Sunteți pe pagina 1din 36

BASME

DE SUB PO LARA
STEAUA ...,

EDITURA COLOCVII CLUJ 1991

Tinuturile nordice sint vaste intinderi de paminturi acoperite cu zapezi ~i bintuite de vinturi ~i geruri cumplite, invaluite in intunericul lungii nopti polare. Din cele mai vechi timpuri, aici au trait muIte popoare, cele mai cunoscute fiind neamurile chukci, evenk, ments, yakut, nganassan etc. Acestea ~i-au pastrat traditiile ~i frumoasele lor pove~ti ~i basme care au fost transmise pe cale oral a, din generatie in generatie. . Editia de fata selecteaza citeva dintre cele mai autentice nestemate spirituale ale popoarelor nordice, care traduse ~i repovestite, speram ca ~i-au pastrat farmecul ~i prospetimea.

FIICA SOARELUI
A

ntr-o buna zi un om, calatorind intr-o same trasa de 0 caprioara blillata, vazu alt om ee state a pe 0 colina. Aeesta din urma nu avea nimic pe cap, dar se parea ea nu-i era frig. ... - Ineotro te duci? intreaba barbatul de pe colina dnd sania ajunse mai . aproape de el. - S-o adue pe Fiiea Soarelui care e foarte niizuroasa ~i greu de multumit. Tarul vrea sa ma insor eu ea ~i de aeeea m-a trimis s-o adue. Dar tu cine e~ti? De ee stai aeolo fara palarie? - Numele meu este Vede- Tot ~i, eu vad ~i aud tot. - Atunci vino eu mine, s-ar putea sa am nevoie de ajutorul tau. Vede- Tot se urea in sanie ~i eei doi i~i eontinuara drumul. Dupa citva timp ajunsera la alta colina pe care satea un om eu un arc in mina ~i doua sageti. - Tu cine e~ti? intrebara ei. - Ma eheama Area~ul ~ismt atit de bun la tras eu areul, incH pot tinti orieind ~i oriee imi treee pe dinaintea oehilor. - Atunei, hai eu noi! Mergem dupa Fiica Soarelui, 0 fata foarte nazuroasa ~i greu de multumit, ~i s-ar putea sa avem nevoie de tine. Area~ulli se aIatura ~i eei trei mersera mai departe impreuna. Dupa dtva timp, ajunsera pe un dmp la marginea earuia state a un om ee se tot clatina, ba intr-o parte, ba in alta. - Cine e~ti tu? intrebara ei dnd ajunsera mai aproape. - Mai ineet! zise omul in ~oapta. Aeolo pe dmp se gase~te 0 eaprioara eu un pui - 0 vedeti? Ei, eu ma numese Iute-~i-Sprintar ~i ineere s-o prind pe eaprioara de picior. A~ fi faeut-o mai demult daea nu mi-ar fi legat tarul piediea din fringhie la picioare ea sa nu fiu prea iute. ' - Prinde caprioara ~i atunci yom ~ti ea ai spus adevarul! zisera eei trei. Iute-~i-Sprintar intinse mina ~i, inainte ea frumoasa eaprioara sa poata fugi, 0 prinse de picior. - Chiar ca e~ti rapid! spusera eei trei din saniuta. De ee nu vii eu noi? Mergem dupa Piica Soarelui, 0 faHi niizuroasa ~i greu de multumit, ~i s-ar putea sa avem nevoie de ajutorul tau. - N-am nimie impotriva!

TI

A~a di acum erau patru in saniuta, mergind impreuna. In drumul lor ajunsera la doi munti cu virfurile acoperite de zapada. Intre cei doi munti state a un om cu ?:apada pe virful nasului. - Cine e~ti tu? intrebara ei. De ce ai zapada pe nas? - Ma numesc Forta-~i-Putere ~i, dupa cum spune ~i numele ce-l port, sint foarte, foarte puternic. Ajunge sa ating muntii a~tia cu virful nasului ~i de indata se vor prabu~i. - Chiar poti face asta? Haide, arata-ne cum 0 facio Forta-~i-Putere intoarse capul spre dreapta ~i, de cum atinse un munte cu virful nasului, acesta se prabu~i de nu mai ramase nimic din el, se facu praf ~i pulbere. - Vino ~i tu cu noi, zisera barbatii din sanie. Mergem dupa Fiica Soarelui care-i 0 fata nazuroasa ~i greu de multumit ~i poate ne vei fi de folos. - N-aI!! nimic impotriva! A~a ca acum erau cinci in sanie, calatorind impreuna ~i, dupa un timp, ajunsera la un cimp inzapezit, in mijlocul caruia satea un om cu buzele intinse catre 0 groapa rotunda. - Cine e~ti tu? intrebara ei. - Ma numesc Git-cel-Lung ~i a~ putea bea toata apa din groapa asta dintr-o sorbitura. A~ putea s-o inghit cu tot pe~tele din ea. - Chiar poti? Atunci, fa-o sa te vedem! Git-cel-Lung i~i puse buzele pe marginea grapii ~i sorbi apa odata cu pe~tii ce inotau in ea. I11uara cu ei ~ipe Git-cel- Lung. A~a ca acum erau ~ase in saniuta ~imergind mai departe ajunsera la 0 stinca inalta pe care satea un om fara paIarie ~i nins pe cre~tetul capului. - Mai sa fie, asta-i intr-adevar ceva tare ciudat! zisera cei din sanie. Cine e~ti tu ~i de ce ai zapada pe cap? - Ma numesc Face- Viscol ~i nu trebuie altceva decit sa-mi scutur capul ca numaidecit sa se produca visco 1~i sa se adune zapada. Producatorul de viscole scutura capul ~i pe data vintul incepu sa bata rascolind zapada ~i adunind-o gramezi. - Opre~te-te, opre~te-te pentru ca altfel ne omori, strigara cei ~ase. Face- Visco 1nu mai dadu din cap ~i viscolul inceta. - De ce nu vii cu noi? zisera cei ~ase. Mergem dupa Fiica Soarelui care-i o fata nazuroasa ~i greu de multumit ~i po ate ne vei fi de folos. - N-am nimic impotriva!

Acum erau ~apte de toti mergind impreuna ~i, dupa citva timp, ajunsera la o cas a de sticHL 0 inconjurara, dar toate u~ile erau incuiate ~i nu putura intra. - Asta trebuie sa fie cas a Fiicei Soarelui, zisera ei. Haide, Vede- Tot, spune-ne cine-i inauntru. Vede-Tot se uita pe deasupra casei. - Vad 0 fata inauntru, zise el. - Vino, Arca~ule, trage in u~a! strigara ei. Arca~ul trase doua sageti in u~a ~i, ce sa vezi! -laditul se rupse in doua ~i u~a se d~schise. Cei ~apte intrara ~i se trezira intr-o camera de cristal, poleita cu aur. In mijlocul ei vazura 0 fata neasemuit de frumoasa, imbracata intr-o rochie stralucitoare ~i cu 0 coronita batuta in pietre scumpe. - Cine sinteti, de unde veniti ~i incotro mergeti oameni buni? intreba ea. - Mergem dupa Fiica Soarelui ~i-ti yom fi recunoscatori daca ai vrea sa ne spui unde 0 putem gasi. Se zice ca e foarte nazuroasa ~i greu de multumit. - ~tiu unde se afla ~i va voi duce eu la ea, zise fata. Numai sa mincati mai intii. Ie~i din acasa, dar curind se intoarse cu un brat de bu~teni de arama. Ii lasa jos ~i ie~i din nou intorcindu-se cu un brat de conuri de arama. Facu focul in vatra ~i se facu un fum atit de dens incH nu se mai vazu nimic in incapere. Ot despre fata, ia-o de unde nu-i, de parca nici nu fusese vreodata. Doar din departare, i se auzi vocea batjocoritoare. - Vai de voi, nenorocitilor! striga ea. ~i cind te ginde~ti ca voiati s-o prindeti pe Fiica Soarelui. FIadifile erau din ce in ce mai puternice ~i Ii se aprinsera hainele. - Trage, Arca~ule, trage! strigara ei. Arca~ul trase citeva sageti, dar cu acestea focul se inteti. - Potole~te focul, Iute-~i-Sprintar! Iute-~i-Sprintar flutura mina intinsa, dar fumul deveni ~i mai gros ~i flacarile mai puternice. - Fa ni~te troiene, Face-Viscol! Face- Visol i~i umfla obrajii ~i sufla cu putere. Pe data se porni 0 furtuna puternica care mai impra~tie din fum. - Stinge focul, Git-Lung! Git-Lung scuipa toata apa pe care 0 tinea in gitlej ~i ce sa vezi! - focul se stinse. Dar u~a se inchise ~i ei nu mai putura ie~i din casal Arca~ul trase doua sageti, dar virfurile acestora se indoira. Atunci Forta~i-Putere i~i freca nasul de perete, cas a se cutremura ~i se prabu~i, iar ei se trezira eIiberati.

- Spune-ne unde este Fiiea Soarelui, Vede-Tot! strigara prietenii Iui. - E foarte departe ~i ride de noi! zise Vede-Tot! - Adu-o aici Iute-~i-Sprintar! Iute-~i-Sprintar 0 Iua Ia fuga de nu-I mai vazura. - Unde-i Iute-~i-Saprintar, Vede-Tot? - E impreuna eu Fiica Soarelui ~i ar fi prins-o daea nu i-ar fi impiedieate picioarele. - Elibereaza-i-Ie, Area~ule! Area~ul trase 0 sageata in sforile eare-i tine au picioarele Iui Iute-~i-Sprintar ~i Ie rupse .. - Ce s-a int~mplat cu Iute-~i-Sprintar, Vede-Tot? - Nimic, dar n-a reu~it s-o prinda pe Fiica Soarelui, ea este mult mai iute dedt el ~i a traversat lacul. Primul om ~tia acum ca numai Git-Lung 11putea ajuta. Puse ~aua pe unul dintre cerbi, 0 ~a aurita, ~i i-I dadu lui Git-Lung care merse la lac ~i sorbi toata apa. Dupa toate acestea, Iute-~i-Sprintar 0 prinse pe Fiica Soarelui, 0 aduse la ceila1ti ~i pomira cu toti inapoi spre casa. Ajunsera la cas a lui Face- Viseol ~i primul om zise: - Multurnesc pentru ajutor, Face- Viscol. Rarnii aici ~ifii stapinul zapezilor. Face- Viscol rarnase aeolo ~iceilalti rnersera rnai departe ~ise oprira nurnai la cas a lui Git-Lung. - Multurnesc ca m-ai ajutat, Git-Lung. Rarnii in locurile acestea, te fac stapinul apelor ~i vei putea prinde dt pe~te vei dori pentru tot nearnul tau. GH-Lung ramase aeolo, iar eeilalti rnersera rnai departe ~i se oprira nurnai dnd ajunsera la easa lui Forta-~i-Putere. - Multurnesc ca rn-ai ajutat, Forta-~i-Putere, zise pirmul om. Ramii ~i fii stapinul rnuntilor. Anirnalele ce sala~luiesc pe aici iti vor fi de ajutor, va trebui sa te folose~ti de ele spre binele nostru, al tuturor. Forta-~i-Putere ramase aeolo ~i ceilalti pomira mai departe ~i nu se mai oprira pina ajunsera la casa lui Iute-~i-Sprintar. - Multurnesc pentru ajutor, Iute-~i-Sprintar, zise prirnul om. Ramii aici, fii stapinul caprelor ~i-i hdine~te pe oarneni cu came. Iute-~i-Sprintar ramase aeolo ~iceilalti 0 pomira mai departe ~inu se oprira dedt la easa Arca~uIui. - Iti multumesc ea m-ai ajutat, Arca~ule. Ramini aici, fii stapinul terenurilor de vinatoare ~i invata-i pe vinatori sa tinteasea bine.

