Buddha”, pe care şi l-a arogat promotorul său, care înseamnă „a ajunge la
iluminare, a fi iluminat, iluminat”. - numele real al lui Buddha era Sidarta
şi era de origine princiară, - el ajunge la ideea că viaţa este o continuă
suferinţă, totul fiind suferinţă, fapt pentru care ajunge să dea naştere
unui sistem religios negativist, să creeze o lume a pesimismului;
3. 3. CONCEPTELE TEOLOGICE BUDISTE FUNDAMENTALE:

- Buddha îl elimină pe Dumnezeu din cugetarea religioasă, realizând, astfel,

o reformă cvasi-ateistă. - conaţionali îi vor atribui, lui şi adepţilor săi,
numele de „nastika” fără nici un Dumnezeu, ateu. - astfel, ia naştere un nou
principiu - semnificaţia termenului „Buddha” (iluminat), care îl desemna pe
Sidarta, a fost transformată, ajungând să desemneze un principiu divin,
astfel încât Buddha a fost făcut Dumnezeu, a început să fie considerat
Dumnezeu. - astfel, dacă Hristos a fost Dumnezeu făcut om, Buddha a devenit
din om Dumnezeu.
3. 4. PRINCIPIILE RELIGIOASE BUDISTE:

- în cadrul budismului, circulă o serie de principii religioase, dintre care

cele mai importante sunt reprezentate de: - PRINCIPIUL AVALOKITEŞVARA -
principiul divin al tibetanilor; - PRINCIPIUL AMIDA - principiul divin
pentru budiştii chinezi; - budiştii îl invocă în rugăciuni pe Buddha, în
gândirea teologică mergând pe multe speculaţii.
3. 5. JAINISMUL, O NOUĂ BRANŞĂ DERIVATĂ DIN BUDISM:

- în cadrul budismului mai apare o branşă, cea a jainismului, fundamentat pe

ideea cinstirii strămoşilor, a celor 24 de bătrâni, deveniţi zeii
jainiştilor. - cultul celor 24 de bătrâni poartă în jainism denumirea de
„Tirtancaras”. - jainiştii îşi măturau calea, pentru ca nu cumva să calce
insectele.

© Cătălin Popi

4
STUDIUL 2

MÂNTUIREA ÎN MARILE RELIGII

1. PRELIMINARII: - toate religiile îşi pun problema mântuirii. - în cadrul

diferitelor civilizaţii, găsim idei bizare privind latura soteriologică, în
acest sens, unele religii considerând moartea, sub forma sinuciderii, drept
un act soteriologic. - astfel, în concepţia lumii precolumbiene maiaşe
aztece, există chiar şi un rai al sinucigaşilor. 2. MÂNTUIREA ÎN VIZIUNEA
LUMII EXTREM-ORIENTALE:
2. 1. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ NIPONĂ (JAPONIA):
© Cătălin Popi

5
- la niponi, mântuirea, salvarea, reprezintă un concept ce se materializează
în forme animiste, nefiind un act ce presupune existenţa unui Dumnezeu
personal. - în concepţia amintită, mântuirea înseamnă DEPERSONALIZARE. -
după moarte, omul nu rămâne sub formă personală, ca persoană, omul fiind
constituit dintr-o serie întreagă de îmbinări ce îl împovărează şi nu
indică, sub nici o formă, frumuseţea creaţiei. - omul nu are suflet, ci
deţine un „ceva” ce se transmite prin naştere şi renaştere de la o persoană
la alta, fenomen intitulat transmigraţie. - la niponi, şintoismul reprezintă
religia animistă a lui „komi”, a spiritelor. - salvarea, mântuirea constă în
devenirea ca spirit („komi”) a individului, acest stil de religie excluzând
ideea de Dumnezeu.
2. 2. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ A INDIENILOR ORIENTALI:

- potrivit indienilor orientali, reîncarnarea reprezintă un proces repetitiv

de naştere şi moarte, în baza căruia omul reintră şi iese din viaţă până
când ajunge să se elibereze de aşa-numita „karmă”, de bagajul de ataşamente
pe care omul ajunge să le deţină în această lume, pentru ca astfel sinele să
ajungă la o contopire perfectă cu dumnezeul panteist. - în acest sens,
pentru hinduşi, ataşamentul de ceea ce îţi este drag reprezintă o piedică în
actul mântuirii. - în concepţia budistă, omul nu are suflet, nu are un
„sine”, ci doar ataşamentul uman, care trebuie „stins” în NIRVANA2.
2. 3. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ CHINEZĂ:

- dragostea de frumos, de provenienţă chineză, este influenţată de 3 TAOISM

, în cadrul căruia tema centrală cade pe ideea armoniei - astfel, omul se
mântuieşte prin această armonie, frumosul fiind o formă de soteriologie. -
astfel, mântuirea se concretizează prin estetism. - dacă în creştinism
trupul reprezintă o valoare intrinsecă, în concepţia orientalilor, trupul
reprezintă o povară. - în Evul Mediu, existau aşa-numitele acte ale
„mortificaţiilor”, prin care înălţarea spirituală era cu atât mai mare cu
cât trupul se mortifica mai mult.
2. 4. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ A POPOARELOR DIN BAZINUL TIBRULUI ŞI
EUFRATULUI:

- pentru popoarele din bazinul Tibrului şi Eufratului, mântuirea reprezintă

un dualism, o lume polarizată - astfel, prin faptele tale bune, îl ajuţi pe
dumnezeul binelui să îl învingă pe dumnezeul răului.
2. 5. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ GRECO-ROMANĂ: Nirvana - stare de fericire
totală la care se ajunge prin eliberarea de grijile vieţii, de suferinţă şi
prin contopirea sufletului cu esenţa divină cu ajutorul contemplaţiei şi al
ascezei. 3 Taoism - religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii
şi ale strămoşilor, al ideilor lui Lao–dzî şi al diverselor credinţe.
2

© Cătălin Popi

6
- pentru greco-romani, salvarea reprezenta o realitate sumbră, mântuirea
indicând o lume a umbrelor, care nu indică fericirea. - în acest sens,
trecerea peste râul iertării era concepută în sensul uitării suferinţei
îndurate în timpul vieţii trăite pe pământ.
2. 6. CONCEPŢIA SOTERIOLOGICĂ MUSULMANĂ:

- în concepţia musulmană, Dumnezeu este Cel care îl răsplăteşte pe om după

modelul echităţii juridice.

STUDIUL 3

FAMILIA ŞI FEMEIA ÎN CONŞTIINŢA RELIGIOASĂ

1. CONCEPŢIA IUDAICĂ:
© Cătălin Popi

7
- în viziunea religiei iudaice, familia şi femeia reprezintă chestiuni
absolut necesare, astfel încât „Cine nu are femeie nu are bucurie, nici
binecuvântare, nici cele bune, nici Torra, nici şanţ de apărare, nici viaţă,
nici pace” - citat rabinic. - pentru lumea evreiască, familia era legată de
o anamneză paradisiacă, încheierea unei relaţii fiind privită în sensul unei
trimiteri înspre perioada minunată trăită de perechea originară în rai, fapt
pentru care până şi cântările intonate la nuntă făceau trimitere la perioada
primei comuniuni din rai, exemplu fiind în acest sens cartea Cântarea
Cântărilor. - la evrei, divorţul era sancţionat destul de dur, fapt pentru
care termenul „divorţ” era utilizat pentru a indica grava separaţie dintre
Dumnezeu şi poporul Său. - problema poligamiei prezentate în Sfânta
Scriptură era neacceptată şi neporuncită de Dumnezeu, însă era tolerată,
datorită slăbiciunii conducătorilor şi a poporului. - poligamia nu era
legată de credinţa iudaică autentică, ci de influnţa popoarelor păgâne. -
Dumnezeu pedepseşte poligamia, însă nu într-un mod direct, această stare
ducând, în final, la dezbinarea poporului. - Dumnezeu a creat numai forma
monogamică a lăgăturii dintre om şi Dumnezeu. - în timpul tensiunilor şi a
certurilor nu erau permise legăturile conjugale, întrucât acestea erau, prin
definiţie, expresii ale iubirii, indicând prezenţa lui Dumnezeu în centrul
vieţii conjugale: „Nu trebuie în nici un mod să constrângi femeia, pentru că
în aceasta nu mai există Dumnezeu”. 2. CONCEPŢIA BUDISTĂ: - în viziunea
budistă, accentul cade pe comunitatea monahală, comuniunea familială, dintre
bărbat şi femeie, fiind privită în sensul unei legături dintre divinităţi,
dintre „DEVI” şi „DEVA”, dintre zeu şi „DEVI „DEVA zeiţă. - însuşi Buddha
fusese căsătorit şi a avut un copil, după care se va retrage din lume,
devenind ascet. - în concepţia budistă, problema statutului femeii este
privită în sens reducţionist - femeia este inferioară bărbatului, ea putând
avea parte de o reîncarnare mai bună numai pe baza slujirii soţului şi a
iubirii aproapelui. - Buddha oferă un set de opt virtuţi pe care femeia
trebuie să le dobândească şi a căror împlinire trebuie să o urmărească: - în
ce măsură soţia ÎŞI SLUJEŞTE SOŢUL; - în ce mod soţia ÎŞI TRATEAZĂ SOŢUL; -
în ce mod soţia ÎŞI ÎMPLINEŞTE DATORIILE CASEI; - în ce măsură soţia POARTĂ
DE GRIJĂ AVERII SOŢULUI; - în ce măsură soţia A FOST O TÂNĂRĂ FIDELĂ;
© Cătălin Popi

