Sunteți pe pagina 1din 12

Apostu Raluca,MD an I, gr.

11

Principiile de obinere de imagini medicale prin tomografie computerizat (CT)

Reprezentarea tridimensional a suprafeelor anatomice ofer o metod de investigare medical valoroas. Imagini ale acestor suprafee, constituie pe baza planelor multiple bidimensionale rezultate prin tomografie computerizat, rezonan magnetic, respectiv tomografie computerizat cu emisie de fotoni, ajut medicii s stabileasc un diagnostic corect pe baza imaginilor redate de echipamente sub form 2D. Interpretarea imaginilor medicale bidimensionale necesit cunotine speciale i experiena specialitilor care trebuie s colaboreze i s comunice interpretrile lor medicilor care vor aplica tratamentul. n multe cazuri, exist dificulti n interpretarea i imaginarea structurilor tridimensionale reale pe baza imaginilor 2D furnizate de echipamentele de investigaie medical.

Generalitati:
Tomografia computerizata este o metoda imagistica elaborata in 1972 de catre Godfrey Newbold Hounsfield si Allan MacLeod Cormack, fapt pentru care au fost decernati cu Premiul Nobel in domeniul medicinei in 1979. Utilizarea tomografiei computerizate a crescut dramatic in ultimele doua decenii. Numarul global de instalatii TC la moment se considera a fi de circa 40.000. In 2007 numarul de scanari TC in SUA a atins 72 de milioane. Se estimeaza ca 0,4% din numarul de cancere depistate in in SUA sunt datorate unei tomografii computerizate anterioare. Termenul tomografie provine de la cuvintele grecesti "tomos" - sectiune si "graphein" - a scrie. Tomografia computerizata era cunoscuta initial sub denumirea de "scaner EMI" deoarece a fost produsa intr-o ramura de cercetare a companiei EMI, mai bine cunoscuta pentru contributiile sale in domeniul muzicii si inregistrarii de discuri. Scopul tomografiei computerizate este de a produce o imagine a unei seciuni transversale a organismului unui pacient

Definitie:
Tomografia computerizat (TC, tomodensitometrie, CT-scan, CAT-scan) este metoda imagistica medicala care permite vizualizarea neinvaziva a sectiunilor corpului uman. Metoda se bazeaza pe masurarea si modelarea computerizata a diferentelor de atenuare a unui fascicol de radiatie ionizanta la trecerea prin tesuturi. Rezultatele sunt prezentate pe un monitor cuplat cu aparatul sub forma de imagini alb-negru bidimensionale sau tridimensionale. Cu ajutorul tomografiei computerizate pot fi examinate oricare organe, inclusiv si intreg corpul in ansamblu.
1

Tipurile tomografiei computerizate:


Progresele tomografiei computerizate se afla in stransa corelatie cu numarul de detector folositi, adica cu numarul de proiectii inregistrate simultan. Aparatele de prima generatie au aparut in 1973 si utilizau un singur emitator de radiatii si un singur detector. Scanarea se realiza pas cu pas, iar timpul necesar pentru realizarea unei sectiuni era de 4 minute. Aparatele de tomografie computerizata de generatia a II-a utilizau un sistem in forma de evantai: unui singur emitator ii erau opuse mai multe detectoare dispuse in forma de semicerc. Timpul de prelucrare a imaginii alcatuia 20 de secunde. Odata cu generatia a III-a a aparatelor de tomografie computerizata a fost introdusa notiunea de tomografie spiralata. Sursa de radiatii si detectorii realizau o rotatie completa la fiecare pas al mesei. Numarul de detectori s-a majorat, iar timpul de inregistrare a fost redus considerabil. Generatia a IV-a de aparate dispune de 1088 de detectori luminiscenti stationari dispusi pe intreaga circumferinta a tubului (gantry). Se misca doar sursa fascicolului de radiatii. Timpul de rotatie a fost redus la 0,7 s.