Arca~ul dimase acolo ~i ceilalti mersera mai departe ~i nu se oprira pina nu ajunsera la casa lui Vede- Tot. - Iti multumesc ~i tie ca m-ai ajutat, Vede-Tot, zise primul om. Stai aici, fii stapinul cimpurilor ~i lasa urma~ilor tai ochiul tau cel ager ~i auzul tau ascutit. Vede- Tot ramase acolo ~i primul om impreuna cu Fiica Soarelui mersera mai departe. Ajunsera in tinuturile sale ~ise stabilira acolo, ~ide atunci soarele straluce~te ~i razele lui dau viata intregului pamint.

0.,;

VULTURUL CEL RECUNOSCATOR

Jraiau

odatil 0 .OflClOlUCai 0 pasilrica ce se hotatira sa stea .

impreuna peste iama. Sapara 0 mica gaura care sa Ie fie adapost ~i magazie ~i, imediat ce terminara, se pusera sa care in ea una cite una toate grauntele pe care Ie gasira. Cind groapa se umplu, raminind doar atita loc cit sa se inghesuie ele doua, luara hotarirea sa nu se atinga de mincare pina la iama. - Vom veni aici, odata cu caderea primei zapezi, ii zis'~ ~oricioaica pasarii. Pasarica zbura ~i ~orecioaica 0 lua la fuga dupa ea, dar foarte curind cea din urma incepu sa-~i sape 0 alta gaura ~i, cind fu gata, duse in ea toate grauntele ~ifirimiturile de piine pe care ea ~ipasarica Ie adunesera impreauna. Apoi se viri in gaur a ~i incepu sa infulece din hrana. - Daca voi fi numai eu la atita mincare, nu voi duce lipsa de nimic, pentru ca am destul pentru toata iarna, i~i zise. Cazu prima zapada ~ipasarica zbura spre adapostul pe care ea ~i~oricioaica 11pregatisera. Virindu-se in el, vazu ca era go lit de toata hrana. Era atit de mihniHi ca izbucni in pUns, dar i~i ~terse repede lacrimile ~i zbura spre ferma unei familii de ru~i. Aici se gasea ni~te griu stocat in curte ~i ea ciuguli pe saturate ~i apoi zbura ~i se a~eza pe un gard. Cu timpul, ~oricioaica trebui sa iasa din adapost ~i pasarica, amintindu-~i cum fusese tratata de catre aceasta, ti~ni spre ea ~i-i scoase un ochi. Chioara ~i simtindu-se nedreptatita, ~oricioaica facu 0 plingere ~i se prezenta cu cazul in fata curtii. Audierea, la care participara toate animalele ~i toate pasarile, s-a tinut intr-un lumini~ ~i, bineinteles, au fost convocate pasarea ~i ~oricioaica. Vulturul era ~eful pasarilor, iar leul, ~eful animalelor. Acum stateau fata in fata, vulturul vorbind in apararea pasarii ~i leulluind apararea ~oricioaicei. Ei ajunsera sa se certe aprins ~i leul se infurie tare de tot, il batu pe vultur ~i-l lasa fara pene. Pasarelele se speriara zburind care incotro, animalele 0 luara la fuga ~i nu mai ramasese nimeni in lumini~, in afara de vultur care nu putea zbura din cauza ranilor. Ei, ~i acum, in satul de la marginea padurii, traiau un barbat ~i sotia lui. Femeia era cam nabadaioasa ~i-l certa mereu pe barbat. Intr-una din zilele, dupa ce-l zapaci Cll limb a ei ascutita, 11trimise la vinatoare in padure. Plecind,

barbatul, dupa 0 bucata de drum, ajunse in lumini~ul in care se tinuse judecata. Vazind vulturul fara pene, i~i incarca arma, tinti, dar dadu gre~ ~i vulturul auzind zgomot, se intoarse. - Nu ma omort, om bun, pentru ca s-ar putea sa-ti fiu de folos, zise el. Mai bine du-ma acasa ~i da-mi de mincare pina dnd 0 sa-mi creasca din nou penele. Barbatullasa jos arma ~i, luind vulturul in brate, 11duse acasa. Femeia 11intimpina cu 0 serie de vorbe de ocara. - De ce ai adus vulturul asta? striga ea. La ce bun? Ne va minca grinele care nici noua nu ne ajung. ~i 0 tinu a~a tot timpul, dar barbatul nu 0 baga in seama ~i vulturul ramase la ei un an intreg. In timpul asta penele Ii crescura ~i, dnd mai trecu inca un an, Ii zise omului. - Lasa-ma liber sa vad daca pot zbura. ~i nu-ti face griji. Daca totul va fi bine, ma voi intoarce la tine. Ornul11 elibeta ~i vulturul se inalta spre cer, dar dnd 11vazu, nevasta se infurie rau de tot ~i incepu cearta. - De ce l-ai lasat sa pIece? Era un vultur bun! striga ea. Vulturul se intoarse in aceea~i seara. - Tine-ma la tine ~i ingrije~te-ma inca un an ~i dupa aceea totul va fi cum nu se poate mai bine, fi zise el omului nostru. Acesta 111uadin nou in casa ~ivulturul frai impreuna cu ei fadnd muncile cele mai grele fara sa drteasca. Trecura a~a trei ani ~i, la sfir~itul celui de-al treilea, vulturulii zise omului: - M-am vindecat in sfir~it, sint sanatos tun, atit la trup dt ~i la suflet. Lasa-ma liber. A~ vrea sa zbor in lumini~ul in care m-ai gasit. Trebuie sa iei ni~te pesmeti ~i sa vii ~i tu in lumini~. Omul il elibera pe vultur, urmarindu-l cum se indeparteaza in zbor, iar apoi umplu 0 desaga cu pesmeti ~i porni la drum dupa cum fuse sfatuit. Ajunse la lumini~ destul de repede dnd, ce sa vezi? - vulturul era acolo ~i 11a~tepta. Se indrepHi spre el ~i acesta ii spuse: - Suie-te la mine in spinare ~i yom zbura departe, departe. Omul se sui ~i vulturuli~i lua zborul. Daca a trecut timp mult sau putin nu se ~tie, dar, in cele din urma, vulturul cobor! intr-un alt lumini~ ~i-i spuse omului: - Du-te in ora~ ~i a~teapta la u~a bisericii. La terminarea slujbei, vei vedea o femeie frumoasa ie~ind din biserica. Ea este sora mea cea mare ~i te va intreba de mine.

Omul 0 pomi spre ora~, ajunse la biserica, se a~eza in fata u~ii ~i a~tepta. Oamenii ie~eau rind pe dnd din biserica ~i printre ei aparu 0 femeie neasemuit de frumoasa, imbracata intr-o rochie tesuta in fir de aur. Parea foarte trista ~i se apropia cind de unul, dnd de altul dintre cei ce a~teptau la u~a ~i-i intreba despre fratele sau. - Sint trei ani de dnd fratele meu a plecat de acasa ~i nu s-a mai intors, zicea ea. N-ati auzit nimic de el? Nimeni nu-i raspunse, doarece nu ~tiau nimic despre el, dar femeia nu se lasa ~i repeta intrebarea a doua ~i a treia oara. Omul era sigur acum ca femeia era sora vulturului. - Eu I-am vazut pe fratele dumitale ~i ~tiu unde este, zise el. - Adu-l aici! 11 ruga femeia. Te voi rasplati cum se cuvine. Numai sa-mi spui ce ti-ai dori. - A~ vrea sa-tni dai caseta de pe pervazul ferestrei, :zise omul, pentru ca asta.,.ispus~se v\.lltprul s~ Ceara., Dar fetneia' zise ea nu r'en\!nta la caseta ~i omul trebui sa se intoardi ~i sa-i poveste'asca ,~ul{u~~u! toa~~,tadi~eriia. Vultilftilli~p:use .sa~e:$Uie p;e spinarea lui $i i~i luar~ zborul. Clnd se lasa seara, ajunsera la abreile~ luniini~. . I~i petrecuta noaptea icol6~ iar dimineata vulturulIi 'zise omului: - Du-te la aceea~i biserica ~i a~teapt-o pe aceea~i femeie. 0 vei rec!1noa~te dnd 0 vei auzi zidnd, dupa cum Ii e obiceiul: "N-ati auzit veste, poveste despre fratele meu, vulturul?" Omul se duse din nou la biserica ~i a~tepta la u~a bisericii. Dupa dteva timp, oamenii incepura sa iasa unul dte unul din biserica ~i chiar aceea~i femeie i~i facu aparitia printre ceilalti intrebind ici-colea despre fratele ei, vulturul. Barbatul nu zise nimic, pina dnd aceasta nu intreba a treia oara, ~i atunci i se adresa: - Eu am ve~ti despre vultur ~i 11 pot aduce chiar acum daca vrei. Ilintreba ce dore~te in schimb. - Nimic altceva dedt caseta ce sta pe pervazul ferestrei. - Nu I-am vazut pe fratele meu de trei ani, dar la caseta nu pot renunta, zise femeia. Omul nostru se intoarse din nou la vultur, ii spuse toata tara~enia ~i vulturul, luindu-l in spate, i~i lua zborul. Dacadrumul lor a fost lung sau nu, nimeni nu poate ~ti, dar in cele din urma au ajuns la un al patrulea lumini~. I~i petrecura noaptea acolo ~i, in dimineata urmatoare, omul 0 pomi din