8
- în ce măsură soţia - în ce măsură soţia

ÎMPLINEŞTE PORUNCILE TRADIŢIONALE; POARTĂ GRIJĂ DE SĂRACI;

3. CONCEPŢIA HINDUSĂ: - concepţia hindusă merge pe aceiaşi linie, în acest

sens, căsătoria marcând inferioritatea fetei - astfel, nimeni nu o întreabă
pe fată dacă iubeşte sau nu, soţul său fiind ales de familie, după poziţia
sa socială. - căsătoria dintre cei doi tineri se încheia între părinţi şi
implica tranzacţionarea, necontând deloc faptul dacă cei doi s-au văzut sau
nu. - căsătorie de levirat putea fi acceptată pentru a avea urmaşi. - apar
prescripţii care prevăd faptul că dacă un soţ este impotent, soţia putea să
aibă relaţii cu un alt bărbat, pentru a dobândi un copil, fapt ce ducea la
distrugerea sensului familiei. - practica fidelităţii totale a soţiei faţă
de soţul său consta în arderea sa pe rug în cazul în care rămânea văduvă. -
în cadrul practicii tantrice de stânga, femeia este utilizată pentru
exerciţii yoghinice, femeia fiind considerată un instrument yoghinic. 4.
CONCEPŢIA MUSULMANĂ: - în concepţia musulmană, problema familiei porneşte de
la modul în care Mahomed însuşi priveşte sensul familiei, el având 9 soţii
şi 5 concubine. - în islamism, există trei tipuri fundamentale de căsătorie:
- căsătorie cu soţia - LEGALĂ; - căsătorie cu concubina - PARACONJUGALĂ,
numărul maxim de concubine: 4; - incestuoasă - cu veri; - femeii musulmane
îi era interzis să se căsătorească cu un nemusulman, fapt pentru care
trebuia să adopte religia soţului, act ce o expunea posibilităţii de a fi
ucisă de către cei din neamul său. - şi în islamism, căsătoria se
tranzacţiona. - în Coran este expusă o expresie celebră referitoare la
statutul femeii: „Femeia este ogorul vostru” - Sura 22. - totodată, mai
exista PRACTICA CĂSĂTORIEI DE PLĂCERE (mut'a), în cadrul căreia femeia era
luată în căsătorie pentru o perioadă, fiind plătită în acest scop, precum şi
cea a CIRCUMCIZIUNII FEMEII. - subestimarea femeii era reprezentată de vălul
pe care îl purta pe cap.

