Sunteți pe pagina 1din 175

Universitatea OVIDIUS Constanta Departamentul ID-IFR Facultatea de DREPT Specualizarea: Drept Drept penal - partea generala I Caiet de Studiu

Individual Specializarea DREPT Anul de studii II Semestrul I Titular disciplina: Conf.Univ.Dr. Vasile DRAGHICI 2010

Cuprins Drept penal partea generala Drept penal- partea generala I CUPRINS Unitate de nvatare 1 2 3 4 Titlul INTRODUCERE Introducere n studiul dreptului penal Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 1 1.1 1.2 1.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 1 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 1 Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 2 2.1 2.2 2.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 2 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 2 Raporturile juridice de drept penal, legea penala, si interpretarea legii penale Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 3 3.1 3.2 3.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 3 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 3 Aplicarea legii penale n spatiu Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 4 4.1 4.2 4.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 4 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 4 Pagina 000

de autoevaluare

de autoevaluare normele penale

de autoevaluare

de autoevaluare

Cuprins Drept penal partea generala 5 6 7 8 9 10 Extradarea Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 5 5.1 5.2 5.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 5 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 5 Aplicarea legii penale n timp Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 6 6.1 6.2 6.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 6 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 6 Infractiunea Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 7 7.1 7.2 7.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 7 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 7 Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 8 8.1 8.2 8.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 8 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 8 Continutul constitutiv al infractiunii Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 9 9.1 9.2 9.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 9 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 9 Formele infractiunii

Cuprins Drept penal partea generala 11 12 13 14 Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 10 10.1 10.2 10.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 10 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 10 Pluralitatea de infractori Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 11 11.1 11.2 11.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 11 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 11 Unitatea de infractiune Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 12 12.1 12.2 12.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 12 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 12 Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 13 13.1 13.2 13.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 13 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 13 Recidiva si pluralitatea intermediara Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 14 14.1 14.2 14.3 Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 14 Raspunsuri si comentarii la ntrebarile din testele de Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 14 BIBLIOGRAFIE

autoevaluare

autoevaluare

autoevaluare

autoevaluare

autoevaluare

Introducere Drept penal partea generala Drept penal partea generala I INTRODUCERE Stimate student, n cadrul cursului de drept penal vei studia, pe parcursul a 28 de saptamni (2 semestre), notiuni specifice acestei ramuri distincte de drept si anume: infractiune, infractor, pedeapsa, crima, recidiva, tentativa, reabilitare, fapte de omor, de furt, de fals, proces penal, etc. Cursul debuteaza cu prezentarea dreptului penal, ca ramura autonoma de drept n cadrul stiintelor juridice, si continua cu evidentierea celor mai importante institutii ale acestuia. n continuare cursul trateaza n amanunt detaliile dreptului penal ce trebuie cunoscute de catre tine n vederea perfectionarii cunostintelor n domeniu. Vei observa ca acest curs universitar se mparte n trei parti si anume: infractiunea, raspunderea penala si sanctiunea, acestea fiind cele trei institutii de baza ale dreptului penal. Dreptul penal este nu numai o stiinta eminamente juridica, dar apartine n egala masura si domeniului stiintelor sociale, deoarece prin normele acestuia se disciplineaza si se ordoneaza conduita subiectilor de drept n cadrul societatii, n vederea ocrotirii si conservarii celor mai importante valori sociale. Prin spectaculozitatea sa, dar si prin importanta acestuia, dreptul penal ocupa un loc fruntas n cadrul disciplinelor tele de studiu. Lucrarea de verificare reprezinta o evaluare finala la sfrsitul fiecarei etape de nvatare, lucrare pe care o vei transmite prin e-mail la adresa ... pentru corectare si eventualele comentarii. Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele informatii: numele acestei discipline ( ), numarul lucrarii de verificare (Lucrarea de verificare nr. ), numele/prenumele si adresa de e-mail a dumneavoastra. Va recomand sa scrieti clar raspunsurile la ntrebari. Daca este posibil utilizati un procesor de texte. Pentru comentariile profesorului, lasati o distanta de circa 5 cm ntre raspunsuri. Pentru securitatea lucrarii va recomand sa va scrieti numele pe fiecare pagina. Spor la nvatat si succes!

Introducere n studiul dreptului penal Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 1 Introducere n studiul dreptului penal Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 1 1.1 ... 1.2 ... 1.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 1 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 1

.. 000

.... ................................. ..

Introducere n studiul dreptului penal Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 1 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 1 sunt: Prezentarea dreptului penal, n cadrul stiintelor juridice. Justificarea importantei dreptului penal, n cadrul sistemului de drept si n cadrul societatii. IA. Generalitati privind dreptul penal: a. Definitia dreptului penal: Dreptul penal, ca ramura a sistemului de drept din Romnia, este format din totali tatea normelor juridice, legiferate de puterea legislativa, care stabilesc ce fapte constituie infractiuni, conditiile de tragere la raspundere penala, sanctiunile si alte masuri ce urmeaza a fi aplicat e sau luate de catre instantele judecatoresti persoanelor fizice si/sau juridice, care au savrsit infr actiuni, n scopul apararii celor mai importante valori sociale ale statului de drept, democratic si social. b. Caracteristicile dreptului penal: Din definitia de mai sus desprindem elementele definitorii ale acestei ramuri de drept si anume: 1. termenul de drept penal cunoaste doua acceptiuni: . ramura a sistemului de drept, ce cuprinde o totalitate de norme juridice cu ac elasi obiect de reglementare . stiinta dreptului penal, ce cuprinde totalitatea ideilor si conceptiilor despr e dreptul penal ca disciplina de studiu 2. dreptul penal este o ramura de drept distincta, alaturi de alte ramuri de dre pt 3. dreptul penal are autonomie n raport cu celelalte ramuri de drept 4. dreptul penal are o structura unitara (art. 362 C. pen.) 5. dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice cu acelasi obi ect de reglementare, 6. normele dreptului penal stabilesc expres faptele ce constituie infractiuni, c onditiile de tragere la raspundere penala a persoanelor care le savrsesc, precum si sanctiunile aplicabil e 7. dreptul penal are un scop specific si anume apararea valorilor sociale 8. are institutii specifice, acestea fiind: . infractiunea . raspunderea penala . sanctiunile 9. dreptul penal este o ramura de drept public, deoarece ntotdeauna unul dintre s ubiectele raportului juridic de drept penal este statul, aflat pe o pozitie dominanta, fiind cel care realizeaza tragerea la raspundere penala a infractorilor si aplicarea sanctiunilor. n acelasi timp, valo rile sociale aparate de dreptul penal sunt de interes public 10. dreptul penal are un caracter subsidiar, n sensul ca intervine atunci cnd prot ectia valorii sociale aparate nu poate fi realizata prin intermediul altor norme, astfel ca recurgerea la mecanismul penal de protectie este inevitabila, constituind unicul mijloc de protectie cnd alte ramur i se dovedesc ineficiente 11. dreptul penal are un caracter selectiv, astfel nct sub protectia acestuia cad

doar anumite categorii de valori si relatii sociale, iar celelalte cad sub protectia normelor morale, r eligioase sau sub protectia normelor altor ramuri de drept. n acelasi timp, dreptul penal nu incrimineaza toa te actiunile sau inactiunile oamenilor, ci doar pe acelea care ar periclita existenta unei valori sociale protejate. c. Obiectul dreptului penal: Obiectul dreptului penal l constituie relatiile de aparare sociala, relatii ce se nasc ntre membrii societatii n vederea apararii valorilor sociale n si a relatiilor sociale ce se cr eeaza si se dezvolta n jurul si datorita acestor valori. n cadrul acestor relatii, membrii societatii au ndatorirea de a nu vatama prin faptele lor valorile sociale. Respectarea acestor ndatoriri asigura existenta normala a societatii, ducnd la exi stenta unor

Introducere n studiul dreptului penal Drept penal partea generala raporturi de cooperare. Daca nu se respecta aceste norme, raporturile de cooperare se transforma n raport uri de conflict ntre Stat si cei care nu respecta ordinea de drept impusa prin preceptele legale. Astfel, cele doua tipuri de raporturi, reprezinta obiectul dreptului penal. n doctrina exista opinii diferite privind obiectul dreptului penal si anume: unii autori considera ca ar face parte din obiectul dreptului penal numai relatiile sociale ce apar n urma savrsirii infractiunii (deci, numai raporturile de conflict), altii considera ca, din sfera dreptului p enal fac parte ambele tipuri de raporturi, ntruct prima opinie restrnge sfera dreptului penal, dndu-i un c aracter strict represiv. n concluzie, relatiile de aparare sociala, care constituie obiectul de reglementa re al dreptului penal, au o existenta obiectiva, anterioara ncalcarii legii, fie sub forma unor r elatii de cooperare, fie forma unor relatii de conflict ce apar dupa ncalcarea legii. Astfel, initial, nor mele dreptului penal ne arata ceea ce nu avem voie sa facem, prin interzicerea acestor fapte ca infracti uni si numai dupa ncalcarea lor (prin savrsirea unei infractiuni) intervine latura represiva a drept ului penal. d. Scopul dreptului penal: Acesta este prevazut n art. 1 Cod penal potrivit caruia: legea penala apara, mpotri va infractiunilor, Romnia, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitate a statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si ntreaga ordine de dre pt . Enumerarea valorilor sociale, din art. 1 C. pen. are un caracter exemplificativ si nu limitativ, dreptul penal ocrotind si alte valori sociale ce nu sunt prevazute expres n acest articol. Ex. apararea sigurantei circulatiei pe drumurile publice. Trebuie mentionat ca nu exista valori sociale consacrate expres de dreptul penal , toate valorile pe care acesta le apara fiind create de alte ramuri de drept. Astfel, se observa ca protectia penala a unei valori sociale intervine doar atunci cnd protectia conferita de alte ramuri de drept se dovedeste insuficienta, dreptul penal venind asadar ca o ultima ratio n protejarea, conservar ea si apararea unei valori sociale. Ex. denumirea de bun mobil ce apartine altuia este ntlnita frecvent n domeniul drep tului civil. Cnd acest bun este luat pe nedrept din pesesia sau detentia unei persoane de catr e alta persoana cu scopul de a si-l nsusi pe nedrept, dreptul penal intervine pentru sanctionarea re spectivei persoane si redarea bunului posesorului sau proprietarului. Se poate astfel observa ca dreptul penal a avut si are o pozitie exclusiva n dome niul apararii celor mai importante valori sociale. e. Subramurile dreptului penal:

Acestea sunt: . dreptul penal international format din totalitatea tratatelor internationale s i conventiilor n materie de drept penal la care Romnia este parte (Conventia Europeana de Extradar e Paris 13 decembrie 1957); . dreptul international penal cuprinde norme privitoare la reprimarea infractiun ilor contra pacii si omenirii, asa-zisele infractiuni internationale (terorismul, traficul d e stupefiante); . drept penal intern si drept penal extern sau international; . dreptul penal al afacerilor; . dreptul penitenciar sau drept executional penal (n ultima vreme tinde sa devina o ramura de drept autonoma, unii autorii facnd si comparatii ntre cele doua ramuri, oferind u-i dreptului penitenciar un caracrer independent); . dreptul penal al mediului nconjurator; . dreptul penal al minorului; . n ultima perioada se simte tot mai mult nevoia formarii unei noi ramuri de drep t si anume drept penal european, idee dezvoltata n cadrul Consiliului Europei si Uniunii Eur opene. f. Functiile dreptului penal: . previne savrsirea infractiunilor prin incriminarea faptelor periculoase (preven tia generala); . asigura cadrul legal de realizare a functiei de aparare sociala; . asigura dezvoltarea noilor valori si relatii sociale; . orienteaza conduita umana n spatiu si timp privind respectarea normelor penale;

Introducere n studiul dreptului penal Drept penal partea generala . intimideaza atitudinea destinatarilor legii penale, prin caracterul aflictiv a l sanctiunilor aplicabile; . reeduca comportamentul persoanelor ce au ncalcat preceptele impuse; . protejeaza att valorile sociale pe care se cladeste o societate, dar si persoan a care a ncalcat legea penala mpotriva unei represiuni abuzive din partea celor care aplica legea (protejarea sub un dublu aspect); . motiveaza comportamentul indivizilor de a se abtine de la ncalcarea legii penal e, prin existenta unor institutii ca desistarea si mpiedicarea producerii rezultatului sa u prin denuntarea faptei de catre autor n cazul anumitor infractiuni; . functia normativa ce consta n sarcina statului, ndeplinita prin intermediul legi uitorului, sa reglementeze toate relatiile de aparare sociala esentiale. Legiuitorul este o bligat sa identifice n realitate care fapte trebuie incriminate, sistemul de sanctiuni apli cabil faptuitorului si sa disciplineze relatiile sociale referitroare la reactia statu lui prin organele sale competente. g. Necesitatea dreptului penal: Aceasta este determinata de: . necesitatea apararii tuturor valorilor sociale (se realizaeaza astfel o securi tate a sistemului de valori pe care o societate se bazeaza si se dezvolta la un momentdat); . existenta fenomenului infractional si combaterea lui (criminalitatea); . necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale ( aceasta trebuie facuta n interesul societatii si cu respectarea drepturilor omului). h. Locul dreptului penal n sistemul dreptului: Cu toate ca dreptul penal are un caracter autonom, totusi, el are legaturi si cu alte ramuri de drept n vederea apararii ct mai bine a tuturor valorilor sociale. Astfel, acesta interactioneaza cu: . dreptul constitutional pe considerentul ca n art. 1 din Constitutie sunt prezen tate principalele valori sociale pe care statul le apara, Astfel, potrivit unor autor i parametrii constitutionali de control asupra legislatiei penale se pot grupa n doua categori i: . principiile constitutionale ale dreptului penal, (adica acele reguli edictate de Constitutie cu referire speciala la dreptul penal) - n art. 22 alin. 3 se prevede ca pedeapsa cu moartea este interzisa, art. 19 face o prezentate generala a extradarii si expulzarii, art. 1 5. alin. 2 prevede ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, etc. . principiile constitutionale incidente n materia dreptului penal, (adica acele r eguli nespecifice dreptului penal, dar care influenteaza obiectul protectiei penale) a rt. 16 alin. 2 care consacra principiul egalitatii tuturor cetatenilor n fata legii,

. dreptul procesual penal ntruct infractiunile stabilite de dreptul penal se urmar esc si se judeca prin normele dreptului procesual penal; . dreptul executional penal acesta avnd ca obiect de studiu modul n care se execut a pedepsele stabilite de dreptul penal; . dreptul civil care reglementeaza relatiile privind patrimoniul, dreptul penal cuprinznd infractiuni ndreptate mpotriva acestuia (furtul, tlharia, abuzul de ncredere); . dreptul familiei dreptul penal incriminnd faptele de bigamie, abandon de famili e, fapte reglementate prin normele dreptului familiei; . cu dreptul contraventional ambele ramuri de drept incrimineaza fapte ilicite, vatamatoare pentru valorile sociale. Totusi, dreptul contraventional incrimineaz a fapte de o gravitate mai mica si are un sistem sanctionator mai blnd. Aceeasi fapta nu poate constitui contraventie si infractiune n acelasi timp. Dreptul contraventional mprumuta anumi te reguli si principii de la dreptul penal: principiul legalitatii, caracterul pers onal al raspunderii. IB. Stiinta dreptului penal a. Definitie: Aceasta reprezinta o ramura a stiintelor juridice si reprezinta to talitatea conceptelor,

Introducere n studiul dreptului penal Drept penal partea generala definitiilor si teoriilor privitoare la dreptul penal, prin care se justifica si se explica necesitatea, sarcinile si scopul dreptului penal ca ramura de drept distincta. b. Obiectul stiintei dreptului penal: . stiinta dreptului penal trebuie sa explice care este originea, continutul si s tructura normele juridice penale, . sa analizeze conditiile obiective care impun apararea sociala a valorilor ce c ad sub incidenta normelor dreptului penal, . sa stabileasca masurile care sunt necesare a fi adoptate pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii, . stiinta dreptului penal are rolul de a studia att dreptul penal n vigoare, dar s i normele abrogate, facnd un studiu comparativ si evolutiv al dreptului penal. c. Sarcinile stiintei dreptului penal: . studiaza normele si institutiile dreptului penal n complexitatea si dinamismul lor; . cerceteaza practica judiciara pentru a observa concordanta dintre principiile exprimate n norme juridice penale; . analizeaza evolutia fenomenului infractional. d. Stiintele penale ( criminale ): . criminologia studiaza geneza infractionalitatii; raspunde la ntrebarea de ce s-a comis infractiunea? ; . penologia (stiinta penitenciara) studiaza pedepsele si celelalte sanctiuni de drept penal; . criminalistica studiaza metodele, mijloacele si tehnicile n vederea descoperiri i, cercetarii infractiunii si a infractorilor; . medicina legala studiaza cauzele producerii mortii violente, stabileste numaru l zilelor de ngrijiri medicale n cazul infractiunilor contra sanatatii si integritatii persoane i; . psihologia judiciara studiaza persoana umana implicata n drama savrsirii unei in fractiuni. e. Stiinta dreptului penal romn Se poate afirma, pe drept cuvnt, ca ntemeietorii stiintei dreptului penal romn sunt : Ion Tanoviceanu si Vintila Dongoroz, care sunt autorii primelor tratate de drept pen al din Romnia. O contributie deosebita a avut-o si Vespasian V. Pella membru fondator al Asociatie i internationale de drept penal (Paris 1924). Test de autoevaluare 1.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Obiectul dreptului penal. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 1.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Scopul dreptului penal. Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Introducere n studiul dreptului penal Drept penal partea generala Test de autoevaluare 1.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Obiectul stiintei dreptului penal. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 1. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 1 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 1 1. Importanta si nesecitatea dreptului penal n cadrul stiintelor juridice. 2. Functiile dreptului penal; 3. Legatura dreptului penal cu dreptul constitutional; 4. Analiza art. 1 din C. pen. n raport cu art. 1 din Constitutia Romniei. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Obiectul dreptului penal este format din relatii de aparatea sociala: de conformare si de conflict. 2. Scopul dreptului penal consta n apararea mpotriva infractiunilor, a Romniei, suveranitatii, independentei, unitatii si a indivizibilitatii statului, a persoa nei cu drepturile si libertatile acesteia, a proprietatii, precum si ntreagii ordini de drept. 3. Obiectul stiintei dreptului penal consta n explicarea originii, continutului s i a structurii normelor juridice penale, n analiza conditiilor obiective care impun apararea sociala a valorilor ce cad sub incidenta normelor dreptului penal, n stabilirea masurilor care sunt necesare a fi adoptate pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 1 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 2 Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 2 2.1 ... 2.2 ... 2.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 2 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 2

000

.....................