nou spre biseridi. ~tepta la u~a ~i, in cele din urma, ovazu iar pe cea pe care dorea s-o intilneasca ~i care tocmai ii intreba pe cei din jur despre fratele ei, vulturul. - L-am vazut eu pe fratele dumitale ~iil pot aduce aid, daca vrei, zise omul dnd ea intreba a treia oara. - Ce-mi ceri in schimb? zise femeia. - Nimic altceva dedt cas eta ce se afla pe pervazul ferestrei tale, raspunse omul. - Foarte bine. Adu-l pe fratele meu ~i vei avea caseta. Omul se duse din nou la vultur ~i-i spuse intimp1!lrea, vulturul 111ua in spinare ~i zbura. In cele din urma, omul privi in jos,' spre pamint ~i vazu a a~ezare. De-abia atinsera pamintul ca vulturul disparu fara urma. Degeaba 11 cauta omul nostru ca nu-l mai gasi ~i, vazind a casa in apropiere, deschise u~a ~i intra. Erau acolo mai multi oameni care il intimpinara cu caldura, 11ajutara .. sa se spele ~i sa-~i schimbe hainele, 11servira cu cele mai gustoase bucate ~i cu cele mai bune vinuri. Omul nostru minca pe saturare ~i bau pina-l apuca ameteala ~i n-ar fi putut spune pentru nimic in lume dt timp statuse acolo. Incerca sa afle abia dnd fu intrebat de un barbat arMas, imbdcat in haine scumpe, care intra in odaie. - Stii de dnd stai aid cu noi? il intreba barbatul. - Detrei zile?! zise celalalt. - Ei bine, gre~e~ti! Stai aid de trei ani ~i nu de trei zile. Si el adauga: Nu ma mai cuno~ti? Eu sint vulturul care te-a adus aid. Spune-mi, prietene, vrei sate intorci acasa la tine acum? - Sigur ca vreau! zise omul. Vulturul, did a~a a sa-l numim de aici inainte, ie~i din incapere, dar reveni dt se poate de repede adudnd caseta ce fusese a sorei sale. - Ei, ~i acum, ce-ai zice sa-ti dau tie caseta asta? intreba el. - Ce sa fac cu eaT - Nu fi prost! Caseta aceasta nu este a caseta obi~nuita, ci una fermecata. Haide, hai sa ie~im ~i atunci ai sa vezi. Cum ie~ira, Vulturul deschise caseta ~i, ce sa vezi! - aceasta disparu ca ~i cum nici nu fusese ~i in locul ei, se inalta in jurullor a casa. Vulturul batu in peretele casei ~i indata aparura doua fete. - Ce doriti? intrebad ele. - Ceva de m!ncare, zise Vulturul. Fetele adusera inauntru a masa a~ternuta cu toate ~i, dupa ce barbatii mincara, a scoasera din incapere.

Vulturul biHu din nou in perete ~i pe data aparur-a-alte doua fete. - Ce doriti? intrebara ele. - Un pat bun in care sa dormim, zise Vulturul. Fetele adusera patul ~i 0 plapuma frumoasa, cei doi barbati se culcara ~i adormira, iar dimineata dnd se sculara, fetele luara ~i dusera totul afara. - iti place caseta mea? intreba Vulturul. - Foarte mult, raspunse omul. - Ei bine, atunci stringe cas a ~ipune-o inapoi in ea. ~i ii arata omului cum se face treaba asta. Omul strinse casa, ~i 0 baga in cas eta ~i apoi 0 pomi spre casa. ~i merse ~i tot merse, ~i dnd se insera deschise caseta, Ie puse pe fete sa a~teama masa, minca ~i se culca. Se gasea din nou pe drum dimineata urmatoare, dar pe la prinz i se facu foame ~i sete ~i se gindi ca ar fi fost bun un ceai. Deschise cas eta, minca ~i bau pe saturate, dar dnd veni timpul sa stringa casa ~i s-o puna in caseta, descoperi ca uitase cum s-o daca. Asta 11intrista foarte tare, a~a di se a~eza linga u~a, gindindu-se cum sa 0 scoata la capat. ' Cum state a a~a, un mo~, care se-ntimplase sa treaca pe acolo, veni spre eI. - De ce e~ti am de trist, om bun? intreba eI. - Am uitat cum sa string casa asta ~i cum s-o pun in caseta, dispunse omuI. - Cu ce ma vei rasplati pentru binele pe care ti-l voi face? . - Ce ai dori? - Ceea ce 0 sa-ti arate sotia ta mai intti de toate dnd vei ajunge acasa. - Foarte bine, accepta omul, zidndu-~i: Ciudata dorinta! Ce ar putea sa-mi arate sotia mea care sa fie atit de minunat?! Batrinul strinse casa, 0 puse in cas eta ~ipleca, iar omul i~i continua drumuI. Ajunse curind acasa ~ifu intimpinat de nevasta lui care avea alaturi un feciora~ chipe~. - Vai, dar asta trebuie sa fie fiul meu, nascut in timp ce eu eram pIecat de acasa! i~i zise omuI. Ce prost am fost! Mo~ul ~tia prea bine ce anume imi cere ~i acum va trebui sa renunt la propriul meu fiu. Aduse caseta, 0 deschidea ~iintrara toti trei - el, sotia ~ifiul- in casa. Baura ~i mincara ~i apoi se culcara, iar omul ii povesti femeii patania eu mo~ul. - Va trebui sa-i dam batrinului ceea ce i-am promis, pe feciorul nostru chipe~. Dimineata se seulara ~i ce vazura! - ling a u~a state a un dine ro~covan. Aeesta nu spuse nimie, dar omul ~tiu, tara sa i se spuna, di a~esta venise sa-i ia fiuI. - Trebuie sa mergi unde te va conduc~ dinele asta, fiule, zise eI.

Feciora~ul facu ceea ce i se spusese ~i pleca cu ciinele. Mergind a~a, cale lunga, feciorul crescu ~i deveni ditamai flacaul, cind ajunsera la sfir~itul calatoriei. Intr-o buna zi, ciinele disparu ~iflacaul ramase singur. De-abia mijira zorii cind el vazu un lac mare in care se imbaiau trei dalbe copilitie, doua dintre ele tinindu-se aproape una de alta, iar cea de-a treia mai la 0 parte. Se apropie ~ivazu trei rochii pe tarm, dintre care una era intinsa mai departe de celelalte doua. o lua pe aceasta din urma ~i 0 ascunse chiar la timp, deoarece fetele tocmai ie~eau din apa. Doua dintre ele se imbracara, dar a treia nu-~i gasi rochia ~i izbucni in plins. - Cine mi-a furat rochia? intreba ea. Da-mi-o inapoi, oricine ai fi, caci s-ar putea sa ai nevoie de mine intr-o zi. Flacaul ii dadu rochia ~i fata se imbradi ~i zise: - Vino sa ne vizitezi, feciorule. Locuim departe de aici, dar, cind vei ajunge in satul nostru, vei ~ti pe data care e casa no astra, deoarece e situata intr-un loc singuratic, departe de celelalte. Flacaul statu pe tarm toata ziua ~i toata noaptea ~i, spre dimineata, aparu ciinele cel ro~cat care-l purta mai departe. Merse in urma dinelui toata noaptea, dar la prima raza de soare acesta disparu la fel ca ~i inainte. Ajunse la ni~te case ~i cind se apropie de ele, vazu ca una era la 0 oarecare distanta de celelalte. Asta era casa spre care se indrepta~i intra fara sa bata la

o fata frumoasa 11a~tepta acolo ~i, dupa ce ii dadu sa bea ~i sa manince, 11 trimise la bunicul ei care locuia intr-o casa invecinata. Fladlul ajunse la casa acestuia, dar se mira peste masura cind vazu in fata ei doisprezeze pari infipti in pamint, unsprezece avind in virf capetele a unsprezece barbati. - Inseamna ca in cel de-al doisprezecelea par va sta infipt capul meu, i~i zise feciorul. Intra in casa, unde il a~tepta un batrin. - De ce ti-a luat atita timp drumul pina aici? intreba batrinul. Va trebui sa indepline~ti 0 sarcina. Sa-mi construie~ti 0 casa ~i sa mi-o termini pina miine dimineata. Feciorul se simti mihnit ~i se intoarse la fata. - Nu voi fi in stare niciodata sa inalt 0 casa intr-o singura noapte! zise el. Dar fata-i zimbi. - Nu fi trist, caci te voi ajuta, grai ea. Du-te la culcare ~i miine dimineata casa va fi gata.

u~a.

FHidiul prinse curaj . se duse la culcare ~i dimineata, cind se scuUi, cas a era gata facuHi! Flacaul mer degraba la batrin. Acesta fu foarte surprins ~i nu-i veni sa-~i creada ochilor. - Bunule feciora~! zise el. Ai mai av~ 0 treaba de facut. A~ vrea sa-mi imblinze~ti un cal de care nu s-a mai apropiat picior de om de ~apte ani. - Asta nu-i prea greu de facut! se gindi feciorul. M-am ocupat de cai toata viata. Se inapoie la fata ~i-i spuse totul despre sarcina pe care trebuia sa 0 indeplineasca. - Nici yorba ca-i 0 treaba u~oara, zise fata. Sa ~tii ca armasarul acela nu e un cal oarecare, ci e chiar batrinul prefacut in cal. Nu trebuie sa te temi, eu te voi ajuta. Du-te numaidecit in padure ~i adu-mi ni~te scoarta de copac. Flacaul facu intocmai ~i,dnd se intoarse aducind ~i scoarta, fata facu din ea 0 ~a ~i un bici. Pe acestea i Ie dadu flacaului care Ie lua ~i porni spre casa mo~neagului. Intra in curte ~i vazu calul alergind ~i ridicindu-se pe picioarele dinapoi. Calul incerca sa-l Ioveasca, cu copita, dar flacaul 11Iovi eu biciul atit de puternic incit acesta se rasturna pe 0 parte, la picioarele lui. Incerdi sa se ridice rapid, dar flacaul se dovedi mult mai iute ~i-i sari in spinare. Calul alerga prin curte cu viteza atit de mare de ziceai di zboara prin aer, dar flacaului ii era prea draga viata ~i se tinu atit de bine, incit acesta nu-l putu aruncajos din ~a. Flacaul pocni din bici Ia urechile calului asurzindu-I ~i facindu-l sa incetineasca galopul. Se opri numai cind calul cazu la pamint mai mult mort decit viu. Illasa zacind acolo ~i se duse la fata. - I-am venit de hac calului, zise el. E cit se poate de blind acum. I~i petrecu noaptea in casa fetei ~i dimineata se duse sa-i spuna mo~neagului ca a facut ceea ce ii ceruse. Ajunse la casa acestuia ~i-l gasi stind dupa soba ~i motaind. - Am facut ceea ce mi-ai cerut, ii spuse flacaul. - Dar numai fiindca te-a ajutat nepoata mea. Am hoHirit sa va casatoriti. Veniti amindoi Ia baie, miine, ~i yom mai discuta despre asta. Fiacaul era bucuros Ia culme ~i se duse sa-i duca fetei vestea. - Bunicul tau vrea sa ne casatorim, zise el. - ~a ti-a spus tie, dar nu are de gind sa faca a~a, raspunse fata. Bunicul este un vrajitor rau ~i vrea sa ne distruga. Sosi dimineata ~i ei mersera la cladirea in care se afla baia, dar nid nu apucara bine sa intre ca mo~ul arunca petrol peste ea ~i-i dadu foe. Flacari se inaltara deasupra cladirii ~i caldura era atit de toropitoare incit fata cazu la pamint ~i se prefacu intr-un ac, iar flacaul se prefacu intr-un fir