© Cătălin Popi

9
STUDIUL 4

MORAL ŞI IMORAL ÎN MARILE RELIGII

1. MISIUNEA CREŞTINĂ AGRESIVĂ ŞI EFECTELE EI: - în prezentarea credinţei

religioase, creştinismul a mers mult pe varianta condamnării celorlalte
religii, conform principiului emis de Tertulian: „Dei Gentium Daemonia” -
„Zeii neamurilor sunt demoni”. - permanenta disjuncţie dintre creştinism şi
celelalte religii s-a soldat cu o misiune agresivă, cu o convertire
agresivă. - acest lucru poate fi certificat de modul în care s-a manifestat
misiunea creştină în America Latină sau de modul forţat în care a fost
încreştinată lumea anglo-saxonă, situaţie ce va duce la permanentizarea
starii de „creştinism suprapus peste subconştientul păgân”. - de-a lungul
timpului, în lumea engleză va reapărea cultul păgân: - DRUIDISMUL; - CULTUL
FERTILITĂŢII; - CULTUL EROTISMULUI; - CULTUL SATANISMULUI; - OCULTISMUL; -
religiile reprezintă căutări ale lui Dumnezeu, în care omul a atins anumite
etape: - POLITEISTE; - DUALISTE; - ANIMISTE; - după ce pierde contactul cu
Dumnezeu, omul devine un CĂUTĂTOR. 2. ELEMENTE MORALE ÎN HINDUISM:
2. 1. IDEEA DE ASCEZĂ: O ASCEZA HINDUSĂ - GENERALITĂŢI:
© Cătălin Popi

10
- ideea de asceză hindusă este mult mai aspră decât cea creştină, având ca
finalitate mortificarea trupului. - ideea ascezei hinduse se referă la
anularea tangenţelor cu lumea ale individului, dorinţele omului fiind
îndreptate în direcţia ideii de eliberare. - mântuirea în sens hindus constă
în detaşarea de trup şi în mortificarea acestuia, mortificarea reprezentând
o şansă de eliminare a trupului. - asceza creştină duce la pnevmatizarea
trupului, la înfrumuseţarea sa prin Duh, templul fiind „templul Duhului
Sfânt” - I Corinteni 6, 19.
o PRACTICA HINDUSĂ
A POSTULUI:

- legat de ideea de asceză este practica postului, orientalii fiind

vegetarieni - practica vegetariană porneşte de la ideea de a nu mânca
animalul, pentru că în fiecare animal se află un om reîncarnat. - pentru
creştini, practica vegetariană reprezintă o renunţare temporară la produsele
animale, din perspectiva anamnezei paradisiace. - dacă pentru hinduşi postul
înseamnă o chinuire a trupului, pentru creştini postul este un pelerinaj,
idee enunţată magistral de liturgistul ortodox Alexander Schmemann, care
înţelege postul sub forma unui „drum”, ce implică şi sufletul, şi trupul. -
pentru hinduşi, postul reprezintă un fel de rămăşag, un pariu, un pact cu
diavolul.
o PRINCIPIUL
HINDUS AL

NONVIOLENŢEI (AHIM

SHA):

- elementul moral în hinduism se numeşte „ahim sha”, ce constă în ideea de

nonviolenţă. - hinduşii nu doresc să utilizeze violenţa pentru a nu pune
cumva capăt suferinţei unui suflet reîncarnat. - cel care a propus şi a
oferit modelul concret de „ahim sha” a fost avocatul Mahadma Ghandi, care a
dat naştere revoluţiei indiene prin nonviolenţă.
2. 2. RELAŢIA MAESTRU - DISCIPOL:

- trăsăturile fundamentale ale relaţiei maestru-discipol constau în: -

POZITIVITATEA IDEII - fiecare discipol îşi caută maestrul, maestru ce îl
ajută să atingă dimensiunile de credinţă necesare; - NEGATIVITATEA IDEII -
există o diferenţă esenţială între maestru şi ucenic, aspect ce duce la
anularea personalităţii ucenicului; - în concepţia orientală, există un set
de cuvinte speciale, echivalente rugăciunilor, intitulate mantre, pe care
discipolul le cumpără. - modalitatea anulării personalităţii ucenicului se
realizează prin mortificarea trupului său. - MANTRELE sau CUANURILE
reprezintă fraze lupte de logică, pe care omul le repetă în mod ilogic, care
îl desfiinţează ca personalitate:
© Cătălin Popi

