Sunteți pe pagina 1din 20

De altfel, axioma comunicarii nonverbale evidentiaza faptul ca acest tip de comunicare are relevanta mai mare decat semnalele

verbale si paraverbale (tonul vocii, accent, tonalitate etc). Aceasta axioma enunta urmatorul lucru: Cand ceea ce spuneti nu este in concordanta cu ceea ce faceti, interlocutorul va crede ceea ce vede, adica semnalele nonverbale ale corpului dumneavoastra. Limbajul nonverbal (body language) este alcatuit din trei componente: mimica, privirea si gestica. Mimica se refera la toate fenomenele pe care le putem observa pe fata unui om : miscarile capului, contactul vizual, directia privirii, zambetul. In privinta privirii, pentru a construi o relatie de comunicare trebuie sa pastram contactul vizual cam 60% - 70% din timp. De asemenea, exista mai multe tipuri de priviri: oficiala, intima, laterala, care atunci cand e insotita de zambet inseamna interes, iar atunci cand e iinsotita de incruntarea sprancenelor inseamna ostilitate. La fel, inchiderea ochilor inseamna dorinta de a finaliza interactiunea. Gestica se refera la limbajul mainilor in termeni de viteza a miscarii, grad de tensiune, pozitii, zone de miscare, mod de tinere a degetelor, distanta dintre maini si corp. Mai jos sunt cateva imagini cu posibile posturi pe care le poate adopta cineva in timpul unei discutii si cu decodificarea lor din registrul nonverbal in cel verbal:

La fel, pozitia mainilor ne poate da nenumarate indicii despre starea cuiva. Enumeram mai jos cateva pozitii ale mainilor si semnificatia lor in contextul limbajului corpului:

mainile deschise, relaxate, dezvaluie o atitudine pozitiva, o invitatie la sinceritate y bratele incrucisate inseamna respingere y bratele tinute la spate inseamna neliniste y managaierea barbiei arata ca ascultatorul evalueaza pozitiv ceea ce aude y tragerea usoara a lobului urechii este un semn de suspiciune y masarea cefei indica un sentiment de frustrare y sprijinirea barbiei in palma tradeaza plictiseala y palmele inclestate arata tensiune y jocul cu pixul este un semn de nerabdare y frecarea palmelor indica anticipare De o foarte mare importanta sunt postura si orientarea corpului. Se refera la felul in care un om sta la un moment dat si la modalitatile prin care isi modifica postura corpului. Astfel, exista cateva pozitii de baza pe baza carora putem identifica starea de spirit a oamenilor care fac parte dintr-o audienta, de exemplu:
y

Asadar, pozitia picior peste picior si brate incrucisate, picioarele peste bratul scaunului, picioarele pe birou sau leganarea, batutul din picior arata toate lipsa de interes. Totusi, cand picioarele sunt incrucisate iar pozitia corpului este indreptata spre interlocutor, este un semn de intelegere si cooperare. Inclinarea usoara a corpului inainte arata interes. Inclinarea corpului spre spate arata lipsa de interes. Intoarcerea corpului intr-o parte in timp ce interlocutorul vorbeste, indica dorinta de a incheia discutia. Cunoasterea acestor informatii despre comunicarea nonverbala si limbajul corpului ne ajuta sa ne atingem mai usor obiectivele unei discutii, ale unei prelegeri sau expuneri iar cel care aprofundeaza tainele comunicarii nonverbale are, cu siguranta, mai mult succes in ceea ce isi propune. Comunicarea nonverbal

Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj. MIMICA Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigarea increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse. Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. De exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun. Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca. Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura. Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa. PRIVIREA Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului. Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z, incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta.

GESTICA SI POSTURA Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind obosirea audientei. Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in

solduri, indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv. Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului. ELEMENTELE DE PARALIMBAJ Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului nonverbal. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite intelesuri cuvintelor din discurs. Tonul, ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs. Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. El poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur, dar care sa nu fie uniform. Schimbarile acestuia sunt importante, intrucat ele rup monotonia, facand ca expunerea sa castige in atractivitate. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata, rezultand o atentie sporita din partea auditoriului. Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice. Pentru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se folosesc ruperile de ritm. Spre exemplu, se poate folosi in expunere un ritm alert, pentru ca inainte de introducerea unei idei importante ritmul sa se reduca, si sa se reia la aceeasi intensitate in explicarea ideii. Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. In general nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur.

IMBUNTATIREA LIMBAJULUI NONVERBAL Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple: Repetitia in fata oglinzii este cea mai simpla metoda, cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit; Repetitia in fata unui grup se poate apela la un grup de prieteni care, pe baza unor criterii prestabilite, sa dea un feed-back;

Repetitia in fata camerei video este cea mai buna metoda, deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul putand urmari si evolutia sa in timp.

In literatura de specialitate sunt men ionate nu o singura defini ie a comunic rii non verbale ci mai multe i toate sunt acceptate. Totul depinde din ce perspectiva este abordat procesul de transmitere a semnelor non ligvistice. Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte i care pot fi decodificate, crend n elesuri Aceste semnale pot repeta, contrazice, nlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importanta comunic rii non verbale a fost demonstrata n 1967 de c tre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala n timp ce 38% este transmis pe cale vocala i 55% prin limbajul corpului. Comunicarea nonverbala opusa comunic rii verbale este conceputa de multa vreme ca limbaj n sens strict. In aceasta viziune toate celelalte forme de comunicare sunt considerate ca secundare (scrisul). Teoriile contemporane ale comunic rii influen ate de discipline att de diverse ca lingvistica enun rii, psihologie, sociologie, antropologie, asigura ast zi locul cuvenit comunic rii non verbale, bazandu-se pe ipoteze ale canalelor multiple ale comunic rii umane. Comunicarea umana este conceputa ca o enun are eterogena rezultnd din combinarea de elemente vocal acustice i vizual n literatura de specialitate comunicarea nonverbal a primit de-a lungul timpului o multitudine de defini ii, majoritatea fiind acceptate. Majoritatea defini iilor comunic rii non verbale vorbesc despre aceast comunicare nonverbal ca despre un cumul de mesaje, mesaje ce nu sunt exprimate prin ajutorul cuvintelor, dar care totu i pot fi decodificate, putnd crea n elesuri. Ct de important este comunicarea non-verbal a demonstrat-o Albert Mehrabian, n anul 1967. n urma unui studiu despre comunicarea nonverbal acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala n timp ce 38% este transmis pe cale vocala i 55% prin limbajul corpului. Mergi la: sumar comunicare nonverbala Caracteristici, comunicarea nonverbal