de ata. Ie~ira prin gauracheii ~i, redevenind fiecare ce fusese, 0 Iuara Ia sanatoasa. Plecara spre casa parintilor fIacaului ~i avura drum lung de strabatut, dar, in cele din urma, fata se apleca ~i i~i lipi urechea de pamint. Auzea tipete ~i strigate de oameni ~i-~idadu seama ca vrajitorul i~i trimisese slugile dupa ei. . Strigatele se tot apropiau ~i fata se transform a intr-o biserica mai mica, iar flacaul intr-o biserica mai mare. Ciopotele bisericilor incepura sa bata pe cind cei trei servitori ai mo~neagului, toti trei inarmati, sosir a caIari. - Ai V8.zutun barbat ~i 0 femeie trecind pe aici, mo~ule? il intrebara ei pe omul ce statea in fata uneia dintre biserici. - Da, am vazut, raspunse batrinul, dar tare demult, pe vremea cind se construia biserica. Iar acum pietrele ei sint deja acoperite cu mu~chi, dupa cum vezi. Luati ni~te mu~chi ~i aratati-l stapinului vostru dad. nu va crede. Cei trei barbati Iuad mu~chiul ~i se intoarsera la mo~neag. De indata ce ei se indepartara, fata ~i fladiul i~i Iuara infati~area dinainte ~i i~i continuara drumul. Servitorii mo~neagului ajunsera la casa acestuia ~i-i aratara mu~chiul. - Ce pro~ti mai sinteti! striga mo~neagul. Cei pe care-i urmareati erau prefacuti in doua biserici, una mica ~i cealalta mai mare ~i ar fi trebuit sa va dati seama ~i sa-i prindeti mlmaidecit. Grabiti-va ~i dati-Ie de urma! Si servitorii plecara, dar cind ajunsera la Iocul in care vazusera bisericiIe, ia-Ie de unde nu-s. Fata ~i flacaul erau deja departe ~i, dupa citva timp, fata apleca, din nou, urechea Ia pamint. Auzind strigatele ce se apropiau, se prefacu intr-o turma de mioare ~i flacaul se prefacu in oier. Curind dupa aceasta aparura ~i cei trei servitori calare. - N-ai V8.zuttrecind pe aici 0 fata ~i un flacau, oieruIe? intrebara ei. - Ba, am V8.zut,zise oierul, dar tare demuit. Aveam pe atunci numai 0 oaie ~i acum am 0 turma de peste 0 suta. N-o sa-i ajungeti niciodata din urma pe cei doi, mai bine intoarceti-va Ia stapinul vostru. Taiati ni~te lina de pe trupul unei oi ~i aratati-o stapinului vostru, daca nu va crede. Servitorii se intoarsera ~i, imediat ce disparura, fata i~i lua infati~area dinainte, flacaul, Ia fel, ~i apoi i~i continuara drumul. Servitorii se intoarsera la mo~neag, ii povestira toata tara~enia ~i ii ad tara Iina taiata de pe spinarea oii, dar mo~neagul se infurie ~i-i ocari cu asprime: - Pro~tilor! striga el. Ar fi trebuit sa vedeti ca ei erau chiar cei pe care Ii diutati. Am sa pornesc eu dupa ei!

Fata ~i fUidiul erau demult departe ~i fugidi, tot fugira pina cind fata se apleca ~i lipi urechea de pamint. - Am dat de belea, zise ea, a pomit chiar mo~ul dupa noi. Nu putem face nimic decit sa ne prefacem fiecare in altceva. Tu vei fi un lac mare ~i eu un pe~te. Flacaul deveni lac ~i fata se facu un biban sprintar, dar mo~neagul ~.tiuca erau ei. Ajunse la lac cit ai bate din palme, se opri ~i zise: - Aici erati! 0 sa va prind curind, n-aveti grija! Se dezbraca ~i se prefacu intr-o ~tiuca, sari in lac ~i pomi dupa biban. Dar bibanul s-a intors cu coada ascutita spre ea ~i oricit a incercat ~tiuca nu I-a putut inghiti. ~tiuca era deja istoviHi. - Intoarce-te spre mine, bibanule! zise ea. - Dar ~tiu ca e~ti ~ireata, ~tiuco! i-o intoarse bibanul. De ce nu incerci sa ma prinzi de coada. ~tiuca nu-i raspunse. Sari afara pe mal ~ise prefacu in mo~neag, iar bibanul se preschimba in rata. - Sint vrajitor ~i am sa va vin de hac, Ie zise mo~ul. Tu, lacule, vei ramine pe veci lac, iar tu, rata, vei dimine a~a cum e~ti. - ~i eu pot face vraji, i-o mtoarse rata. Te voi preface mtr-o ~tiuca ~i pe veci vei ramine ~tiuca pe malul acestui lac. Mo~neagul se sperie. - A~teapta! striga el. Nu vreau sa fiu ~tiuca, a~a cum nici tu nu vrei sa fii rata. Este mult mai bine tu sa fii fata, flacaul sa fie flacau, iar eu sa ramin ceea ce sint, un mo~neag. Voi yeti merge m drumul vostru, iar eu intr-al meu. ~i pledi tara sa mai spuna nimic. Rata se preschimba in fat a, laculin fladiu ~i 0 pomira din nou la drum. Ajunsera la cas a in care locuiau tatiH ~i mama flacaului. Atunci fata se opri ~i zise: - Eu ramin ~i te a~tept aici, intra in casa singur. SaluHi-i pe toti cu caldura, dar nu care cumva sa-l iei pe copilul fratelui tau in brate ~i sa-l saruti, caci daca 0 vei face, ma vei pierde. FIacaul intra, ii saluta pe toti calduros ~i fu la rmdul lui salutat cu multa bucurie. Mama sa era acum bunica ~i i~i aduse nepotelul, copilul celuilalt fiu al ei, ca sa-l sarute. FIacaul nu voi la inceput, dar ea 11ruga ~i atunci flacaul lua prunculin brate ~i-l saruta. ~i ce sa vezi! - pe data uita cu totul de fata ce-l a~tepta afara. Dadi s-a scurs un timp mai scurt sau mai lung, n-avem de unde ~ti, dar

parintii flacaului ii gasira mireasa ~i stabilira data nuntii. Cit despre fata care venise cu el, i~i gasi adapost la 0 batrinica din sat. Parintii miresei 0 rugara chiar pe batrinica la care statea fata sa Ie faca 0 piine pentru nunta. ~i cind piinea fu gata, 0 pusera pe masa, in fata mirelui ~i a miresei. Flacaul taie 0 felie ~i sa vezi ~i sa nu crezi!. Din piine zburara doua pasarele. Taie inca 0 felie, tinara mireasa se sperie ~i atunci fladiul ii dadu piinea mamei sale ~i-i spuse s-o arunce. Mama flacaului facu numaidecit ce i se ceruse ~i in aceia~i clip a aparu 0 aHa fata, pe care nu 0 cuno~teau. Venea inspre ei pe carare, purta ni~te zdrente, era murdara pe fata ~i insotita de un cird de pasarele care zburau in jurul ei. - 0 sa va arat c~ nu s-a mai vazut, Ie zise fata. Apoi rupse 0 bucata de piine, o a~eza pe 0 scindura, puse scindura pe pamint, desena un lac ~i apoi modela o ~tiuca, un biban ~i 0 rata, pe care Ie arunca in lac. Tot timpul acesta pasarele care venisera cu fata se invirteau in jurul lacului, ciugulind din piine ~i repetindintr-una: - M-a uitat, m-a uitat... Vazindu-le, flacaul i~i aminti de toate cite i se intimplasera, de frumoasa fata care il salvase de batrinul vrajitor. ~tiu numaidecit ca fata dinaintea lui nu era aHa decit cea pe care 0 iubise cindva. 0 imbrati~a ~izise in fata tuturor: - Asta-i fata care mi-a salvat viata ~i cu ea vreau sa ma insor. Se casatorira chiar atunci ~i tdiira multi ani fericiti.

'OJ

FATA ~I OMUL LUNA

llaia

odata printrecei din neamulChnkchinn am care avea un

singur copil, 0 fiica. Fata ii era un ajutor de pret tatalui sau. Ea i~i petrecea fiecare vara departe de tabara de corturi, avind grija de turma de caprioare a tatalui sau, iar in timpul iernii pleca cu turma mai departe. Se intorcea la corturi doar cind ~i cind, dupa hrana. Intr-o noapte, pe cind venea spre tabara, cerbul care tragea sania ei i~i ridica capul ~i privi spre ceL - Prive~te, prive~te! striga el. Fata privi in sus ~i-l vazu pe Omul Luna coborind din cer intr-o sanie trasa de doi reni. . - Unde merge ~i pe cine cauta? intreba fata. - Vine incoace dupa tine, ii raspunse cerbul. Fata se sperie foarte tare. - Ce sa ma fac? Ma poate lua cu ell striga ea. Fara sa spuna vreo vorba, cerbul incepu sa dea la 0 parte zapada cu coarnele. Nu se opri pina ce nu sapa 0 groapa destul de adinca. - Haide, intra in groapa asta, repede! zise el. Fata intra in groapa ~i cerbul arunca cu copitele zapada peste ea. Trupul fetei disparu pe data ~i in locul in care se gasea aparu 0 movilita de zapada. Omul Luna cobori din inaltul cerului, opri sania trasa de cei doi reni ~i cobort. Se plimba primprejur, cautind-o pe fata dar n-o gasi nicliieri. Se duse pina aproape de movilita, dar nu-i trecu prin minte ca fata era acolo. - E cit se poate de ciudat! zise Omul Luna. Unde s-o fi dus? N-o gasesc. Mai bine plec acum ~i voi cobor! din nou mai tlrziu. Sigur 0 voi gasi atunci ~i 0 voi lua cu mine. Zicindu-~i acestea, el se urca in sanie ~i renii 11purtara spre ceL Imediat ce se departa, cerbul scormoni zapada ~i fata ie~i din groapa. - Hai sa mergem la tabars. repede! zise ea. Altfel, Omul Luna ma va vedea ~i va cobori din nou dupa mine. Nu ~tiu unde sa ma mai ascund. Se urca in saniuta ~i cerbul 0 duse repede ca fulgerul. Ajunsera la tabara ~i fata alerga in cortul de piei al tatalui sau. Dat tatal sau era plecat ~i nu era nimeni care sa 0 poata ajuta.

Cerbul ii zise: - Trebuie sa te ascunzi, deoarece Omul Luna ne urmare~te. - Unde sa ma ascund? intreba fata. - Te voi preschimba in ceva - poate, intr-o stinca, zise cerbul. - Nu, nu e bine, tot ma va gasi. - Intr-un ciocan. - Nici asta. - Un stilp.

-Nu.
- Intr-o piele de animal agatata deasupra u~ii.