11
- exemplu: „timpul cade sub pământ, lumea dispare”; - în acest sens, Hristos
nu condamnă lumea, ci păcatul. - termenul de „cosmos” derivă de la termenul
grecesc „kosmo” - a face frumos, în acest sens lumea fiind frumoasă, scopul
vieţii umane fiind acela de a prelua lumea şi a o transforma într-o
Biserică.
2. 3. RELAŢIA OM - DIVINITATE:

- în contextul religiei hinduse, un aspect deosebit constă în faptul că

indienii au o viaţă religioasă bogată, o importanţă aparte fiind acordată
pelerinajelor. - în concepţia hindusă, ideea de imoral apare atunci când
divinitatea căutată implică o serie de exprimări, gesturi ce nu au nici o
legătură cu ideea de moral. - în CONCEPŢIA SHIVAICĂ, există cultul
lingamului (organul genital masculin), al adorării sale, zeul fiind cel care
fecundează, cel care îi face pe oameni să aibă copii.
2. 4. RESPECTUL INTERUMAN:

- în concepţia hindusă, profesorul, maestrul este mai important decât

părintele trupesc. - ideea de cinstire, de respect, este bună, însă când
implică surclasarea, aceasta este rea, exemplul concret fiind reprezentat de
sistemul castelor - chandala - îi reprezintă pe cei care trec dintr-o castă
în alta. - un brahman nu permitea să fie atins nici măcar cu umbra unui alt
om, întrucât în acest mod se întina. - plecând de la modul în care percep
ideea de asceză, practica yoghină este dusă la extreme, în acest sens
existând chiar yoghini ce îşi propun să stea într-un picior, pentru a-şi
mortifica trupul. - în concepţia creştină, este atestat faptul că Dumnezeu
nu a creat trupul pentru a fi batjocorit, trupul fiind diafan prin har, o
imagine a vieţii veşnice. - în concepţia hindusă, în viaţa pământească,
accentul cade pe trup, sufletul fiind aşezat pe o poziţie secundară, pentru
ca în viaţa viitoare să se pună accent pe suflet, trupul reprezentând
frumuseţea sufletului. - yoghinii privesc conceptul de eros în două sensuri
principale: - EXISTĂ ASCEŢI CE CONDAMNĂ SEXUL - în acest sens, îşi leagă o
tablă în faţa organelor genitale; - TANTRA YOGA - există unii yoghini care
fac cât mai mult sex, însă fără să ia în considerare iubirea, întrucât
fiecare act sexual reprezentând un instrument de concentrare;
2. 5. RELAŢIILE ŞI VIAŢA DE FAMILIE:

- în concepţia niponă, soţia samuraiului reprezintă sluga sa - astfel, când

samuraiul era supărat, soţia îi aducea o damă de companie, pentru a-i ridica
moralul. - în credinţa niponă există şi o serie de aspecte deosebit de
frumoase: - ESTETISMUL;
© Cătălin Popi

12
- ARANJAMENTELE FLORALE; - CULTUL SIMPLITĂŢII; - CULTUL MUNTELUI SFÂNT; -
CULTUL CEAIULUI; - CULTUL GESTULUI SIMPLU; - în acelaşi timp, în credinţa
niponă există şi o serie de practici şocante, cum sunt: - KAMIKAZE; -
HARAKIRI; 3. ELEMENTE MORALE ÎN LUMEA MUSULMANĂ: - în lumea musulmană există
numeroase elemente morale sau estetice deosebite: arta arabă, cultura şi
poezia arabă, punerea în circulaţie a scrierilor lui Aristotel, moralitatea
arabilor, interzicerea consumului de alcool, consumul de droguri şi
homosexualitatea fiind pedepsite cu moartea. - totodată, elementul imoral
este regăsit foarte mult în: - SURCLASAREA FEMEII; - POLIGAMIE; - PEDOFILIE;
- PRACTICA EVIRAŢIEI (eunucii); - VIOLENŢA RELIGIOASĂ - djihad - „stăruinţă”
- iniţial s-a referit la lupta cu păcatul, însă în timp sensul i s-a
schimbat, astăzi semnificând uciderea nemusulmanilor, lupta împotriva altor
civilizaţii; - conform Coranului, hoţului i se taie mâna dreaptă, fapt ce
reprezintă o practică extremă; - violatorul este ucis;