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 2 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 2 sunt: Prezentarea aparitiei si dezvoltatii dreptului penal. Analiza principiilor, a izvoarelor dreptului penal si a specificitatii acestora n raport cu alte ramuri de drept. IA. Aparitia si evolutia dreptului penal. a. Epoca prestatala (antichitatea): n aceasta perioada nu se poate vorbi despre o legislatie juridico-penala, ci exis tau doar forme embrionare de represiune penala. Relatiile de aparare sociala au aparut si s-au dezvoltat odata cu statul. Astfel: . o prima forma de realizare a justitiei a mbracat forma razbunarii, care putea f i individuala sau colectiva; . a doua forma o reprezinta principiul talionului, conform caruia riposta trebui a sa fie proportionala cu agresivitatea: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte ; . a treia forma o constituie regula compozitiunii, adica o ntelegere ce intervene a ntre agresor si victima. Notiunea de vinovatie nu era cunoscuta si nu existau, de asemenea, nici reguli scr ise. b. Evul Mediu: Nici n aceasta perioada ne se poate vorbi despre un sistem nchegat de norme, nsa od ata cu evolutia societatii s-a simtit tot mai mult nevoia aparitiei unor reguli de c onduita stiute si respectate de toata lumea, astfel: . apare pentru prima data notiunea de pedeapsa; . apar codurile scrise, iar pedepsele erau crude, grele si intimidante; . Montesquieu n lucrarea sa De lesprit des lois si Cesare Beccaria n lucrarea sa De i delitii e delle pene au avut, n aceasta perioada, un rol deosebit n formarea gndiri i juridico-penale, ncercnd printre altele sa nlature aplicarea pedepsei cu moartea, precum si utilizarea torturii; . sub influenta dreptului canonic se recunoaste caracterul retributiv al pedepse i; . nu exista principiul legalitatii incriminarii si sanctionarii, acest lucru fii nd un atribut exclusiv al judecatorului, motiv de arbitrariu si mari abuzuri din parte a acestora; . notiunea de criminalitate si infractor erau necunoscute; . spre sfrsitul Evului Mediu, odata cu Marea Revolutie Franceza din 1789, ncepe sa se schimbe radical modalitatea de abordare a faptelor si persoanelor ce aduc ati ngere valorilor sociale. c. Perioada moderna: . n istoria dreptului penal romn prima lege cu dispozitii penale a fost Legea tarii , care a nlaturat practica talionului. Aceasta a tinut multa vreme locul Constituti ei, Codului civil si Codului penal. De asemenea, ea marcheaza modernizarea gndirii juridice penale n perioada feudalismului dezvoltat;

. n perioada regimului turco-fanariot legile cu caracter penal au fost sca

Pravilnicea

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala Condica , Codul Calimach , Legiuirea Caragea si Criminaliceasca Condica . Istoria dreptului penal cunoaste pna n prezent succesiunea a trei Coduri penale: 1.Codul penal de la 1865 ( Codul Cuza ): . realizeaza unificarea legislativa penala si marcheaza nceputul dreptului penal romn dupa unirea Moldovei cu Muntenia din 1859; . izvoarele acestuia sunt: Codul penal francez (1810) si Codul penal prusac (185 9); . consacra principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, egalitatea n fata l egii penale, umanizarea pedepselor; . nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnica pe viata; . infractiunile erau clasificate n trei categorii n functie de gravitatea lor: cri me, delicte si contraventii; . notiunea de recidiva, concurs de infractiuni si tentativa nu erau cunoscute, tentativa fiind asimilata infractiunii consumate, iar complicele se pedepsea ca si autorul. 2. Codul penal de la 1937 ( Codul penal Carol al II-lea ): . acest cod a avut un caracter unificator dupa realizarea Marii Uniri de de la 1 Decembrie 1918; . se introduc pentru prima data alaturi de pedepse, masurile de siguranta si mas urile educative (pentru minori), pedepsele complementare si accesorii; . initial nu se prevedea pedeapsa cu moartea; . se atribuie pedepsei rolul educativ, introducndu-se institutia individualizarii pedepsei; . acesta era structurat n trei parti: . dispozitii generale; . dispozitii privitoare la crime si delicte; . dispozitii privind contraventiile; . asemeni Codului penal anterior pedepsele erau de trei feluri: pentru crime, pe ntru delicte si pentru contraventii; . fiind considerata una dintre cele mai evoluate legi ale timpului acesta ramne n vigoare pna n 1969; . a fost considerat cel mai sever Cod Penal al Romniei. d. Dreptul penal romn n perioada 1910 1969: . prima lucrare de sinteza n domeniul dreptului penal este scrisa de Ion Tanoviceanu n 1912, urmat de Vintila Dongoroz n 1939; . s-au remarcat de asemenea n aceasta perioada profesorii Traian Pop de la Cluj s i Nicolae Buzea de la Iasi; . personalitatea marcanta n acest domeniu ramne nsa Vintila Dongoroz autor al Tratatului de drept penal publicat n 1939; . la un an de zile de la intrarea n vigoare a acestui Cod 1938, se instaureaza dictatura regala a lui Carol al II-lea si se introduce pedeapsa cu moartea pentr u infractiunile contra sigurantei statului care s-a mentinut pna n anul 1990, fiind abolita prin Decretul-Lege nr. 6/1990; . s-au nasprit conditiile raspunderii penale, minorii raspunznd penal de la vrsta de 12 ani; . n anul 1947 s-a instaurat regimul comunist care n 1948 introduce institutia

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala infractiunii prin analogie, ncalcndu-se astfel principiul legalitatii; aceasta s-a mentinut pna n 1956; . n anul 1948 s-a republicat Codul penal de la 1937 sub denumirea de Codul penal al Republicii Populare Romnia; . n aceasta perioada dreptul penal s-a transformat ntr-un instrument al politicii comuniste, ramnnd n plan secund ca instrument de aparare a societatii mpotriva criminalitatii; 3. Codul penal de la 1969: . adoptarea Codului penal de la 1969 a marcat un alt moment important n evolutia dreptului penal romn, fiind n vigoare si astazi; . cu toate ca a fost elaborat sub influenta ideologiei marxiste el a consacrat p rincipiul legalitatii incriminarii si a sanctiunilor de drept penal, precum si principiul individualizarii pedepselor; . acesta a fost modificat succesiv printr-o serie de legi speciale, mai ales dup a revolutia din anul 1989; IB. Principiile fundamentale ale dreptului penal romn a. Definitie: Acestea reprezinta totalitatea ideilor, conceptiilor si regulilor care calauzesc si strabat ntrega legislatie penala. 1. Principiul legalitatii incriminarii si sanctionarii . nu este un principiu specific dreptului penal, ci acesta guverneaza ntreg siste mul de drept, principiu conform caruia elaborarea si aplicarea dreptului trebuie sa aiba loc numai n temeiul legii. Statul de drept presupune ca toti cetatenii, toate org anele statului si orice alta persoana fizica sau juridica sa se supuna numai legii; . principiul legalitatii presupune ca legiuitorul, n opera sa legislativa, sa res pecte toate procedurile legale, sa tina seama de vointa sociala, sa permita pluralismu l politic; . conform acestui principiu interpretarea si aplicarea normelor juridice trebuie sa se faca tinnd seama de ierarhia ce exista ntre acestea, n functie de sursa lor formala (n sensul ca toate actele normative trebuie sa fie n conformitate cu Constitutia); . prima abordare concreta a principiului legalitatii o regasim n opera lui Cesare Becaria Dei delitti e delle pene din 1764 si a fost formulat pentru prima oara expresis verbis n timpul Revolutiei Burgheze din Franta n anul 1789, fiind apoi reafirmat n 1948 n Declaratia Universala a Drepturilor Omului ; . acesta constituie o garantie a libertatii persoanei mpotriva abuzurilor, astfel ca legea penala se aplica numai pentru faptele prevazute de aceasta; . acest principiu a fost ncalcat flagrant ntre anii 1948-1956 cnd exista institutia analogiei; . acesta este consacrat expres n actualul Cod penal n art. 2 fiind completat si de art. 11, dar si n Constitutia Romniei care prevede ca Parlamentul Romniei reglementeaza prin lege organica infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora acest principiu fiind prezent n toate Codurile penale romnesti;

. de asemenea, el si gaseste aplicarea n toate institutiile dreptului penal astfel : . nullum crimen sine lege (institutia infractiunii); . nulla poena sine lege (institutia sanctiunii); . nullum judicium sine lege (orice judecata sa se faca n conformitate cu legea) . respectndu-se acest principiu nu va fi trasa la raspundere penala persoana care nu

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala a savrsit o infractiune si totodata nu va fi trasa la raspundere penala o persoan a, care a savrsit o fapta ce nu era considerata la aceea vreme infractiune; tot astf el, infractorului nu i se va aplica o sanctiune care nu era prevazuta de lege pentru fapta comisa; . principiul legalitatii se adreseaza att legiuitorului ct si judecatorului. - n activitatea legislativa, conform acestui principiu, legea trebuie sa prevada toate infractiunile si sanctiunile aplicabile; astfel, principiul legalitatii im pune ca textul de lege sa fie clar, pe ntelesul tuturor. - n activitatea jurisdictionala, conform acestui principiu, judecatorul trebuie s a faca o interpretare stricta a legii, fara analogii si sa nu aplice legea retroac tiv. . principiul legalitatii presupune ca organele statului sa sanctioneze numai ace le fapte interzise a se savrsi si sa aplice numai acele sanctiuni prevazute exact n norma d e incriminare; . principiul legalitatii are patru aspecte: 1- nullum crimen sine lege scripta (legea penala are un caracter scris), 2- nullum crimen sine lege carta sau certa (fapta interzisa sa fie clar explicat a). n doctrina s-a aratat ca exista doua principale tehnici de formulare a legilor pen ale: . descriptiva ce presupune o enumerare a tuturor actiunilor ce intra n continutul constitutiv al infractiunii, . sintetica respectiv utilizarea unor termeni generici care sa includa toate modalitatile faptice a infractiunii. Aceasta este cel mai des uzitata, deoarece prima ar duce la o supradimensionare a normei penale. 3- nullum crimen sine lege praevia (interzicerea faptei sa fi existat naintea com iterii infractiunii). Acest principiu este consacrat expres n art. 15 alin. 2 din Consti tutie: legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale si contraventionale m ai favorabile . 4- nullum crimen sine lege stricta (neaplicarea legii penale prin analogie). Acest aspect al principiului legalitatii nu are un caracter absolut. Analogia se realizeaza prin aplicarea unei norme penale cu privire la o situatie nereglement ata expres, dar care se aseamana cu o alta norma reglementata. Aplicarea legii n aceasta maniera aduce o atingere grava securitatii juridice a cetateanului printr-o aplicare arbitrara a legii. 2. Principiul egalitatii n fata legii penale . egalitatea n fata legii sau egalitatea n drepturi este un principiu general al dreptului ce consta n reglementarea acelorasi drepturi si obligatii pentru persoa nele aflate n situatii similare; . este nu numai un principiu de baza n dreptul penal, dar si un principiu constitutional prevazut n art. 16 din Constitutia Romniei cetatenii sunt egali n fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari ; . a fost nscris pentru prima data n Declaratia drepturilor omului si cetateanului;

. el subliniaza egalitatea tuturor cetatenilor n fata legii penale, indiferent de vrsta, sex, rasa, culoare, apartenenta politica, etc.; . acesta nu este prevazut n mod expres de Codul penal, dar se deduce din ntreaga legislatie penala. . nerespectarea acestui principiu poate conduce la savrsirea unor infractiuni pre cum abuzul n serviciu prin ngradirea unor drepturi, prevazut n Codul Penal n art. 247; . drepturile si libertatile sunt simple iluzii daca nu exista egalitate juridica ntre titularii acestora; . egalitatea n fata legii mbraca doua especte:

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala . egalitate privind modul de elaborare a legii, . egalitate privind modul de aplicare a acesteia fara nici o discriminare, . acest principiu nu trebuie confundat cu principiul echitatii si justitiei, des i n anumite cazuri solutionarea unei cauze se face prin aplicarea simultana mai mult or principii. 3. Principiul umanismului . este un principiu prevazut expres n Constitutia Romniei, cu referire speciala la dreptul penal, astfel, art. 22 din Constitutie prevede ca: . dreptul la viata, integritate fizica si psihica sunt garantate ; . nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane ; . pedeapsa cu moartea este interzisa . . conform acestui principiu constrngerea penala trebuie sa aiba un caracter uman, cu rol de reeducare si sa nu apara ca o pura vindicta (o razbunare din partea statului); . n baza acestui principiu, ntreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele si drepturile fundamentale ale omului. . Acest principiu are un dublu rol: . protectia pe care dreptul penal trebuie sa o acorde persoanei fizice incriminnd fapte ndreptate mpotriva vietii si sanatatii persoanei, dar si . caracterul uman al constrngerii penale, fara supunerea persoanei la umilinte si badjocura, acest principiu opunndu-se adoptarii unor sanctiuni penale inumane sau degradante; . umanismul dreptului penal reprezinta o cerinta indispensabila a operei de crea re si aplicare a dreptului penal, acesta fiind consacrat n izvoarele interne si externe ale dreptului penal; . conform acestui principiu, regimul executarii sanctiunilor trebuie sa aiba ca scop reeducarea si reinsertia sociala a infractorilor; . nu n ultimul rnd, principiul umanismului obliga legiuitorul si practicienii sa adapteze sanctiunile penale n conformitate cu situatia specifica infractorilor. D e ex. minorii nu pot fi condamnati la detentiunea pe viata. 4. Principiul prevenirii faptelor prevazute de legea penala . acesta reprezinta si scopul legii penale prevazut n art. 1 Cod penal; . el presupune ca ntreaga reglementare juridico-penala sa asigure prevenirea savrsirii faptelor periculoase, att prin conformare (preventie generala), ct si prin constrngere (preventie speciala); . pentru a putea preveni comiterea de fapte periculoase, trebuie mai nti ca legile sa fie clare si bine cunoscute de destinatarii acesteia; . prevenirea consta n incriminarea faptelor periculoase, dar si n pedepsirea celor care nu respecta legile; . prevenirea savrsirii de noi infractiuni constituie nsusi scopul pedepsei (art. 5 2 C. penal). 5. Principiul infractiunii ca unic temei al raspunderii penale . este un principiu specific dreptului penal si este prevazut expres n art. 17 al . 2 C. pen;

. functioneaza ca o garantie a libertatii persoanei caci fara savrsirea unei infr actiuni nu se poate antrena raspunderea penala - cea mai grava forma de raspundere juridica;

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala . conform acestui principiu, dreptul penal respinge asa zisa raspundere obiectiva pentru o fapta savrsita fara vinovatie sau pentru o fapta care nu ndeplineste cumulativ toate cele trei conditii prevazute de lege. 6. Principiul personalitatii raspunderii penale . acesta nu este prevazut expres n Codul penal, nsa se deduce din conditiile privi nd raspunderea penala; . este un principiu specific dreptului penal conform caruia fiecare trebuie sa raspunda personal pentru faptele sale; n dreptul penal nu se poate antrena raspunderea penala pentru fapta altei persoane si nu se poate executa o sanctiun e n locul altei persoane; . acest lucru decurge din prevederile art. 2 C. pen. pedepsele ce se aplica infractorilor , art. 72 C. pen. persoana infractorului ; . unii autori sunt de parere ca acest principiu nu guverneaza ntreaga legislatie penala, ci numai o institutie juridica si anume institutia raspunderii penale, fiind dec i un principiu institutional; . totusi acest principiu are un caracter relativ, cel putin pentru urmatorul con siderent: tertii care nu au participat la comiterea faptei nu ar trebui sa sufere de pe ur ma aplicarii si executarii unei sanctiuni. Totusi, n cazul n care un membru de famili e este condamnat la amenda penala, acest lucru va fi resimtit de ntreaga familie. 7. Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal . este prevazut expres n art. 72 din Codul penal si art. 53 alin. 2 din Constitut ie, fiind de sorginte constitutionala; . presupune aplicarea sanctiunilor proportional: . cu gravitatea faptei savrsite si a urmarilor acesteia . cu periculozitatea infractorului . conditiilor n care a fost svrsita infractiunea. . aceasta individualizare este de trei feluri: 1) legala: este specifica fazei de elaborare a legii penale si se face de catre legiuitor. Este prima etapa de adaptare a raspunderii penale raportata la fapta comisa. De ex. o fapta savrsita din culpa se va sanctiona mai blnd dect o fapta comisa cu intentie. Aceasta indivi dualizare se realizeaza prin stabilirea naturii pedepsei aplicate, prin limitele minime si maxime, precum si prin indicarea unor circumstante de atenuare si agravare a pedepsei; 2) judiciara: specifica fazei de judecata si este realizata de catre organele ju diciare. Aceasta presupune mai multe etape: a) stabilirea naturii sanctiunii aplicabile, n cazul n care norma prevede pedepse alternative (ex. art. 176 C. pen.), b) stabilirea cuantumului pedepsei, daca este vorba despre amenda sau nchisoare, c) stabilirea aplicarii vreunei pedepse complementare care sa nsoteasca pedeapsa principala, d) stabilirea modalitatii de executare (loc de detentie comun, nchisoare militara sau daca se dispune suspendarea). 3) administrativa: specifica fazei de executare a pedepsei si se realizeaza dupa ce hotarrea

de condamnare a ramas definitiva. Astfel, condamnatii majori executa pedeapsa se parat de cei minori, femeile separat de barbati, infractorii primari separt de cei recidivist i. 8. Principiul incriminarii faptelor care prezinta un anumit grad de pericol soci al . este un principiu specific dreptului penal si este prevazut n art. 17 al. 1 C. pen; . el consta n interzicerea ca infractiuni doar a acelor fapte care prezinta un gr ad de

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala pericol social mai ridicat, deosebindu-se astfel de contraventii si alte forme d e ilicit; . se stie ca infractiunea este fapta ilicita care prezinta gradul de pericol soc ial cel mai ridicat; . incriminarea se relizeaza de catre legiuitor prin stabilirea expresa a infract iunilor, fie n partea speciala a Codului Penal, fie n legi speciale penale sau nepenale. 9. Principiul regimului special de sanctionare pentru infractorii minori . este un principiu specific dreptului penal consacrat expres n art. 109 n cadrul Titlului V al Codului penal, partea generala; . acest principiu se refera n special la: . limitele pedepselor (nchisorii si amenzii) care se reduc ntotdeauna la jumatate (art. 109 al. 1 C. pen); . condamnarile pronuntate pentru faptele savrsite n timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi (art. 109 al. 4 C. pen); . condamnarile pentru infractiunile savrsite n timpul minoritatii nu atrag starea de recidiva (art. 38 lit. a) C. pen); . termenele de prescriptie sunt reduse la jumatate (art. 129 C. pen); . minorilor nu li se aplica pedepsele complementare (art. 109 al. 3 C. pen); . liberarea conditionata a minorilor are loc n conditii mult mai avantajoase dect pentru majori (art. 60 al. 2 C. pen); 10. Principiul subsidiaritatii (minimei interventii) . acest principiu este n strnsa legatura cu caracterul subsidiar al dreptului pena l si consta n restrngerea pe ct posibil a recurgerii la instrumentele penale de protecti e a valorilor sociale; . acest principiu impune legiuitorului alegerea valorilor sociale carora le asoc iaza protectia penala si a tuturor faptelor periculoase pentru respectivele valori. . astfel, nu se justifica interventia dreptului penal pentru sanctionarea unor f apte considerate imorale (de ex. actele homosexuale ntre persoane majore ntr-un cadru privat). . toate valorile sociale pe care legiuitorul penal le ocroteste trebuie sa fie n concordanta cu prevederile constitutionale, chiar daca acele valori nu sunt prev azute n Constitutie. n acelasi timp, prevederea unei anumite valori n Constitutie nu obliga legiuitorul la instituirea unei protectii penale a acesteia. IC. Izvoarele dreptului penal romn a. Definitie: Acestea sunt acte juridice care, n cuprinsul lor, stabilesc faptele ce constituie infractiuni, sanctiunile ce se pot aplica, conditiile raspunderii penale, precum si actele normative care prevad dispozitii obligatorii de respectat n procesul de elaborare si aplicare al dreptului penal. Ele pot fi: . naturale (realitatea obiectiva), constitutive (sursa politica) si formale (sur sa juridica) . interne si externe . directe si indirecte Specificul lor consta n faptul ca acestea pot mbraca numai forma legii ca vointa a organelor legislative. 1. Constitutia Romniei

. aceasta este n acelasi timp legea fundamentala a tarii si izvor al dreptului pe nal deoarece consacra si norme ce intereseaza exclusiv dreptul penal:

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala . art. 1 prevede cele mai importante valori sociale . art. 15 - legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale si contraventionale mai favorabile . art. 22 pedepsa cu moartea este interzisa . unii autori includ n aceasta categorie si deciziile Curtii Constitutioale prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante si sunt obligatorii si opozabile erga omnes. Aceste decizii sunt izvoare de drept penal deoarece au capacitatea de a scoate din vigoare o norma. De ex. Decizia 463/1997 prin care s -a declarat neconstitutional alin. 4 al art. 81 C. Pen. 2. Codul Penal . este principalul izvor de drept penal deoarece n cele doua parti ale sale (gene rala si speciala) cuprinde norme referitoare la scopul legii penale, aplicarea legii pen ale, modul de tragere la raspundere penala, aplicarea pedepselor, incriminarea unui numar mare de infractiuni, etc. 3. Legile penale speciale . acestea nu cuprind incriminari noi, ci vin sa completeze dispozitiile Codului penal. De exemplu: . Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala n materie penala . Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor. 4. Legile speciale nepenale cu dispozitii penale . acestea nu au caracter penal, nsa cuprind unele dispozitii penale, continnd astf el incriminari separate fata de Codul penal. . de exemplu: . Legea nr. 26/1996 codul silvic . Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a Romniei. 5. Ordonantele de urgenta ale Guvernului . ordonantele Guvernului sunt: simple si de urgenta . ordonantele simple nu pot fi izvoare de drept penal, deoarece potrivit art. 11 5 din Constitutie abilitarea se poate face doar cu privire la domenii care nu fac obiec tul legilor organice . caracterul de izvor de drept al OUG nu mai poate fi contestat, deoarece sub controlul strict al Parlamentului Guvernul poate, n situatii exceptionale, sa reglementeze anumite relatii sociale. 6. Decretele prezidentiele . este adevarat ca presedintele tarii nu poate, prin intermediul decretelor, ca incrimineze sau sa abroge vreo fapta . totusi, n exercitarea atributiilor sale acesta poate prin intermendiul decretel or individuale sa gratieze anumiti condamnati . astfel, putem spune ca decretele prezidentiale individuale de gratiere pot con stitui izvoare de drept penal, deoarece acestea au aptitudinea de a stinge un raport ju ridic penal. 7. Tratatele si conventiile internationale . acestea devin izvoare de drept penal n urma ratificarii

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala . nu toate tratele internationale sunt izvoare de drept penal, ci numai acelea c are intereseaza aceasta ramura de drept, cum ar fi: . Tratatele si conventiile prin care statul romn s-a angajat sa incrimineze si sa sanctioneze anumite fapte deosebit de grave (Conventia internationala privind interzicearea torturii) . Tratatele si conventiile internationale privind asistenta juridica internation ala n materie penala (Conventia europeana de extradare din 1957). Test de autoevaluare 2.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Notiunea de principiu n dreptul penal si enumerarea acestora. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 2.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Izvoarele dreptului penal: enumerare. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 2.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Principiul personalitatii raspunderii penale. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 2. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 2 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 2

Evolutia, principiile si izvoarele dreptului penal Drept penal partea generala 1. Analizati n comparatie cele trei Coduri Penale romnesti. 2. Principiul legalitatii. 3. Principiul individualizarii sanctiunilor de drept penal. 4. Specificul izvoarelor de drept penal. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Acestea reprezinta totalitatea ideilor, conceptiilor si regulilor care calauzesc si strabat ntrega legislatie penala. Acestea sunt: p. legalitatii incriminarii si sanctionarii, p. egalitatii n fata legii penale, p. umanismului, p. prevenirii faptelor prevazute de legea penala, p. infractiunea unic temei al raspunderii penale, p. personalitatii raspunderii penale, p. individualizarii sanctiunilor de drept penal, p. incriminarii faptelor care prezinta un anumit grad de pericol social, p. instituirii unui regim special de sanctionare pentru infractorii minori si p. subsidiaritatii. 2. Acestea sunt acte juridice care, n cuprinsul lor, stabilesc faptele ce constituie infractiuni, sanctiunile ce se pot aplica, conditiile raspunderii penale, precum si actele normative care prevad dispozitii obligatorii de respectat n procesul de elaborare si aplicare al dreptului penal. Ele pot fi: Constitutia, Codul penal, Legile penale speciale, Legile speciale nepenale cu dispozitii penale, Ordonantele de urgenta ale Guvernului, Decretele prezidentiale, Tratatele si conventiile internationale. 3. Este un principiu specific dreptului penal conform caruia fiecare trebuie sa raspunda personal pentru faptele sale; n dreptul penal nu se poate antrena raspunderea penala pentru fapta altei persoane si nu se poate executa o sanctiune n locul altei persoane. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 2 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 3 Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretarea legii penale Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 3 .. 000 3.1 ... 3.2 ... 3.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 3 .... Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare ................................. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 3 ..