-Nu.
- Atunci, in ce? Am gasit, te voi transform a intr-o lampa. - Bine. - Hai, apleaca-te. Fata se apleaca, cerbul izbi pamintul cu copita ~i, ce sa vezi?! Fata se preschimba intr-o lampa care ardea atit de tare, incH lumina tot cortul. Intre, timp, Omul Luna 0 cautase pe fata printre caprioarele ei ~i acum se indrepta Jurios la culme spre tabara. I~i lega renii ce-i trageau sania de un taru~, intra in cart ~i se puse pe cautat. Cauta peste tot, dar nici urma de fata. Cauta ~i printre grinzile ce sustineau acoperi~ul colibei, cerceta cu atentie fiecare unealta, fiecare fir de par de pe piei, fie care fir de praf de pe jos, fiecare beti~or de sub pat, dar fata era de negasit. Lampa, nici macar n-o zari, din cauza ca, de~i stralucea cu putere, Omul Luna era ~i mai stralucitor. - Ciudat, i~i zise Ie. Unde ar putea fi? Va trebui sa ma intorc in cer tara ea. le~i, ~iincepu sa-~i dezlege reniL Se urea in sanie, dar pe dnd sa porneasca fata aparu de dupa pieile ce atirnau la u~a ~i, apledndu-se in afara, hohoti vesel. - laHi-ma! lata-mal ii striga ea Omului Luna. Omul Luna i~i Iasa renii, se napusti in coliba, dar fata se pretacuse din nou in lampa. Incepu s-o caute peste tot, cerceta fiecare bat, fiecare fr~nza, fiecare fir de par de pe blanuri ~i fiecare fir de praf, dar s-o gaseasca pe fata nici yorba. - Ciudata poveste! Unde putea fi? Se parea ca va trebuie sa se into area fara ea. Dar nici nu ie~ise bine din coliba ~i se apuca sa-~i dezlege renii di fata aparu din nou, de dupa pieile de la u~a: - lata-mal lata-ma! striga ea, rizid.

Omul Luna se napusti in coliba ~ise puse din noupe cautat. Cauta ~i cauta, scotocind ~i rasturnind totul cu susul in jos, dar pe fata n-o gasi. Era deja ametit de atita cautat ~i atit de istovit inclt de-abia i~i mi~ca picioarele ~i mIinile. Acum, fetei nu Ii mai era frica de el. Se prefacu din nou fata, ie~i din coliba, il trinti pe Omul Luna pe spate ~i-i lega miinile ~i picioarele cu 0 funie. - Vai, vail gemu Omul Luna. ~tiu ca vrei sa ma omori! Omoara-ma! 0 merit, am gre~it ca am vrut sa te due cu mine. Dar inainte sa mor, acopera-ma cu piei ~i lasa-ma sa ma indilzesc, mi-e tare firg. Fata il privi mirata. - Tie - frig? zise ea. Tu, care nu ai nevoie de adapost, care nu ai nici cort? Dar cum? Tu apartii inaltului cerului ~i acolo trebuie sa stai. Ce nevoie ai tu de pieile mele? Atunci Omul Luna incepu sa se roage de fata ~i, iata, ce-i spuse: - Tocmai pentru ca n-am nici un camin, cum zici, ~i sint pedepsit sa ramin astfel toata viata, lasa-ma in libertate ca sa colind pe cer. Voi fi eel pe care oamenii il vor privi, ceva care Ie va aduce bucurie. Lasa-ma liber ~i eu voi servi drept far oamenilor deasupra tundrei! Lasa-ma liber ~i eu voi masura anul pentru poporul tau! Mai intii voi fi Luna Batrinului Taur, apoi Luna Na~terii Viteilor, apoi Luna Apelor, apoi cea a Frunzelor, apoi Luna Caldurii, apoi Luna Napirlirii Coarnelor de Cerb, apoi Luna Impreunarii Caprioarelor Salbatice, apoi Luna Prirnei Ierni ~i apoi Luna Zilelor Scurte. - Dar daca te las sa devii din nou puternic ~i miinile ~i picioarele iti vor fi tari, nu vei mai cobori din inaltul cerului ineercind sa ma duci eu tine? intreba fata. - Nu, niciodata! striga Omul Luna. Voi ineerca sa uit drumul care duee la eoliba ta. E~ti mult prea isteata. Nu voi mai cobori de pe cer, voi sta aeolo ~i voi lumina cerul ~i pamintul. Fata il elibera pe Omul Luna, acesta se inalta la cer ~i i~i revarsa lumina pe pamint.

TIGRUL ~I OMUL
ra odata un Tigru care triiise in padure atit de mult, inelt se credea mai putemic decit orice ~i oricine pe lume. Colinda prin tara ~i baga spaima in toti. Intr-una din zile, dupa ce i~i ucisese prada ~i millcase pe saturate, Tigrul se a~eza sub un copac sa se odihneasca. Deoadata, auzi ca 11striga cineva. Se uita in sus ~i acolo, stind pe 0 creanga, 0 vazu pe pasarea Kua. - Te crezi mai putemic decit toti, Tigrule, nu-i a~a? Dar... sa ~tii ca gre~e~ti. Sint unii cu mult, mult mai putemici decit tine. Tigrul sari in picioare. - Mai putemici decit mine? mirii el. Nu se poate! Haide, da-i drumul, spune-mi cine sint ace~tia. - Oamenii, da, ei sint! Zise Kua ~i zbura. Tigrul, care nu vazuse oameni niciodata, dorea din tot sufletul sa illtilnesca macar unul. Pomi ill cautarea oamenilor, ~i merse, ~i merse, pilla intilni un Lup. - Tu e~ti om? intreba Tigrul. - Nu, nici yorba, zise Lupul. Dar de ce intrebi? - Vreau sa ~tiu cum arata oamenii, de asta. - Ei, dar ~tii ca e~ti prost! Oamenii sint mai putemici decit tine ~i 0 sa te omoare, zise Lupul. Tigrul izbucni in ris, auzind acestea. Merse mai departe, ~imerse, ~imerse, pina cind intilni un Elan. - Tu e~ti om? intreba Tigrul. - Nu, nici yorba, raspunse Elanul. Ce te face sa crezi ca a~ fi? - Vreau sa aflu cum arata un om, asta-i tot. - Dar e 0 prostie sa vrei sa intilne~ti oamenii. Ei sint mai putemici decit tine ~i te-ar omori, zise Elanul. Tigrul rise de ceea ce-i spuse Elanul. Merse ~i tot merse ~i se intilni cu un Cerb. - E~ti om? intreaba Tigrul. - Nu, nu sint! raspunse Cerbul. Dar de ce intrebi? - Vreau sa ~tiu cum arata oamenii?

.IE

- Dar asta e 0 prostie. Oamenii sint mai puternici dedt tine ~i ar putea sa te omoare, zise Cerbul. Tigrul nu il crezu nici pe Cerb, la fel cum nu Ie dadu crezare nici Lupului ~i ElanuIui, ~imerse mai departe. Merse ~imerse, pina dnd inaintea lui se ivi o creatura care statea pe doua picioare ~i taia un copac; 0 fiinta cum nu mai vazuse inainte. Ei, dar Tigrul nu ~tia ca era un "om" ~i statea foarte lini~tit ~i 11privea de departe, sa-~i faca curaj inainte de a-i vorbi. Omul se intoarse ~i-I vazu. - Ce dore~ti? intreaba el. - Vreau sa vad cum arata un om, ii raspunse Tigrul. - Dar e 0 prostie din partea tal zise Omul. Nu ~tii ca oamenii _sintmai puternici dedt tine ~i ca e periculos sa Ie atii calea? Dar Tigrul nu-l crezu, a~a ca Omul zise: - 0, foarte bine! Hai sa te leg de copacul asta ~i sa-ti indeplinesc dorinta. Tigrul accepta ~i OmuI11lega de un copac ~i, adudndu-~i pu~ca, trase un glonte ~i-i reteza urechea. Tigrul urla de durere. - Lasa-ma sa plee! striga el. Acum ~tiu ca e~ti om ~i ca e~ti mai puternic dedt mine. Omul taie funia care-l tinea pe Tigru legat de copac. - Pleaca in padure, zise eI, ~i tine-te departe de oameni! De atunci nu numai tigrii, ci ~i celelalte animale se feresc de oameni.

-- ,... KOTURA, S'TAPINUL

emult, tare demult, intr-o tabara de nomazi, traia un batrin impreuna eu eele trei fiiee ale sa]e, eea mai mica dintre ele fiind ~i eea mai buna ~i eea mai de~teapta. Batrinul era tare sarae. Avea 0 eoliba paraginita ~i plina de gauri ~i haine mai deloe. Cind gerul era aspru, batrinul ~i fetele se euibareau linga foe ineercind sa se inealzeasdi. Noaptea, inainte de eukare, stingeau foeul ~i dirdiiau de frig pina dimineata. Odata, in plina iarna, se batu 0 furtuna naprasniea asupra tundrei. Vintul batu 0 zi, batu ~i ziua urmatoare, batu ~iin eea de-a treia zi, de se eutremurau eolibele stind gata sa eada. Oamenii nu indrazneau sa-~i seoata nasul afara ~i stateau inauntru flaminzi ~i infrigurati. La fel ~i batrinul eu eele trei fiiee ale sale. Stateau in eoliba aseultind ~uierul vintului, dar, in eele din urma, batrinul zise: - Nu yom putea stavili nilciodata viseolul asta. S-a abatut asupra noastra din porunea lui Kotura, Stapinul Vinturilo.r. S-a infuriat ~i a~teapta sa-i trimitem 0 fata bun a de sotie. Tu, Fata mea eea Mare, va trebui sa mergi la Kotura, altfel neamul nostru va pieri. Trebuie sa.mergi ~i sa-l rogi sa opresca vijelia .. - Cum sa merg la el? intre,ba fata. Nu eunose drumul. - Iti voi da 0 saniuta. A~az-o eu partea dinainte inspre vint, impinge-o ~i porne~te dupa ea. Vintul iti va des face legiiturile hainei, dar nu te opri sa Ie legi. Zapada iti va intra in eizmulite, dar tu nu te opri s-o seoti. Nu te opri pina ee nu ajungi la un munte inalt. Pe el te vei urea ~i dnd vei ajunge in virf, abia atunci vei putea sa-ti seoti z~ipada din cizme ~i sa-ti prinzi legaturile hainei. Dupa citva timp 0 pasariea va zbura spre tine ~i ti se va a~eza pe umar.N-o alunga, fii buna eu ea ~i invele~te-o eu grija. Apoi urea in saniuta ~i eoboara pe panta eealalta a muntelui. Saniuta te va duee pina la u~a eolibei lui Kotura. Intra in eoliba, dar nu te atinge de nimie, a~eaz~-te numai ~i a~teapta. Cind va .veni Kotura fa tot eeea ee iti va cere el. Fata eea Mare se infofoli in blanuri, a~eza saniuta eu fata spre vint ~i 0 impinse inainte. Merse in urma ei 0 bueata de drum, dar legaturile hainei i se desfaeudi,