Comunicarea nonverbal este neinten ionat , ea ne tr deaz emo iile sau atitudinea chiar dac nu dorim acest lucru, deci trebuie sa fim con tien i ca mesajele non verbale uneori pot contrazice ceea ce afirmam; - comunicarea nonverbala este alc tuit dintr-un num r de coduri separate pe care trebuie sa nv m sa le folosim. Anumite coduri non verbale sunt universale, fiind n elese la fel n culturi diferite; - Abilitatea de comunicare nonverbala creste odat cu vrsta, cu experien a Cei care comunica bine non verbal, st pnesc n aceea i m sur i codurile non verbale i de obicei sunt acei care reu esc mai bine n societate, construiesc rela ii bune cu semenii lor i au un statut social mai bun ; - Mesajele transmise prin comunicarea non verbale ne furnizeaz informa ii despre problemele personale sau de rela ionarea la al i indivizi, despre care am fi jena i sa discutam. Tipuri de comunicare nonverbala Exist un tip de comunicare nonverbal numit sezonier, care se bazeaz la mesajele recep ionate cu ajutorul sim urilor v zului, auzului, mirosului, tactil i gustativ ; Un alt tip de comunicare nonverbal este i ceea ce se nume te comunicarea nonverbala estetica (pictura, muzica, dans, imagine, etc) care are loc prin intermediul diferitelor forme de exprimare artistica i comunica diferite emo ii artistice ; Comunicarea nonverbala bazata pe folosirea nsemnelor (steaguri, insigne, uniforme, etc) i a simbolurilor specifice, ca de exemplu, cele legate de religie (cruce, altar, icoane, etc) sau statut social (gradele la ofi eri, titulatura, decora iile, etc). Mergi la: sumar comunicare nonverbala Principalele func ii n comunicarea non-verbal - comunicarea nonverbal are menirea de a o accentua pe cea verbal ; astfel, profesorul poate nt ri prin anumite elemente de mimic sau de gestic importan a unei anumite p r i din mesaj din ceea ce transmite, n timpul orelor, elevilor ; - comunicarea nonverbal poate s completeze mesajul transmis pe cale verbal ; n acest mod, s ne nchipuim acela i material nregistrat i audiat apoi de elevi i, n al doilea caz, prezentat de cadrul didactic la propriu; anumite p r i ale mesajului verbal pot fi nu doar accentuate, ci, ele pot fi completate fericit cu un impact considerabil asupra sporirii motiva iei nv rii ; cineva care spune o glum zmbe te n timp ce face acest lucru, cineva care anun o veste trist are o mimic n concordan cu aceasta;

- comunicarea nonverbal poate, n mod deliberat, s contrazic anumite aspecte ale comunic rii verbale ; atunci cnd, spre exemplu, trebuie s efectu m o critic , un zmbet care contravine aspectului negativ al mesajului verbalizat poate s instaureze o atmosfer pozitiv i relaxant , care s fac - aparent paradoxal - critica mai eficient n urm rirea scopurilor acesteia privind schimb ri comportamentale la nivelul persoanei mustrate; o alt func ie a comunic rii non verbale este aceea de a regulariza fluxul comunica ional i de a pondera dinamica proprie comunic rii verbalizate ;

comunicarea nonverbal repet sau reactualizeaz n elesul comunic rii verbale, dnd posibilitatea receptorului comunic rii s identifice n timp real un ndemn aflat n spatele" unei afirma ii. Mergi la: sumar comunicare nonverbala Elemente componente n comunicarea nonverbal Limbajul t cerii n comunicarea nonverbal . prin t cere (ascultare pasiva) se poate exprima inten ia de continuare a unei expuneri, dezv luirea unor idei, sentimente sau atitudini care ar putea fi blocate prin interven ie verbala. O solu ie pentru situa ia n care nu se tie cum sa se interpreteze t cerea poate fi feedback-ul. Limbajul timpului Limbajul timpului este perceput diferit, n func ie de societate sau cultura. Chiar i n interiorul aceleia i culturi, modul cum este perceput timpul poate fi diferit. Exemplu: 30 minute petrecute cu cineva care nu- i este pe plac poate fi considerat ca "pierdere de vreme" iar cu cineva drag poate fi considerat "o ve nicie". Timpul biologic - este un concept care poate transmite informa ii referitoare la performanta indivizilor. Astfel func ie de acesta unii indivizi sunt "privighetori" iar al i "pas ri de noapte". n prima categorie intra cei care sunt matinali, care se coala devreme, sunt plini de energie i ob in cele mai bune rezultate n cursul dimine ii Ceilal i reprezinta opusul acestora i intra n cea de a doua categorie. Aceste caracteristici individuale, legate de timpul biologic, ne pot transmite informa ii legate de performanta indivizilor. Timpul informa ional - este interpretat diferit n diverse culturi. Timpul este v zut ca parte a contextului n care interac ioneaz oamenii. El poate fi folosit i simbolic, ca n expresia" Timpul nseamna bani", expresie care invita la ntrebuin area ra ional a timpului. Limbajul corpului