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 3 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 3 sunt: Prezentarea raporturilor juridice de drept penal, a legii penale, a normelor penale si a interpretarii legii penale. Analiza particularitatilor acestora n raport cu alte ramuri de drept. IA. Raportul juridic de drept penal romn a. Definitie: Acesta reprezinta legatura juridica dintre stat si toti ceilalti m embrii ai societatii, raport n care statul, prin organele sale specializate, are dreptul de a impune respectar ea valorilor sociale, ocrotite de lege si trage la raspundere penala pe cei care au savrsit infractiuni , iar membrii societatii au obligatia de a se conforma legii si de a suporta sanctiunile penale. b. Feluri: . de conformare sau cooperare . de conflict sau de contradictie Raportul juridic penal de conformare A. Definitie: Reprezinta acea specie a raportului juridic de drept penal care ia nastere n momentul intrarii n vigoare a legii penale impunnd conformarea cu normele juridice impuse s i consta n dreptul statului de a pretinde respectarea tuturor valorilor sociale ocrotite de lege si obligatia destinatarilor legii de a respecta conduita impusa. B. Nasterea, modificarea si stingerea raportului juridic penal de conformare: B1. Nasterea: acesta apare n momentul intrarii n vigoare a legii penale. B2. Modificarea: aceasta intervine ori de cte ori n structura legii penale apare o schimbare (o abrogare partiala sau un nou text este introdus). B3. Stingerea: are loc n momentul n care legea penala iese din vigoare. C. Structura: 1. Subiectele raportului juridic penal de conformare sunt: . statul - ca titular al tuturor valorilor sociale si singurul n masura sa impuna o anumita conduita ca subiect bine determinat. destinatarilor legii penale . persoanele fizice si/sau juridice destinatarii legii penale - ca subiecti nede terminati. 2. Continutul raportului juridic penal de conformare este format din: . dreptul statului de a pretinde o anumita conduita prin intermediul normelor de incriminare . obligatia destinatarilor legii penale de a respecta acea conduita. 3. Obiectul raportului juridic penal de conformare: . este reprezentat de conduita ce urmeaza sa o adopte subiectele raportului n fun ctie de drepturile si obligatiile lor, prin conformarea cu obligatia impusa. Raportul juridic penal de conflict A. Definitie: Reprezinta acea specie a raportului juridic de drept penal care ia nastere n momentul savrsirii unei infractiuni si consta n dreptul statului de a aplica sanctiunea sta bilita n cuprinsul normei ncalcate si obligatia infratorului de a raspunde pentru fapta sa si de a s uporta prin executare sanctiunea stabilita de instanta. B. Nasterea, modificarea si stingerea raportlui juridic penal de conflict: B1. Nasterea: raportul juridic penal de conflict ia nastere ca urmare a savrsirii de catre destinatarul

normei a faptei interzise ca infractiune. Asadar, singurul fapt juridic ce da na stere raportului juridic penal de conflict este savrsirea infractiunii.

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala B2. Modificarea: aceasta poate interveni cnd se constata existenta unei cauze car e nlatura caracterul penal al faptei sau cauze care nlatura executarea pedepsei sau de modificare a ex ecutarii. B3. Stingerea: se realizeaza n urmatoarele situatii: . cnd s-a finalizat executarea pedepsei pentru infractiunea savrsita, . cnd a intervenit o cauza care nlatura raspunderea penala (amnistia, lipsa plngeri i prealabile, retragerea acesteia, mpacarea partilor), . cnd a intervenit o cauza care nlatura executarea pedepsei (gratierea totala, pre scriptia executatii pedepsei, decesul faptuitorului), . cnd este incidenta o cauza de impunitate (desistarea, mpiedicarea producerii rez ultatului, denuntarea faptei de catre mituitor) . cnd a intervenit o lege dezincriminatoare. C. Structura: 1. Subiectele raportului juridic penal de conflict sunt: . statul (ca reprezentant al societatii); . infractorul (persoana fizica/juridica determinata care a savrsit infractiunea). 2. Continutul raportului juridic penal de conflict este format din: . dreptul statului de a trage la raspundere penala pe infractor si de a impune e xecutarea sanctiunii. . obligatia celui ce a ncalcat legea de a raspunde pentru fapta sa. 3. Obiectul raportului juridic penal de conflict: . l reprezinta sanctiunea ce se aplica de catre organele specializate; astfel nct, obiectul este reprezentant de realizarea prin constrngere a ordinii de drept penal. !!! Se impune, a se observa pozitia dominanta, pe care o ocupa statul n structura celor doua categorii de raporturi si subordonarea ntre subiectele acestuia. IB. Legea penala a. Definitie: prin lege penala se ntelege actul normativ emis de Parlament dupa o procedura speciala si care contine norme de drept penal (art. 73 al. 3 lit. h) Constitutie). SAU prin lege penala se ntelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa n legi sau decrete (art. 141 din Codul penal). b. Categorii de legi penale: 1- n functie de rolul pe care l au n reglementarea relatiilor de aparare sociala: . legi penale generale au o aplicare generala cuprinznd principii fundamentale si adoptate ca legi obisnuite (Codul penal); . legi penale speciale cunosc o aplicare mai restrnsa asupra unui anumit domeniu (Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala n materie penala) ; Importanta acestei clasificari reiese n caz de concurs ntre cele doua categorii de legi, aplicndu-se legea speciala conform adagiului specialia generalibus derogant . 2- dupa durata n timp: . permanente (cu durata nedeterminata Codul penal); . temporare (cu durata determinata legile exceptionale); Importanta acestei clasificari reiese din faptul ca legea penala temporara se po ate aplica si dupa iesirea

sa din vigoare, dar numai faptelor comise pe timpul ct ea se afla n vigoare (va ul traactiva, art. 16 C.pen.) 3- dupa natura necesitatii care a impus adoptarea lor: . ordinare (care sunt adoptate n conditii obisnuite de evolutie a societatii (C. Pen.); . extraordinare (determinate de necesitatea apararii unor valori sociale n situat ii exceptionale razboi, calamitati). Acestea sunt, de regula, temporare. Importanta acestei clasificari reiese din faptul ca legile exceptionale deroga d e la cele ordinare. IC. Normele penale a. Definitie: Normele juridice penale reprezinta o specie de norme juridice care se caracterizeaza prin continutul si structura lor specifica, prescriind reguli de drept penal, precum si sanctiunile aplicabile n

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala cazul ncalcarii acestora; sau o norma de drept care reglementeaza un raport jurid ic penal. b. Caracterizare: . normele penale ocrotesc valorile sociale mpotriva celor mai periculoase fapte i licite, . norma penala nu trebuie identificata cu articolele sub forma carora este redac tata legea penala, deoarece pot fi articole sau alineate care cuprind mai multe norme penale, . pentru adoptarea unei norme de drept penal trebuie sa preexiste valori sociale care genereaza relatii sociale. c. Functiile normei penale: . reglementeaza relatiile de aparare sociala mpotriva infractiunilor, . prevede toate faptele care sunt periculoase pentru valorile sociale, . impune o anumita conduita raportata la sistemul de valori, disciplinnd astfel r eactiile si atitudinile oamenilor. d. Structura normei penale: n doctrina exista opinii diferite cu privire la structura normei penale, astfel: . unii autori sustin ca aceasta ar avea o structura trihotomica formata din ipot eza, dispozitie si sanctiune; . alti autori sustin ca aceasta ar avea o structura dihotomica formata numai din dispozitie si sanctiune. Aceasta opinie ni se pare corecta, ntruct n foarte putine cazuri norma p enala are o ipoteza. e. Categorii de norme penale: 1. dupa sfera de incidenta: . generale care prevad conditiile n care se nasc, se modifica si se sting raportu rile juridice penale; . speciale (sau norme de incriminare) care prevad conditiile n care o anumita fap ta constituie infractiune si sanctiunea ce se aplica. !!! De retinut ca cele doua categorii de norme se completeaza reciporc, una neex istnd n lipsa celeilalte. De ex. art. 23 din C. pen. se coroboreaza cu o norma din partea spec iala, respectiv va exista participatie la o anumita infractiune. 2. dupa felul normei de conduita: . prohibitive - care constau n abtinerea de a savrsi o fapta (infractiuni comisive ) art. 174, 208 sa nu ucizi, sa nu furi; . onerative care contin o anumita conduita ce trebuie urmata (infractiuni omisiv e) art. 262, 263, 265 C. pen. 3. dupa gradul de determinare a sanctiunii: . cu sanctiuni absolut nedeterminate: prin care nu se determina nici natura nici cuantumul sanctiunii aplicabile. n dreptul nostru penal nu exista astfel de norme deoarece contravin principiului legalitatii sanctionarii; . cu sanctiuni absolut determinate: s-a stabilit n doctrina ca datorita rigiditat ii lor contravin principilui individualizarii pedepsei, fiind evitate. n dreptul nostru

penal exista o singura norma cu pedepasa absolut determinata si anume Decretul-Lege nr . 6/1990, care pentru anumite infractiuni a nlocuit pedeapsa cu moartea cu detentiu nea pe viata; . cu sanctiuni relativ determinate: acestea determina natura pedepsei si cele do ua limite ale acesteia (una minima si alta maxima). Este cazul pedepsei nchisorii; . cu pedepse alternative: care cuprind pedepse principale de natura diferite (detentiunea pe viata alternativ cu nchisoarea art. 176 C. pen, nchisoarea alterna tiv cu amenda art. 180 C. pen.); . cu sanctiuni cumulative: n care se prevede o pedeapsa principala si una complementara (nchisoarea si interzicerea unor drepturi art. 174 C. pen.).

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala 4. dupa structura: . unitare (sau complete) care cuprind n structura lor att dispozitia ct si sanctiun ea art. 174 C. pen.; . divizate (sau incomplete) carora le lipseste un element din cele doua. Acestea se mpart n: . norme de incriminare cadru (norme n alb) care cuprind dispozitia si sanctiunea nsa, prevederea faptelor interzise se face ulterior prin alte acte normative art. 281 C. pen.; . norme de trimitere si de referire. Cele de trimitere se completeaza mprumutnd elemente de la alte norme; astfel norma de trimitere ramne independenta fata de norma complinitoare (ex. art. 212 alin. 2 C. pen. face trimitre la art. 182). Cele de referire se completeaza ca si primele, nsa ele dev in dependente de norma complinitoare (ex. art. 255 alin. 1 C. pen. face referire la art. 254 C. Pen.). !!! A nu se confunda norma n alb cu norma de referire. Astfel, ambele ramn legate de norma cu care se completeaza, dar: . norma de referie se completeaza ntotdeauna cu elemente preluate din una sau mai multe norme determinate de catre legiuitor, n vreme ce norma n alb se va completa cu prevederi dintr-un numar nedeterminat de norme. . norma de referire se completeaza doar cu prevederile unei norme care exista n vigoare n momentul adoptarii ei, pe cnd norma n alb poate fi completata si de norme care vor fi adoptate ulterior intrari ei n vigoare. 5. dupa functia ndeplinita: . incriminatoare interzic savrsirea anumitor fapte sub amenintarea aplicarii unor sanctiuni; . integratoare faciliteaza aplicarea normelor incriminatoare; acestea pot fi: . norme interpretative (care explica ntelesul unor norme juridice) . norme tranzitorii (care rezolva cazurile de succesiune a legilor n timp). ID. Interpretarea legii penale a. Definitie: Interpretarea legii penale reprezinta o operatiune logico-rational a de lamurire a continutului unei legi penale, pentru aflarea si explicarea ntelesului real al le gii, potrivit vointei legiuitorului care a adoptat legea respectiva. b. Necesitatea: Aceasta este impusa de: . neclaritatea unor texte de lege; . existenta unor termeni tehnici care au nevoie de explicatii; . particularizarea concreta a unor situatii abstracte. c. Formele interpretarii: . dupa organul sau persoana care face interpretarea: . oficiala, efectuata de catre organe oficiale. Aceasta poate fi: . autentica (facuta de organul care a emis legea); poate fi: - contextuala (facuta de legiuitor n momentul adoptarii legii ; ex. Titlul VII al C.pen., partea generala) - posterioara (facuta ulterior printr-un act separat; ex. legea penala interpret ativa) . cauzala (facuta de catre organul judiciar; de ex. explicarea prin Decizii de nd rumare a unor situatii juridice asemanatoare, cum ar fii diferenta dintre art. 174 alin

. 2 si art. 182 alin. 2 C.pen.). . neoficiala sau doctrinara, efectuata de catre oamenii de stiinta n tratate si m onografii. d. Metodele de interpretare: . interpretarea literala sau gramaticala - consta n aflarea adevarului cu ajutoru l etimologiei cuvintelor si cu ajutorul regulilor gramaticale, singularul presupune pluralul s i invers, masculinul presupune si femininul si invers;

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala . interpretarea rationala sau logica consta n utilizarea procedeelor logice si ra tionale; argumentele de interpretare logica sunt: . a fortiori ( a minori ad majus , a majori ad minus , qui potest plus, potest minus ) ; . per a contrario ( qui dicit de uno, negat de altero ); . reductio ad absurdum ; . a pari ( ubi eadem ratio, ubi idem jus ) . interpretarea istorica - presupune analiza istoricului legii interpretate din punct de vedere social, economic, politic si juridic existente n momentul adoptarii ei; . interpretarea sistematica consta n studierea normei ce se interpreteaza n corela tie cu alte norme ce sunt cuprinse n aceeasi lege sau cu alte legi ce fac parte din sistemul de drept; . interpretarea prin analogie consta n cautarea ntelesului unei norme cu ajutorul alteia care prevede un caz asemanator. Atentie !!! a nu se confunda cu aplicarea legii prin analogie care este interzisa. . interpretarea teleologica consta n aflarea ntelesului unei norme pornind de la f inalitatea acesteia. Scopul urmarit de legiuitor este uneori precizat chiar n cuprinsul norm ei (ex. art. 208 C. pen.). Interpretarea teleologica poate conduce si la o interpretare evolutiva a legii, prin actualizarea continua a cuprinsului normei, astfel sa cuprinda si modalitati concrete de comi tre care nu puteau fi avute n vedere de legiuitor n momentul incriminarii faptei (art. 195 C. pen. viola rea secretului corespondentei, care include acum si convorbirile pe internet). !!! Se poate astfel observa ca principiul conform caruia legea este de stricta i nterpretare si aplicare are un caracter relativ, prin aceasta interpretare evolutiva. Totusi, prin inter pretarea extensiva a legii trebuie respectate limitele analogiei. e. Rezultatul interpretarii: Acesta consta n concluzia la care se ajunge n urma in terpretarii, sau ntelesul legii penale la care a ajuns interpretul. Astfel, exista: . interpretarea extensiva atunci cnd textul de lege spune mai putin dect vointa le giuitorului si trebuie extins (lex dixit minus quam voluit); . interpretarea restrictiva atunci cnd textul de lege spune mai mult dect vointa l egiuitorului si trebuie restrns (lex dixit plus quam voluit); . interpretarea declarativa atunci cnd ntre vointa legiuitorului si ceea ce a dori t sa spuna prin lege exista o concordanta perfecta (lex dixit quam voluit). *Se poate observa ca interpretarea extensiva si restrictiva sunt efectul unor ne concordante ntre vointa legiuitorului si ceea ce a exprimat legea. f. Limitele interpretarii: Legea penala este de stricta interpretare si de aceea nu trebuie sa se creeze no rme noi prin interpretare, ci sa se explice cele deja existente. Test de autoevaluare 3.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Raportul juridic de conformare: definitie.

Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 3.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Structura normei penale. Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala Test de autoevaluare 3.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Limitele interpretarii legii penale. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 3. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 3 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 3 1. Raportul juridic penal de conformare: subiecte, continut si obiect. 2. Raportul juridic penal de conflict: subiecte, continut si obiect. 3. Categorii de legi penale. 4. Metode de interpretare a legii penale si rezultatul acesteia. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Reprezinta acea specie a raportului juridic de drept penal care ia nastere n momentul intrarii n vigoare a legii penale impunnd conformarea cu normele juridice impuse si consta n dreptul statului de a pretinde respectarea tuturor valorilor sociale ocrotite de lege si obligatia destinatarilor legii de a respec ta conduita impusa. 2. Unii autori sustin ca aceasta ar avea o structura trihotomica formata din ipoteza, dispozitie si sanctiune, Alti autori sustin ca aceasta ar avea o struct ura dihotomica formata numai din dispozitie si sanctiune. Aceasta opinie ni se pare corecta, ntruct n foarte putine cazuri norma penala are o ipoteza. 3. Legea penala este de stricta interpretare si de aceea nu trebuie sa se creeze norme noi prin interpretare, ci sa se explice cele deja existente. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 3 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretare a legii penale Drept penal partea generala

Aplicarea legii penale n spatiu Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 4 Aplicarea legii penale n spatiu Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 4 4.1 ... 4.2 ... 4.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 4 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 4

.. 000

.... ................................. ..

Aplicarea legii penale n spatiu Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 4 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 4 sunt: Prezentarea modurilor n care se face aplcarea legii penale n spatiu. Analiza particularitatilor exceptiilor de la principiul teritorialitatii. IA. Aplicarea legii penale n raport cu faptele savrsite pe teritoriul Romniei a. Principiul teritorialitatii sau teritorialitatea legii penale romne (art. 3 C. pen.): Legea penala se aplica infractiunilor savrsite pe teritoriul Romniei . . aplicarea acestui principiu este exclusiva si neconditionata; . el decurge din suveranitatea si independenta tarii; . legea penala romna se aplica tuturor cetatenilor si pe tot teritoriul tarii, in diferent de cetatenia acestora. b. Notiunea de teritoriu (art. 142, 143 C.pen.): Prin teritoriu se ntelege ntinderea de pamnt si ape cuprinse ntre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea terit oriala cu solul, subsolul si spatiul aerian ale acesteia . Astfel, teritoriul are urmatoarele componente: . suprafata terestra cuprinsa ntre granitele tarii; . apele interioare: apele curgatoare sau statatoare; . apele maritime interioare; . marea teritoriala avnd lungimea de 12 mile marine n larg, calculate de la liniil e de baza. Nu fac parte din teritoriul Romniei zona contigua si zona economica exclusiva; . subsolul suprafetei terestre si acvatice, fara limite n adncime; . spatiul aerian national pna la limita spatiului cosmic (90-110 m n naltime). Reg ulile de drept intern referitoare la spatiul aerian si aeronave nu sunt aplicabile n cazul spatiului extraatmosferic si a navelor spatiale, deoarece spatiul extraatmosferic nu este supus jurisdictiei nici unui stat. Astfel, orice infractiune comisa la bordul navelor spatiale cade sub incidenta legii tarii careia i apartine; . navele si aeronavele sub pavilion romnesc (conform art. 143 C.pen.) principiul ubicuitatii; . insulele artificiale din zona economica exclusiva a Romniei. !!! Astfel, notiunea de teritoriu din punct de vedere penal nu coincide cu notiu nea de teritoriu din punct de vedere geografic. * Dupa cum se poate observa teritoriul are patru componente: . solul . subsolul . apele . spatiul aerian fiecare dintre acestea cu limitele sale. c. Exceptii de la principiul teritorialitatii: Aceste exceptii poarta numele de imunitati/inviolabilitati si pot fi clasificate n: . imunitatile de drept intern si drept international . imunitate absoluta si relativa . imunitate functionala si extrafunctionala. Exceptiile de la principiul teritorialitatii sunt: . imunitatea de jurisdictie (imunitate de drept international perpetua - art. 8 C.pen.), de care beneficiaza numai membrii corpului diplomatic (ambasadorii, consilierii atasatii de

ambasada, sefii statelor straine, sefii guvernelor straine sau alte persoane ofi ciale care sunt n trecere prin tara noastra), precum si membrii familiei lor. Imunitatea nceteaza odata cu