J .[J)

zapada ii intra in cizme ~i i se facu foarte, foarte frig. Ea nu facu ceeea ce 0 ruga tatal sau, ci se opri ~i incepu sa-~i stringa legaturile la haina ~i sa-~i scuture zapada din cizmulite. Apoi merse inainte cu fata spre vint. Merse mult timp pina ajunse la muntele cel inalt. Nici nu ajunse in virful acestuia dnd 0 pasarica zbura spre ea ~i era gata, gata sa se a~eze pe umarul ei. Dar Fata cea Mare dadu din miini incerdnd s-o alunge ~i pasarica se roti deasupra ei de dteva ori ~i apoi zbura in departare. Fata cea Mare se urea in saniuta, c'obori pe panta cealalta a muntelui ~i ajunse la 0 coliba mare. Fata intra; se uWi in jur ~i primullucru pe care-l zari fu 0 bucata mare de friptura. Facu un foc, se incalzi ~i apoi incepu sa-~i rupa bucati din friptura de vinat. Rupse 0 bucata ~i 0 minca, apoi alta bucata ~i 0 minea ~i pe aceea, ~i a~a, minca pe saturate pina dnd auzi ca cineva se indreapta spre coliba. Pieile de la u~a fura ridicate ~iun uria~ tinar i~i facu aparitia. Acesta era insu~i Kotura. 0 privi pe Fata cea Mare ~i-i spuse: - De unde vii, femeie, ~i ce vrei de la mine? - Tata m-a trimis la tine, zise Fata cea Mare. - Dar pentru ce? - Ca sa ma iei de sotie. - Am fost la vinatoare ~i am adus ni~te carne. Dar, ce stai! Gate~te-:mi-o! Ii zise Kotura. Fata cea Mare facu ceea ce Kotura Ii poruncise ~idnd carne a fu gata, acesta Ii spuse sa 0 scoata din oala ~i sa 0 taie in doua. - Tu ~i cu mine yom minca jumatate din came, zise el, cealalta jumatate 0 vei pune pe 0 farfurie de lemn ~i 0 vei duce la coliba invecinata. Tu sa nu intri in coliba, sa a~tepti afara. Va ie~i 0 batrinica. Da-i camea ~i a~teapta pina iti va aduce inapoi farfuria goala. Fata cea' Mare lua camea ~i pleea. Vintul vuia ~i zapada eadea ~i era intuneric bezna. Cum sa se poata orienta cineva pe 0 furtuna ca asta! Fata cea Mare merse ce merse, se opri, se gindi putin ~i arunca bucata de came in zapada. Apoi veni inapoi la Kotura cu farfuria goala. Kotura ii arundi 0 privire ~i ii zise: - Ai du~ camea vecinilor no~tri? intreba el. - Da, am dus-o, raspunse Fata cea Mare. - Arata-mi farfuria, vreau sa vad ce ti-au dat in schimb. Fata cea Mare ii ariita farfuria goala ~i Kotura nu zise nimic. j~i minca portia de carne ~i se culca. Dimineata el se scula, aduse in coliba ni~te piei de eaprioara netablki e 1-1 spuse fetei:

- In timp ee eu voi fi la vinatoare, tu eroie~te aeeste piei ~i fa-mi 0 haina noua, eizme noi ~i manu~i noi. Ma voi imbraca ~i ma voi incalta eu ele dnd ma voi intoaree ~i atunci voi vedea cit e~ti de prieeputa. Si eu aeeste euvinte, Kotura pleca la vinatoare in tundra. Fata eea Mare se apuea de treaba. Deodata, pieile agatate la u~a fura date la 0 parte ~i intra 0 batrina eu parul incaruntit. - Mi-a intrat prafin oehi, eopila mea, zise ea. Vezi dadi mi-l poti seoate. - Nu am timp de pierdut eu tine, raspunse Fata eea Mare. Sint oeupata. Batriniea nu-i mai zise nimie, ii intoarse spatele ~i ie~i din eoliba. Fata eea Mare ramasese singura. Desfaeu pieile, Ie tabaci in grab a ~i ineepu csa Ie eroiasea eu un eutit, dind zor sa termine pina la venirea serii. Dar se grabi atit de tare, indt nu reu~i sa Ie faea frumoase. Nu avuse ae de eusut potrivit ~i doar 0 singura zi pentru atita treaba nu-i fu de ajuns. Pe-nserat, se intoarse ~i Kotura de la vinatoare. - Gata hainele? intreba el. - Da, raspunse Fata eea Mare. Kotura lua hainele, Ie pipai ~i pielile i se parura aspre, atit de rau fuses era ele tabacite. Observa ca hainele erau rau eroite, eusute de mintuiala ~i mult prea mici pentru el. Vazind aeeasta, el se minie ~i 0 alunga pe Fata eea Mare din eoliba. 0 prinse ~i 0 arunca departe, departe ~i ea cazu intr-un morman de zapada unde zacu pina ingheta ~i muri. Suieratul vintului deveni mai aspru ea 9ricind. Batrinul statea in eoliba, aseultind vintul ~i furtuna dezlantuita din zori pina-n seara ~i zise: - Fata eea Mare n-a tinut seama de vorbele mele, n-a facu{ eeea ee am sfatuit-o. De aeeea vintul nu eontene~te din ~uierat. Kotura este foarte minios. Trebuie sa mergi tu la el, ii zise batrinul, Fetei Mijlocii. . Batrinul facu 0 saniuta, ii spuse Fetei Mijlocii tot eeea ee-i spusese Fetei eelei Mari ~i 0 trimise la Kotura. Iar el ramase in eoliba impreuna eu Fata eea Midi, a~teptind sa se opreasea viseolul. Fata Mijloeie i~i a~eza saniuta eu fata spre vint ~i, impingind-o, pomi in urma ei. Legaturile hainelor i se desfaeura, zapada ii intra in cizmulite. I se faeuse frig, ~i, uitind de fagaduiala data taHilui sau, i~i seutura zapada din eizmulite ~i-~i strinse ineheieturile hainelor mai eurind decit i se spusese. Ajunse la munte ~iil urea, dar, vazind pasariea, flutura miinile ~i 0 alunga. Apoi urea in saniuta ~i eobori panta muntelui ajungind in fata eolibei lui Kotura.

Intra in coliba, facu focul, se satura de friptura ~i se a~eza sa-l a~tepte pe Kotura. Kotura se intoarse de la vinatoare, 0 vazu pe Fata Mijlocie ~i 0 intreba: - De ce ai venit la mine? - Tata m-a trimis, ii raspunse Fata Mijlocie. - ~i ce dore~te? - Sa ma ia de nevasta! - Atunci de ce mai stai? Mi-e foame, mi~ca-te ~i gate~te-mi ni~te carne. Carnea fu gata dt se poate de repede ~i Kotura ii poronei Fetei Mijlocii sa o scoata din oala ~i sa 0 taie in doua parti. - Tu ~i cu mine vom minca jumatate din carne, zise Kotura. Cit despre cealaltajumatate, pune-o intr-un vas'de lemn ~i du-o la coliba inveeinata. Tu sa nu intri in coliba, sa stai deoparte ~i sa a~tepti sa ti se aduca vasul afara. Fata Mijloeie lua carnea ~i ie~i. Vintul ~uiera, zapada se-nvolbura ~i era greu s-o scoata la capat cu ceea ce avea de fiicut. ~a ca, nedorind sa mearga mai departe, arunca bucata de carne in zapada, statu acolu 0 vreme ~i apoi se intoarse la Kotura. - Le-ai dat friptura vecinilor? intreba Kotura. - Da, Ie-am dat-o, raspunse Fata Mijloeie. - Ai venit inapoi piea repede. Arata-mi vasul, sa vad ce ti-au dat in schimb. Fata Mijlocie facu ceea ce i se spusese ~i Kotura se uWi in vas, dar nu zise nimic ~i se duse la culcare. Dimineata, el aduse inauntru ni~te piei netabacite ~i-i spuse Fetei Mijloeii, la fel cum ii spusese ~iceleilalte, sa-i faca ni~te haine pina spre seara. - Apuca-te de treaba, zise el. Deseara voi vedea dt de bine ~tii sa co~i. Cu aceste vorbe, Kotura pleca la vinat ~i Fata Mijoeie se apuca de treaba. Se grabea nevoie mare, deoarece avea multe de facut pina seara. Deodata, batrina cu parul alb intra in coliba. - Mi-a intrat un firicel de praf in ochi, copila mea, zise ea. Scoate-mi-l, te rog. Singura nu pot. - Sint prea ocupata ca sa mai pierd vremea cu tine! ii raspunse Fata Mijloeie. Pleaca ~i lasa-ma sa lucrez. Batrina se uita la ea ~i pleca fiira un cuvint. Era noapte dnd Kotura se intoarse acasa. - Gata-mi sint hainele? intreba el. - Da, sint gata, raspunse Fata Mijlocie. - Atunei, hai sa Ie incerc. Kotura se imbraca cu hainele ~i vazu ca sint rau croite, mult prea miei

pentru el ~i cu cusaturi strimbe. Kotura se infurie, 0 arunca pe Fata MijIode unde oaruncase ~i pe sora ei ~i aceasta, Ia indul ei, inghe~a ~i muri. Batrinul statea mai departe in coliba cu fiica cea mai mica ~i a~tepta in zadar sa se opreasca furtuna. Vintul era mai aspru ca oridnd ~icoliba era gata sa se naruiasca in orice moment. - Fetele mele nu mi-au ascultat vorbele, zise batrinul. Ba, mai muIt, I-au infuriat ~imai tare pe Kotura. Tu e~ti singura care mi-ai mai ramas ~i cu toate acestea 0 sa te trimit la Kotura in speran~a ca te va lua de so~ie. Daea n-o sa fac as~fel,poporul nostru va pieri de foame. Pregate~te-te de plecare, fata mea. ~i ii spuse u:qde sa mearga ~i ce sa faea. Fata cea Mica ie~i din coliba, i~i a~eza saniu~a cu fata spre vint ~i 0 impinse inainte. Vintul ~uiera incerdnd s-o ia pe Fata cea Mica de pe picioare, zapada ii intra in ochi, a~a incH apraape ea nu mai vedea nimic. Dar Fata cea Mica infrunta viscolul, neuitind nici un cuvint din fagaduiala data taHHui sau ~i fkind tot ceea ce ii spusese el. Legaturile hainei i se desfacura, dar ea nu se opri sa Ie lege. Zapada ii patrunse in cizme, dar ea nu se opri sa ~i-o scuture. Era foarte frig ~i vintul era taios, dar ea nu se opri, . mergea, tot mergea. Numai dupa ce ajunse la munte ~i il urea, hotari sa se opreasca. i~i scutura zapada din cizme ~i-~i strinse haina pe linga trup. Apoi o pasarica zbura spre ea ~i i se a~eza pe umar. Dar Fata cea Mica n-o alunga. Dimpotriva, 0 ~ingiie ~i-o incalzi cu miinile ~i, dnd pasarica zbura, se urea in saniu~a ~i cobori panta muntelui pina la coliba lui Kotura. Intra in coliba ~i a~tepta. Deodata, pieile de Ia u~a se dadura la 0 parte ~i aparu tinarul uria~. Ond 0 vazu pe Fata cea Mica, zise rizind: - De ce ai venit la mine? - Tata m-a trimis, ii raspunse Fata cea Mica. - ~i de ce te-a trimis? - Ca sa te rag sa opre~ti furtuna, pentru ca daea n-o fad, poporul nostru va pieri. - Atunci de ce stai? De ce nu fad focul sa-mi gate~ti ni~te carne? zise Kotura. Mi-e foame ~iIa fel trebuie sa-~ifie ~i~ie,deoarece vad ca n-ai mincat nimic de dnd ai venit. Fata cea Miea gati repede carne a, 0 scoase din oaia ~i i-o dadu Iui Kotura ~iKotura minca din ea ~i apoi ii spuse sa ia jumatate din carne ~i s-o duca Ia coliba invecinata. Fata cea Mica Iua vasul cu carne ~i ie~i. Vintul ~uiera cu putere rascolind zapada ~ifadnd-o rotocoale. Unde trebuia samearga? Unde era coliba pe care