Principiul metodei:
Ca si radiografia de ansamblu, tomografia computerizata utilizeaza un fascicol de radiatii ionizante (Roentgen, radiatii X). Sursa si colectorul de radiatii sunt dispuse pe circumferinta in pozitii diametral opuse. Imaginea unei sectiuni se obtine dupa o rotatie completa a sursei si detectorului in jurul pacientului. Dupa aceasta informatia obtinuta se prelucreaza la calculator si este transformata in imagine bidimensionala. Pentru realizarea unei noi sectiuni masa pe care se afla pacientul este propulsata inainte cu cativa milimetri si secventa se repeta. Aparatele mai moderne sunt capabile sa inregistreze modificarile fasciculului ionizant la propulsarea continua a pacientului, aceasta metoda fiind numita tomografie computerizata spiralata. Performanta aparatelor de tomografie computerizata se masoara prin numarul de detectori folositi pentru inregistrarea fluxului Roentgen, cu cat mai mare este acest numar cu atat mai performant este aparatul. Pentru a cuantifica imaginile obtinute a fost propusa scala Hounsfield, care reprezinta o gradare a densitatii structurilor vizualizate in dependenta de variatiile nuantelor alb-negru prin care se traduc pe ecran aceste structuri. Diapazonul unitatilor acestei scale (unitati Hounsfield) variaza de la -1024 (lipsa atenuarii semnalului Roentgen, corespunde densitatii aerului) pana la +3071 (atenuarea maxima - structurile osoase, metal). Valoarea medie a acestei scale (0 HU) corespunde densitatii apei.

Obtinerea unei imagini radiologice se face prin "colectarea" in diverse moduri a radiatiei X ce a traversat obiectul tinta (corpul uman). Diferentele intre tesuturile traversate vor genera diferente in radiatia X receptata, ducind la formarea imaginii. Captarea radiatiei X se face pe film radiologic (radiografie), pe placi de scintilatie (radioscopie), cu sau fara amplificare si transformare in imagine analoga sau digitala, pe receptori cu gaze rare - Xenon (Computer Tomografie)0 Pentru obtinerea radiografiei, se foloseste un film fotografic, inchis intr-o caseta izolata fara de lumina ambientala. Expunerea filmului direct de catre radiatia X se face in mica masura (2%), in principal expunerea acestuia fiind facuta de lumina de spectru vizibil generata de foliile intaritoare. Acestea captusesc interiorul casetelor radiologice de ambele parti, fiind formate din folii de plastic impregnate cu saruri ce au proprietatea de a emite lumina vizibila atunci cind sint bombardate cu radiatie X (fenomen de fluorescenta). Sarurile cele mai folosite sint tungstat de calciu sau "paminturi rare", mult mai eficiente. Cu cit stratul de fluorescenta este mai gros, cu atit casetele necesita mai putina expunere (genereaza lumina mai multa, cu expunere mai rapida a filmului), insa finetea imaginii scade. Exista folii intensificatoare care emit lumina albastra sau verde, filmul folosit trebuind sa fie de acelasi tip cu folia (film sensibil la lumina albastra sau verde) pentru obtinerea unui rezultat cit mai bun. Filmele "verzi", cu casete cu intaritori din paminturi rare ce emit lumina verde necesita timpi de expunere mai scurti (reducind artefactele de miscare) si constante de emisie mai mici (reducind efectele nocive asupra organismului). Efectul Compton, prin "imprastierea" radiatiei X, determina fotoni cu directie diferita de cea incidenta, cu scaderea contrastului imaginii pe film. Pentru raducerea acestui efect, se interpune intre pacient si film o grila formata din alternanta de benzi fine de plumb si plastic, care vor permite trecerea spre film doar a acelor fotoni X ce au directie incidenta pe film, cei diviati fiind opriti de fisiile de plumb. Pentru a nu se imprima pe film, grila se misca cu viteza mare, vibratorie in timpul expunerii (grila Bucky). Filmul expus este apoi developat intr-o solutie de revelator si fixat in solutia de fixator, cu spalari intermediare si finala, respectiv uscare. Acest lucru se poate face manual, cu control la lumina inactinica sau antomat, in masini automate de developare.