Aplicarea legii penale n spatiu Drept penal partea generala ncetarea functiei si parasirea teritoriului statului n care si-a desfasurat misiun ea. n caz de comitere a unei infractiuni, imunitatea poate fi ridicata de statul de origine s i acesta poate fi judecat conform procedurii comune, sau declarat persona non grata si expulzat n tar a de origine. Aceasta regula traditionala nu-si va gasi aplicare daca persoanele ment ionate mai sus comit fapte grave precum: genocid, tortura, crime mpotriva umanitatii; . infractiuni savrsite n sediile misiunilor diplomatice; . infractiuni savrsite de personalul armatelor straine, aflate n trecere sau care stationeaza pe teritoriul Romniei; . infractiuni savrsite la bordul navelor sau aeronavelor straine aflate n marea teritoriala sau spatiul national aerian (nave/aeronave guvernamentale si/sau com erciale); totusi, exista situatii cnd n aceste cazuri se aplica legea penala romna: . cnd infractiunea a fost savrsita de un cetatean romn sau apatrid cu domiciliul n Romnia; . cnd s-au savrsit infractiuni contra sigurantei statului sau mpotriva unui cetatean romn; . cnd infractiunea a tulburat ordinea publica n Romnia; . cnd s-au savrsit infractiuni privind traficul de droguri; . cnd se cere expres de catre capitanul navei. Aceste reguli nu se aplica daca navele trec prin apele maritime interioare sau a costeaza ntr-un port romnesc, n acest caz aplicndu-se principiul teritorialitatii. . imunitatea prezidentiala, parlamentara si guvernamentala: imunitatea presedint elui este perpetua, ea producndu-si efectele si dupa ncetarea mandatului prezidential. Prese dintele nu poate fi pus sub acuzare n timpul exercitarii mandatului, dect cu o singura except ie n cazul infractiunii de nalta tradare (art. 96 alin. 1 din Constitutie). De mentionat ca n legislatia penala romna nu exista o infractiune cu aceasta denumire, ci aceea de tradare (ar t. 155 C. pen.). Astfel, se apreciaza ca aceasta sintagma se refera de fapt la o categorie de infractiuni prin care seful statului si ncalca n mod flagrant obligatia de fidelitate fata de tara s i prin care prejudiciaza grav interesele statului romn. Regimul imunitatii prezidentiale este incident si n cazul n care presedintele Senatului sau al Camerei Deputatilor asigura interimatu l functiei prezidentiale. Conform art. 72 din Constitutie, parlamentarii si senatorii nu ra spund juridic pentru voturile sau pentru opiniile exprimate n exercitarea mandatului. Aceste ca tegorii de persoane beneficiaza de o imunitate procedurala, potrivit careia acestia nu pot fi retinuti, perchezitionati sau arestati fara ncuviintarea Camerei din care fac parte, dupa a scultarea lor. Exceptia o reprezinta infractiunea flagranta. . imunitatea Avocatului poporului: conform legii 35/1997, Avocatul poporului si adjunctii sai nu raspund juridic pentru opiniile exprimate sau pentru acte pe care le ndepl

inesc, cu respectarea legii, n exercitarea atributiilor prevazute de lege. Aceste categorii de persoane beneficiaza de o imunitate procedurala reglementata n legea 35/1997, potrivit car eia acestia nu pot fi retinuti, perchezitionati, arestati sau trimisi n judecata penala fara n cuviintarea Senatului. Exceptia o reprezinta infractiunea flagranta. . imunitatea familiala: aceasta constituie n realitate o cauza speciala de nepede psire. Ea are un caracter special si limitat, fiind incidenta doar n cazul anumitor infractiuni (ex. tainuirea comisa de sot sau de ruda apropiata art. 221 alin. 2 C.pen, favorizarea savrsita de sot sau de ruda apropiata art. 264 alin. 3 C.pen.). Totusi, la infractiunile de o mai ma re gravitate (cele contra sigurantei statului), tainuirea si favorizarea comise de sot sau de rude apropiate se pedepsesc (art. 173 alin. 5 C.pen.). IB. Aplicarea legii penale n raport cu infractiunile savrsite n afara teritoriului Romniei Aceasta se face n raport cu urmatoarele principii: a) Principiul personalitatii sau personalitatea legii penale (art. 4 C.pen.) Lege a penala se aplica infractiunilor savrsite n afara teritoriului tarii daca faptuitorul este cetatean romn, sau daca neavnd nici o cetatenie, are domiciliul n tara . Conditii de aplicare: . infractiunea sa se fi savrsit n ntregime n strainatate, indiferent de forma sa: in fractiune consumata sau tentativa pedepsibila si indiferent de forma de participatie autor , coautor,

Aplicarea legii penale n spatiu Drept penal partea generala instigator sau complice; . infractorul sa fie cetatean romn sau apatrid cu domiciliul n Romnia. Aceasta cali tate trebuie sa existe n momentul comiterii faptei. Daca faptuitorul are dubla cetaten ie, vor fi incidente ambele legislatii. . nu este necesara prezenta infractorului n tara. Unii autori propun o modificare a acestui text de lege n sensul introducerii obli gativitatii dublei incriminarii pentru o justa aplicare a acestui principiu. Astfel, daca un cetate an romn comite n strainatate o fapta care nu este infractiune conform legii acelui stat, este ilo gic ca ntrors n Romnia sa fie tras la raspundere penala. Daca fapta nu aduce n nici un fel atingere ordi nii de drept din acel stat, nu s-ar justifica aducerea ei sub incidenta legii noastre. Fundamentul existentei si aplicarii acestui principiu reiese din natura relatiil or care exista ntre cetatenii romni si/sau apatrizii cu domiciliul n Romnia si statul romn; daca acestia beneficiaza de protectie juridica din partea statului cnd se afla peste hotare este normal ca ei sa respecte ntru totul legea penala romna oriune s-ar afla. b) Principiul realitatii sau realitatea legii penale art. 5 C.pen.) Legea penala se aplica infractiunilor savrsite n afara teritoriului tarii, contra sigurantei statului romn sau contra vietii unui cetatean romn, ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporal e sau sanatatii unui cetatean romn, cnd sunt savrsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii . Conditii de aplicare: . infractiunea sa se fi savrsit n ntregime n strainatate, indiferent de forma sa: in fractiune consumata sau tentativa pedepsibila si indiferent de forma de participatie autor , coautor, instigator sau complice; . infractiunea sa fie ndreptata mpotriva sigurantei nationale, contra vietii sau p rin care s-a adus o vatamare grava a integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean romn. n acest context pot aparea urmatoarele probleme: 1. Infractiunile contra vietii, prevazute n acest articol nu se refera numai la i nfractiunile contra vietii din art. 174-179 din C.pen., ci la toate acele infractiuni care au avut ca urmar e moartea unei persoane (ex. violul care a avut ca urmare moartea victimei, tlharia care a avut ca urmare moartea victimei). 2. Ce se ntmpla cnd victima este un apatrid cu domiciliul n Romnia ? Desi Codul penal nu include si aceasta precizare, unii autori sunt de parere ca si acestia ar trebui sa beneficiaze de protectie din partea legii penale romne. Aceasta opinie nu este nsa mpartasita de majoritatea autorilor, deoarece n conformitate cu prevederile constitutionale apatrizii cu domiciliul n R omnia, cnd sunt

n strainatate si pierd protectia juridica a statului nostru. Totusi, dupa parerea noastra, daca legea penala si extinde efectele si asupra apatrizilor care au domiciliul n Romnia, care sunt temporar n strainatate, conform principiului personalitatii, nu vedem de ce nu si-ar extind e efectele si n baza principiului realitatii. 3. Daca pna la finalizarea procesului, victima pierde calitatea de cetatean romn, nu se mai aplica legea penala n virtutea principiului realitatii; . infractorul sa fie cetatean strain sau apatrid (neresortisant) care nu domicil iaza n Romnia. Aceasta calitate trebuie sa existe n momentul comiterii faptei; . punerea n miscare a actiunii penale n acest caz se face numai cu autorizarea pre alabila a procurorului general al Romniei; . tratatele sau conventiile internatioanle la care Romnia este parte sa nu contin a prevederi referitoare la alt mod de solutionare a acestor cauze; . se va aplica legea penala romna chiar daca fapta nu e prevazuta ca infractiune si de legea locului unde s-a savrsit, nefiind deci obligatorie dubla incriminare. c) Principiul universalitatii sau universalitatea legii penale romne (art. 6 C.pe n.) Legea penala se aplica si altor infractiuni dect celor prevazute n articolul 5, savrsite n afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe terit oriul tarii, daca: . fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savr sita (dubla incriminare); . faptuitorul se afla n tara (benevol ori daca s-a obtinut extradarea sa). Conditii de aplicare:

Aplicarea legii penale n spatiu Drept penal partea generala . infractiunea sa se fi savrsit n ntregime n strainatate, indiferent de forma sa: in fractiune consumata sau tentativa pedepsibila si indiferent de forma de participatie autor , coautor, instigator sau complice; . faptuitorul sa fie cetatean strain sau apatrid care nu domiciliaza n Romnia; . infractiunea sa nu fie dintre acelea la care se refera art. 5 C.pen.; . sa existe dubla incriminare. Nu este obligatoriu ca faptele sa fie incriminate identic sau sa fie sanctionate cu aceeasi pedeapsa; . infractorul sa se afle benevol n Romnia. Nu va fi aplicabil acest principiu daca faptuitorul a ajuns n Romnia n urma unei extradari sau daca aeronava cu care calatorea a ateriz at fortat n tara; . sa nu existe, conform legii statului unde s-a comis infractiunea, o cauza care mpiedica punerea n miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executar ea pedepsei, iar pedeapsa sa nu fi fost executata sau considerata ca executata (gra tiata sau prescrisa); . tratatele sau conventiile internatioanel la care Romnia este parte sa nu contin a prevederi referitoare la alt mod de solutionare a acestor cauze; !!! Aceste conditii trebuie ndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre ele ducnd la imposibilitatea de aplicare a legii penale conform acestui principiu. !!! Conform art. 7 C. pen. principiul realitatii si universalitatii si gasesc apl icarea numai daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala, acestea avnd deci prioritate. Test de autoevaluare 4.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1.Principiul teritorialitatii definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 4.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Exceptii de la principiul teritorialitatii enumerare. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 4.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Notiunea de teritoriu n acceptiunea legii penale. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 4. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare

Aplicarea legii penale n spatiu Drept penal partea generala Nr. 4 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 4 1. Art. 3 C.pen. coroborat cu art. 142 si 143 C.pen. 2. Principiul personalitatii legii penale concept si conditii de aplicare. 5. Principiul realitatii legii penale concept si conditii de aplicare. 6. Principiul universalitatii legii penale concept si conditii de aplicare. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Legea penala se aplica infractiunilor savrsite pe teritoriul Romniei. 2. Imunitatea de jurisdictie, infractiuni savrsite n sediile misiunilor diplomatic e, infractiuni savrsite de personalul armatelor straine, aflate n trecere sau care stationeaza pe teritoriul Romniei, infractiuni savrsite la bordul navelor sau aeronavelor straine aflate n marea teritoriala sau spatiul national aerian, imunitatea prezidentiala, parlamentara si guvernamentala, imunitatea familiala. 3. Prin teritoriu se ntelege ntinderea de pamnt si ape cuprinse ntre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si sp atiul aerian ale acesteia. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 4 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Extradarea Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 5 Extradarea Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 5 5.1 ... 5.2 ... 5.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 5 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 5

.. 000

.... ................................. ..

Extradarea Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 5 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 5 sunt: Prezentarea extradarii, ca principala forma de cooperare judiciara internationala n materie penala. Analiza particularitatilor extradarii n raport cu alte forme de cooperare judiciara internationala n materie penala. IA. Definitie, caracterizare si tipurile extradarii a. Definitie: Extradarea reprezinta o modalitate de asistenta juridica internati onala n materie penala, prin care un stat preda, n anumite conditii stabilite prin conventii internationa le sau n declaratii de reciprocitate, infractorii care s-au refugiat pe teritoriul sau si care sunt urm ariti sau condamnati pentru savrsirea unor infractiuni pe teritoriul statului strain care i solicita n vederea judecarii sau executarii pedepselor ori masurilor dispuse de autoritatile lor judiciare. Astfel, extradarea implica cooperarea a cel putin doua state: . statul solicitat pe teritoriul caruia se gaseste infractorul; . statul solicitant cel care cere extradarea si poate fi: . statul pe teritoriul caruia s-a savrsit infractiunea . statul mpotriva intereselor caruia a fost savrsita infractiunea . statul al carui cetatean este infractorul. b. Caracterizare: . este un act de asistenta juridica internationala; . este o masura utila pentru combaterea criminalitatii; . extradarea este un act bilateral; . extradarea are un puternic continut politic, deoarece se realizeaza pe baza vo intei liber exprimate a statelor; . extradarea are un pronuntat caracter juridic, ntruct este reglementata prin norm e de drept si este dispusa de organele judiciare. . datorita importantei pe care o prezinta, ea este prevazuta expres n art. 9 C.pe n., dar si n Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala n materie penala. c. Tipurile extradarii: . extradare pasiva cnd se primeste cererea de extradare de catre statul solicitat , . extradare activa cnd se formuleaza o cerere de extradare de catre statul solici tant. IB. Natura juridica a extradarii Extradarea este o institutie de drept penal international, cu dubla natura jurid ica: a) pe plan international, este o modalitate de realizare a asistentei juridice n materie penala, de ntrajutorare a statelor, ce se realizeaza n temeiul unor conventii pe c are le semneaza sau la care adera, extradarea reprezentnd unul din conceptele de baza ale dreptului pena l international. n acelasi plan, extradarea este un act de suveranitate si o manifestare de solidar itate internationala n lupta mpotriva criminalitatii. Extradarea este o institutie juridica, att a dreptu lui intern, ct si a dreptului international prin care persoanele vinovate de savrsirea unor infractiu ni sunt predate statelor ndreptatite a le judeca si condamna ori a le obliga sa execute o pedeaps a la care au fost

condamnate. b) pe plan intern, extradarea este un act guvernamental, administrativ si/sau jurisdictional, n functie de autoritatea publica competenta sa dispuna cu privire la admisibilitatea ei. Rezulta ca statul care extradeaza actioneaza n plenitudinea suveranitatii sale, r ecunoscnd el nsusi ca uneori, singur nu poate sa asigure realizarea justitiei pe teritoriul sau. Se mnarea unor conventii reprezinta tocmai o manifestare a suveranitatii statelor, o expresie de a vointe i sale suverane de cooperare cu alte state, de ntrajutorare juridica.

Extradarea Drept penal partea generala IC. Aparitia si evolutia institutiei extradarii . institutia juridica a extradarii apare n tara noastra abea la sfrsitul sec XIX. Astfel, nu se poate stabili cu precizie vechimea extradarii si istoricul legislativ, consemnndu-se ma i nti existenta unui tratat ntre regele Cazimir al Poloniei si voievodul Moldovei, Ilies Alexandr u, si care privea mai ales crimele politice, iar un tratat de extradare a fost ncheiat apoi n tre acelasi domn al Moldovei si Sigismund August, regele Poloniei, la 1446. De asemenea, se vorbe ste despre un tratat ntre Moldova si Lituania, ntre anii 1498-1499, prin care Stefan cel Mare ce rea princepelui lituanian extradarea mai multor romni fugari, . n 1848 a fost ncheiata ntre Moldova si Austria Conventia pentru extradarea dezert orilor si vagabonzilor. Aceasta a fost urmata de ncheierea primei Conventiuni de extraditiun e dintre Romnia unita si Serbia, n 1863, . primul Cod penal si de procedura penala din 1864, prin articolele 4 si 5 preve dea, mai mult n treacat, existenta extradictiunii ca institutie de drept penal. n Romnia, extradarea a fost reglementata, pentru prima data n Constitutia Principatelor Unite Moldova si Tara Romneasca, dar care, fiind supusa promulgarii, nu a mai fost admisa de Alexandru Ioan Cuza, . extradarea a fost introdusa n mod expres ca institutie de drept prin art.30 din Constitutia din 1866 si apoi o regasim ca atare n Constitutia din 1923. Ambele constitutii preved eau interdictia expresa a extradarii infractorilor politici, . tratatele ncheiate de state prevedeau conditiile n care se poate face extradarea , cazurile si situatiile care o justifica, precum si conditiile pe care trebuie sa le ndeplinea sca cererea de extradare adresata de un stat celuilalt, . au existat state care de la nceput au avut legi interne ce stabileau regimul le gislativ al extradarii, n sensul ca prin norme interne erau prevazute pe de o parte conditiile generale d e extradare, pe de alta parte organele competente sa examineze o astfel de cerere, . Romnia a facut parte din rndul tarilor care au semnat tratate privind extradarea fara a avea o lege interna care sa reglementeze aceasta materie. Pentru prima data institutia extradarii a facut obiectul unui regim legislativ intern prin Codul penal si Codul de procedura pen ala Carol al IIlea intrate n vigoare la 1 ianuarie 1937 si prin care se prevedeau conditiile de fond (codul penal) si si conditiile de forma (codul de procedura penala) ale extradarii. Cod ul de procedura penala Carol al II-lea s-a inspirat din legea belgiana si cea franceza, consacrnd sistemul mixt al extradarii, n sensul ca primele cercetari se fac de catre magistrati, dar decizia lor nu are dect valoarea unui aviz, ntruct guvernul are dreptul de a se pronunta n mod suveran daca

admite sau refuza cererea de extradare, . Codul penal romn stabilea ordinea n care se putea acorda extradarea: daca infrac tiunea fusese comisa pe teritoriul mai multor state, persoana urmarita se preda statului care a naintat primul cererea de extradare; cnd s-au savrsit mai multe fapte penale, n mai multe state, s e preda statului n care s-a comis infractiunea cea mai grava. Stabilirea acestor preferin te se facea printrun act de guvernamnt si nu jurisdictional, . trasatura esentiala a istoriei extradarii n aceasta faza o reprezinta convietui rea competentelor guvernamentale sau administrative si a celor judiciare, n sensul ca, n general nic i una din ele nu era exclusiva, dar nici nu erau concurente, ci se completau reciproc, . faza legislativa mixta face trecerea spre faza judiciara a istoriei extradarii sau faza internationala, numita astfel dupa numarul mare al statelor participante la regl ementarea relatiilor dintre ele n acest domeniu, mai ales prin conventii multilaterale, dep asind stadiul tratatelor bilaterale, regionale sau zonale dintre statele limitrofe, . dupa al doilea razboi mondial, n Romnia a ramas operational sistemul mixt al ext radarii instituit de Codul penal din 1936 prin art. 16-19 si respectiv de art. 630-638 d in Codul de procedura penala Carol al II-lea, guvenul mentinndu-si dreptul de a se pronunta, n mod suveran, asupra cererii de extradare. Desi decizia instantei avea caracterul unu i aviz, atunci cnd pronunta respingerea cererii, hotarrea devenea definitiva si avea putere obligato rie pentru guvern, astfel ca n aceasta situatie sistemul devenea judiciar, . sistemul mixt al extradarii a fost mentinut si dupa intrarea n vigoare la 1 ian uarie 1969 a actualului Cod penal si de procedura penala, pna la aparitia Constitutiei Romniei din 8 decembrie 1991, . la 18 martie 1971 a fost emisa prima lege speciala romna n materie, distincta de Codul penal, n care au fost prevazute n mod unitar att conditiile de fond ct si cele de procedura ale

Extradarea Drept penal partea generala extradarii. Legea speciala 4/1971 se aplica atunci cnd nu exista o conventie inte rnationala sau o declaratie de reciprocitate sau pentru a completa lacunele n clauzele convenite (norme supletorii), . legea nu mai cuprindea dispozitia din art. 17 Codul penal Carol al II-lea potr ivit careia refugiatii politici nu pot fi extradati. n conceptia statului socialist, nu toti refugiatii politici se puteau bucura de aceasta favoare, ci numai cei urmariti pentru ideile lor umanitare, de mocratice sau revolutionare, n acceptiunea de atunci a acestor notiuni, . legea reglementa si situatia n care extradarea era ceruta de mai multe state. C onsiliul de Ministrii era autoritatea care decidea caruia dintre statele solicitante i se ad mitea cererea, ordinea de preferinta fiind urmatoarea: statul pe teritoriul caruia s-a savrsit infractiunea statul mpotriva caruia a fost ndreptata infractiunea statul al carui cetatean era infractorul. . daca mai multe state se ncadrau n aceeasi ordine de preferinta, se dadea priorit ate statului care a cerut mai nti extradarea, . sistemul mixt al extradarii a functionat n Romnia pna la adoptarea Constitutiei d in 1991, cnd a fost nlocuit cu sistemul jurisdictional. Se observa astfel, ca de la nceputul se colului XX s-a accentuat tendinta de reglementare a extradarii prin lege, astfel nct n baza aceste ia sa fie ncheiate diferite conventii de extradare ntre state, iar n lipsa conventiilor sa co nstituie dreptul comun n materie, . Codul penal romn Carol al II-lea din 1936 a stabilit n principal ca, sub raportu l conditiilor de fond, extradarea este guvernata de conventiile internationale ncheiate de Romnia c u alte state, iar n lipsa conventiilor se aplica regula reciprocitatii si dispozitiile dreptulu i intern. . n Codul penal si Codul de procedura penala n vigoare de la 1 ianuarie 1969, nu s -au mai prevazut norme cu privire la reglementarea extradarii, ntruct s-a considerat ca ac easta institutie de drept penal trebuie sa faca obiectul unei legi speciale, n care sa fie cuprins e dispozitii care sa prevada n detaliu conditiile si procedura extradarii, . reflectnd politica penala a astatului socialist, Legea 4/1971 a mentinut sistem ul mixt al extradarii pna la intrarea n vigoare, n decembrie 1991, a noii Constitutii a Romniei , care a consacrat pentru prima data n legislatia noastra competenta exclusiva a organelor judiciare n materia extradarii si expulzarii, . desi odata cu intrarea n vigoare a Constitutiei Romniei, Legea nr. 4/1971 a fost abrogata tacit si nu a mai corespuns noilor realitati si valori democratice ocrotite de legea f undamentala, n absenta unei alte legi speciale a extradarii, a generat anomalii si o practica n

euniforma n materie, prin aplicarea partiala a unor prevederi ale sale si producerea unor ef ecte juridice, pna la abrogarea sa expresa prin Legea nr. 296 din 7 iunie 2001, aceasta din urma fi ind abrogata la rndul sau, n conditiile fluiditatii legislative specifice perioadelor de tranzitie , prin Legea nr. 302/2004, . n prezent extradarea n Romnia este reglementata prin Constitutie, prin tratatele, acordurile si conventiile internationale ncheiate sau ratificate de statul romn, precum si prin Codul penal, Codul de procedura penala si Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara int ernationala n materie penala, . conform Constitutiei Romniei, extradarea prezinta urmatoarele particularitati: . se hotareste de justitie. Este exclus astfel interventia unei alte puteri n mat eria extradarii, fiind abolit definitiv sistemul mixt. Asupra cererilor de extradare se pronunta numai organele judiciare, a caror hotarre nu mai are caracter facultativ, ci unul definitiv si e xecutoriu. . se renunta la principiul neextradarii propriilor cetateni. 3. prin Constitutie este exclus arbitrajul n materia extradarii, precizndu-se sursele sau cadrul juridic care regl ementeaza institutia respectiva, format din: conventii internationale, declaratii de recip rocitate si dreptul intern, care, desi nu este mentionat expres, rezulta din nsasi existenta textului constitutional. . se stabileste preeminenta dreptului international n materia extradarii. . Conventiile internationale, ratificate potrivit legii, de catre Parlament, rep rezinta o sursa importanta de reglementare a institutiei extradarii n Romnia, n concordanta deplina cu art. 11 din Constitutie, . Romnia a ncheiat n ultimele decenii o serie de tratate de asistenta juridica n mat erie penala