© Cătălin Popi

13
STUDIUL 5

FENOMENUL FUNDAMENTALISMULUI RELIGIOS

1. PRELIMINARII: - fundamentalismul reprezintă latura violentă a unei

religii, în speţă, a islamului. - fundamentalismul nu este în mod neapărat
islamic, putând fi regăsit în toate credinţele religioase. -
fundamentalismul nu are de-a face atât cu credinţa profund religioasă, ci se
foloseşte, mai ales, de aceasta pentru a atinge coarda sensibilă a omului,
viaţa sa spirituală intimă. - în mod oficial, toate religiile vorbesc despre
pace şi bunăînţelegere între oameni, însă, exceptând creştinismul, foarte
puţine religii definesc religia prin ideea iubirii. 2. FUNDAMENTALISMUL ÎN
RELIGIILE ORIENTALE: - în gândirea religiilor orientale, iubirea e percepută
cel mult ca o compasiune, în sensul că fiecare om îşi poartă propriul jug al
reîncarnărilor. - unele credinţe prezintă o apetenţă deosebită înspre
promovarea violenţei: - RELIGIA SIKH - reprezintă un amestec între islamism
şi hinduism care constă în datoria fiecărui adept de a apăra cu arma în mână
profanarea templului lor sacru, lucru concretizat prin asasinarea a doi
premieri indieni - adepţii religiei sikh au un templu sfânt foarte impunător
la Amristar, în care nu intră nici un ne-sikh-it; - ISLAMUL - este
fundamentat pe citate concrete din Coran, care instigă la violenţă; -
CREŞTINISMUL - a prezentat, la rândul său, o serie de deviaţii de la iubirea
creştină, un exemplu concret în acest sens fiind cruciadele, convertirile
forţate, Inchiziţia, sinoadele tâlhăreşti; - luptele dintre creştini -
exemplificate prin acţiunile organizaţiei militante IRA, prin luptele dintre
catolici şi protestanţii din Irlanda; 3. FUNDAMENTALISMUL ÎN ISLAMISM: -
este celebru citatul lui Mahomed, în sensul promovării violenţei religioase:
„Omorâţi-i pe păgâni, oriunde îi găsiţi”. - Mahomed a fost o persoană
violentă - fuga din anul 622, de la Mecca la Medina, dovedeşte caracterul
său, prin aceea că a organizat raiduri prin care erau atacate caravanele
celor de la Mecca. - refuzul evreilor din Medina de a se converti la
islamism va fi întâmpinat de Mahomed prin ucideri în masă, alungări sau
transformarea acestora în sclavi.

© Cătălin Popi

14
- ideea iniţială de razie, de luptă pentru jaf, face parte din psihologia
arabului, acest concept fiind transformat ulterior în „lupta de expansiune a
islamului”. - Mahomed a focalizat temperamentul războinic al arabilor în
direcţia cuceririlor teritoriale. - islamul e mult mai violent decât
celelalte religii. - este perpetuată şi imaginea aşa-numitului „martir
musulman”, cel care ucide şi este ucis pentru islam, în acest sens existând
foarte mulţi kamikaze. - conceptul de djihad înseamnă „stăruinţă” şi indica,
iniţial, ideea de luptă cu păcatul, ulterior fiind interpretat în sensul
stăruinţei de a extinde islamul în lume. - mahomedanii împart lumea în două
sectoare fundamentale: - DAR AL-ISLAM - casa islamului; - DAR AL-HARB - casa
războiului, nesupusă islamului; - între statele musulmane şi cele
nemusulmane se semnează diferite concordate, acorduri ce durează maxim 10
ani, întrucât Coranul prevede faptul că musulmanul este într-un război
permanent cu necreştinul. - în momentul în care este proclamat djihadul,
toţi musulmanii sunt obligaţi să meargă la război. - în raport cu
musulmanii, şi creştinii deţin o anumită vină, din perspectiva exploatării
necugetate a vechilor colonii, a solului şi a subsolului acestor ţări:
Siria, Maroc, Algeria, Tunisia, Iran, precum şi pentru faptul că i-au silit
pe musulmani să ducă un mod de viaţă diferit de credinţa lor. - cea mai mare
teamă a musulmanilor este occidentalizarea sau americanizarea. - burqia -
reprezintă vălul de pe faţa femeilor. - musulmanii interzic consumul
alcoolului. - musulmanii sunt violenţi, însă sunt şi provocaţi. - CHIBUTURI
- reprezintă termenul evreiesc ce desemnează celebrul război purtat de evrei
cu arabii, timp de şase zile.