Principiu de functionare:
n cursul unei rotatii complete a tubului, prin transmiterea unui fascicul de raze X n forma de evantai prin corpul pacientului, este achizitionata imaginea unei sectiuni (felii) subtiri. Cu fiecare rotatie, detectorul nregistreza 1000 de imagini. Un sistem dedicat de computere reconstruieste imaginile sectiunii de corp scanate n imagini bidimensionale. Fata de TC axiala, tomografia computerizata spirala (sau helical CT scan) beneficiaza de achizitia mult mai rapida a unor imagini de calitate superioara, datorita perfectionarii tehnologiei detectorului. Sistemele de TC spirala utilizate curent, numite si computer-tomografe multidetector, sunt de regula sisteme tip 4 sau 16 sectiuni (felii). Exista deja pe piata sisteme tip 64 sectiuni. Noile sisteme de TC fac posibila fie o scanare mult mai rapida, fie cu o rezolutie net superioara a imaginilor. Cu un scanner tip 16 sectiuni se pot achizitiona 32 imagini-sectiuni pe secunda. O scanare
3

spirala poate fi obtinuta pe durata unei apnei, ceea ce face posibila scanarea toracelui sau a abdomenului n cca 10 secunde. O astfel de viteza de examinare este foarte utila n situatia pacientilor ce nu pot suporta un examen prelungit (vrstnici, pacienti pediatrici sau pacienti n conditie critica). n plus, perfectionarea tehnologiei detectorului a crescut calitatea angiografiei TC. n afara imaginilor axiale obisnuit obtinute, informatiile culese de TC pot fi prelucrate suplimentar pentru a permite vizualizarea selectiva a unor structuri anatomice (angiografia CT, colonoscopia virtuala).

Indicatii pentru TC abdomino-pelvina :


Un examen abdominal va include imagini (felii transversale cu grosimea 5 mm) de la nivelul vrfului cupolei diafragmatice la nivelul crestei iliace, iar examenul pelvin, de la acest ultim nivel la nivelul tuberozitatilor ischiatice. Datorita caracterului neinvaziv, rapiditatii si acuratetii informatiilor oferite, TC abdomino-pelvina a devenit metoda preferata de diagnostic a patologiei abdominale; este metoda de diagnostic preferata n urgentele medico-chirurgicale. Indicatiile TC abdomino-pelvine: 1. 2. diagnosticul durerii abdominale sau pelvine diagnosticul maselor (cunoscute sau presupuse) sau colectiilor fluide, al tumorilor maligne (primare sau metastatice), al proceselor inflamatorii si al anomaliilor vasculare (stenoze, tromboze, anevrisme) abdominale sau pelvine 3. 4. 5. 6. evaluarea traumatismelor regionale clarificarea informatiilor oferite de alte explorari imagistice sau de laborator evaluarea unor anomalii viscerale congenitale ghidarea si controlul unor manevre (diagnostice sau terapeutice) minim invazive: punctia-biopsie renala sau hepatica, drenaj extern

7.

planificarea terapiei (stabilirea tacticii operatorii n chirurgie, ajustarea dozei efective n radioterapie).

n diagnosticul oncologic este indispensabila, oferind informatii precise despre localizarea si apartenenta de organ a tumorii, dimensiunile acesteia, gradul de extinextensie de vecinatate (stadierea elementului T n clasificarea TNM), diseminarea loco-regionala (elementul N - adenopatie) si la distanta (elementul M metastaza).