trebuia s-o gasesca la porunca lui Kotura? Statu acolo dtva timp, gindindu-se ce sa faca, ~i apoi merse mai departe prin zapada la intimplare. Deodata, in fata ei aparu micuta pasare care venise la ea pe munte, zburind cind incolo, dnd incoace. Fata cea Mica se hotari s-o urmeze. Pe unde 0 lua pasarica pe acolo mergea ~i fata no astra. Mersera tot inainte ~i in cele din urma fata zari 0 luminita ce sdnteia nu pre a departe, inaintea lor. Fata cea Mica se bucura nespus ~i se duse inspre ea crezind ca acolo era coliba. Dar dnd se aprapie, descoperi ca ceea ce parea a fi 0 coliba era numai 0 movilita din care se inalta un firice! de fum. Fata dadu ocol movilitei, 0 ras~oli cu piciorul ~i deodata acolo, intr-o parte ~ movilitei, vazu 0 u~a. Aceasta se deschise in fata ei ~i aparu 0 batrina cu parul alb. - Cine e~ti ~i de ce-ai venit la mine? intreba ea. - Ti-am adus ni~te carne, bunicuto, raspunse Fata cea Mica. Kotura m-a trimis cu ea. - Kotura, zici? Foarte bine, atunci, hai s-o maninc! Tu a~teapta afara. Fata cea Mica statu 11ngamovilita ~i a~tepta. A~tepta mult~ vreme. In cele din urma, u~a se deschise din nou ~i batrinica ie~i ~i-i dadu vasul. Era ceva in el, dar fata nu incerca sa afle ce anume. Ii duse vasullui Kotura. - De ce ai stat atit de mult? intreba Kotura. Ai gasit coliba? - Da, am gasit-o. - Le-ai dat carnea? - Le-am dat-o. - Arata-mi vasul, vreau sa vad ce este in el. Kotura se uita ~i vazu ca in vas erau dteva cutite ~i, mai erau, ace de otel, razatori ~i melite de tabacit piei. Kotura rise tare. - Ti-a dat lucruri foarte bune ~icare-ti vor fi dt se poate de folositoare, zise el. . Veni dimineata ~iKotura se scuHi. Aduse dteva piei de caprioara in coliba ~i-i porunci Fetei celei Mici sa-i faca 0 haina noua, cizme ~imanu~i pina seara. - Daca Ie vei face frumoase, ii zise el, te voi lua de sotie. Kotura pleca ~iFata cea Mica se apuca de treaba. Cadoul biltrinei se dovedi foarte folositor. Fata cea Mica avea tot ceea ce-i trebuia pentru a face hainele. Nu era sigura ca va reu~i totul intr-o singura zi, dar nu mai pierdu vremea ~i se stradui sa faca dt putea de mult. Deodata, pieile de la u~a se ridicara ~i aparu 0 batrina cu parul carunt. Fata cea Mica 0 recunoscu de indata: era batrina careia ea Ii dusese carnea. - Ajuta-ma, fata mea. Am un fir de praf in ochi. Te rag, scoate-mi-l, deoarece singura nu pot.

Fata cea Midi n-o refuza. I~i lasa lucrul de 0 parte ~iii scoase batrinei praful din ochi. - Ce bine! zise batrina. Nu ma mai doare ochiul. Acum, uita-te in urechea mea dreapta. Fata cea Mica se uita in urechea batrinei ~i se minuna. - Ce vezi acolo? intreba batrina. - Vad 0 fata in urechea ta, raspunse Fata cea Mica. - De ce n-o strigi? Te va ajuta sa-i faci lui Kotura hainele. Fata cea Mica fu nespus de bucuroasa ~i 0 striga pe fata. La chemarea ei, nu una, ci patru fete sarira din urechea batrinei ~i toate patru se pus era pe treaba. Tabacira pieile, Ie periadi, Ie croira ~i, la urma, Ie cusura. Hainele fura curind gata ~i batrinica Ie ascunse pe fete inapoi in urechea ei ~i pleca. Era deja seara cind Kotura se intoarse. - Ai facut tot ceea ce ti-am spus? intreba el. - Da, am facut, ii raspunse Fata cea Mica. - Sa vad hainele cele noi, vreau sa Ie incerc. Fata cea Mica ii dadu hainele, Kotura Ie lua ~i-~itrecu mina peste eIe: pieile erau moi ~i placute la pipait. Se imbradi cu hainele ~i vazu ca acestea nu-i erau nici prea mici, nici prea mari, ii veneau ca turnate. Kotura zimbi. ' - Imi placi, Fata Mica, ~i mama, ~i cele patru surori ale mele te plac ~i ele, zise el. E~ti harnica ~i curajoasa. Ai biruit 0 furtuna naprasnica pentru ca poporul tau sa nu piara. Ramii cu mine in coliba mea, vreau sa-mi fii sotie. Si de-abia rosti aceste vorbe ca furtuna din tundra se ~i lini~ti. Oamenii nu mai dirdiiau de frig, nu se mai ascundeau de vint. Ie~ira toti din colibe Ia lumina zilei.

FATA DIN FERIGA


A-

""

n vremuri de demult traia 0 biibu\ii care era tare singurii pc lume. Singurele fiinte ce traiau pe linga iurta ei erau cinci vaci. Intr-o bun a dimineata, babuta se scula ~i ie~i pe dmp. Aici, ea gasi 0 feriga mare cu cinci mladite. 0 smulse cu grija din pamint ca sa nu-i rupa radacina sau mladitele ~i 0 duse in iurUi, unde 0 a~eaza pe 0 perna. Apoi pleca ~i se apuca de muls vacile. Cum state a ~i mulgea, deodata auzi clinchete de clopotei venind dinspre iurta. Sari, varsind laptele in grab a mare, ~i alerga in iurta. Se uita primprejur, dar toate erau a~a cum Ie Uisase: feriga era la locul ei, pe perna, 0 feriga ca oricare alta. Batrinica ie~i din nou, se a~eza la locul ei ~i se apuca de muls dnd, deodata, auzi din nou clinchete de clopotei. Sari ~i alerga din nou in iurta varsind laptele in graba ~i, sa vezi, ce-i fu dat sa gaseasca in mijlocul patului? - 0 fata neasemuit de frumoasa. Ochii-i stdiluceau ca doua nestemate ~i avea sprincenele negre ca doua zibeline. Feriga se preschimbase intr-o preafrumoasa fata. Babuta era nespus de fericita. - Ramii cu mine, sa-mi fii fiica, ii spuse ea fetei. $i astfel, cele doua femei ajunsera sa-~i dud. traiul impreuna in iurta. Intr-o buna zi, un tinar vinator pe nume Kharzit-Bergen ie~i la vinatoare, in taiga. EI zari 0 veverita cenu~ie ~i trase 0 sageata ~i apoi inca multe altele, pina la apusul soarelui, dar nu reu~i sa tinteasdl veverita nici macar 0 data. Veverita se catara intr-un molid, din acesta sari intr-un mesteacan ~i, ajungind linga iurta batrinei, se opri intr-un pin. Kharzit-Bergen se indrepta in fuga spre pin ~i trase inca 0 sageaHi, dar veverita ti~ni din locul in care era ~i sageata cazu pe harnul de pe acoperi~ul iurtei. - Vreau sageata, babo, da-mi-o inapoi! striga Kharzit-Bergen, dar babuta nu-i raspunsese. Kharzit-Bergen, infuriat peste masura, intra in iurta. Inaintea lui statea 0 fata frumoasa, atit de frumoasa incit printului i se taie rasuflarea. Ie~i in fuga tara sa rosteasca vreo yorba, incaleca pe cal ~i pleca in galop spre casa. . - 0, iubitii mei parinti, Ie spuse mamei ~i tatalui sau, babuta, stapina celor

II

cinci vaci, are in iurti'i 0 fata neasemuit de frumoasa. Trimiteti petitori la ea, deoarece vreau sa fie sotia mea. Talallui Kharzit-Bergen trimise de indata noua barbati calar~ pe noua cai dupa fata. Petitorii ajunsera la casa batiinei, 0 vazura pe fata ~i frumusetea ei neasemuWi ii lasa muti de uimire. Stateau ~i 0 priveau in tac,ere, iar dnd i~i venira in simtiri plecara cu totii in afara de unul, eel mai batrin ~imai respectat dintre toti. - Babuto, zise el, vrei sa i-o dai pe fata lui Kharzit-Bergen de sotie? - 1-0 dau, raspunse babuta. Apoi 0 intrebara pe fata dad dorea sa devina sotia tinarului viniHor ~i aceasta Ie raspunse ca dorea. - Va trebui sa-rni pliititi 0 rascumparare foarte mare pentru mireasa, Ie spuse babuta. Imi yeti da atitea vaci ~i atitia cai, dti poate cuprinde pa~unea mea. Curind, caii ~ivacile fura rninate spre pa~unea batrinei ~ierau atit de multe, indt nici nu mai puteau fi numarate. o imbracara apoi pe fata in haine noi ~i frumoase ~i, adudnd un cal, ii pusera friu de argint, 11in~euara cu 0 ~a de argint ~i-i agatara de-o parte un bici de argint, Kharzit-Bergen i~i lua rnireasa de mina, 0 ridicii in ~a ~i 0 purta calare spre casa. Mergeau de 0 buna bucata de vrerne, dnd Kharzit-Bergen vazu 0 vulpe. La vederea ei, tinarul nu se putu stapini ~i-i spuse miresei sale. - Eu trebuie sa prind vulpea asta, dar 0 sa ma-nto~c curind. Mergi inainte pe drumul asta pin a ajungi la 0 raspintie. Inspre rasarit atirna 0 piele de zibelina, iar inspre apus 0 piele de urs. Sa n-o iei pe drumul spre apus. Mergi pe drumul pe care se gase~te pielea de zibelina. ~i, cu aceste cuvinte, se indeparta in galop. Fata merse singura mai departe ~i la timpul cuvenit ajunse Ia 0 raspintie. Nici nu ajunse bine acolo di ~i uita eeea ee-i spusese Kharzit-Bergen ~i 0 Iua pe drumul pe care se gasea pielea de urs. Curind, ajunse Ia 0 iurta mare, de fier ~i, de indata ee sosi, i~i facu aparitia eea de- opta fiica a diavolului. Aceasta avea un singur picior incovoiat, un singur brat Ia fel de incovoiat ca ~i pieiorul, un ochi hidos aflat drept in frunte ~i 0 Iimba Iunga ~i neagra care atirna pina pe piept. Fiica diavolului 0 apuca pe fata, 0 trase jos de pe caI, ii jupui pielea de pe fata ~i i~i aeoperi f;Ita eu ea. Apoi Ii Iua hainele eele frumoase ~i se imbraea