© Cătălin Popi

15
STUDIUL 6

ORIENTALISMUL - RELIGIA DIN PERSPECTIVĂ GLOBALĂ

1. PRELIMINARII: - Revoluţia din 1989 din România a reprezentat pătrunderea

în ţara noastră a unei oferte religioase foarte vaste. - acest fenomen
porneşte din anii 1980, când în România a luat naştere aşa-numita „mişcare
transcedentală”, organizată de oameni de cultură din acea vreme, înăbuşită
curând de către regimul comunist. - toţi aceşti adepţi au continuat, pe mai
departe, să cocheteze cu aceste practici, pentru ca după 1989 să le fie
permisă propaganda prin toate mijloacele media. 2. RELIGIILE ORIENTALE ŞI
ATRACŢIA PE CARE O MANIFESTĂ: - religiile orientale sunt atractive pentru
că: - creează impresia de mântuire facilă, repetitivă, care oferă şansa de a
repeta ciclul reîncarnărilor, până la perfecţiune; - în cadrul religiilor
orientale se vorbeşte despre un „panecologism”, despre o armonie absolută
dintre om şi natură, astfel încât lucrurile ajung în cealaltă extremă, omul
fiind preocupat mai mult de viaţa animalelor decât de cea a semenilor;
religiile orientale propun şi mistifică personalitatea îndrumătorului
spiritual, în sensul maestrului oriental ce dobândeşte o aură cvasi-divină,
criptică, ceea ce îl face foarte enigmatic, posesor al unor puteri magice;
© Cătălin Popi

16
- religiile orientale le creează tinerilor concepţia unei comunităţi alese,
cu pretenţii de familie, în cadrul căreia cei racolaţi sunt rupţi de
familiile naturale, liderul spiritual (guru) prezentânduse a fi un posesor
unic al adevărului, iar şcoala sa, singura şansă de salvare dintr-o lume
dominată; - religiile orientale creează o relaţie de dependenţă între ucenic
şi comunitatea yoghină, dusă până la anihilarea personalităţii, rare fiind
cazurile în care recuperarea se face prin intermediul psihoterapiei; - în
cadrul grupărilor religioase orientale, sunt vehiculate trei idei
fundamentale: A. IDEEA DE FAMILIE SALVATOARE: - conform acestei concepţii,
lumea se împarte în două sectoare: - „ÎNĂUNTRU” - termen ce indică
mântuirea, salvarea; - „ÎNAFARĂ” - termen ce indică demonul, pieirea; B.
IDEEA DE „REŢETĂ” MÂNTUITOARE: „REŢETĂ - fiecare grup religios oriental
oferă câte o reţetă mântuitoare, ce diferă după tipul de interpretare a
prescripţiilor religioase, după „ascultările” impuse; - în cadrul mişcărilor
religioase gen „Hare Krîşna”, numeroase persoane se rup de familii pentru a
trăi în „haşramuri”, în cadrul cărora muncesc de dimineaţa până seara şi
stau în dependenţă directă de voinţa maestrului; C. IDEEA DE MAESTRU
SPIRITUAL, înţeles sub forma adevărului absolut: - maestrul este perceput
într-un sens sacral, însăşi atingerea maestrului aducând cu sine o umplere
de energie; - cuvintele maestrului denotă o încăcătură profetică,
simbolistică, orice gest al maestrului implicând o anumită semnificaţie
mântuirea depinde în mod direct de maestru, ceea ce duce la ruperea efectivă
a relaţiei cu Dumnezeu, Dumnezeu sălăşluindu-se în maestru, aspect denumit
„antropocentrism religios”, diferit în mod total de teocentrism; STUDIUL 7