Parti componente :
Prile componente ale computerului tomograf sunt tunelul, detectoarele de radiaie X, masa mobil pe care este aezat pacientul, sursa de raze X, monitorul, computerul i software-ul de reconstrucie a imaginii aferent, ct i aparatura aferent stocrii imaginilor. Cele mai moderne tomografe computerizate permit scanarea continu, concomitent cu deplasarea mesei cu pacientul i obinerea mai rapid i la o calitate foarte bun a imaginilor cu ajutorul mai multor coroane de detectori, n cazul tomografului multidetector, cunoscut i sub numele de tomograf multislice. Acestea ofer o proiecie bidimensional a unui obiect tridimensional, pe care nu se pot observa prea multe detalii i care nu ofer date cu privire la esuturile moi de la nivelul creierului. Seciunile transversale reconstituite cu ajutorul computerului tomograf nfieaz mai multe detalii att n ceea ce privete oasele craniului, ct i esuturile creierului, oferind medicului radiolog un instrument de diagnoz mult mai performant. Oasele craniene apar cu nuane deschise, iar esuturile moi de la nivelul creierului cu nuane de gri. Este aa deoarece oasele atenueaz mai puternic fasciculul de raze X dect esuturile din creier i, aa cum era cazul i cu radiografiile planare, cu ct un esut atenueaz mai mult intensitatea razelor X, cu att acesta va aprea cu o nuan mai deschis pe imaginea final. Sursa de raze X se rotete n jurul pacientului i intensitatea radiaiei electromagnetice este nregistrat de partea cealalt a corpului pacientului. Folosind date dintr-o multitudine de unghiuri, un software de reconstrucie a imaginii produce o "hart" bidimensional a esuturilor la nivelul seciunii transversale investigate la un anumit moment. n scanerele moderne sursa i detectoarele se rotesc n jurul pacientului cu viteze mai mari de o revoluie pe secund. n cazul aparatelor mai vechi canapeaua era mutat dup o rotaie, iar urmtoarea rotaie se efectua n direcie opus, pentru a evita rsucirea cablurilor (procedeu denumit "stop-start" n filmul de mai jos). Totui, odat cu apariia inelelor colectoare a devenit posibil meninerea sursei i detectoarelor ntr-o micare continu de rotaie, concomitent cu deplasarea mesei pe care este aezat pacientul. Asta nseamn c sursa de raze X descrie o spiral n jurul pacientului, putndu-se astfel colecta un set complet de date, care s acopere ntreg organismul pacientului.
5

Procedura este cunoscut sub numele de scanare spiral (elicoidal) i prezint avantajul c datele despre zona toracic ori alt seciune a organismului pot fi colectate foarte rapid, ct pacientul i ine respiraia. Mai recent, scanerele multislice, care sunt prevzute cu mai multe coroane de detectoare, permit o achiziie chiar mai rapid a informaiilor.

Pregatirea pentru examenul TC :


Se recomanda suprimarea alimenttiei orale si a ingestiei de lichide cu mai multe ore naintea TC, sau, n unele situatii, din seara ce precede examenul. naintea examinarii pacientelor de vrsta fertila, datorita riscului radic, se indica clarificarea existentei unei posibile sarcini. Pacientul va purta o mbracaminte lejera n cursul examinarii. Anumite accesorii metalice vor trebui ndepartate naintea examenului, ntruct interfera cu calitatea imaginilor (fermoar metalic, capse metalice, clame pentru par, ochelari, aparate auditive, punti dentare mobile).

Derularea examinarii :
Pacientul va fi chestionat obligatoriu nainte de administrarea intravenoasa a substantei de contrast cu privire la existenta unor antecedente de tip alergie medicamentoasa (n special pentru substante de contrast iodate), precum si la unele coexistente morbide (astm bronsic, diabet zaharat, insuficienta cardiaca, insuficienta renala, tiroidopatii) - conditii ce cresc riscul unor reactii adverse la substanta de contrast sau favorizeaza eliminarea ntrziata a acesteia. In timpul unei investigatii prin tomografie computerizata (CT), pacientul este pozitionat pe o masa glisanta, atasata la scanner-ul CT, care este un dispozitiv de forma circulara. Pe masura ce explorarea progreseaza, masa va avansa ncet catre tunelul scanner al TC. Scanner-ul CT trimite raze X prin zona corpului care urmeaza a fi studiata. Fiecare rotatie a scanner-ului dureaza mai putin de o secunda si ofera o imagine in sectiune transversala a regiunii de examinat. Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un computer si pot fi supuse postprocesarii in vederea obtinerii de reconstructii utile pentru medic. De asemenea, ele pot fi imprimate pe film si scrise pe un CD. Deseori este necesara administrarea unei substante de contrast pe baza de iod pentru a face structurile, organele mai usor de vizualizat pe imaginile CT. Explorarea tractului gastro-intestinal impune administrarea - orala sau prin clisma - de medii de contrast (bariu, substante iodate sau apa) n cursul procedurii pentru a creste
6