Extradarea Drept penal partea generala privind cauze civile, familiale si penale cu tari din Europa si din alte contine nte, unele dintre acestea, enumerate mai jos, cuprinznd si prevederi cu incidenta asupra extradarii , . n legislatia penala si procesual penala intrata n vigoare la 1 ianuarie 1969, ex tradarea a format obiectul unei singure dispozitii de principiu, ulterior fiind adoptata Legea nr. 4/1971 privind extradarea, . prin Legea nr. 28/2003 a fost introdus n Codul de procedura penala art. 5221 pr ivind rejudecarea n caz de extradare, potrivit careia, n cazul n care se cere extradarea unei persoan e judecate si condamnate n lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat n prima instanta, la cererea condamnatului, . Legea nr. 296/2001 a reprezentat un real progres fata de cea anterioara, dar c uprindea si dispozitii care nu erau n deplina concordanta cu principiile legislatiei noastre penale, cu principiile dreptului international si cu normele cuprinse n conventiile ncheiate de tara noastra, impunndu-se modificarea, completarea sau abrogarea sa, . potrivit noii legi a extradarii Legea nr.302/2004 - pot fi extradate din Romnia la cererea unui stat strain, persoanele care sunt urmarite penal sau sunt trimise n judecata pent ru savrsirea unei infractiuni, ori sunt cautate n vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate n statul respectiv. Cetatenii romni pot fi extradati din Ro mnia n baza conventiilor internationale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocita te, . n cazul n care Romnia opteaza pentru solutia refuzului extradarii unui cetatean s tain, nvinuit sau condamnat pentru una din infractiunile prevazute la art. 85 alin (1) sau pen tru orice alta infractiune pentru care legea statului solicitant prevede pedeapsa nchisorii al c arei minim special este de cel putin 5 ani, examinarea propriei competente si exercitarea d aca este cazul, a actiunii penale se face din oficiu, fara exceptie si fara ntrziere. Autoritatile r omne solicitate hotarasc n aceleasi conditii ca si pentru orice infractiune cu caracter grav prev azuta si pedepsita de legea romna, . n lege se prevede expres preeminenta dreptului international n materia extradari i, preciznduse ca acest act normativ se aplica n baza si pentru executarea normelor interesnd coo perarea judiciara n materie penala, cuprinse n instrumentele juridice internationale la ca re Romnia este parte, pe care le completeaza n situatiile nereglementate. Cooperarea cu un tribunal penal international sau cu o organizatie internationala publica, n conformitate cu disp ozitiile n materie ale unor instrumente internationale speciale, cum sunt statutele tribuna

lelor penale internationale, se examineaza printr-o procedura legala distincta, prevederile p rezentei legi putnd fi aplicate n mod corespunzator, n completare, daca este necesar. ID. Principiile extradarii 1. Principiul reciprocitatii reprezinta regula de baza potrivit careia, indifere nt de existenta unei conventii, unui tratat, unei legi speciale, ori a dispozitiilor din Codul penal sau de procedura penala, admiterea extradarii este conditionata de reciprocitate, de luarea de catre stat ul solicitant a obligatiei de a extrada la rndul sau ntr-un caz similar. 2. Principiul neextradarii propriilor cetateni. Potrivit modificarilor aduse art . 19 din Constitutia Romniei prin Legea de revizuire nr. 429/2003, cetatenii romni pot fi extradati n ba za conventiilor internationale la care Romnia este parte, n conditiile legii si pe baza de recipro citate, renuntndu-se astfel la principiul neextradarii propriilor cetateni, principiu care a guvernat institutia extradarii propriilor cetateni de la aparitia ei pna n prezent. Pentru ca extradarea cetateni lor romni sa reprezinte o exceptie, Legea nr. 302/2004 stabileste conditii stricte si limitat ive n care cetatenii romni pot fi extradati, pentru a asigura acestora o protectie reala. 3. Principiul neextradarii propiilor justitiabili. Conditia priveste extradarea pasiva, nu si pe cea activa. Asadar, daca persoana a carei extradare se cere a savrsit o infractiune s i pe teritoriul statului solicitat, unde urmeaza sa fie judecata potrivit principiului teritorialitatii l egii penale, principiu admis si aplicat de catre toate statele, persoana ceruta nu va fi extradata dect dupa c e va fi judecata definitiv n statul solicitat, iar n caz de condamnare dupa ce va executa pedeapsa, altfel nu s-ar mai atinge scopul procesului penal. 4. Principiul neextradarii azilantilor politici. Dreptul de azil reprezinta perm isiunea pe care un stat o acorda celui care s-a refugiat pe teritoriul sau, de a ramne pe acest teritoriu si de a se bucura de protectia statului respectiv, refuzndu-se predarea lui statului care-l urmareste pentru activitatea sau opiniile sale politice, religioase, culturale, sociale, etc.

Extradarea Drept penal partea generala 5. Principiul dublei incriminari. Acest principiu cere ca fapta care formeaza ob iectul cererii de extradare sa fie prevazuta de legislatia ambelor state, sa fie incriminata deci att de legea statului solicitant ct si de legea statului solicitat. 6. Principiul specialitatii consta n aceea ca persoana extradata nu poate fi jude cata sau condamnata pentru o alta infractiune dect cea precizata n cererea de extradare, fara acordul prealabil al statului solicitat, caruia i s-a adresat respectiva solicitare. 7. Principiul non bis in idem . n dreptul intern, autoritatea negativa de lucru jude cat a hotarrilor penale constituie un obstacol juridic care mpiedica ca o persoana fata de care sa pronuntat o hotarre penala definitiva sa mai poata fi urmarita si judecata pentru aceeasi fapta chia r sub o calificare diferita. 8. Principiul umanismului extradarii constituie o regula de baza n ceea ce prives te valorile ce urmeaza a fi aparate, pornindu-se n elaborarea si aplicarea normelor dreptului in ternational penal de la interesele si drepturile fundamentale ale omului, de la conditia sa umana si necesitatea transformarii si resocializarii individului infractor. Este inadmisbil ca dndu-se curs cererii de extadare sa se cauzeze suferinte fizice sau sa se njoseasca persoana infractorului sau, ceea ce este si mai rau, sa se admita o asemenea cerere n situatia clara a unui tratament inuman, degradant sau letal n statul solicitant. IE. Izvoarele extradarii 1. Conventiile internationale. Conventia internationala sau tratatul este un aco rd international ncheiat n scris ntre state si guvernat de dreptul international, fie ca este consem nat ntr-un instrument unic, fie n doua sau mai multe instrumente anexe, oricare ar fi denumi rea lor particulara. 2. Declaratiile de reciprocitate. Sistemul declaratiilor de reciprocitate este c alea folosita n general de statele vecine, atunci cnd ntre ele nu exista conventii sau tratate privind ext radarea, iar aceasta forma de asistenta juridica penala se impune datorita frecventei de trecere a fr ontierei comune de catre infractori si datorita faptelor care, prin continuitatea sau complexitatea lor, privesc ambele teritorii. 3. Dreptul intern. n viziunea traditionala, legea este considerata ca unica sursa a dreptului. Legea fiind un act normativ scris, emannd de la stat si reprezentnd expresia vointei leg iuitorului, era considerata ca sursa unica, suverana. 4. Preeminenta conventiilor internationale Conventiile de extradare pot veni une ori n concurs cu dispozitiile unor legi interne si n acest caz se pune problema influentei pe care o pot avea legile interne intervenite posterior ncheierii acestora, atunci cnd contin dispozitii con trare respectivelor tratate.

IF. Conditii privind extradarea: 1. Conditii privitoare la persoana: Sunt supuse extradarii persoanele care sunt urmarite penal n vederea trimiterii lor n judecata sau n vederea executarii unei sanctiuni. Pentru a putea fi extradata, o persoana trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: . persoana cu privire la care se solicita extradarea sa nu aiba calitatea de jus titiabil n statul solicitat, . persoana reclamata sa nu fi fost judecata definitiv de autoritatile judiciare ale statului solicitat pentru fapta sau faptele pentru care se cere extradarea, . persoana reclamanta sa nu beneficieze de imunitate de jurisdictie, n conditiile si n limitele conferite prin conventii sau prin ntelegeri internationale, . persoana a carei extradare se cere sa nu aiba calitatea de participant (parte, martor, expert) la un proces n statul solicitat, . extradarea persoanelor reclamate sa nu afecteze grav starea sanatatii lor. Sunt exceptati de la extradare: . cetatenii romni (nu n toate cazurile); . cei care au dobndit dreptul de azil n Romnia; . cei care beneficiaza de imunitate de jurisdictie n Romnia; 2. Conditii privitoare la fapte: . existenta dublei incriminari; . fapta sa fi fost savrsita pe teritoriul statului solicitant sau mpotriva interes elor acestuia si sa nu fie aplicabila legea statului solicitat

Extradarea Drept penal partea generala . nu se acorda extradarea pentru infractiuni politice; . nu se acorda extradarea pe considerente de rasa, religie, nationalitate; . infractiunile sa prezinte un grad sporit de pericol social, gravitate exprimat a n general n limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru fapta respectiva . infractiunea sa nu fi fost amnistiata n statul solicitat. Amnistia este un act de clementa acordat prin lege organica, n temeiul unor considerente social-politice si de politica pe nala, prin care se nlatura raspunderea penala, executarea pedepsei si alte consecinte ale condamnari i pentru infractiuni savrtite pna la data aparitiei legii de amnistii. 3. Conditii privitoare la pedeapsa: . se acorda n cazul n care pedeapsa pentru infractiunea respectiva este o privare de libertate de cel putin 1 an, iar n vederea executarii unei pedepse numai daca aceasta este de cel putin 4 luni; . nu se acorda n cazul n care urmeaza sa se aplice pedeasa capitala; . pedeapsa la care a fost condamnata pesoana solicitata sa nu fie susceptibila d e executare prin aplicarea unor tratamente inumane, degradante sau care sa-i produca violente suf erinte fizice sau psihice n statul solicitant; . pedeapsa ce urmeaza a fi executata de persoana extradabila sa fie privativa de libertate; . executarea pedepsei sa nu fie prescrisa; . pedeapsa aplicata infractorului sa nu fi fost gratiata sau executarea sa suspe ndata n ntregime n statul solicitant. 4. Conditii privitoare la procedura: . statul romn poate refuza extradarea unei persoane care se afla n acelasi timp si sub urmarirea autoritatilor judiciare romne; . se poate refuza extradarea n cazul n care, potrivit legislatiei ambelor state, a ctiunea penala pentru infractiunea respectiva se pune n miscare numai la plngerea prealabila a pe rsoanei vatamate si aceasta lipseste; . persoana extradata are dreptul la aparare, precum si la o corecta judecata; . extradarea va fi refuzata cnd persoana extradabila a fost judecata si achitata pentru infractiunea pentru care se cere extradarea; IG. Procedura extradarii: 1. Procedura extradarii pasive: . cererea de extradare, formulata n scris de autoritatea competenta a statului so licitant, se adreseaza Ministerului Justitiei din Romnia; . cererea si documentele de prezentat vor fi redactate n limba statului solicitan t si vor fi nsotite de traduceri n limba romna sau n limba franceza ori engleza; . examinarea tuturor actelor din punctul de vedere al regularitatii internationa le si admiterea sau respingerea ei; . cererea de extradare si actele anexe se transmit de catre Ministerul Justitiei , n cel mult 5 zile, procurorului general al parchetului de pe lnga Curtea de Apel n a carei raza terit

oriala locuieste ori a fost semnalata prezenta persoanei reclamante sau n cazul cnd nu se cunoaste locul unde se afla persoana, procurorului general al Parchetului de pe lnga Curte a de Apel a Municipiului Bucuresti; . procurorul general competent procedeaza n 24 de ore de la primirea cererii de e xtradare si a actelor anexe, la identificarea si arestarea persoanei reclamante; . n caz de urgenta, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei urmarite; aceasta va putea nceta daca, n termen de 18 zile de la arestarea persoanei urmarite, statu l romn nu a fost sesizat prin cererea de extradare si actele anexe; . persoana reclamata are dreptul sa declare n fata instantei ca renunta la benefi ciile pe care i le poate conferi legea si ca si da consimtamntul sa fie extradata si predata autorita tilor competente ale statului solicitant (extradare voluntara); . normele de procedura penala privind urmarirea, judecata si punerea n executare sunt aplicabile si n procedura de extradare, n masura n care prin prezenta lege nu se dispune altfe l.

Extradarea Drept penal partea generala 2. Procedura extradarii active: . dispozitiile anterioare se aplica n mod corespunzator n cazul n care Romnia formul eaza o cerere de extradare catre alt stat; . competenta de a ntocmi si transmite cererile de extradare n numele statului romn revine Ministerului Justitiei; . solicitarea extradarii se face de catre statul romn unui stat strain, la propun erea motivata a procurorului competent n faza de urmarire penala, iar n faza de judecata sau de pu nere n executare a hotarrii, la propunerea motivata a presedintelui instantei competente ; . ordonanta procurorului si actele necesare sunt naintate procurorului general co mpetent sau Ministerului Justitiei; IH. Efectele extradarii: I. Obligatiile statului romn solicitat: 1. Predarea extradatului . partea romn va face cunoscuta de urgenta partii solicitante solutia adoptata asu pra extradarii; orice solutie de respingere totala sau partiala va fi motivata; . n caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre locul s i data predarii, precum si asupra duratei arestului n vederea extradarii, executat de persoana rec lamata; . locul predarii va fi un punct de frontiera a statului romn. 2. Reextradarea . daca persoana extradata se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata ori de la executarea pedepsei si se ntoarce pe teritoriul statului romn, ea va putea fi din nou extrada ta. 3. Predarea amnata sau conditionata . statul romn va putea, dupa ce va fi acceptat extradarea, sa amne predarea extrad atului; . n caz de amnare, extradarea devine efectiva dupa terminarea procesului penal, ia r cnd s-a pronuntat o hotarre de condamnare privativa de libertate, numai dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata. 4. Remiterea de obiecte . la cererea statului solicitant statul romn va retine si va remite, n masura perm isa de legea romna, obiectele care: a) pot fi folosite ca elemente doveditoare; b) au fost gasite n momentul sau ulterior arestarii extradatului; 5. Tranzitul: . tranzitul prin teritoriul statului romn solicitat se va ncuviinta la cerere . II. Obligatiile statului romn solicitant: 1. Primirea extradatului . persoana extradata, adusa n Romnia, va fi predata administratiei penitenciare sa u autoritatii judiciare competente, n raport cu genul mandatului de ncarcerare . 2. Regula specialitatii . persoana extradata nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta n veder ea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pen

tru orice fapt anterior predarii, altul dect cel care a motivat extradarea, cu 2 exceptii: a) statul romn care a predat-o consimte; b) persoana extradata nu a parasit n de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata ori s-a napoiat acolo dupa ce l-a parasit. IJ. Ordinea de preferinta n acordarea extradarii (concursul de cereri): Daca extradarea aceleiasi persoane este ceruta n acelasi timp de mai multe state, fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, se va tine seama de: . gravitatea si locul comiterii infractiunii; . data depunerii cererilor de extradare; . cetatenia persoanei extradabile; . existenta reciprocitatii de extradare n raport cu statul romn; . posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.

Extradarea Drept penal partea generala Test de autoevaluare 5.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Conceptul de extradare. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 5.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Izvoarele extradarii. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 5.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Enumerati si argumentati ordinea de preferinta n acordarea extradarii. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 5. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 5 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 5 1. Principiile care guverneaza institutia extradarii. 2. Conditiile de acordare a extradarii privitoare la persoana. 3. Procedura extradarii pasive. 4. Procedura extradarii active. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Extradarea reprezinta o modalitate de asistenta juridica internationala n materie penala, prin care un stat preda, n anumite conditii stabilite prin conven tii internationale sau n declaratii de reciprocitate, infractorii care s-au refugiat pe teritoriul sau si care sunt urmariti sau condamnati pentru savrsirea unor infractiuni pe teritoriul statului strain care i solicita n vederea judecarii sau executarii pedepselor ori masurilor dispuse de autoritatile lor judiciare. 2. Izvoarele extradarii sunt: conventiile internationale, declaratiile de

Extradarea Drept penal partea generala reciprocitate si dreptul intern. 3. Ordinea de preferinta n acordarea extradarii va tine seama de: gravitatea si locul comiterii infractiunii, data depunerii cererilor de extradare, cetatenia persoanei extradabile, existenta reciprocitatii de extradare n raport cu statul roman, posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 5 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Aplicarea legii penale n timp Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 6 Aplicarea legii penale n timp Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 6 6.1 ... 6.2 ... 6.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 6 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 6

.. 000

.... ................................. ..

Aplicarea legii penale n timp Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 6 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 6 sunt: Prezentarea elementelor ce tin de aplicarea legii penale n timp. Analiza particularitatilor situatiilor tranzitorii, n cadrul aplicarii legii penale n timp. IA. Aspecte generale privind aplicarea legii penale n timp Problema aplicarii legii penale n timp este reglementata expres n Codul penal n art . 10-16. Astfel, privind aceasta problema, trebuie sa cunoastem: 1. momentul intrarii n vigoare a legii penale 2. durata legii, sau viata legii (determinata sau nedeterminata) 3. momentul iesirii din vigoare a legii penale 4. asa- zisele situatii tranzitorii 5. succesiunea legilor penale. IB. Principiile care guverneaza aplicarea legii penale n timp 1. Principiul activitatii (art. 10 C.pen.) - Legea penala se aplica infractiunilo r savrsite n timpul ct ea se afla n vigoare . Conform acestui principiu o lege se aplica doar pentru infractiunile savrsite n pe rioada de timp cuprinsa ntre data intrarii n vigoare si data abrogarii. Acest principiu este sustinut de urmatoarele argumente: . poate fi invocat principiul legalitatii incriminarii si sanctiunilor de drept penal art. 2 C. pen.; . se poate afirma ca gravitatea faptei este aceea evaluata de legea penala n vigo are la momentul savrsirii faptei; . faptuitorul a cunoscut legea penala si deci el trebuie sa raspunda conform leg ii penale ncalcate. Pentru a se aplica principiul activitatii, trebuie sa determinam legea penala ac tiva. Aceasta se face prin stabilirea datei intrarii si iesirii din vigoare a legii. Momentul intrarii n vigoare poate fi: . trecerea unui interval de 3 zile de la data publicarii legii n M. Of. (art. 78 Constitutie); . o alta data ulterioara mentionata n textul legii, conform art. 78 Constitutie, cum este cazul Codului penal actual; Momentul iesirii din vigoare poate fi reprezentat de: . intrarea n vigoare a unei legi penale noi care reglementeaza aceleasi relatii s ociale abrogare tacita; . abrogarea expresa sau tacita (poate fi totala sau partiala); . ajungerea la termen a legii penale temporare sau autoabrogarea; . ncetarea conditiilor care au determinat adoptarea legii exceptionale; Concursul de legi penale : Este situatia n care la un moment dat se afla n vigoare mai multe legi penale care reglementeaza aceleasi relatii sociale, una din legi fiind generala, alta speciala, iar uneori chiar o lege exceptionala . n aceast caz, se aplica legea speciala (cnd exista legea generala si speciala) con form adagiului latin specialia generalibus derogant si legea exceptionala (cnd exista concurs ntre o lege

generala, speciala si exceptionala). 2. Principiul neretroactivitatii (art. 11C.pen.) Legea penala nu se aplica faptel or care, la data cnd au fost savrsite, nu erau prevazute ca infractiuni - nullum crimen sine lege pra evia. n raport cu principiul activitatii, legea penala nu se aplica faptelor care s-au petrecut naintea

Aplicarea legii penale n timp Drept penal partea generala intrarii n vigoare a legii penale, deoarece legea penala si produce efectele doar pentru viitor. Acest principiu statuteaza legalitatea incriminarii si legalitatea pedepsei, con form adagiului latin nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege - art. 2 C.pen. 3. Extraactivitatea legii penale (retroactivitatea si ultraactivitatea formeaza extraactivitatea legii penale, ca opus al principiului activitatii legii penale). a. principiul retroactivitatii (art. 12 C.pen.) - Legea penala se aplica si fapte lor savrsite anterior intrarii sale n vigoare, dar numai n acele cazuri prevazute expres de leg e . Cazuri de retroactivitate: . legea penala n continutul careia se prevede expres ca urmeaza sa se aplice si u nor fapte savrsite anterior intrarii ei n vigoare; . legea interpretativa care face corp comun cu legea interpretata; . legea dezincriminatoare care scoate n afara ilicitului penal anumite fapte (art . 12 alin. 1); . legile care prevad masuri de siguranta si/sau masuri educative (art. 12 alin. 2); caracterul retroactiv al acestora se justifica datorita rolului preventiv si de reeducare pe care acestea l au; se mentioneaza ca acestea nu au ntotdeauna un caracter retroactiv; . legea penala mai favorabila (art. 13 C.pen., art 15 alin. 2 Constitutie). n cazu l n care de la savrsirea infractiunii si pna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit un a sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila . Se ntelege ca daca legea no ua este mai favorabila, ea va retroactiva n mod obligatoriu. b. principiul ultraactivitatii - Este regula de drept conform careia, legea penal a continua sa se aplice si dupa iesirea sa din vigoare, cnd este vorba de solutionarea conflict elor nascute n timpul cnd ea era n vigoare . Cazuri de ultraactivitate: . legile penale temporare (art. 16 C.pen.) care au durata foarte scurta, fiind a proape imposibil ca pna la iesirea lor din vigoare, faptuitorul sa fie prins, judecat si condamnat; . legile penale mai favorabile infractorului (art. 13 C.pen.). IC. Aplicarea legii penale mai favorabile n situatii tranzitorii 1. Notiunea de situatie tranzitorie: Situatiile tranzitorii se creaza prin succes iunea unor legi penale n timp, legi care reglementeaza aceleasi relatii sociale, dar n conditii diferite . n aceste situatii tranzitorii s-a pus problema care lege penala se aplica: . legea penala veche (teoria ultraactivitatii) . legea penala noua (teoria retroactivitatii) . legea penala mai favorabila (mittior lex art. 13 C.pen.) n doctrina de specialitate s-a opinat ca nu se poate creea o lex tertia, adica o lege mai favorabila formata din dispozitiile mai blnde din cele doua legi. Astfel, majoritatea doctri narilor romni si straini au stabilit ca cel mai corect este sa se aplice cea de-a treia varianta, n functie de criteriile urmatoare.