Mi c rile corpului, numite i "limbajul corpului", pot avea uneori sens simbolic i n acest caz participa la comunicarea nonverbala. Postura corpului este definitorie pentru anumite mesaje. Umerii l sa i sau capul plecat indica timiditate, deprimare, am r ciune, sentiment negativ sau un sentiment de inferioritate, capul sus i umerii drep i transmit mul umirea i chiar superioritatea. ntr-o discu ie aplecarea spre interlocutor poate nsemna interes, aten ie Retragerea corpului, dimpotriva sugereaz respingere. ncruci area bratelor la piept semnifica nchidere n sine fata de interlocutor sau subiectul discutat. Mi c rile capului au anumite semnifica ii n comunicarea nonverbal Datul din cap nseamna aprobare sau descurajare Expresiile fetei sunt cele mai u or de controlat. Fiecare parte a fetei noastre comunica. Fata exprima reac ia persoanei n cauza la tot ce se spune: surpriza, dezacord, nen elegere, dezam gire, sup rare, durere, interes, dezinteres, etc. Expresiile fetei trebuiesc corelate cu celelalte mi c ri ale corpului sau cu mesajele verbale. Expresia fetei poate fi sincera sau simulata i de aceea uneori este chiar greu de descifrat. Zmbetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de st ri, de la pl cere, bucurie, satisfac ie, la promisiune, cinism, jena. Interpretarea sensului zmbetului variaz nsa de la o cultura la alta fiind n strnsa corela ie cu presupunerile specifice care se fac n leg tur cu rela iile interumane n cadrul acelei culturi. M i c rile ochilor au un rol important n cadrul interac iunii sociale. De exemplu n cadrul unui dialog persoanele se privesc n ochi 25-75 % din timpul conversa iei Scopul privirii n ochi este de a recep iona mesajele vizuale suplimentare, care sa completeze cuvintele sau sa g seasc n ochii celuilalt un feedback, o reac ie la cele afirmate. Comunicarea de informa ii Modul n care privim i suntem privi i are leg tur cu nevoile noastre de aprobare, ncredere, acceptare i prietenie. Chiar i a privi sau nu privi pe cineva are un n eles Interlocutorii care te privesc n ochi n timpul conversa iei sunt considera i mai credibili dect cei care evita contactul vizual sugernd inten ia de a ascunde ceva. Personalitatea se eviden iaz i prin alte mi c ri ca : rosul unghiilor, jucatul cu o bijuterie, frecatul nasului, etc. Este greu sa n elegem sensul acestor mi c ri deoarece unele se fac incon tient i ele pot ilustra doar o stare interioara (frica, jena, ner bdare). n acest sens nu vorbim de comunicare nonverbala. Dac aceste semne se folosesc inten ionat, pentru a spune ceva despre noi, atunci ele constituie comunicare nonverbala.

Gestica n comunicarea nonverbal Alte mi c ri ale par ilor corpului (mini, brate, picioare), grupate sub denumirea de "gestica", reprezinta mijloace frecvent folosite n comunicarea nonverbala. comunicarea de informa ii - pentru a nt ri sensul cuvintelor sau a le nlocui complet ; comunicarea de emo ii ; sus inerea vorbirii - pentru a sublinia n elesul cuvintelor, a indica diverse persoane sau obiecte , a ilustra forme sau m rimi ; exprimarea unei rela ii - "copierea" n oglinda a gesticii celeilalte persoane Interpretarea unor gesturi: Strngerea pumnilor denota ostilitate i mnie sau, solidaritate, stres, iar bratele deschise sinceritate, acceptare. Capul sprijinit n palma-plictiseala, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva denota interes extrem. Minile inute la spate- superioritate sau ncercare de autocontrol. Aten ie nsa i la diferen ele culturale. De exemplu, prin mi carea capului de sus n jos spunem "da", n timp ce oamenii din Sri Lanka redau acela i lucru prin mi carea capului de la dreapta la stnga. Gestul de ar tare cu degetul este considerat nepoliticos la noi, insulta n Thailanda i absolut neutru, de indicare, n SUA. Utilizarea gesticula iei excesive este considerata nepoliticoasa n multe tari, chiar i la noi, dar gesturile minilor au creeat faima de popor pasionat a italienilor. Modul n care americanii i ncruci eaz picioarele (relaxat, mi c ri largi, f r nici o re inere) difer de cel al europenilor (controlat, atent la pozi ia finala); cel al b rba ilor difer de cel al femeilor. Un american va pune picioarele pe masa dac aceasta nseamna o pozi ie comoda sau dac vrea sa demonstreze un control total asupra situa iei B itul picioarelor denota plictiseala, ner bdare, stres Vocea n comunicarea nonverbal Modul n care ne folosim vocea i calit ile vocale are importanta n procesul de comunicarea nonverbal . n l imea i intensitatea vocii exprima atitudinea dorita. O voce stridenta, ip toare, ascu ita indica mnie, amenin are n timp ce una joasa arata emo ie, frica, disperare, tensiune. Volumul vocii ofera indica ii privind personalitatea, atitudinea, sentimentele vorbitorului. Dic ia i accentul vocii exprima gradul de educa ie i statutul social. Accentele regionale ne ofera indica ii despre zona geografica de provenien a (moldovean, oltean, ardelean, etc). Gradul de ncredere, autoaprecierea, siguran a de sine se pot transmite prin

intermediul vocii; toate aceste informa ii despre noi n ine la putem oferi prin comportamentul nostru de comunicare. Aspectul fizic n comunicarea nonverbal . Mesaje non verbale sunt transmise i prin intermediul mbr c mintei i accesoriilor pe care le purtam (bijuterii, cravate, ochelari), prin machiaj, coafura/ freza, etc. Se afirma ca " haina face pe om" i ntr-adev r tim ca oamenii bine mbr ca i dau impresia de succes, putere, educa ie, bani, etc. mbr c mintea poate accentua frumuse ea fizica, naturala, reprezinta un simbol cultural (b rba ii ntotdeauna poarta pantaloni) sau subliniaz o tradi ie (kilt-ul sco ian sau sari-ul indian). Felul n care ne mbr cam ofera i informa ii personale. O femeie mbr cata provocator poate exprima disponibilitate, sfidarea regulilor sociale pe cnd o femeie mbr cata decent confer seriozitate, ncredere i are posibilit i mai mari de promovare n pia a muncii sau n func ii de r spundere Nu trebuie sa fi i elegan i n orice situa ie, trebuie nsa sa ave i o inuta adecvata oric rei situa ii Spa iul personal i teritoriul n comunicarea nonverbal n general oamenilor le place sa aib un spa iu propriu, ct de mic, pe care sa-l aranjeze conform dorin elor proprii. Spa iul mprumuta ceva din personalitatea omului i transmite mesaje non verbale despre ocupant. Spa iul personal poate fi definit ca fiind distanta de la care exista disponibilitatea contactului cu ceilal i n domeniul comunic rii non verbale exista distantele diferite de comunicare func ie de context i de caracterul mesajului transmis. Astfel: zona intima (personala), ntre 0,5-1,2 m este pentru discu ii cu caracter personal, fiind nsa total inacceptabila n alte cazuri; zona sociala (normala), ntre 1,2-2 m este folosita mai ales la comunicarea interpersonala (colegi de serviciu afla i pe aceia i treapta ierarhica, prieteni, etc) ; zona consultativa, ntre 2-3,5 m este folosita n situa ii oficiale (superior, subordonat, consultant-client, angajat - persoana care solicita angajarea, gospodina- vnz toarea de la magazin) ; zona publica, 3,5 m i mai mult n care comunicarea este formala (cursuri, edin e, discursurile politicienilor, etc) .