vizibilitatea anumitor structuri tisulare.Substanta de contrast poate fi utilizata pentru a pune in evidenta sistemul vascular principal si pentru a depista tumorile sau alte entitati patologice. Exista mai multe tipuri de substanta de contrast, cu utilizare in moduri diferite. Aceasta poate fi introdusa intr-o vena (IV) in brat sau poate fi introdusa in alte parti ale corpului (cum ar fi rect sau articulatie) pentru a vedea aceste zone mai bine. Pentru unele tipuri de tomografie computerizata (CT) substanta de contrast trebuie bauta. Imaginile CT pot fi achizitionate inainte si dupa administrarea substantei de contrast. Tomografie computerizata (CT) poate fi folosita pentru a studia orice zona a corpului si membrelor: Craniul. O tomografie computerizata (CT) a craniului poate pune in evidenta procese expansive (tumori), accidente vasculare ischemice sau hemoragice. Este de asemenea utila in evaluarea traumatismelor locale si in patologia din sfera ORL (sinuzite). Toracele. O tomografie computerizata (CT) a toracelui poate fi folosita pentru a detecta probleme cu plamanii, inima, esofagul, vasele mari de sange (aorta, vasele pulmonare, venele cave), sau tesuturi de la nivelul mediastinului. Abdomenul. O tomografie computerizata (CT) a abdomenului poate scoate in evidenta chisturi, abcese, infectii, tumori, un anevrism, adenopatii (cresteri de volum ale ganglionilor limfatici) intraabdominale, corpuri straine, hemoragii intraabdominale, diverticulita, bolile inflamatorii ale intestinelor si apendicita. Ficatul. O tomografie computerizata (CT) poate pune in evidenta tumori hepatice, hemoragii intrahepatice, boli hepatice cronice (hepatite, ciroza, steatoza). O scanare CT a ficatului poate ajuta la determinarea cauzei icterului. Pancreasul. O tomografie computerizata (CT) poate scoate in evidenta o tumora sau un chist in pancreas precum si inflamatia pancreasului (pancreatita). Vezica biliara si ductele biliare. O tomografie computerizata (CT) poate fi folosita pentru a verifica blocajul ductelor biliare. Unii calculi biliari pot fi de asemenea vizualizati pe o examinare CT. Glandele suprarenale. O tomografie computerizata (CT) poate gasi tumori sau variatii dimensionale ale glandelor suprarenale. Splina. O tomografie computerizata (CT) poate fi folosita pentru a diagnostica o leziune sau cresterea de volum splinei. Tractul urinar. O tomografie computerizata (CT) a rinichilor, ureterelor si vezicii urinare se numeste "urograma CT". Acest tip de examinare poate diagnostica tumori, calculi, dilatatii sau blocaje ale tractului urinar. Pelvisul. O tomografie computerizata (CT) pelvina poate fi folosita pentru evaluarea patologiei organelor de la nivelul bazinului. Pentru o femeie, acestea includ uterul, ovarele, trompele uterine si vaginul. Pentru un barbat, organele pelvine includ glanda prostata si veziculele seminale.

Membrele. O tomografie computerizata (CT) poate descoperi probleme ale membrelor superioare si inferioare, inclusiv umar, cot, incheietura mainii, sold, genunchi, glezna.

Avantajele examenului TC:


examinare non-invaziva si nedureroasa examinare rapida si simpla (extrem de important n urgentele medicochirurgicale) ofera informatii detaliate despre structuri tisulare diferite (oase, tesut adipios, viscere abdomino-pelvine si baza plamnilor, vase sanguine), spre deosebire de alte explorari radiologice evita explorari diagnostice suplimentare mai invazive (operatii exploratorii, biopsii operatorii) datorita clarificarii cu foarte mare acuratete a etiologiei suferintei abdominale constituie un instrument util n ghidarea punctiei-biopsie si a altor procedee minim invazive, precum si n ghidarea radioterapiei