2. Criteriile de determinare a legii mai favorabile: . conditiile de incriminare a faptei este mai favorabila legea care impune ca fa pta sa fie savrsita ntr-un anumit loc sau timp, deoarece i restrnge sfera de incidenta; . conditiile de tragere la raspundere penala este mai favorabila legea care prev ede ca actiunea penala se pune n miscare numai la plngerea prealabila a persoanei vatamat e n opozitie cu cea care se pune n miscare din oficiu; . natura si durata sanctiunii este mai blnda legea care prevede pedeapsa nchisorii n loc de pedeapsa detentiunii pe viata si cea care prevede amenda n loc de nchisoare; . termenul de precriptie a raspunderii penale este mai blnda legea care are un te rmen de prescriptie mai redus, caci statul decade mai repede din dreptul sau de a-l trag e la raspundere penala pe infractor; . cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei; . existenta pedepselor complementare si accesorii; . dispozitii privitoare la tentativa este mai blnda legea care nu sanctioneaza te ntativa n opozitie cu cea care incrimineaza si tentativa.

Aplicarea legii penale n timp Drept penal partea generala 3. Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile n cazul pedepselor definit ive (art. 14 C.pen.) Conditiile de aplicare: . sa existe o hotarre definitiva de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata, a nchisorii sau amenzii; . dupa ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare, dar nainte de executarea n ntreg ime a pedepsei sa intervina o lege noua; . legea penala noua sa fie mai favorabila; . pedepsa definitiv aplicata sa depaseasca maximul special al pedepsei prevazute de legea noua pentru infractiunea comisa; Efecte: . nlocuirea detentiunii pe viata cu maximul special al nchisoarii prevazut de lege a noua . reducerea pedepsei nchisorii sau amenzii; . nlocuirea nchisorii cu amenda daca legea noua prevede amenda; . daca legea noua mai favorabila intervine dupa executatea n ntregime a pedepsei, acest lucru va avea efect, de exemplu asupra termenului de reabilitare, care poate fi micsor at proportional cu diminuarea pedepsei prevazuta n legea noua, sau asupra incidentei sau nu a rec idivei.(Art. 14 alin. 5 C.pen.) 4. Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile n cazul pedepselor definit ive (Art. 15 C.pen). Conditiile de aplicare: . existenta unei hotarri definitive de condamnare (dar numai la pedepsa nchisorii) ; . daca dupa ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare si pna la executarea depli na a pedepsei a intervenit o lege ce prevede o pedeapsa mai usoara, sau egala cu pede apsa aplicata se poate dispune reducerea pedepsei; . aplicarea este facultativa atunci cnd sanctiunea aplicata este mai mica sau ega la cu maximul special prevazut de legea noua. Efecte: . nu duce n mod obligatoriu la reducerea pedepsei, ntruct aceasta este doar faculta tiva; . instanta sesizata poate dispune, fie mentinerea pedepsei aplicate, fie reducer ea sa; . reducerea facultativa este dispusa de instanta de judecata din raza teritorial a n care se afla penitenciarul unde cel condamnat si executa pedeapsa, spre deosebire de aplicarea obligatorie care opereaza de jure , conform art. 14 C.pen.; . pedeapsa aplicata nu poate fi coborta sub limita ce ar rezulta din reducerea ac estei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savrsit a. Test de autoevaluare 6.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1.Cazuri de ultraactivitate a legii penale. Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Test de autoevaluare 6.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Ce reprezinta concursul de legi penale? Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Aplicarea legii penale n timp Drept penal partea generala Test de autoevaluare 6.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1.Notiunea de situatie tranzitorie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 6. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 6 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 6 1. Cazuri de retroactivitate a legii penale. 2. Criterii de stabilire a legii penale mai favorabile. 3. Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile n situatii tranzitorii. 4. Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile n situatii tranzitorii. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Cazurile de ultraactivitate se refera la legile penale temporare si legile pe nale mai favorabile infractorului. 2. Concursul de legi penale reprezinta situatia n care la un moment dat se afla n vigoare mai multe legi penale care reglementeaza aceleasi relatii sociale, una d in legi fiind generala, alta speciala, iar uneori chiar o lege exceptionala. 3. Situatiile tranzitorii se creaza prin succesiunea unor legi penale n timp, leg i care reglementeaza aceleasi relatii sociale, dar n conditii diferite. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 6 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Infractiunea Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 7 Infractiunea Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 7 7.1 ... 7.2 ... 7.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 7 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 7

.. 000

.... ................................. ..

Infractiunea Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 7 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 7 sunt: Prezentarea institutiei infractiunii n raport cu alte forme de ilicit social. Analiza particularitatilor infractiunii raportat la trasaturile fundamentale ale acesteia. IA. Aspecte generale privind infractiunea Dreptul penal are trei institutii juridice: . infractiunea . raspunderea penala . sanctiunea. ntre cele trei institutii exista o strnsa legatura, n sensul ca fara infractiune nu poate exista raspunderea penala si fara aceasta din urma nu se poate aplica o sanctiune. Pe d rept cuvnt se poate sustine ca infractiunea este piatra de temelie a oricarui sistem de drept penal. C odurile penale anterioare nu prevedeau o definitie a infractiunii. Notiunea de infractiune cuno aste doua acceptiuni: ca fapta si ca institutie juridica specifica dreptului penal. a) Infractiunea ca notiune juridica: . este o fapta ce poate consta ntr-o actiune sau ntr-o inactiune; . aceasta fapta trebuie sa fie exterioara, de natura sa lezeze valorile sociale protejate de lege; . reprezinta un fenomen social si un fenomen juridic; . consta ntr-o violare a legii penale; . reprezinta fapta cu cel mai ridicat grad de pericol social raportat la celelal te forme de ilicit social; . savrsirea infractiunii consta n nerespectarea vointei legiuitorului. b) Premisele existentei infractiunii: . existenta unei norme incriminatoare care sa interzica o anumita fapta; . o fapta concreta avuta n vedere de legiuitor la elaborarea normei incriminatoar e; . trasaturile esentiale ale faptei incriminate. c) Infractiunea ca fenomen: . material (infractiunea fiind o manifestare exterioara a subiectului activ); . uman (infractiunea fiind o fapta n general a omului); . social (infractiunea fiind periculoasa pentru valorile sociale); . moral politic (infractiunea exprima atitudinea morala a faptuitorului fata de valorile sociale); . juridic (infractiunea reprezentnd ncalcarea unei norme juridice penale). d) Infractiunea ca institutie juridica: . n aceasta situatie ea reprezinta o institutie fundamentala a dreptului penal fo rmata dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementeaza conditiile si trasaturile comune ale tuturor infractiunilor; . este prevazuta n Titlul II din partea generala - art. 17 51 C. pen. e) Definitia infractiunii: Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savrsita cu vinovatie si pre vazuta de legea penala (art. 17 C. pen.). Din aceasta definitie se desprind cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii : 1. pericolul social

2. vinovatia 3. prevederea n legea penala.

Infractiunea Drept penal partea generala IB. Trasaturile esentiale ale infractiunii A) Pericolul social: Prin pericol social ntelegem particularitatea unor fapte de a leza valorile sociale ocrotite de legea penala si pentru sanctionarea carora este necesara aplicarea u nei pedepse (art. 18 C. pen.). Elementele (conditiile) pericolului social: 1. existenta unei fapte: . actiune (infractiuni comisive) . o inactiune (infractiuni omisive) . o fapta exterioara a omului fiind excluse faptele animalelor si fenomenele nat urii, care prezinta pericol natural nu social; 2. gravitatea faptei sa atraga aplicarea unei sanctiuni penale Felurile pericolului social: 1. abstract - este avut n vedere de legiuitor n momentul incriminarii faptei si se stabileste avnd n vedere: . nsemnatatea valorii sociale ce trebuie ocrotita; . gravitatea vatamarii ce i s-ar putea aduce valorii sociale; . frecventa faptelor ce se pot savrsi; . mprejurarile n care se pot savrsi asemenea fapte. 2. concret acesta se identifica cu urmarea imediata a infractiunii, este aprecia t de catre instanta de judecata cu prilejul judecarii faptei savrsite si se stabileste n functie de: . vatamarea efectiva adusa valorii sociale; . conditiile n care s-a savrsit fapta; . urmarea care s-a produs sau care s-ar fi putut produce; . persoana faptuitorului; . modul si mijloacele de savrsire a faptei; . scopul urmarit de faptuitor. !!! Din punct de vedere al importantei, pericolul concret este mai important, de oarece lipsa lui poate conduce la inexistenta infractiunii (art 18 ). Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni (art. 18 C. pen., art. 10, 11 C.p.p.) a. Preliminarii: . lipsa pericolului social, ca trasatura esentiala a infractiunii conduce la nlat urarea caracterului infractional al faptei savrsite; . acesta trebuie stabilit ntotdeauna n concret; b. Necesitatea institutiei: . evaluarea gradului de pericol social sa duca la concluzia ca acesta nu exista sau ca este insignifiant; . lipsa pericolului social al unei fapte care cuprinde att vinovatia ct si prevede rea n legea penala, trebuie sa se faca numai n concret, deci dupa comiterea faptei; c. Concept: Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea mi nima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret fiind lipsit a n mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni . d. Conditii: . sa se comita o fapta prevazuta de legea penala (n forma consumata sau n forma te ntativei

pedepsibile, n calitate de autor, coautor, instigator sau complice) . fapta sa fie lipsita de importanta . atingerea valorii sociale sa fie foarte mica (insignifianta) . fapta sa fie lipsita de semnificatie juridica penala. e. Criteriile de apreciere a gradului de pericol social (art. 18 al. 2 C. pen.): . modul si mijloacele de savrsire a faptei . scopul urmarit . mprejurarile n care fapta a fost comisa . urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce . persoana si conduita faptuitorului.

Infractiunea Drept penal partea generala De precizat ca acestea trebuie analizate si avute n vedere n totalitate. f. Natura juridica si sanctiunea: . ntr-o opinie s-a sustinut ca aceasta institutie da posibilitatea unei dezincrim inari judiciare a faptelor opinie care a fost respinsa, ntruct dezincriminarea se face numai de catr e legiuitor; . n alta opinie se mentioneaza ca aceasta institutie reprezinta o veritabila form a de nlocuire a raspunderii penale cu cea administrativa; . o alta opinie sustine ideea conform careia aceasta este o cauza care nlatura ca racterul penal al faptei, datorita lipsei pericolului social concret; !!!Totusi, aceasta institutie are o natura juridica mixta, ntruct ea mbina ultimile doua opinii. Astfel, sub aspectul sanctiunii, conform art. 18 alin. 3, procurorul sau instanta aplica o sanctiune cu caracter administrativ, fiind nlaturata raspunderea penala, neputndu-se aplica o s anctiune penala. g. Efectele juridice ale incidentei acestei institutii: . cnd se stabileste n concret ca fapta savrsita nu prezinta pericolul social al une i infractiuni, ea este exclusa din sfera ilicitului penal; . persoana n cauza nu este trasa la raspundere penala si deci nu i se aplica o sa nctiune penala; . n acest caz se va aplica o masura administrativa prevazuta n art. 91 C. pen.: . mustrarea; . mustrarea cu avertisment; . amenda de la 10 la 1.000 de lei; Daca faptuitorul a savrsit mai multe fapte considerate fiecare n parte ca fiind li psite de pericol social concret se va aplica o singura sanctiune cu caracter administrativ. B) Vinovatia (art. 19 C. pen.): Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a persoan ei care, savrsind cu vointa neconstrnsa o fapta ce prezinta pericol social, a avut n momentul executari i reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale acesteia sau, desi nu a avut r eprezentarea faptei si a urmarilor, a avut posibilitatea reala, subiectiva a acestei reprezentari . Factorii vinovatiei: . vointa (factorul volitiv) reprezinta un proces psihic de conducere constienta a activitatii sub toate aspectele ei; ea este o conditie esentiala a vinovatiei, mbracnd att form a actiunii, ct si a inactiunii; . constiinta (factorul intelectiv) reprezinta facultatea psihica prin care perso ana ntelege semnificatia faptei si urmarile acesteia; acesta dezvaluie atitudinea constiinte i faptuitorului fata de fapta savrsita. Acestia trebuie ndepliniti cumulativ. Lipsa unuia dintre ei conduce la inexistent a vinovatiei si implicit la inexistenta infractiunii. Formele vinovatiei . intentia . culpa . praeterintentia.

I. Intentia: Este o forma principala de vinovatie prevazuta expres n Codul penal, care consta n prevederea rezultatului faptei, urmarirea sau acceptarea acestui rezultat . *Este considerata cea mai grava forma de vinovatie, deoarece faptuitorul si canal izeaza ntreaga energie n vederea comiterii faptei si pentru a produce rezultatul urmarit. Forme principale: . intentia directa consta n prevederea rezultatului faptei si urmarirea produceri i acestuia prin savrsirea acelei fapte; caracteristicile ei sunt prevederea si urmarirea rez ultatului (de ex., fapta persoanei care ndreapta pistolul mpotriva alteia, apasnd pe tragaci si a vnd ca rezultat moartea persoanei); . intentia indirecta (eventuala) consta n prevederea rezultatului faptei si accep tarea posibilitatii producerii lui; caracteristicile ei sunt, prevederea si acceptarea rezultatului (de ex., fapta inculpatului de a aplica victimei aflata n stare de ebrietate o putern ica lovitura n urma careia acesta a cazut ntr-un bazin cu ape reziduale, caderea fiind auzita de inculpat, precum si parasirea victimei n aceste conditii fara sa o salveze evidentiaza acce ptarea producerii mortii).

Infractiunea Drept penal partea generala c. Alte forme: . intentia simpla si calificata . intentia initiala si supravenita . intentia spontana si premeditata . intentia unica si complexa. II. Culpa: Reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului catre prevede rezultatul faptei sale, nu l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce, ori nu prevede rezultat ul faptei sale, desi putea si trebuia sa-l prevada . b. Forme principale: . culpa cu prevedere (cu usurinta) cnd faptuitorul prevede rezultatul faptei sale , dar nu l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce (de ex, cazul accidentelor d e circulatie); obs. diferenta dintre intentia indirecta si culpa cu prevedere rezulta din pozit ia psihica a faptuitorului: n primul caz el urmareste si accepta rezultatul, iar n al doilea el prevede, dar nu accepta rezultatul. Importanta deosebirii subzista sub aspectul periculozitat ii faptei si a faptuitorului, aplicndu-se o pedeapsa mai mica n cazul infractiunii comise din cul pa; . culpa simpla (neglijenta) cnd faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, de si trebuia si putea sa-l prevada; obligatia de prevedere a rezultatului se deduce n concret n fu nctie de mprejurari (de ex., fapta persoanei care de la o anumita naltime arunca un obiect dur, accidentnd mortal o persoana care este n trecere); obs. diferenta dintre culpa sim pla si cazul fortuit este sub aspectul posibilitatii de prevedere al rezultatului: n pri mul caz rezultatul putea fi prevazut, iar n al doilea caz acesta era imposibil de prevazu t. Importanta deosebirii subzista sub aspectul existentei sau nu a vinovatiei, deoarece aceast a dispare n cazul incidentei cazului fortuit art. 47 C.pen. c. Alte forme: . imprudenta sau nesocotinta . nebagare de seama (neatentie) . neglijenta . nepricepere . nedibacie. III. Praeterintentia (intentia depasita): Este o forma mixta de vinovatie ce mbina intentia si culpa . Aceasta forma de vinovatie nu este prevazuta expres n C. pen., ci este o creatie a doctrinei. a. Caracterizare: . faptuitorul savrseste o fapta ce constituie elementul material al unei infracti uni (cu intentie); . se produce un rezultat mai grav pe care faptuitorul nu l-a urmarit sau accepta t (din culpa); Praeterintentia poate caracteriza: . o infractiune n forma tip, ex. art. 183 C.pen. lovirile sau vatamarile cauzatoa

re de moarte, . o infractiune n forma agravata, ex. violul care a avut ca urmare moartea victim ei, lipsirea de libertate care a avut ca urmare moartea victimei, tlharia care a avut ca urmare m oartea victimei. Criterii de stabilire n concret a formei de vinovatie: . instrumentul cu care se comite fapta . numarul si intensitatea loviturilor aplicate . zona vitala sau nevitala vizata, nu efectiv lezata . disproportia dintre agresat si agresor . relatiile anterioare dintre agresat si agresor . locul comiterii faptei . spontaneitatea sau premeditarea faptei. Stabilirea formei de vinovatie cu care faptuitorul a actionat este foarte import anta cel putin pentru urmatoarele considerente: . ajuta si n acelasi timp contribuie la ncadrarea juridica a faptei . reliefeaza periculozitatea infractorului

Infractiunea Drept penal partea generala . daca fapta nu este comisa cu forma de vinovatie ceruta de lege ne putem afla nt r-una din urmatoarele situatii: . fie se va schimba ncadrarea juridica, . fie fapta nu va atrage raspunderea penala. n ex. urmator trebuie observat cum forma de vinovatie schimba ncadrarea juridica a faptei: . suprimarea vietii unei persoane cu intentie (directa sau indirecta) califica f apta drept omor, omor calificat sau omor deosebit de grav art. 174, 175, 176 C. pen. . daca fapta este comisa din culpa (simpla sau cu prevedere) fapta va fi ncadrata la ucidere din culpa art. 178 C. pen. . iar daca fapta este comisa cu praeterintentie fapta va fi ncadrata la loviri sa u vatamari cauzatoare de moarte art. 183 C. pen. C) Prevederea faptei n legea penala: Consta n descrierea si incriminarea tuturor fa ptelor periculoase pentru valorile sociale n legi sau decrete care au caracter penal . a. Caracterizare: . aceasta contribuie la diferentierea neta dintre infractiune si celelalte forme de ilicit social . este n deplina concordanta cu principiul legalitatii incriminarii, . din punct de vedere aplicativ este primul element al infractiunii verificat de catre practicienii dreptului. !!!Toate cele trei trasaturi esentiale prezentate trebuie ntrunite cumulativ pent ru existenta infractiunii, lipsa uneia dintre ele ducnd la inexistenta acesteia. Test de autoevaluare 7.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Ce este infractiunea? Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 7.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Criteriile de stabilire n concret a pericolului social. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 7.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Prevederea faptei n legea penala. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 7. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 7 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui.

Infractiunea Drept penal partea generala Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 7 1. Pericolul social al infractiunii definitie, elemente, feluri. 2. Fapta care nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni analiza. 3. Praeterintentia analiza. 4. Criterii de stabilire n concret a formei de vinovatie. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savrsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. 2. Criteriile de apreciere a gradului de pericol social sunt :modul si mijloacel e de savrsire a faptei, scopul urmarit, mprejurarile n care fapta a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, persoana si conduita faptuitorul ui. 3. Consta n descrierea si incriminarea tuturor faptelor periculoase pentru valori le sociale n legi sau decrete care au caracter penal. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 7 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 8 Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 8 8.1 ... 8.2 ... 8.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 8 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 8

.. 000

.... ................................. ..

Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 8 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 8 sunt: Prezentarea continutului infractiunii. Analiza particularitatilor conditiilor preexistente ale infractiunii. IA. Aspecte generale privind continutul infractiunii: a. Definitie: Continutul infractiunii reprezinta totalitatea conditiilor obiecti ve si subiective prevazute de lege pentru ca o fapta sa constituie infractiune. Aceste conditii sunt cerute prin norma incriminatoare. . trasaturile esentiale ale infractiunii ofera criteriile generale de diferentie re ale acesteia de alte forme de ilicit juridic, dar nu pot servi la deosebirea faptelor penale ntre ele, . de aceea, n doctrina penala infractiunea este cercetata si sub raportul continu tului, a elementelor sale care o particularizeaza n raport cu alte fapte penale. b. Importanta: . pe baza continutului infractiunii are loc calificarea acesteia si ncadrarea ei n textul de lege care o prevede si o sanctioneaza, . fiind o notiune stabilita de lege, continutul infractiunii are un rol importan t n realizarea principiului legalitatii incriminarii din dreptul penal, . continutul infractiunii mbraca doua aspecte: cel descris prin norma de incriminare si cuprinde conditiile . un continut legal obiective si subiective n care o fapta devine infractiune; . un continut concret cel al unei fapte determinate; c. Clasificarea continuturilor: . continut juridic cuprinde conditiile cerute de lege cu privire la actul de con duita interzis; . continut constituitiv este dat ntotdeauna n norma de incriminare, nu poate lipsi din continutul juridic al infractiunii; este format din latura obiectiva si subiecti va; . continuturi simple cuprind conditiile necesare pentru existenta infractiunii nt r-o singura varianta art 174 C. pen.; . continuturi complexe cuprind conditii pentru doua sau mai multe variante ale a ceeasi infractiuni art 211 C. pen; . continuturi de baza (tipice) cuprind conditii necesare pentru existenta infrac tiunii n configuratia lor tipica; . continuturi agravante corespund variantelor agravate ale aceleiasi infractiuni i; . continuturi atenuante corespund variantelor atenuate ale aceleiasi infractiuni ; . continuturi atipice sau trunchiate ex. tentativa la o infractiune; . continut integral este forma consumata la o infractiune; . continut generic care cuprinde un ansamblu de conditii obiective si subiective comune tuturor infractiunilor. d. Structura continutului infractiunii: . prin structura continutului infractiunii ntelegem modul cum se grupeaza n contin utul

infractiunii diferitele elemente care l alcatuiesc, . structura continutului ne da posibilitatea sa determinam care conditii sunt ob ligatorii si care sunt facultative. IB. Conditiile preexistente ale infractiunii Clasificarea conditiilor: . dupa factorii la care se refera, avem conditii privitoare la:

Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Drept penal partea generala . actul de conduita . obiectul infractiunii . subiectii infractiunii . locul si timpul savrsirii infractiunii. . dupa rolul si importanta lor, conditiile sunt: . esentiale (lipsa lor poate duce la inexistenta infractiunii) . accidentale (lipsa lor nu poate duce la inexistenta infractiunii); . dupa existenta lor n raport cu momentul savrsirii faptei: . preexistente (se refera la obiectul infractiunii, la subiecti) . concomitente (se refera la loc, la timp) . subsecvente (privitoare la producerea unui rezultat). A. Obiectul juridic: Obiectul infractiunii l reprezinta valoarea sociala si relat iile sociale creeate n jurul si datorita acestei valori, care sunt periclitate ori vatamate prin infrac tiune. A se observa ca obiectul juridic al infractiunii are format din doua componente: . valoarea sociala ocrotita si . relatiile sociale formate n jurul si datorita acestei valori. Categorii: . obiect juridic general format din totalitatea relatiilor sociale ocrotite prin normele dreptului penal care sunt lezate printr-o infractiune; Existenta acestui tip de obiect este nsa contestata de marea majoritate a doctinarilor, deoarece nu poate exista o infrac tiune care sa lezeze n acelasi timp toate valorile si realtiile sociale protejate de lege. . obiect juridic generic (de grup) format din fascicolul sau manunchiul de valor i sociale de aceeasi natura ocrotite prin normele penale; acesta sta la baza sistematizari i infractiunilor din partea speciala a C.pen. pe titluri si capitole (i. contra statului, i. cont ra persoanei). Acesta este comun tuturor infractiunilor dintr-un grup; . obiectul juridic specific este valoarea sociala concreta careia i se aduce ati ngere prin savrsirea infractiuni; el difera de la o infractiune la alta si serveste la deter minarea unei infractiuni din cadrul unui grup; poate fi: . simplu cnd infractiunea lezeaza o singura valoare sociala si . complex cnd infractiunea lezeaza mai multe valori si relatii sociale n acelasi timp, fiind specific infractiunilor complexe (tlharia - art. 211 C.pen.); Acesta este format dintr-un obiect: . principal si . secundar; . obiectul material reprezinta bunul sau lucrul care are o existenta materiala, biologica mpotriva caruia se ndreapta activitatea infractionala; nu toate infractiunile au o biect material. Cele care au se numesc infractiuni de rezultat (furt, omor), iar cele care nu au se numesc infractiuni de pericol sau formale (tradarea); lipsa obiectului de unde c redea faptuitorul ca se afla n momentul savrsirii faptei conduce la calificarea faptei c a tentativa improprie (art. 20 alin. 2 C.pen.);

Importanta cunoasterii obiectului infractiunii: . obiectul juridic este un factor preexistent necesar oricarei infractiuni; . inexistenta acestuia conduce la inexistenta infractiunii; . la unele infractiunii, obiectul trebuie sa ndeplineasca unele conditii: . sa constea ntr-un bun mobil (bani); . sa fie de o anumita natura (document); . sa se afle ntr-un anumit loc (de ex., n posesia faptuitorului art. 213 C.pen., a buzul de ncredere). . obiectul juridic contribuie la stabilirea ncadrarii juridice a faptei comise, l a ntinderea pagubei precum si a periculozitatii faptei si a faptuitorului. . lipsa obiectului de la locul la care faptuitorul credea ca se afla califica fa pta drept tentativa relativ improprie art. 20 alin. 2 C.pen. B. Subiectii infractiunii: Subiectii infractiunii desemneaza persoanele fizice s au juridice implicate n

Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Drept penal partea generala savrsirea unei infractiuni fie prin savrsirea faptei, fie prin suportarea consecin telor acesteia. . subiectii infractiunii nu trebuie confundati cu subiectii de drept penal, ntruct subiectii de drept penal au o sfera mult mai larga incluznd si subiectii infractiunii, . toti subiectii infractiunii sunt subiecti de drept penal, dar nu toti subiecti i de drept penal sunt si subiecti ai infractiunii, . feluri: . subiect activ . subiect pasiv I. Subiectul activ: Subiectul activ este persoana fizica sau juridica ce a savrsi t fapta sau a participat la savrsirea infractiunii. Acesta poate fi: . autor, coautor . instigator . complice Persoana care a savrsit o infractiune se numeste infractor, notiune care este mai restrnsa dect cea de faptuitor. a. Conditiile generale ale subiectului activ, persoana fizica: . vrsta art. 99 C. pen: Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani nu raspunde penal.(prezumtie absoluta de nevinovatie) Minorul care are vrsta ntre 14 si 16 raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savrsit fapta cu discernamnt. (prezumtie relativa de nevinovatie) Minorul care a mplinit vrsta de 16 raspunde penal . . responsabilitatea este aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele si re zultatele sale, de semnificatia sociala a acestora, precum si de a-si putea determina si dirija n mod constient vointa. Responsabilitatea cuprinde asadar factorul intelectiv si volitiv. Ea se prezuma ca este starea normala a oricarei persoane care a mplinit vrsta de 16 ani. Opusul ei este iresponsabilitatea (art. 48 C.pen.); . libertatea de vointa si actiune presupune deciderea n mod liber a savrsirii fapt ei si a libertatii de hotarre si de actiune potrivit propriei sale vointe. Daca faptuitor ul a actionat sub imperiul constrngerii fizice sau psihice fapta numai constituie infractiune, inci dent fiind art. 46 C. pen. b. Conditii speciale ale subiectului activ, persoana fizica: . unele infractiuni impun o anumita calitate a persoanei care savrseste fapta si anume: - cetatean romn (la tradare); - militar (la infractiuni contra capacitatii de aparare a patriei); . lipsa acestei calitati poate conduce la inexistenta infractiunii sau la schimb area ncadrarii juridice a acesteia . n aceasta situatie subiectul activ se mai numeste calificat sau circumstantiat . calitatea de subiect activ calificat o putem regasi: - n forma tip a infractiunii ex. art. 155 C.pen. - n forma agravata a infractiunii ex. art. 243 alin. 2 C.pen. !!!Conditiile generale ale subiectului activ, persoana juridica: Prin legea nr. 278/2006 s-a introdus raspunderea penala a persoanei juridice, pe

ntru prima data n legislatia penala romna. Conform art. 19 C.pen.: Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a instituti ilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund pen al pentru infractiunile savrsite n realizarea obiectului de activitate sau n interesul ori n numele persoane i juridice, daca fapta a fost savrsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala. Raspundere a penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, n or ice mod la savrsirea aceleiasi infractiuni. Astfel, pentru ca o persoana juridica sa raspunda penal, ar trebui ndeplinite urm atoarele

Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Drept penal partea generala conditii n mod cumulativ: . persoana juridica sa comita o infractiune; . infractiunea sa se comita n realizarea obiectului de activitate sau n interesul ori n numele persoanei juridice; . persoana juridica sa nu fie dintre cele exceptate de la raspunderea penala; . fapta sa se comita cu forma de vinovatie ceruta de lege. !!! A se observa, nsa, ca raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude rasp underea penala a persoanei fizice, care a participat n orice mod la savrsirea infractiunii. II. Subiectul pasiv: Este persoana fizica sau juridica titulara a valorii social e ocrotite si care este vatamata prin savrsirea infractiunii. b. Conditii generale: . trebuie sa fie titulara valorii sociale ocrotite penal; . este si persoana pagubita prin infractiune; . trebuie mentionat ca persoana pagubita poate sa fie alta dect subiectul pasiv a l infractiunii (de ex., n cazul infractiunii de omor, persoana pagubita este ruda subiectului pa siv al infractiunii); c. Conditii speciale: . ca si la subiectul activ, unele infractiuni cer o anumita calitate subiectului pasiv si anume nou-nascut (la pruncucidere art. 177 C.pen.). C) Locul savrsirii infractiunii: Reprezinta spatiul, perimetrul n care se realizea za activitatea infractionala. Locul savrsirii infractiunii poate influenta existenta infractiuni i si prezinta importanta pentru urmatoarelor aspecte: . contribuie la stabilirea competentei teritoriale; . poate influenta gradul de pericol social al faptei (ex. art. 175 lit. i) C.pen .); . unele infractiuni sunt conditionate de svrsirea lor ntr-un anumit loc, lipsa aces tei conditii ducnd la inexistenta infractiunii (art. 206 C.pen.); . locul poate conditiona si existenta unei agravante (art. 209 lit. e) C.pen.); . raspunde la ntrebarea unde s-a comis infractiunea? si prezinta importanta potrivi t art. 18 alin. 2 C.pen.; D) Timpul svrsirii infractiunii: Reprezinta momentul sau perioada de timp n care sa savrsit activitatea infractionala. Stabilirea lui prezinta importanta sub urmatoarele as pecte: . ajuta la determinarea legii penale aplicabile; . ajuta la stabilirea capacitatii psihofizice a faptuitorului n momentul comiteri i infractiunii; . marcheaza nceputul curgerii prescriptiei penale; . prezinta importanta n aplicarea actelor de clementa (amnistie, gratiere) si pen tru stabilirea starii de recidiva; . contribuie la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei; . unele infractiuni sunt conditionate n forma lor tip, de baza de savrsirea lor ntr -un anumit timp (ex. art. 156 C.pen., tradarea pe timp de razboi), iar altele au agravantel e conditionate de o anumita perioada (ex. art. 192 alin. 2 C.pen., violarea de domiciliu pe tim

p de noapte); . raspunde la ntrebarea cnd s-a comis infractiunea? si prezinta importanta potrivit art. 18 alin. 2 C.pen. Test de autoevaluare 8.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Conditiile preexistente ale infractiunii enumerare. Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Continutul si conditiile preexistente ale infractiunii Drept penal partea generala Test de autoevaluare 8.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1.Subiectii infractiunii definitie, feluri. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 8.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Subiectul activ definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 8. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 8 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 8 1. Obiectul juridic definitie si componente 2. Clasificarea si importanta obiectului juridic. 3. Locul comiterii infractiunii analiza. 4. Timpul comiterii infractiunii analiza. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Conditiile preexistente ale infractiunii sunt: obiectul juridic, subiectii, l ocul si timpul. 2. Subiectii infractiunii desemneaza persoanele fizice sau juridice implicate n savrsirea unei infractiuni, fie prin savrsirea faptei, fie prin suportarea consecintelor acesteia; acestia sunt de doua feluri: activi si pasivi. 3. Subiectul activ este persoana fizica sau juridica ce a savrsit fapta sau a participat la savrsirea infractiunii. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 8 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Continutul constitutiv al infractiunii Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 9 Continutul constitutiv al infractiunii Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 9 9.1 ... 9.2 ... 9.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 9 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 9

.. 000

.... ................................. ..

Continutul constitutiv al infractiunii Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 9 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 9 sunt: Prezentarea notiunilor funadamentale privind continutul constitutiv al infractiunii. Analiza celor doua laturi ale infractiunii. IA. Aspecte generale privind continutul constitutiv al infractiunii . acesta desemneaza totalitatea conditiilor prevazute n norma de incriminare cu p rivire la actul de conduita interzis pe care l ndeplineste faptuitorul ori devin relevante prin sa vrsirea actiunii sau inactiunii de catre acesta, . continutul constitutiv are o sfera de cuprindere mai restrnsa dect continutul ju ridic, care poate cuprinde si alte conditii privitoare la elementele infractiunii. Continutu l constitutiv este nsa o componenta a continutului juridic. Laturile continutului constitutiv: . obiectiva (fizica sau exterioara) - ce consta ntr-o manifestare exterioara; . subiectiva (psihica sau interna) - ce consta n atitudinea psihica a faptuitorul ui fata de fapta si rezultatul acesteia. IB. Latura obiectiva a infractiunii Aceasta desemneaza totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privit oare la actul de conduita pentru existenta infractiunii. Structura laturii obiective: . elementul material . urmarea imediata . legatura de cauzalitate A. Elementul material: . desemneaza actul de conduita interzis prin norma de incriminare a se savrsi; es te sub acest aspect elementul esential al oricarei infractiuni, . acesta este prevazut expres ntotdeauna n norma de incriminare, . elementul material este desemnat printr-un cuvnt, printr-o expresie ce arata ac tiunea sau inactiunea interzisa, asa numitul verbum regens , . actiunea desemneaza o atitudine a faptuitorului prin care face ceva, ce legea penala ordona sa nu se faca. Actiunea se poate realiza: . prin acte materiale (lovire, luare) . prin cuvinte (la infractiunea de amenintare) . prin scris (la denuntare calomnioasa) . inactiunea desemneaza atitudinea faptuitorului care nu face ceva ce legea pena la ordona sa se faca. Prin inactiune se comit infractiuni ca: nedenuntarea (art. 170 C.pen.), omisiunea de a ncunostiinta organele judiciare (art. 265 C.pen.), etc. . este posibil ca doua sau mai multe infractiuni sa se comita identic, sub aspec tul elementului material, dar datorita mprejurarilor n care se comite fapta sa ne aflam n prezenta unor infractiuni diferite; de ex. distrugerea o ntlnim si la infractiunra de la art. 242 C. pen. si la cea de la art. 272 C. pen. Elementul material poate fi: . simplu cnd consta ntr-o actiune (infractiuni comisive, ex. furtul, art. 208 C.pe

n. - luarea) sau inactiune (infractiuni omisive, ex. omorul, art. 174 C.pen.

uciderea);

Continutul constitutiv al infractiunii Drept penal partea generala . alternativ cnd consta n mai multe atitudini ale faptuitorului (de ex., infractiu nea de luare de mita se poate savrsi de catre un functionar prin pretindere , primire , acceptare , nerespingere de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin (art. 254 C.pen.). Aceasta alternanta poate se poate realiza: . numai din actiuni (art. 217 distrugere, degradare) . din actiuni si inactiuni (art. 192 patrunderea fara drept si/sau refuzul de a parasi) Comiterea infractiunii n toate alternativele sale, conduce la existenta tot a une i singure infractiuni, dar n modalitati diferite. Aceasta modalitate a elementului material trebuie retinuta si analizata att n forma tip a infractiunii (ex. art. 217 C.pen.), ct si n cele agravante (ex. art. 2 39 C.pen.). . cumulativ cnd consta n comiterea a cel putin doua acte ale faptuitorului, lipsa uneia ducnd la inexistenta elemenului material specific infractiunii respective (de ex. la tlharie furt si amenintate sau furt si violenta.). n cest caz elemenul material este alca tuit din doua actiuni care reprezinta fiecare n parte acte incriminate, dar pe care legiuitorul le-a reunit n continutul aceleasi infractiuni. Cerinte esentiale ale elementului material: Acestea privesc: . locul savrsirii faptei (pe drumul public pentru unele infractiuni la regimul ci rculatiei pe drumurile publice) . timpul savrsirii faptei (uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere art . 177 C.pen.) . modul si mijloacele de savrsirire (falsificarea unui nscris oficial prin contraf acerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea n orice mod art. 288 C.pen.). B. Urmarea imediata: . prin savrsirea actiunii sau inactiunii mpotriva obiectului infractiunii se produ ce o vatamare, o periclitare a acestuia, . urmarea imediata consta n vatamarea adusa valorii sociale ocrotite prin fapta i nterzisa de legea penala, . urmarea imediata a infractiunii este sinonima cu pericolul social concret, . urmarea produsa prin savrsirea faptei poate consta: . fie ntr-o schimbare a obiectului ori a pozitiei acestuia, cnd obiectul are un as pect material (distrugerea unui bun, moartea unui om); . . fie ntr-o stare de pericol, stnjenire a normalei desfasurari a relatiilor soci ale nascute n legatura si datorita valorii sociale ocrotite, cnd obiectul infractiunii are natu ra morala (amenintarea). Caracterizare: . urmarea socialmente periculoasa trebuie sa fie imediata (adica rezultat nemijl ocit al actiunii sau inactiunii, nu un rezultat mijlocit); . urmarea imediata este un element necesar al continutului constitutiv al infrac tiunii, pe cnd celelalte urmari mai ndepartate (subsecvente) pot fi elemente de circumstantiere n

continutul agravat al infractiunii; . n continutul unor infractiuni se ntlnesc referiri la urmarea imediata, fapt pentr u care sunt infractiuni materiale, de rezultat, acesta din urma trebuind sa fie perceptibil si constatat pentru calificarea faptei ca infractiune (exceptie face infractiunea de furt, art. 209 C.pen.); . daca rezultatul nu s-a produs, atunci infractiunea nu s-a consumat, a ramas n f aza de tentativa prin care s-a creat o stare de pericol pentru valoarea sociala ocrotita; . cnd n continutul infractiunii nu sunt referiri cu privire la rezultat se numesc infractiuni de pericol , de atitudine , infractiuni formale ; . la infractiunile ce au n continutul lor o urmare sau mai multe urmari este nece sara stabilirea legaturii de cauzalitate ntre elementul material si urmarea produsa. Privitor la urmarea imediata pot exista urmatoarele situatii: . sa nu fie prevazuta n norma de incriminare ex. la furt art. 208 C.pen.; . sa fie prevazuta n acelasi cuvnt cu elemental material ex. la omor-uciderea art. 174 C.pen.;

Continutul constitutiv al infractiunii Drept penal partea generala . sa fie prevazuta expres n definitia infractiunii: . fie ntr-o singura modalitate ex. art. 246 C. pen. . fie n modalitati alternative ex. art. 248 C. pen.; n acest caz, pluralitatea de urmari nu conduce la o pluralitate de infractiuni. . n cazul infractiunilor de pericol rezultatul consta ntr-o stare contrara existen ta anterior; C. Legatura de cauzalitate: Legatura de cauzalitate este liantul ntre elementul m aterial (cauza ) si urmarea imediata (efectul) cerut de lege pentru existenta infractiunii. Cu alte cuvinte, existenta infractiunii este conditionata de legatura de cauzalitate. Caracterizare: . este un element constitutiv al continutului oricarei infractiuni; . fara legatura de cauzalitate nu se realizeaza elementul laturii obiective, dec i nu poate exista infractiunea; . stabilirea existentei legaturii de cauzalitate este necesara doar n cazul infra ctiunilor zise materiale, si nu n cazul infractiunilor zise formale cnd ea rezulta din nsasi savrsi rea faptei. Teorii privitoare la legatura de cauzalitate: Aceste teorii pot fi grupate n doua curente: 1. un curent care sustine teza monista (care considera ca urmarea imediata are o singura cauza si de aceea n situatia unei pluralitati de contributii umane, acestea trebuie considera te ca simple, fara semnificatie penala); Acestui curent i apartin urmatoarele teorii: . teoria cauzei eficiente propune sa fie considerata cauza a rezultatului pe ace ea care a declansat procesul genetic si a creeat pentru celelate conditii aptitudinea de a produce urmarea imediata; . teoria cauzei proxime - considera drept cauza contributia ce se situeaza n timp imediat anterior rezultatului; . teoria cauzei preponderente - considera drept cauza energia care a contribuit cel mai mult la producerea rezultatului; . teoria cauzei adecvate sau tipice - considera drept cauza pe aceea care este p roprie sau apta prin natura ei sa produca acel rezultat; astfel se trage concluzia ca o actiune sau inactiune are caracter cauzal numai daca se nscrie n aceasta cauzalitate tipica. Se reproseaza a cestei teorii ca restrnge antecedenta cauzala la o singura contributie umana. 2. un curent care sustine teza pluralista (care considera ca producerea rezultat ului se datoreaza unui concurs de cauze). Acestui curent i apartin urmatoarele teorii: . teoria echivalentei conditiilor (sine qua non) formulata n 1860 de penalistul g erman Von Buri; potivit acestei teorii sunt considerate cauze ale rezultatului produs toat e conditiile care lau precedat si fara de care rezultatul nu s-ar fi produs. Caracterul sine qua non al unei conditii se stabileste folosind procedeul eliminarii ipotetice a acesteia din an tecedenta

rezultatului si daca rezultatul nu s-ar fi produs, atunci acea conditie este eli minata. Acestei teorii i s-a reprosat ca pune pe acelasi plan toate conditiile fara a diferentia contributia lor la producerea rezultatului; . teoria conditiei necesare care propune sa fie considerata drept cauza a rezult atului orice conditie necesara pentru producerea acestuia, tinndu-se seama de contributia conc reta adusa de fiecare conditie. Ea recomanda pentru stabilirea legaturii de cauzalitate izo larea temporara si artificiala a cauzelor mecanice, chimice si biologice pentru a retine numai a ctele omenesti ce au contribuit la producerea rezultatului. Acestei teorii i se reproseaza ca nu a duce nimic nou n problema legaturii de cauzalitate si ca sterge deosebirile dintre cauza si condi tie. Orientari practice pentru stabilirea legaturii de cauzalitate: . identificarea n antecedenta cauzala a tuturor contributiilor umane care ar pute a avea legatura cauzala cu rezultatul. Aceasta se face cu ajutorul teoriei sine qua non ; . stabilirea aspectului psihic al legaturii de cauzalitate. Vor fi retinute din antecedenta cauzala a rezultatului numai contributiile fata de care s-a stabilit att aspectul fizic, ct si cel psihic;