Dac o persoana se apropie mai mult dect este potrivit, poate ap rea tensiune i chiar ostilitate, st ri care vor afecta comunicarea. Atunci cnd se produce invadarea (violarea) spa iului personal, persoana n cauza se retrage pentru a restabili distanta iar n cazul n care acest lucru nu mai este posibil, se va face tot posibilul ca "invadatorul" sa se retrag la distanta cuvenita. Nu stnjeni i pe cei cu care discuta i apropiindu-va de ei mai mult dect trebuie. De obicei cnd sunte i n picioare, distanta necesara este aceea a strngerii minii. Atingerea n comunicarea nonverbal Atingerea sau contactul fizic este unul dintre cele mai vechi coduri ale comunic rii non verbale. Ea exprima emo ii sau sentimente diferite, de la sentimente calde: iubire, simpatie, ncurajare, pn la agresiune fizica. Unii oameni evita orice atingere. For a i tipul de atingere depinde n mare m sur de vrsta, statut, rela ie i cultura. Gradul de atingere difer de la o cultura la alta. La japonezi, nclinarea capului nlocuie te datul minii ca salut, n timp ce la eschimo i acest salut se exprima cu o lovitura u oara pe um r Temperatura, lumina i culoarea Aceste elemente ale mediului, natural sau ambiant influen eaz modul n care oamenii comunica f r a constitui nsa coduri non-verbale. Iluminarea corespunz toare a unui spa iu contribuie la o buna ascultare iar anumite culori au efect stimulativ asupra aten iei Lumina i culoarea pot determina anumite st ri i dispozi ii fizice. De asemenea, temperatura poate influenta pozitiv sau negativ buna comunicare. Culorile afecteaz comunicarea sub urm torul aspect: culorile calde (galben, portocaliu, ro u) stimuleaz comunicarea, n timp ce culorile reci (albastru, verde, gri) inhiba comunicarea; monotonia , precum i varietatea excesiva de culoare, inhiba i distrag aten ia i comunicarea. Copierea stilului in comunicarea nonverbala Oamenii i accepta, n mod incon tient cu mai multa u urin a pe aceia cu care se aseam n Studia i cu foarte multa discre ie partenerii de discu ie i afla i-le stilul. ncerca i n cazul n care ei zmbesc sa zmbi i iar dac sunt sobrii sa fi i i voi la rndul vostru. Vorbi i tare sau ncet, repede sau rar n stilul partenerului de discu ie EXEMPLU : imagineaz - i o coleg care p e te n prima zi de lucru la institu ia n care lucrezi. N-ai mai v zut-o niciodat , este prima oar c o vezi acum i percepi diferite mesaje nonverbale. Zmbe te atunci cnd face cuno tin cu colega de birou, p e te sigur de ea, i-a asortat hainele cu aten ie Chiar nainte de a o auzi vorbind, ajungi la concluzia c este o persoan sigur de sine, activ i organizat . De fapt, nici mesajele nonverbale nu transmit ntotdeauna adev rul : n exemplul de mai sus, ai putea constata c noua coleg este de fapt timid , egoist i dezorganizat . Poate c percep ia ta ini ial a fost gre it , sau poate c ea a nv at cum s foloseasc limbajul nonverbal astfel nct

s - i ascund sl biciunile. Nici un tip de comunicare nu transmite mesaje de absolut ncredere de aceea un bun comunicator este con tient de diferen ele existente ntre aceste tipuri de comunicare i nva s le foloseasc eficient. Aspecte ale comunic rii nonverbale sunt de asemeni mimica fe ei i apropierea de cel lalt. Orientarea i postura: persoanele care doresc s coopereze sunt tentate s stea jos sau de aceea i parte. Dac sunt situate n opozi ie, pentru a coopera ele trebuie s stea n picioare sau se vor pozi iona n fa a persoanei cu care vorbesc. Mi c rile capului: gesturile au semnifica ii diferite n diferite culturi. Expresiile fe ei sunt cel mai u or de controlat. Acestea trebuie citite n rela ie att cu cuvintele spuse, ct i cu alte mi c ri ale corpului. Zmbetul este, dintre acestea, cel mai important semnal facial pe care oricine l cite te la fel, oriunde n lume. Dar ce distan este de la un zmbet amabil la un zmbet batjocoritor? Mimica facial e utilizat con tient de bunii oratori, n influen area auditoriului. Gestica minilor reprezint una din cele mai cunoscute metode de comunicare non-verbal . o mn ridicat pentru salut, semnul V al victoriei, pumni ncle ta i, ar tarea cu degetul; mna dus la gur atunci cnd suntem surprin i, aplaudarea; sublinierea n elesului cuvintelor prin mi c ri diverse; foarte des suntem tenta i s adopt m sau s copiem n oglind gesturile i mi c rile corporale ale interlocutorului. Ra iunile gesturilor pot fi multiple: expedierea de mesaje, cod sau cifru, mesaje duble, ce vrem s fim, cum vrem s fim, cum ne v d colaboratorii, cum am vrea s ne vad ace tia... Se spune c o gestic bogat completeaz un vocabular s rac. Cu toate acestea mi c rile minilor, capului sau ale trunchiului nso esc ntotdeauna mesajul nostru verbal. ti i care sunt gesturile care v caracterizeaz ? ntreba i un membru al familiei, sau un prieten apropiat, apoi con tientiza i cnd anume le face i. Sunt utile aceste gesturi n transmiterea mesajelor dvs. c tre receptori? Distan a fizic fa de cel lalt este un element important de comunicare nonverbal ; cu to ii avem nevoie de propriul spa iu, numit spa iu personal (distan a personal ). Tabelul de mai jos prezint situa iile posibile:

Limbajul nonverbal negativ se manifest : Defensiv-nchis voce tremurat vorbit rar expresie de ngrijorare bra ele defensive privire evaziv gura acoperit cu mna distan excesiv de mare Agresiv-deschis voce puternic vorbit rapid expresie de furie contact vizual permanent postur dominant degetul flutur prin aer invadarea spa iului personal

Speciali tii au concluzionat c ponderea celor trei moduri de transmitere a mesajelor este n realitate urm toarea:

ata cateva exemple de gesturi comune care insa au functii si semnificatii diferite in diverse culturi:

Comunicarea nonverbala n contextul tipurilor de comunicare, comunicarea nonverbala prezinta interes din cel putin doua motive: 1. rolul ei este adesea minimalizat; 2. ntr-o comunicare orala, 55% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului nonverbal. Acest procentaj a fost stabilit la mijlocul anilor 70 de M. Weiner, care a considerat ca ponderea comunicarii nonverbale n cadrul comunicarii este mare, avnd un rol deosebit de important. Concluzia: limbajul nonverbal, concretizat n gesturi, mimica, postura, prezenta personala, poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala. Practic, mesajul nonverbal este cel mai apropiat de realitatea eminentului si i se acorda atentia cea mai mare de catre interlocutor. Din punct de vedere ontogenetic, comunicarea nonverbala are o mai mare precocitate, bazndu-se att pe comportamente nnascute si expresive ale afectelor si emotiilor, ct si pe cele dobndite prin nvatare sau imitatie. La fel ca si paraverbalul, nonverbalul este canalul predilect al comunicarii afective atitudinale, contribuind la stabilirea dimensiunii relationale a actului comunicativ. Vorbim cu ajutorul organelor verbale, dar comunicam cu ntregul nostru corp, fiecare parte a acestuia subliniind, ntarind, afirmnd sau negnd ceea ce buzele noastre au rostit. Cu alte cuvinte, limbajul corpului furnizeaza instantaneu un raspuns vorbitorului, comunicndu-i indirect cum se prezinta. Mesajele nonverbale tind sa dezvaluie, de exemplu, dorinta de sinceritate a celui ce comunica, convingerea, abilitatea, atitudinea si sentimentele, masura n care auditoriul i accepta mesajul. Neconstientizarea sau ignorarea importantei acestor mesaje sau imposibilitatea de a citi si interpreta acest limbaj fac sa se piarda o parte din substanta comunicarii.

GESTURILE Exprimarea verbala este facilitata ndeosebi de gestica si de miscare. Interzicerea acestora de catre profesor poate bloca comunicarea verbala (apar blocajele, pauzele marcate de a, a, cuvintele ajung mai greu pe buze, starea de iritare creste etc). Constatam ca mai ales gesturile sustin psihologic comunicarea verbala. ntrebarea este ce identitate au gesturile, ce ne obliga sa gesticulam, care sunt gesturile cel mai des folosite, cum se clasifica ele? Majoritatea cercetatorilor iau ca punct de pornire raporturile gestului cu cuvntul, clasificndu-le n gesturi substitutive, completive si de nsotire a discursului verbal (dupa Mihai Dinu). O alta clasificare mult citata este cea a cercetatorilor P. Ekman si W. Friesen, potrivit carora gesturile sunt de urmatoarele feluri: 1. gesturi mimice sau corporale (expresori) nsotesc o traire organica cu tenta afectiva (tresarire, roseata, crispare de durere); au valoare comunicativa marcnd exprimarea (ne blbim, vorbim greu, suntem tematori); au valoare culturala (tristetea, durerea, dezgustul, amenintarea, nelinistea, triumful, victoria) sunt exprimate cam la fel peste tot n lume (ncruntarea, dispretul, sursul, semnul V pentru victorie sau O pentru triumf). Faciliteaza relatia profesor-elev; adult-copil, deoarece comunic a starile sufletesti ale emitatorului. Ele sunt mai mult indicii dect semnale. 2. gesturi de reglaj/miscari care permit schimbul verbaldintre interlocurori (regulatori), care dirijeaza, controleaza si ntretin comunicarea verbala; exemple: apropierea de partener, pozitia de ascultare, schimb de priviri reciproc, cererea cuvntului, ridicarea n picioare, cresterea / ncetinirea debitului verbal etc. Se apeleaza la ele atunci cnd: se doreste afirmarea, cresterea elocventei, cucerirea auditoriului etc. apar doar n prezenta partenerului cu care se comunica. Daca partenerul nu este de fata (convorbire telefonica), frecventa acestor miscari scade drastic. Au functie expresiva si fatica deoarece releveaza atitudinea participantilor fata de interactiune. 3. miscari care sustin si completeaza exprimarea verbala (ilustratori): sunt o comunicare a experientei sociale a individului, fiind gesturi care se dobndesc prin nvatare indica directia (sus/jos, acolo/aici, departe, nainte/napoi); forma (dreptunghi, spirala, cerc etc.); dimensiunea (mare, mic); persoana (tu, mie, lui); modul de actiune (ncet/repede) au rolul de a accentua/ntari/explica cuvntul, ndeplinind functia de nsotire si completare a comunicarii verbale. 4. gesturi cu semnificatie speciala (embleme) nlocuiesc cuvintele. Sunt arbitrare, au valoare de semn si echivalent lingvistic cert, de unde si valoarea de substituit al cuvntului (exemplu: miscarea capului pentru Da/Nu, clipitul complice din ochi; degetul la tmpla pentru nebunie; palma pe obraz si tmpla pentru somn; degetul la buze pentru liniste etc.) 5. gesturi stereotipe cu rol manipulatoriu (adaptorii); sunt de cele mai multe ori ticuri: au rol de descarcare si de echilibrare psihica sunt de doua feluri:

- manipulari de obiecte n scop practic (aranjatul cravatei, miscatul pixului, aranjarea n timp ce vorbim a unor foi etc.) se numesc si alteradaptori, respectiv automanipulari (rasucirea unei suvite de par, atingerea urechii, balansul piciorului, rosul unghiilor, suptul degetului, leganatul capului etc). Se numesc si auto-adaptori (raspund unor nevoi intime) sunt gesturi automate care sporesc (frecvent) n momente de concentrare, de tensiune psihica, de singuratate etc. sunt o supapa pentru detensionare pot fi o gestica ce vine din copilarie, de multe ori. Adaptorii constituie clasa de gesturi cea mai putin legata de comunicare. Concluzie: cele cinci categorii de gesturi au functii specifice: fie dezvaluie subiectul care comunica (expresorii) ticuri, expresii cu ncarcatura culturala; fie structureaza comunicarea (regulatorii) n functie de privire, pozitie, debit putem sa comunicam cursiv, normal;

fie determina/ntaresc continutul transmis (ilustratorii si embleme le) ntarind cuvntul cu un semn (clipim complice, miscam capul, ducem degetul la buze pentru liniste); fie faciliteaza racordarea si adaptarea partenerilor la situatia de comunicare (prin adaptori) ajutndu-ne sa ne echilibram emotional, sa ne detensionam, pentru a nu altera comunicarea. Daca vizam comunicarea didactica, atunci putem apela la o alta clasificare a gesturilor/miscarilor profesorului n procesul educational, facuta n anul 1977, de catre B.M. Grant si G.D. Hennings, care evidentiaza doua mari categorii de miscari, respectiv: A miscari personale sau de autoreg lare proprii fiecarui profesor si concretizate n gesturi sau ticuri specifice de natura personala: aranjarea cravatei, fixarea ochelarilor, aranjarea parului, nchiderea/deschiderea hainei s.a.m.d.; B miscari de instruire care au statutul de parti componente ale actului de predare, comunicnd semnificatii esentiale. Pentru exemplificare, redau mai jos cteva miscari de instruire ale profesorului: indicarea tablei si fixarea privirii spre un anumit elev; ndreptarea intentionata a privirii asupra clasei; baterea palmelor, pocnirea degetelor; aruncarea privirii spre o priza si nmnarea prelungitorului unui elev, n mod ostentativ; miscarea capului n sens afirmativ/negativ, n timp ce un elev raspunde; ridicarea sprncenelor, strngerea buzelor, etc. La rndul lor, si elevii recurg la nonverbal (NV) n reactia lor la clasa. Aceste miscari de instruire ale elevilor au valoare de feed-back pentru profesor, dar numai n conditiile n care profesorul le

interpreteaza corect. n cele ce urmeaza, exemplific cu o suita de miscari de instruire ce au frecventa deosebita n comportamentul elevilor la clasa: ridicarea minii; balansarea capului (fata -spate) n timpul predarii; ncretirea fruntii n timp ce profesorul explica; privirea repros ndreptata spre un coleg; privirea spre fereastra; agitatie n banca. Pentru a ne da seama ct de frecvente sunt gesturile pe care le folosim, putem sa ncercam sa vorbim cu minile la spate. Cteva elemente ale limbajului gesturilor ar fi: strngerea pumnilor denota ostilitate si mnie, sau, depinznd de context, determinare, solidaritate, stres; brate deschise sinceritate, acceptare; mna la gura surpriza si acoperirea gurii cu mna ascunderea a ceva, nervozitate. Capul sprijinit n palma semnifica plictiseala, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriva, denota interes extrem. Minile tinute la spate pot sa exprime superioritate sau ncercare de autocontrol. Atentie nsa si la diferentierile culturale. De exemplu, prin miscarea capului de sus n jos spunem da, n timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelasi lucru prin miscarea capului de la dreapta la stnga. Gestul de aratare cu degetul este considerat nepoliticos la noi, insulta n Thailanda si absolut neutru, de indicare, n SUA. Utilizarea gesticulatiei excesive este considerata ca nepoliticoasa n multe tari, dar gesturile minilor au creat faima italienilor de popor pasional. Modul n care americanii si ncruciseaza picioarele (relaxat, miscari largi, fara nici o retinere) difera de cel al europenilor (controlat, atent la pozitia finala); cel al barbatilor difera de cel al femeilor. Un american va pune picioarele pe masa daca aceasta nseamna o pozitie comoda sau daca vrea sa demonstreze controlul asupra situatiei. La noi oamenii tind sa fie destul de constienti de modul n care fac acest gest si l asociaza n moduri diferite cu formalitatea, competitia, tensiunea. Btitul picioarelor denota plictiseala, nerabdare sau stres. EXPRESIA FETEI Comunicarea prin expresia fetei include mimica (ncruntarea, ridicarea sprncenelor, ncretirea nasului, tuguierea buzelor etc.) zmbetul (prin caracteristici si momentul folosirii) si privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, directia privirii etc.). Fata este cea mai expresiva parte a corpului si expresia acesteia constituie un mijloc de exprimare inestimabil. n modnormal, ochii si partea de jos a fetei sunt privite cel mai intens n timpul comunicarii. Se considera, de exemplu, ca ntr-o conversatie cu o femeie, ceea ce exprima ochii este mult mai important dect ceea ce exprima cuvintele. 1. Mimica este acea parte a fetei noastre care comunica: fruntea ncruntata semnifica preocupare, mnie, frustrare; sprncenele ridicate cu ochii deschisi mirare, surpriza; nas ncretit neplacere; narile marite mnie sau, n alt context, excitare senzuala; buze strnse nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii. 2. Zmbetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de informatii, de la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism, jena. Interpretarea sensului zmbetului