Riscurile examenului TC:

risc radic, prin expunere la raze X; doza efectiva de iradiere este apreciata la 10 mSv, adica echivalentul expunerii la iradierea ambientala pe o perioada de 3 ani; riscul radic impune aplicarea unor masuri de protectie a pacientului, atunci cnd acest lucru nu interfera cu zona examinata (ex. sort plumbuit pe abdomen sau scrot) risc de reactii alergice majore la substantele de contrast iodate; riscul este redus prin utilizarea preparatelor non-ionice (ex. OMNIPAQUE ) si aplicarea masurilor profilactice/terapeutice specifice lauza va trebui sa amne reluarea alaptarii 24 ore pentru eliminarea contrastului iod

Indicatiile tomografiei computerizate:


Tomografia computerizata este utilizata pe larg in medicina cu scop diagnostic cat si pentru ghidarea unor proceduri invazive.

In calitate de screening test o Cefaleea o Traumatismul cerebral fara pierderea constientei o Lesin o Excluderea cancerului pulmonar Ca diagnostic de urgenta o Traumatismele grave o Suspectie la hemoragie intracerebrala o Suspectie la lezarea vasului (de ex. disectia aortei)
8

Ca examen planificat: majoritatea investigatiilor prin tomografie computerizata se realizeaza in mod planificat, la indicatiile medicului. Pentru evaluarea eficacitatii tratamentului. Pentru ghidarea procedurilor de diagnostic si terapeutice cum ar fi punctia sub control TC.

Contraindicatiile tomografiei computerizate:

Tomografia fara contrast o Sarcina o Masa corporala mai mare decat cea admisibila pentru aparat. Tomografia computerizata cu contrast o Alergie la substanta de contrast (compusi de iod) o Insuficienta renala o Diabetul zaharat decompensat o Starea generala grava o Patologia glandei tiroide o Mielomul multiplu

Riscurile tomografiei computerizate:


Utilizarea substantelor de contrat prezinta un risc prin posibilitatea de dezvoltare a reactiilor alergice, incepand de la urticarie si terminand cu soc anafilactic. Pentru a reduce acest risc se recomanda abtinerea de la administrarea contrastului persoanelor care au dezvoltat cel putin un episod de reactie alergica in timpul vietii. O alta solutie ar fi utilizarea compusilor iodati "non-ionici".

Din radiografia clasica deriva :


Tomografia plana, o metoda de selectare a unui plan de interes din intregul volum al organismului examinat. Spre deosebire de radiografia simpla, in care tubul de radiatie, pacientul si caseta cu filmul radiologic ramin nemiscate in timpul examinarii, in tomografia plana tubul este solidarizat prin intermediul unui brat de caseta radiologica. Pacientul este situat intre tub si caseta, acestea din urma efectuind o miscare de translatie in jurul unui punct fix ales de examinator, ce se situeaza la nivelul unde se doreste efectuarea planului de sectiune. Structurile situate anterior sau posterior de planul de rotatie se imprima succesiv in diferite locuri pe film, neproducind o imagine fixa. Singurele structuri care nu se modifica, pastrind aceeasi pozitie si acelasi loc de expunere pe film sint cele din planul de basculare al bratului. Prin ridicarea sau coborirea acestuia, se pot obtine felii la diverse nivele. Totusi, rezolutia acestor imagini este scazuta, aparitia tomografiei computerizate reducind pina la aproape disparitie uzul acestei metode. Spre deosebire de imaginea radiografica, radioscopia difera atit prin faptul ca imaginea este obtinuta pe un suport fluoroscopic, cit si prin faptul ca este o examinare "in timp real", dinamica. Dupa traversarea tintei, radiatia X cade pe o
9