cu ele, pe fata, arundnd-o peste iurta. Dupa toate acestea, ea incaleca pe calul baltat ~i 0 lua spre rasarit. Kharzit-Bergen 0 ajunse din urma tocmai dnd aceasta se apropia de iurta tatalui sau. Dar nu observa ~i nu banui nimic. Toate neamurile lui Kharzit-Bergen se strinsesera sa 0 intimpine pe mireasa. Noua feciori chipe~i ~i opt fete frumoase ie~isera la poarta ca sa-i ureze bun venit. Fetele discutau intre ele, zicindu-~i: - De indata ce mireasa va rosti 0 yorba, din gura ii vor sari cele mai frumoase margaritare ~i se vor rostogoli pe pamint. Ele adusesera ata ca sa in~ire margaritarele. Feciorii discutau ~i ei unii ell, altii, zidndu-~i: - De cum va sosi, mireasa va fi urmata de zibeline negre la fiecare pas. Stateau cu arcurile ~i sagetile gata pregatite, ca sa tinteasca zibelinele. Dar cind mireasa incepu sa vorbeasca, din gura ii sarira broa~te urite ~i de cum inainta, hermeline riioase ii impiedicara pa~ii. Toti cei ce venisera sa 0 intimpine pe mireasa ramasera muti de uimire ~i fura cuprin~i de tristete. Cu toate acestea, ei intinsera un covor de iarba verde, atit de lung incH ajungea pina la iurta mirelui, care i~i lua mireasa de mina ~i 0 conduse inauntru. Mireasa intra ~i, cu trei tufe de larice, facu focul in vatra. Dupa toate acestea, facura nunta, la care toti mincara, baura ~i se veselira. Nimeni nu banuia ca fata nu era mireasa cea adevarata. Curind dupa aceasta, babuta ie$i pe dmp cu vitele la pascut. Privind injur, ea observa ca 0 noua feriga cu cinci tulpinite crescuse chiar pe locul celei dintii; aceasta era mai dreapta ~i mai mladioasa dedt prima. Babuta smulse feriga cu radacina cu tot, 0 duse in iurta ~i 0 a~eza pe perna. Apoi, se intoarse pe dmp ~i se apuca de muls. Deodata, auzi clinchete de clopotei in iurta. Intra degraba ~i pe cine credeti ~a vazu acolo? - pe nimeni alta,dedt pe fata ei, care era ~i mai frumoasa ca inainte. - Cum se face ca e~ti aici, de ce te-ai intors? intreba mirata, batrinica. - Pe dnd Kharzit-Bergen ~i eu mine mergeam calare spre iurta lui, ii raspunse fata, el mi-a spus ca vrea sa urmareasca 0 vulpe. Eu trebuia s-o apuc pe drumul pe care era agatata 0 piele de zibelina ~i sa nu cumva s-o iau pe drumul pe care atirna 0 piele de urs. par uitind de sfatul sau, am luat-o pe drumul gre~it ~i eurind am ajuns la 0 iurta de fier. Cea de-a opta fiidi a diavolului m-a prins, mi-a jupuit pielea de pe fata ~i ~i-a intins-o pe fata ei. Apoi mi-a scos hainele cele frumoase ~i dupa ce s-a imbracat cu ele, m-a

aruncat peste acoperi~ul iurtei de fier. Apoi, a indilecat pe calul meu ~i s-a tot dus. Pe mine m-au gasit ni~te dini de pripas ~i m-au tlrlt in dmp pina spre iurta ta, unde am reinviat sub forma de feriga. Of, mama, oare 11voi mai revedea vreodata pe Kharzit-Bergen? Babuta Ii asculta povestea ~i, incerdnd s-o lini~teasca, ii spuse: - Nu fi suparata, 0 sa-l revezi, zise ea. Dar intre timp, stai cu mine ca ~i inainte; vei fi fiica mea. Si a~a, fata din feriga se instal a din nou in iurta batrinei. Curind, calul eel baltat afla ca fata inviase ~i ii spuse tatalui lui KharzitBergen: - Afla, stapine, ca fiul tau, Kharzit-Bergen, ~i-a parasit mireasa in timp ce veneau incoace ~i ea a trebuit sa pomeasdi singura la drum. and a ajuns la loculin care drumul se desparte, din gre~eala, a luat-o pe drumul pe care atima pielea de urs ~i a ajuns la 0 iurta de fier. Cea de a opta fiica a diavolului s-a napustit auspra ei, i-a smuls pielea de pe fata ~i ~i-a intins-o pe fata ei, s-a imbracat cu hanele ei frumoase ~i apoi a aruncat-o dupa iurta. Acum fata diavolului sta in iurta ta ~iiti este nora. at despre fata cea frumoasa, adevarata mea stapina, ea a reinviat. Trebuie sa 0 aduci aici ~i sa i-o dai fiului Hiu de sotie, altfel vei avea numai necazuri. Fiica diavolului iti va nimici vatra ~i iurta, iti va face viata nenorocWi ~i va va distruge pe toti. Batrinul navali in iurta. - De unde ti-ai adus sotia, fiule? 11intreaba el pe Kharzit-Bergen. Cine este ea? - Este fiica batrinei, stapina celor cinci vacute, ii raspunse Kharzit-Bergen. Zise talal, apoi: - Mi s-a pHns calul ba1tat. Zicea ca ti-ai lasat singura mireasa in drum spre casa ~i ca, ajungind la raspintie, a luat-o pe drumul ce duce la iurta de fier. Cea de-a opta fiica a diavolului ne-a in~elet pe toti gasindu-~i adapost aici print-un vicle~ug. Du-te din nou la babuta ~i roag-o pe mire asa cea adevarata sa se into area la noi. at despre fata diavolului, pe ea s-o legi de coada unui cal salbatic ~i sa-l gone~ti pe dmp. Sa i se impra~tie ciolanele. Daca nu vei face astfel, vo;n pieri cu totii. Fata diavolului 11auzi ~i se facu neagra de frica ~i minie. Kharzit-Bergen, de cum auzi spusele tatalui sau, se facu ro~u de suparare. o prinse pe fata diavolului, 0 trase afara de picioare ~i 0 lega de coada unui cal salbatic . .Calul pomi in galop in largul dmpului, tlrind-o pe fata cea urlta ~i rea,

preschimbIndu-i trupulIntr-o gdimada de viermi ~i ~erpi. Pe ace~tia, KharzitBergen ~i tatal sau Ii adunara ~i Ie dadura foc. Ispravind toate acestea, Kharzit-Bergen pomi calare spre iurta babei. Sari de pe caiin dreptul u~ii. De cum 11vazu, babuta Ii ie~i m cale m mare graba. Era dt se poate de fericita, atlt dt poate fi cineva dnd 11regase~te pe cel pe care-l crezuse pierdut, ori mort. Ea Intinse un tap~an de iarba verde atlt de lung mClt ajungea pina la iurta, taie cea mai grasa vaca ~i cel mai bun cal ~i se apuca sa pregateasca nunta. Clt despre fata din feriga, aceasta 11privi pe Kharzit-Bergen ~i se pomi pe pllns. - De ce ai venit? 11mtreba ea. Ai lasat-o pe cea de-a opta fiica a diavolului sa-mi verse singele, sa-mi sfi~ie pielea ~i sa-mi arunce trupulla dini. Cum poti sa mai stai Inaintea mea? Sint muIte fete pe lumea asta, mai multe chiar dedt ~tiucile, ~i multe femei, mai muIte declt pasarile. Du-te ~i cauta-ti sotie printre ele. Eu nu ma voi marita cu tine! - Nu te-am dat celei de-a opta fiice a diavolului, zise 'Kharzit-Bergen, ~i nici nu te-am aruncat dinilor. and am pomit-o dupa vulpe prin taiga, ti-am aratat drumul pe care sa-l urmezi. Nu te-am trimis sa-ti afli moartea. Babuta I~i ~tergea lacrimile din ochiul drept, apoi pe cele din ochiul sting, se a~eza Intre fata ~i Kharzit-Bergen ~i zise: - Cum se face ca tu, cea care ai murit ~i apoi ai remviat, ~i tu, cel care ai disparut ~i apoi ai revenit, cum se face ca nu va bucurati? Trebuie sa va iubiti ca ~i Inainte ~i sa traiti In prietenie ~ipace. AscuItati-mi vorbele ~i faceti cum va spun. Fata pleca Incet capu!. - Foarte bine, voi face cum spui tu, vreau sa uit ~i sa iert, zise ea. Auzind acestea, Kherzit- Bergen sari In picioare ~i Incepu sa danseze ~i sa faca tumbe, Imbratismd-o ~i sarutmd-o pe fata. Apoi m~euara calul ba1tat cu 0 ~a de argint, 11acoperira cu un vaItrap tot de argint~i atimara un bici de argint Intr-o parte a ~eii. Pe fata 0 Imbracara In cele mai frumoase tesaturi ~i apoi, ea ~i Kharzit-Bergen, 0 pomira la drum. Mersera drum lung. $tiau ca e iama dupa zapada care cadea, ~tiau ca e vara dupa ploile care-i udau, ~tiau ca e toamna dupa ceata care se Iasa deasupra vailor. Au mers ~i au tot mers ~i nu s-au oprit dedt atunci dnd au ajuns la iurta lui Kharzit-Bergen. Toate rudeniile lui Kharzit-Bergen, cei noua frati, cu totii In par, au venit sa Intimpine mireasa ~iau a~temut pe jos un cOvor de iarba, de la stllpul portii pma la iurta.

- Mireasa va sosi curind, zisera, ~ila fiecare pas pe care-l va face vor aparea zibeline negre in urma ei. Cu acestea in gind, incepura sa-~i faca arcuri ~i sageti ~i muncira atit de mult, incit pielea de pe miini Ii se jupui. Cele opt surori ale lui Kharzit-Bergen se apucara de tors ~i muncira atH de mult, incH pielea de pe degete Ii se jupui. - Mireasa va sosi curind, va vorbi cu glasul ei argintiu ~i pietrele pretioase se vor rostogoli la pamint, spusera ele. Apoi Kharzit-Bergen sosi impreuna cu mire asa ~i doua dintre surori priponira caii la poarta. 0 luara in brate pe mireasa ~i 0 lasara jos pe tap~anul de iarba moale. Fata vorbi ~i numaidecit ii sarira din gura pietre pretioase ~i fetele se pusera pe cules ~i Ie in~irara pe sfoara. Cum pomi spre iurta, dupa pa~ii ei sarira zibeline negre ~i tinerii i~i pregatira arcurile ~i sagetile sa Ie tinteasca. Mireasa ajunse la iurta ~i folosind trei tufe de larice, facu focul in vatra. Se pomi 0 nunta vesela, la care au fost poftiti tar ani din toate satele vecine. Printre ei erau cintareti ~i erau dansatori, povestitori, luptatori ~i clovni. Trei zile nunta tinu, apoi se sfir~i, iar invitatii plecara pe la casele lor, unii pe jos, altii calare. Kharzit-Bergen ~i sotia sa ~i-au intemeiat un camin trainic, ducind 0 viata lung a ~i fericita. Si se spune ca nepotii lor mai traiesc ~i astazi.