variaza nsa de la cultura la cultura (sau chiar subcultura), fiind strns corelata cu presupunerile specifice care se fac n legatura cu relatiile inerumane n cadrul acelei culturi. 3. Privirea- Se presupune ca ochii sunt oglinda sufletului. Modul n care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare, acceptare, ncredere si prietenie. Chiar si a privi sau a nu privi pe cineva are un nteles. Privind pe cineva confirmam ca i recunoastem prezenta, ca exista pentru noi; interceptarea privirii cuiva nseamna dorinta de a comunica. O privire directa poate nsemna onestitate si intimitate, dar n anumite situatii comunica amenintare. n general, o privire insistenta si continua deranjeaza. Realizarea contactului intermitent si scurt al privirilor indica lipsa de prietenie. Miscarea ochilor n sus exprima ncrederea de a ne aminti ceva; n jos tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor emotii. Privirea ntr-o parte, sau a nu privi pe cineva poate denota lipsa de interes, raceala. Evitarea privirii nseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau vinovatie. Pupilele dilatate indica emotii puternice. Pupilele se largesc, n general, la vederea a ceva placut, fata de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se micsoreaza ca manifestare a nesinceritatii, neplacerii. Clipirea frecventa denota anxietate. Dupa Mark Knopp, functiile mai importante ale comunicarii vizuale sunt n numar de patru: a) cererea de informatie; privirea joaca un rol determinant n realizarea feed-back-ului, ea constituind principalul mijloc de reglare a interactiunii. b) semnalul dat altor persoane ca pot vorbi; ntr-o comunicare de grup, selectarea vorbitorului urmator poate fi facuta pe cai lingvistice, sau prin orientarea privirii. c) indicarea naturii relatiei; orientarea si durata privirii nu se asociaza numai cu interesul sau cu ostilitatea , ea poate semnala si existenta unui raport social de un tip anume. d) compensarea distantei fizice; interceptarea privirii cuiva aflat la distanta, ntr-un loc aglomerat, ne face sa ne simtim mai apropiati de el, chiar daca, practic, ramnem departe unul de altul. n paralel cu proxemica spatiala, privirea instaureaza o proxemica vizuala, ce poate intra n contradictie cu cea dinti. De natura relatiei depinde si amplasamentul punctului catre care ne atintim privirea. ntr-o convorbire oficiala se vizeaza, n cea mai mare parte a timpului, un loc situat n mijlocul fruntii interlocutorului. O conversatie amicala coboara punctul ochit undeva ntre ochi si gura, pentru ca un grad mai mare de intimitate sa l aduca mai jos, ntr-o regiune situata ntre barbie si zona coapselor. POSTURA CORPULUI Postura/pozitia comunica n primul rnd statutul social pe care indivizii l au, cred ca l au, sau vor sa l aiba. Sub acest aspect, constituie un mod n care oamenii se raporteaza unii fata de altii atunci cnd sunt mpreuna. Urmarile posturii corpului ne dau informatii si despre atitudine, emotii, grad de curtoazie, caldura sufleteasca. O persoana dominanta tinde sa tina capul nclinat n sus, iar cea supusa n jos. n general, aplecarea corpului n fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar uneori si neliniste si preocupare. Pozitia relaxata, nclinat pe scaun spre spate, poate indica detasare, plictiseala sau autoncredere excesiva si aparare la cei care considera ca au statut superior interlocutorului. Posturile pe care le au oamenii, corelate cu relatia dintre ei atunci cnd sunt mpreuna se pot clasifica n trei categorii:

1. de includere/neincludere, postura prin care se defineste spatiul disponibil activitatii de comunicare si se limiteaza accesul n cadrul grupului. De exemplu, membrii grupului pot forma un cerc, pot sa se ntoarca/aplece spre centru, sa -si ntinda un brat sau picior peste intervalul ramas liber, indicnd prin toate acestea ca accesul la grup este limitat. 2. de orientare corporala se refera la faptul ca doi oameni pot alege sa se aseze fata -n fata (visavis) sau alaturi (paralel). Prima situatie comunica predispozitia pentru conversatie, iar a doua neutralitate. 3. de congruenta/necongruenta, postura care comunica intensitatea cu care o perosoana este implicata n ceea ce spune sau face interlocutorul. Participarea intensa conduce la postura congruenta (similara cu a interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului declanseaza n acest caz schimbarea posturii celui puternic implicat n comunicare. n cazul n care exista ntre comunicatori divergente de statut, de puncte de vedere sau opinii, apar posturile necongruente: persoana nu priveste spre interlocutor, nu interactioneaza sub nici o forma. Sunt pozitii foarte importante n actul didactic, ce trebuie cunoscute n primul rnd de catre profesori. PREZENTA PERSONALA Prezenta personala comunica, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a mbracamintei, a mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor si a altor accesorii vestimentare, starea/conditia individului. Avem n cultura noastra anumite atitudini privind legatura dintre forma corpului, aspectul exterior si personalitate. Distingem trei tipuri de fizicuri: 1 - ectomorf (fragil, subtire si nalt); 2 - endomorf (gras, rotund, scurt); 3 - mezomorf (musculos, atletic, nalt). Datorita conditiilor sociale am nvatat ce sa ne asteptam de la oamenii apartinnd diferitelor categorii. Astfel, tindem sa-I percepem pe ectomorfi ca fiind tineri, ambitiosi, suspiciosi, tensionati, nervosi si mai putin masculini; pe endomorfi i percepem ca fiind batrniciosi, demodati, mai putini rezistenti fizic, vorbareti, buni la suflet, agreabili, de ncredere, prietenosi, dependenti de altii; pe mezomorfi i percepem ca fiind ncapatnati, puternici, aventurosi, maturi n comportare; n masura n care este rezultatul unei alegeri personale, oglindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a eului si, n acest context, comunica informatii despre aceasta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din jur. mbracamintea se poate folosi pentru a crea un rol. mbracamintea si accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. De exemplu, femeile care acced la o functie manageriala nalta vor tinde sa se mbrace ntr-un mod particular (costum sobru din doua piese), purtnd accesorii similare celor barbatesti (servieta diplomat). mbracamintea non-conformista comunica faptul ca purtatorul este un original, razvratit social, posibil creator de probleme sau artist. Pentru situatiile didactice este apreciata mbracamintea decenta. n final, dupa ce a fost caracterizat fiecare tip de limbaj n parte, este bine sa cunoastem anumite aspecte ale limbajului nonverbal de care trebuie sa tinem cont n interpretarea lui:

pentru a evita interpretarea gresita a unui element de limbaj non-verbal este bine sa-l interpretam n contextul tuturor celorlalte elemente verbale si non-verbale caracteristicile de personalitate individuale, de educatie, experienta de viata etc., sunt elemente care trebuie luate n considerare n interpretarea corecta a limbajelor nonverbale modul de folosire si interpretare a limbajelor non-verbale difera sub multe as pecte: de la cultura la cultura, de la individ la individ, de la profesie la profesie etc. Concluzii 1. Vorbim apelnd la coardele vocale, dar comunicam cu ntregul corp pe care l facem si mai expresiv cu ajutorul: relatiilor stabilite cu partenerul; mbracamintii purtate; spatiului pe care-l controlamsi cu ajutorul distantei la care ne plasam fata de auditoriu. Asadar, comunicarea para si nonverbala, constituie canalul predilect al comunicarii afective, atitudinale, contribuind la stabilirea dimensiunilor relationale ale actului comunicational si fiind esentiale n nceperea, sustinerea si oprirea comunicarii. Ajutati de para si nonverbal oamenii se comporta ca si cum n permanenta ar avea de jucat un rol la scena deschisa, pentru care asteapta aplauze sau recompense. La modelarea comunicarii extraverbale sunt antrenati factori biologici (genetici si constitutionali), psihologici (ndeosebi cei emotionali), socioculturali (nivelurile de instruire, modele culturale), socioprofesionali (modele socioprofesionale). 2. ntr-o comunicare didactica care este preponderent verbala comunicarea paraverbala si comunicarea nonverbala nu vin n completare, ci formeaza un ntreg bine structurat, complex si convergent. Desi nu au aceleasi regimuri si ritmuri de codare, transmitere si decodare, lipsa uneia sau alteia saraceste si ngreuneaza comunicarea, cu att mai mult cu ct comunicarea paraverbala si comunicarea nonverbala sunt de 4,5 ori mai rapid decodificate (interpretare, nteles) dect comunicarea verbala; de multe ori mentionez comunicarea nonverbala este cea care da sens mesajului (un gest, o clipire, o mimica etc.). De asemenea, un mesaj informational caruia i se adauga voit latura paraverbala, si schimba cu 180 grade semnificatia (un accent, o pauza/tacere, o anumita inflexiune a vocii, un anumit ritm poate sa treaca mesajul de la seriozitate la persiflare/interogare/amenintare/indiferenta/stupoare/ angoasa/etc.). 3. Trairile afective si atitudinile indispensabile pentru dimensiunea relationala a comunicarii se transmit mult mai usor si mai bine prin comunicare paraverbala si comunicare nonverbala (55% prin comunicare nonverbala; 38% comunicare paraverbala). Exemplu: interziceti vorbitorului (profesor/scolar), gestica si mimica atunci cnd transmite mesajul informational si ntreaga comunicare va suferi ca ritm, coerenta, intensitate, sugestivitate, spectaculozitate si chiar relevanta. Daca profesorul doreste sa atraga atentia elevilor si actioneaza la maniera: Atentie, va rog! spus ca atare, monoton, linear nu obtine rezultate (elevii continua sa faca ceea ce faceau pna atunci). Daca spune, nsa, Atentie, va rog! cu un ton ridicat (nu tipat), hotart, ferm, sprncene mbinate, saltnd pe vrfuri atunci cel putin pentru cteva secunde elevii tresar, se mobilizeaza, se uita la profesor si se pregatesc sa retina/sa se conformeze .

4. Tot n comunicarea didactica, cnd avem de prezentat continuturi implicite, comunicarea para si nonverbala trebuie sa fie concordante pentru a sustine comunicarea verbala si a-l ajuta pe scolar sa descopere si sa nteleaga (exemplu: nu poti sa faci o afirmatie dura cu o voce vesela, dar avnd o mina trista). n acelasi timp, ntre: comunicarea verbala si comunicarea paraverbala pe de o parte, comunicarea verbala si comunicarea nonverbala pe de alta parte, pot apare discordante, n functie de continutul mesajului si de intentia vorbitorului. Exemplu: o ironie ca o lauda, dar pe un ton dispretuitor, avnd o mimica zeflemista sau chiar dispretuitoare poate induce n eroare interlocutorul, care nu mai stie ce sa creada. Logic, ca sens, comportamentele paraverbale si nonverbale luate mpreuna sunt concordante pentru ca presupun constie nta, voluntarism si spontaneitate. Cuplarea comunicarii verbale cu comunicarea paraverbala si comunicarea nonverbala, interactiunea si interconditionarea acestora dau acuratete comunicarii umane, respectiv dau autenticitate si integritate, ale caror beneficii sunt multiple. Acuratetea comunicarii implica ntregul EU n comunicare: si mintea, si trupul, si spiritul si inima (sufletul) (si biologicul, si psihologicul, si socialul si culturalul); si constientul si subconstientul; si gndirea rationala, si adncurile sufletului. Acuratetea comunicarii presupune ca ceea ce a fost spus curge de la vorbitor ca sincer si complet, iar ceea ce e auzit de ascultator e primit n ntregime. Acuratetea comunicarii = echilibrul ntre minte, intelect (spirit) si inima. Acuratetea comunicarii genereaza si sustine autodesavrsirea. ntre cele trei tipuri de comunicare, cu comportamentele corespunzatoare, se instituie relatii temporare si de sens. Simultaneitatea este obligatorie n cazul celei verbale si paraverbale, n timp ce comportamentul nonverbal poate fi simultan, anticipativ sau succesiv. De aceea Bourdieu a tinut cont n calcularea eficientei actului de comunicare educativa att de caracteristicile schemei de comunicare, ct si de faptul ca la un moment dat sau chiar pe ntreaga perioada a comunicarii, aceasta poate deveni lateralizata daca sensul sau este unidimensionat si unidirectionat, de la emitator la receptor, cnd receptorul nu devine niciodata emitator si deci actul comunicarii nu e o interactiune autentica pentru ca nu exista feed-back.