placa fluorescenta ce poate fi vizualizata direct (la intuneric), sau poate fi receptata de un sistem electornic analog sau digital, ce o transforma in imagine TV. Radioscopia directa este aproape scoasa din uz, astazi nici o firma din lume nu mai construieste astfel de aparate, iradierea pacientului si a medicului fiind foarte mare. Sistemele moderne cu lant TV prezinta si posibilitatea manipularii in totalitate a aparatului si a pacientului din camera separata, prin telecomanda, astfel incit iradierea personalului medical sa fie redusa complet. Pentru obtinerea unei imagini diagnostice, sint importante doua tipuri de rezolutie: rezolutia spatiala si si rezolutia de contrast. Rezolutia spatiala reprezinta dimensiunea cea mai mica a unei structuri ce poate fi afisata separat de cele inconjuratoare (cu alte cuvinte, cit de mici pot fi doua puncte care pot fi vazute separat). Rezolutia de contrast reprezinta diferenta minima in tonuri de gri a doua structuri ce pot fi percepute separat, de sine statator. Aceste tipuri de rezolutie depind de performanta unui sistem digital, respectiv de dimensiunea cristalelor de saruri de argint in cazul filmului radiologic. Imaginea radioscopica poate fi inregistrata digital (pe caseta, CD sau in memorie electronica) si, de asemenea, poate fi expusa pe film, ca radiografie a celor mai importante imagini din punct de vedere diagnostic. Din combinarea radioscopiei digitale cu radiografia deriva specializate in exploararea vasculara (arteriografia si flebografia). metodele

Diverse organe (sistemul vascular, digestiv, dar si canalele biliare, canalul Stennon, cavitatile organelor genitale feminine, aparatul urinar) nu pot fi evaluate corespunzator radiologic decit atunci cind lumenul acestora este umplut cu substante cu mare grad de absorbtie a radiatiei X, numite substante de contrast. Prin ocuparea lumenului si capacitatea mare de absorbtie a radiatiei, aceste substante fac vizibile lumene altfel neevidentiabile radiologic. Exista substante de contrast de uz digestiv, principalul material folosit fiind sulfatul de bariu in suspensie, administrat pacientului peroral sau prin introducere directa la nivelul de examinat (eteroclisa penttru intestinul subtire, respectiv clisma pentru evaluarea colonului). Aerul reprezinta de asemenea un mediu de contrast folosit in evaluarea digestiva, uneori in combinatie cu suspensia de bariu). Exista si substante digestive fluide, cu continut de molecule grele, cu prezenta iodului, de tipul gastrografin (Schering) sau Gastromiro (Bracco), insa substantele de contrast cu continut iodat sint cel mai des folosite ca si substante injectabile intravenos sau direct in structurile canalare examinate. Utilizarea substantelor de contrast intravenoase implica precautiuni si anamneza corecta a pacientului, pentru a evita accidentele de tip alergic ce pot fi generate de catre aceste substante, accidente ce pot merge pina la soc anafilactic si exitus! Tot din familia metodelor radiologice (care folosesc radiatia X) de diagnostic face parte si tomografia computerizata (CT). Intrata in uzul curent la inceputul anilor '70 si dezvoltata continuu de atunci, CT a devenit o metoda indispensabila si revolutionara, punind in umbra sau scotind complet din uz un mare numar de metode radiologice conventionale. Simplu si revolutionar totodata, principiul CT deriva din tomografia plana, prin asezarea pacientului in centrul unui cerc, la periferia caruia, in opozitie, se afla un tub de radiatie X si un sistem de detectori. Ansamblul tubdetectori se roteste in jurul unui plan axial din corpul pacientului, vizualizind
10