COSMOLOGIA ÎN MARILE RELIGII

1. PRELIMINARII: - în ceea ce priveşte cosmologia, au fost vehiculate mai

multe ipoteze religioase. 2. COSMOLOGIA DE TIP PANTEIST: - acest tip de
interpretare se regăseşte în religiile orientale, în special în hinduism,
pornind de la o cosmologie de tip creaţional, fiind metamorfozată în tipul
de prezenţă divină distinsă. - potrivit gândirii hinduse, cosmosul
reprezintă o materie inertă, germinativă, prezentă în acel uriaş primordial,
„PROGOPATI”.
© Cătălin Popi

17
- lumea s-a format din acest „PROGOPATI” ce se autosacrifică, ce se despică
în bucăţi ce vor deveni, ulterior, elemente creaţionale astfel, din foc vor
apărea soarele şi luna - în acelaşi sens fiind interpretat şi sitemul
castelor - din tălpi au apărut servitorii, iar din braţe, războinicii. -
această idee s-a combinat cu panteismul, astfel încât a apărut conceptul
care consideră că lumea nu prezintă doar o simplă prezenţă materială,
materia fiind considerată o irealitate, divinul fiind adevărata realitate. -
întreaga asceză a omului se focalizează pe ideea descoperirii adevăratei
realităţi, care stă în spatele elementelor văzute. - în acest context, este
vorba despre o mântuire de tip noetic. - carenţele acestui tip de concepţie
cosmologică constau în: - lumea - este identificată cu divinul, această
concepţie prezentând un aspect pozitiv, în sensul că se opune exploatarea
iraţională a materiei, întrucât în spatele ei se află ascunsă divinitatea4;
- totodată, hinduşii credeau în „Ahmanul universal”, principiu divin
panteism. - elementul negativ al acestui tip de concepţie cosmologică constă
în ideea indiferentismului faţă de lume, considerând că lumea în care se
chinuie sau se bucură spiritele umane este fundamentată pe o serie de legi
imuabile5. 3. COSMOLOGIA DE TIP DUALIST: - acest tip de interpretare
cosmologică era împărtăşit de asirobabilonieni, de gnostici, de Zoroastru,
de bogomili şi de catari. - ideea fundamentală a acestui tip de interpretare
constă în combinaţia continuă ce există în lume între bine şi rău. -
Zoroastru susţine că în lumea creată bună, reînvie ulterior răul adormit,
dând naştere unei contra-lumi, care se combină continuu, aceasta fiind
reprezentată de combinaţia dintre lumea bună şi cea rea. - în acest sens,
omul este un jucător, virtuţile sale pozitive ajutând binele să înfrângă
răul. - în lupta dintre bine şi rău, cosmosul şi lumea divină au nevoie de
acţiunea omului. 4. COSMOLOGIA DE TIP EMANAŢIONIST: - acest tip de
interpretare cosmologică se găseşte şi în cadrul religiilor orientale, însă
în mod special în gândirea filosofică, la PLOTIN (tributar gândirii lui
Platon).
RENE DESCARTES împarte lucrurile materiale în două secţiuni: - RES COGITA -
lucrurile mentale - disjuncţia dintre Iisus al istoriei şi Hristos al
slavei; - RES EXTENSA - lucrurile care se văd; Darma - reprezintă legea după
care se derulează reîncarnarea.
18

© Cătălin Popi
- ideea fundamentală a acestei concepţii constă în aceea că Dumnezeu este
Unul - principiul Proton - Agaton. - lumea este creată prin emanţie şi se
întoarce prin unitate la originea sa primordială. - fiind emanată din
Dumnezeu, lumea este divină6.

Din perspectivă ortodoxă, creaţia reprezintă o operă a harului divin, care,

în potenţă, este bună, menită să fie desăvârşită.
6

© Cătălin Popi

19