structurile din acest plan din diverse unghiuri ale unui cerc de 360 grade, realizind o harta a densitatilor din acest plan (o imagine de sectiune). Deplasind pacientul la un alt nivel, se poate realiza succesiv o serie de sectiuni transversale prin corpul acestuia, cu mare rezolutie si buna calitate diagnostica. Evolutia sistemelor tomografice continua spectaculos, de la obtinerea unei sectiuni in 19 minute in 1975, la obtinerea de 8 sectiuni concomitent in mai putin de o secunda in sistemele spiral multislice moderne. Exista un numar de limitari ale examinarii CT si, de asemenea, examinatorul trebuie sa tina cont si de doza relativ mare de iradiere a pacientului in cadrul unei examinari CT. Exista un numar de metode imagistice apartinind specailatii de radiologieimagistica medicala ce nu folosesc radiatia X in obtinerea de imagini in scop diagnostic. In caeasta categorie intra ultrasonografia (US) si imagistica prin rezonanta magnetica (IRM). Ultrasonografia este de asemenea o metoda cu evolutie exploziva si care continua si astazi. Pentru obtinerea de imagini, US foloseste emisia unui fascicol de ultrasunete de frecvente cuprinse intre 3,5 si 10 MHz, ecourile acestora generate la interfata dintre structuri cu impedanta acustica diferita fiind receptionate si transformate in imagine. Metoda prezinta un mare numar de avantaje, fiind complet nenociva la valorile folosite in diagnostic, si, de asemenea, fiind o examinare in timp real, cu alte cuvinte structurile examinate sint vizualizate in dinamica si nu ca o imagine inghetata. Pe linga echografia bidimensionala, US permite evaluarea prezentei fluzului sanguin in vase, evidentiaza directia de curgere si permite si efectuarea unor masuratori cantitative (volume de flux, viteze, velocitati), toate acestea prin utilizarea fenomenului Doppler. Limitarile metodei tin in special de incapaciatea ultrasunetelor de a penetra corespunzator structurile continind aer, motiv pentru care evaluarea tesutului pulmonar si in mare parte a structurilor digestive este imposibila prin US. Intrata cel mai curind in arsenalul imagistic, imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) reprezinta poate cea mai dinamica si mai evolutiva dintre metodele imagistice, rolul sau fiind din ce in ce mai important si mai vast in diagnostic. Ca principiu general de functionare, IRM foloseste o combinatie de cinpuri magnetice si unde de radiofrecventa. Aparatul consta dintr-un magnet ce genereaza un cimp cuprins intre 0,2 si 3 T, cu solutii constructive variate (magnet permanent, electromagnet, magnet mixt sau electromagnet supraconductiv). Magnetul este instalat intr-o camera complet izolata de undele de radiofrecventa din atmosfera (cusca Faraday). Pacientul este introdus in interiorul cimpului magnetic generat de acest magnet. Sub influienta cimpului magnetic, protonii corpului uman se orienteaza cu axul de spin de-a lungul liniilor de cimp magnetic. In jurul ariei de interes a pacientului se aseaza o antena de radiofrecventa cu rol dublu: de a emite impulsuri de radiofrecventa si de a receptiona ecoul acestora generat de protonii pacientului. Acest ecou se produce in felul urmator: sub influienta impulsului de radiofrecventa, protonii sint deviati de la alinierea lor in lungul cimpului magnetic. La oprirea undei radio, protonii revin in aliniere, emitind unde de radiofrecventa masurabile de aceeasi antena care a generat impulsul initial. In functie de densitatea de protoni din diferitele organe normale sau patologice si de tipul legaturilor dintre molecule, semnalul receptionat difera, permitind
11

reconstruirea unei "harti" sectionale prin pacient. Sectiunile pot fi generate in orice directie (axial, coronal, sagital sau oblic). Metoda prezinta un numar de contraindicatii, unele absolute, cum ar fi prezenta unui pace maker, implant cochlear, clipuri metalice arteriale sau proteze ferometalice, respectiv fragmente metalice accidental patrunse in organism (in special in ochi). Cu exceptia acestora si a claustrofobiei majore, nu exista contraindicatii sau efecte nocive la valorile de cimp magnetic sau radiofrecventa actualmente folosite. Pe langa posibilitatea de obtinere a sectiunilor in orice plan, metoda prezinta si alte avantaje majore: obtinerea de imagini cu supresia apei sau a grasimii (utile in diagnosticul neurologic sau general), efectuarea de angiografii cerebrale fara injectarea de contrast, efectuarea de urografii sau colangiografii fara administrarea de farmaceutice. Exista si substante de contrast i.v. pentru IRM, formate din molecule complexe cu continut de Gadolinium (metal rar).

Prin tomografie computerizata (CT) se poate examina oricare segment al corpului, cum ar fi capul, regiunea cervicala, toracele, abdomenul, pelvisul sau membrele. Pot fi investigate in amanunt diferite organe ale corpului, cum ar fi ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, vezica urinara, glandele suprarenale, plamanii si inima. De asemenea, pot fi studiate vasele de sange, oasele si maduva spinarii.

12