Continutul constitutiv al infractiunii Drept penal partea generala . delimitarea si determinarea exacta a contributiilor esentiale si a contributii lor nlesnitoare din antecedenta cauzala. Aceasta se realizeaza cu ajutorul teoriei sine qua non . IC. Latura subiectiva Cuprinde totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constii ntei si vointei infractorului fata de fapta si urmarile acesteia. Structura: . elementul subiectiv (vinovatia) . mobilul (motivul) . scopul A. Elementul subiectiv (art. 19 alin. 2 si 3 C.pen.): Acesta reprezinta atitudin ea psihica a persoanei care a savrsit o fapta, fata de fapta si urmarile acesteia, atitudine exprimata n vinovatia ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni. !!!Trebuie sa se faca deosebirea dintre vinovatie ca trasatura esentiala a infra ctiunii si vinovatia ca element constitutiv al unei infractiuni. Asemanari: . ambele concepte se refera la pozitia psihica, subiectiva a faptuitorului fata de fapta si urmarile acesteia, . ambele sunt formate din cei doi factori: volitiv si intelectiv, . ambele pot mbraca cele trei forme: intentia, culpa, praeterintentia, . ambele sunt reglementate n acelasi text de lege art. 19 C.pen. Deosebiri: . n primul caz, vinovatia este exprimata n formele si modalitatile prevazute de ar t. 19 C. pen. (intentie, culpa si praeterintentie). n al doilea caz vinovatia va exista numai a tunci cnd elementul material al infractiunii a fost savrsit cu forma de vinovatie ceruta de lege. De ex. n cazul savrsirii unei fapte din culpa, se realizeaza vinovatia ca trasatura esenti ala a infractiunii, dar poate lipsi ca element subiectiv, daca legiuitorul incrimineaza aceea fapta numai daca este savrsita cu intentie. De ex. furtul trebuie comis numai cu intentie, comiterea lu i din culpa neatrgnd raspunderea penala. Asadar, n acest caz va exista vinovatie ca trasatura a infractiunii, dar nu va exista vinovatie ca element subiectiv cerut de norma de incriminare. . vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii se refera la existenta celor t rei forme de vinovatie, pe cnd vinovatia ca element subiectiv se refera doar la una din aceste forme cu c are o fapta n concret trebuie sa se comita. De ex. omorul de la art. 174 C.pen. se poate comit e numai cu intentie. Daca se comite din culpa se va schimba ncadrarea juridica si va fi ucid ere din culpa art. 178 C. pen. . de regula cele doua concepte coexista n cazul comiterii infractiunilor, dar n pr actica pot aparea urmatoarele doua situatii: . sa existe vinovatie ca element subiectiv fapta se savrseste cu forma de vinovat ie

ceruta de norma de incriminare - dar sa nu existe ca trasatura a infractiunii (d e ex. n cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrngere fizica sau moral). . sa existe vinovatia ca trasatura a infractiunii, dar sa lipseasca vinovatia ca element subiectiv cerut de norma de incriminare (de ex. furtul din cupla). Elementul subiectiv prevazut a se realiza prin intentie presupune att intentia di reca, ct si cea indirecta, dupa cum n cazul culpei sunt prevazute ambele modalitati (cu prevedere si simpla). Se poate observa ca relatia dintre cele doua concepte este relatia de tipul part e/ntreg: ntregul l reprezinta vinovatia ca trasatura a infractiunii, iar partea o reprezinta vinov atia ca element component al laturii subiective. Conform art. 19 alin. 2 si 3 C. pen.: fapta constnd ntr-o actiune savrsita din culpa este infractiune numai daca se prevede expres n continutul juridic al infractiunii (ex. art. 178 C.pen). Fapta constnd ntr-o inactiune constituie infractiune, fie ca este savrsita cu intent ie, fie

Continutul constitutiv al infractiunii Drept penal partea generala din culpa (ex. art. 170 C.pen.), afara de cazul cnd, legiuitorul restrnge sanction area ei numai cnd se savrseste cu intentie (ex. art. 305 lit. b) C.pen.). B. Mobilul (motivul): Acesta desemneaza acel sentiment (dorinta, pasiune) ce a c ondus la nasterea n mintea faptuitorului a ideii savrsirii unei anumite fapte. Caracterizare: . existenta lui n savrsirea unei fapte reprezinta un indiciu de normalitate psihic a a faptuitorului, lipsa acestuia reprezentnd un indiciu de anormalitate; . mobilul constituie un element necesar pentru cunoasterea actului de conduita s i a periculozitatii infractorului; . acesta contribuie la individualizarea sanctiunilor penale; . poate reprezenta o conditie de rentregire a laturii subiective (art. 247 C.pen. ) - abuzul n serviciu prin ngradirea unor drepturi pe temei de rasa, nationalitate, religie; . poate reprezenta o circumstanta agravanta speciala (art. 175 lit. b) C. pen.) omorul savrsit din interes material; . el mai poate constitui o circumstanta agravanta generala (art. 75 lit. d) C.pe n.) savrsirea unei infractiunii din motive josnice; . cunoasterea lui poate da raspuns la ntrebarea De ce s-a savrsit infractiunea? C. Scopul: Consta n reprezentarea clara a rezultatului faptei de catre faptuitor sau n finalitatea urmarita de catre acesta. Caracterizare: . este caracteristic activitatilor voluntare, dar de regula, nu este prevazut ca element al infractiunii; . el se situeaza n afara infractiunii; . cnd faptuitorul urmareste realizarea scopului cerut de lege, el reprezinta n ace st caz o cerinta esentiala a elementului subiectiv; . sunt cazuri n care scopul reprezinta o cerinta esentiala a elementului obiectiv (art. 282 C. pen.) detinerea de valori falsificate n scopul punerii lor n circulatie; . scopul poate aparea si ca element circumstantial n continutul calificat al unor infractiuni (art. 175 lit. g) C.pen.) omorul savrsit pentru a se sustrage de la urmarirea penala; . n toate cazurile, cunoasterea scopului urmarit de faptuitor este foarte importa nta pentru determinarea gradului de pericol social al faptei; . cunoasterea scopului este importanta si pentru individualizarea sanctiunilor. Test de autoevaluare 9.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1.Elmentul material concept. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 9.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Legatura de cauzalitate - definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Continutul constitutiv al infractiunii Drept penal partea generala Test de autoevaluare 9.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Cum se numeste teoria pe baza careia se stabileste legatura de cauzaliate? Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 9. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 9 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 9 1. Teorii privitoare la legatura de cauzalitate. 2. Elementul subiectiv definitie si caracterizare. 3. Asemanari si deosebiri ntre vinavatie ca trasatura fundamentala a infractiunii si vinovatia ca element subiectiv. 4. Scopul analiza. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Desemneaza actul de conduita interzis prin norma de incriminare a se savrsi; este sub acest aspect elementul esential al oricarei infractiuni, 2. Legatura de cauzalitate este liantul ntre elementul material (cauza ) si urmar ea imediata (efectul) cerut de lege pentru existenta infractiunii 3. Teoria pe baza careia se stabileste legatura de cauzaliate se numeste Teoria sine qua non. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 9 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Formele infractiunii Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 10 Formele infractiunii Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 10 10.1 ... 10.2 ... 10.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 10 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 10

000

.. .................................

Formele infractiunii Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 10 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 10 sunt: Prezentarea fazelor si a formelor pe care le poate parcurge comiterea unei infractiuni. Analiza specificitatii acestor forme si importanta lor din punct de vedere practic. IA. Aspecte generale privind fazele de desfasurare ale unei infractiuni Savrsirea infractiunii poate parcurge mai multe momente sau faze n drumul ei spre producerea rezultatului. Astfel, aceasta poate parcurge doua perioade: Interna care este formata din: . aparitia ideii de a savrsii infractiunea . momentul deliberarii . luarea hotarrii de a comite fapta. Cele trei momente se petrec n psihicul faptuitorului, acestea neavnd relevanta pen ala, potrivit adagiului nuda cogitatio gndul criminal nu se pedepseste . Aceasta faza interna poate cunoaste si un moment extern atunci cnd faptuitorul aduce la cunostinta altor persoane hot arrea sa, fie pentru a atrage noi complici, fie pentru a se lauda. Externa - care este formata din: . faza actelor preparatorii (pregatesc savarsirea infractiunii) . faza actiunii de executatre (se trece la savrsirea efectiva a faptei) . faza urmarilor (producerea rezultatului) Acestea, spre deosebire de primele, capata relevanta penala. Formele infractiuni i dupa fazele de desfasurare sunt urmatoare: . forma actelor preparatorii . forma tentativei . forma faptului consumat . forma faptului epuizat. IB. Actele preparatorii: Sunt actele morale sau materiale prin care se pregatest e savrsirea unei infractiuni. a. Caracterizare: . sunt posibile numai la infractiunile intentionate . pot consta n (modalitati): . activitati de procurare de informatii . adaptarea mijloacelor sau instrumentelor de comitere a faptei . crearea conditiilor de savrsire a faptelor . luarea de masuri n vederea ngreunarii descoperiri faptei. . acestea nu cunosc o reglementare expresa n C.pen. . de regula nu se pedepsesc . doctrina utilizeaza doua concepte: acte pregatitoare si acte preparatorii. b. Conditii de existenta (ndeplinite cumulativ): . sa rezulte nendoielnic ca sunt efectuate n vederea savrsirii unei infractiuni; . actul preparator sa se concretizeze ntr-o activitate obiectiva, externa de crea re a conditiilor pentru savrsirea infractiunii (ex: procurarea unui pistol); . activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra n continutul elementului material al infractiunii; sa nu faca parte din actele de executare; . sa fie intentionate; . sa fie savrsite de catre nsasi persoana care va comite infractiunea; daca sunt c omise de catre o alta persoana dect autorul, acesta va raspunde pentru acte de complici

tate anterioara.

Formele infractiunii Drept penal partea generala c. Felurile actelor pregatitoare: . acte de pregatire materiala (procurarea de instrumente si adaptarea acestora n vederea savrsirii infractiunii) procurarea unui cutit; . acte de pregatire morala (culegerea de date si informatii cu privire la locul si timpul savrsirii infractiunii). Ele creaza conditiile psihice favorabile comiterii infra ctiunii. d. Incriminarea si sanctionarea actelor pregatitoare n doctrina penala s-au conturat doua teze privind sanctionarea actelor preparator ii si anume: 1. teza incriminarii, care sustine pedepsirea acestora, astfel: . incriminarea nelimitata a tuturor actelor preparatorii; . incriminarea limitata numai a acelora care prezinta un pericol social; 2. teza neincriminarii, care are drept argument faptul ca ele doar pregatesc com iterea infractiunii, neavnd deci un pericol social. Sanctionarea actelor preparatorii n dreptul penal romn opteaza pentru teza neincri mnarii. De la aceasta regula, mai sunt nsa si exceptii: . cnd actele preparatorii sunt asimilate tentativei si pedepsite ca atare, la ace le infractiuni grave (art. 173 alin. 2 C.pen.) privind sanctionarea tentativei la infractiunile contra sigurantei statului; . cnd actele preparatorii sunt asimilate infractiunilor consumate (art. 285 C.pen .) detinerea de instrumente n vederea falsificarii de valori; . cnd actele preparatorii sunt savrsite de alte persoane dect autorul (culegerea de date, procurarea de mijloace) si cnd autorul savrseste infractiunea sau tentativa la ace a infractiune, acele acte vor constitui acte de complicitate anterioara; . n cazul anumitor infractiuni, ele vor avea caracter de circumstanta agravanta ( 175 C.pen. - omorul calificat cu premeditare). IC. Tentativa (art. 20 C. pen.): Este o forma atipica a infractiunii ce se carac terizeaza prin punerea n executare a hotarrii de a savrsii infractiunea, executare ce a fost ntrerupta sau, desi, a fost efectuata n ntregime nu a produs rezultatul cerut de lege pentru existenta infractiunii. a. Caracterizare: . este reglementata expres n C.pen. (art. 20, 21), prin prevederea definitiei, fe lurilor tentativei si a sanctionarii sale; . apartine fazei executarii infractiunii; . este o forma atipica a infractiunii, caracterizndu-se prin savrsirea elementului material si neproducerea rezultatului periculos cerut de lege; . are un grad de pericol social mai redus dect infractiunea consumata; . este posibila numai la infractiunile intentionate. b. Conditiile de existenta: . sa existe hotarrea (conditie subiectiva) de a savrsi o infractiune (art. 20 C.pe n.); existenta intentiei directe sau indirecte de comitere a infractiunii; . hotarrea infractionala trebuie sa fie pusa n executare (conditie obiectiva). Ast fel, se observa ca ea implica trecerea de la actele de pregatire la actele de executatre

ale faptei. Tentativa declanseaza procesul cauzal spre producerea rezultatului; . neproducerea rezultatului element prin care se diferentiaza de infractiunea co nsumata (art. 20 C.pen.). . Deosebirea dintre tentativa si actele preparatorii are la baza unele teorii: . teoriile subiective care propun drept criteriu de distinctie raportarea la mpre jurarile n care au fost efectuate; astfel, tentativa are un caracter univoc, lasnd sa se va da clar intentia de a savrsi o infractiune, iar actul preparator are un caracter echivoc, care nu lasa sa se vada ca ele ar avea o legatura cu savrsirea unei infractiuni; . teoriile obiective care propun drept criteriu de distinctie dinamismul actului ; astfel, sunt acte de executare, actele care au primit o orientare precisa n realizarea infractiunii, iar actele preparatorii sunt acelea ce nu au primit o astfel de or ientare; . teoriile formale care propun drept criteriu de deosebire identitatea formala nt re actul savrsit si actiunea prevazuta ca element material; astfel, tentativa fiind un act de savrsire a infractiunii, iar actul preparator unul de pregatire a comiterii fapte i.

Formele infractiunii Drept penal partea generala Mentionam ca, cele trei teorii se completeaza reciproc, n stabilirea diferentei d intre actele preparatorii si tentativa; aceasta fiind o problema foarte importana ntruct de regula, actele p reparatorii nu se pedepsesc. Ex.: procurarea unei cantitati de otrava n vederea uciderii unei persoane reprezi nta un act preparator; servirea respectivei cantitati de otrava unei persoane n vederea ucid erii reprezinta tentativa, daca nu s-a produs moartea persoanei. c. Felurile tentativei: . tentativa imperfeca (ntrerupta sau neterminata) . tentativa perfecta (terminata sau fara efect) . tentativa relativ improprie . tentativa absolut improprie (absurda) 1. Tentativa imperfecta (ntrerupta) art. 20 alin. 1 C.pen. . aceasta se caracterizeaza prin punerea n executare a hotarrii de a savrsii infractiunea, executare care se ntrerupe si rezultatul nu se produce; Ex.: faptuitorului i se da peste mna cnd acesta a ndreptat pistolul mpotriva unei persoane pentru a o ucide; . ea se situeaza n timp, dupa nceputul executarii; . cauza de ntrerupere este independenta de vointa faptuitorului. 2. Tentativa perfecta (terminata ) - art. 20 alin. 1 C.pen. . aceasta consta n punerea n executare a hotarrii de a savrsii infractiunea, executa re care a fost dusa pna la capat, dar rezultatul cerut de lege nu se produce. Ex.: se trage cu arma n directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucis a, sau victima nu este nimerita de autor, sau desi victima este nimerita, aceasta nu mo are; . tentativa perfecta sau proprie este posibila numai la infractiunile de rezulta t (ex. omor); nsa ea nu este posibila la toate infractiunile de rezultat (ex. nu este posibila la infractiunea de furt, viol). 3. Tentativa relativ improprie - art. 20 alin. 2 C.pen. . aceasta consta n punerea n executare a hotarrii de a savrsi infractiunea, executar e care este realizata n ntregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila dat orita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori datorita mprejurarii c a n timpul cnd s-au savrsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla, dar acesta se afla n alta parte; . ea este si terminata, raportat la criteriul gradului de realizare a activitati i infractionale; . cauza care mpiedica producerea rezultatului se situeaza n timp, anterior nceputul ui executarii actiunii; defectuozitatea mijloacelor, ca si lipsa obiectului infract iunii sunt preexistente. . un mijloc este insuficient cnd nu are aptitudinea n cazul concret sa realizeze rezultatul (de ex., cantitatea de otrava este insuficienta pentru a ucide o pers oana); . un mijloc este defectuos - cnd n cazul concret nu functioneaza (de ex. o arma de foc defecta); . tentativa relativ improprie se caracterizeaza prin imposibilitatea numai relat

iva a producerii rezultatului (de ex., ncercarea de a ucide o persoana cu o doza insufi cienta de otrava); 4. Tentativa absolut improprie (absurda) - art. 20 alin. 3 C.pen. . se caracterizeaza prin modul gresit de concepere al savrsirii infractiunii (de ex., uciderea unei persoane utiliznd vraji sau farmece); . niciodata acest tip de tentativa nu va atrage raspunderea penala, punnd n discut ie existenta discernamntului faptuitorului. d. Incriminarea tentativei: Justificarea incriminarii: . prin incriminare se ntelege stabilirea expresa ntr-un text de lege ca tentativa la o anume infractiune se pedepseste; . reprezentnd un nceput de executare, tentativa este periculoasa fiind incriminata n legislatia noastra penala;

Formele infractiunii Drept penal partea generala . tentativa este o forma atipica a infractiunii, datorita mprejurarii ca latura o biectiva a acesteia nu se realizeaza n ntregime; . latura subiectiva a tentativei se realizeaza integral prin punerea n executare a hotarrii infractionale. ntinderea incriminarii tentativei: . n doctrina penala sunt cunoscute doua conceptii privind incriminarea tentativei : incriminarea nelimitata si limitata; . legiuitorul romn a adoptat cea de a doua conceptie sanctionnd tentativa numai la infractiunile grave; Moduri de incriminare a tentativei: . n lege exista doua modalitati de incriminare a tentativei: . fie n cuprinsul infractiunii respective (art. 174 alin. 2 C.pen.), . fie ntr-un articol separat la sfrsitul sectiunii din care infractiunea face part e (art. 173, 222 C.pen.) . n cazul celei de-a doua modalitati, legiuitorul romn a recurs la aceasta pentru a evita repetabilitatea sintagmei tentativa se pedepseste ; e. Sanctionarea tentativei (art. 21 C.pen.): . tentativa se pedepseste numai cnd n lege se prevede expres aceasta; . legiuitorul romn sanctioneaza tentativa dupa teoria diversificarii pedepsei, n r aport cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata; . tentativa se sanctioneaza la fel, indiferent de felul acesteia, C.pen. nefacnd un regim juridic sanctionator diferit pe tipuri de tentativa, . C.pen. se refera doar la sanctionarea tentativei n cazul pedepselor principale nu si cele complementare sau accesorii (art. 21 coroborat cu art. 76 alin. 3 C.pen.), . conform legii penale sanctionarea tentativei cunoaste urmatoarele situatii: . tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa ntre jumatatea minimului si jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic dect minimul general al pedepsei; . daca pedeapsa pentru infractiunea consumata este detentiunea pe viata, pedeapsa pentru tentativa va fi nchisoarea de la 10 la 25 de ani; . la infractiunile cu pedepse alternative, instanta stabileste mai nti n mod virtual natura pedepsei ce s-ar fi aplicat daca infractiunea s-ar fi consumat, i ar apoi aplica regulile de mai sus. . n cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu amenda cuprinsa ntre mi nimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea cons umata, reduse la jumatate. La aceasta pedeapsa se pot adauga una sau mai multe pedepse complementare. f. Infractiuni la care tentativa nu este posibila: . la infractiunile din culpa simpla sau cu prevedere (uciderea din culpa) . la infractiunile praeterintentionate fie n forma tip sau n agravanta (loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, viol care a avut ca urmare moartea victimei) . la infractiunile savrsite printr-o inactiune (nedenuntarea) . la infractiunile cu executie prompta (amenintarea, insulta, calomnia) . la infractiunile de obicei (cersetoria, prostitutia)

. la infractiunile continuate (furturile de materiale de constructii de pe santi er) . la infractiunile cu executare anticipata (luarea de mita sub forma pretinderii ) . la infractiunile de rezultat potential (infractiunile privind circulatia pe ca ile ferate 273 C.pen.) . la infractiunile al caror nceput de executare este asimilat infractiunii consum ate (atentatul contra unei colectivitati) ID. Desistarea: Consta n renuntarea de buna-voie a faptuitorului de a mai continu a executarea nceputa, de a o duce pna la capat.

Formele infractiunii Drept penal partea generala Ex. o persoana care doreste sa distruga un dosar patrunde pe ascuns n arhiva n car e se afla dosarul dar dupa ce l gaseste, abandoneaza de buna-voie hotarrea luata. Ca natura juridica este o cauza generala de impunitate (de nepedepsire). a. Conditii de existenta: . desistarea trebuie sa aiba loc dupa ce s-a efectuat unul sau mai multe acte de executare, dar sa intervina mai nainte ca executarea actiunii tipice sa fi luat s frsit; . sa existe o manifestare din care sa reiasa ca subiectul a renuntat la savrsirea infractiunii. Nu exista desistare n cazul n care faptuitorul, dupa ce a facut tot ceea ce trebuie ca rezultatul sa se produca, vaznd totusi ca acesta nu s-a produs nu repe ta actiunea (n asemenea situatii exista o tentativa perfecta care este incompatibila cu desistarea); . renuntarea la savrsirea infractiunii trebuie sa se faca de buna-voie. Desistare a nu poate fi socotita de buna voie nici n cazul n care faptuitorul a abandonat executa rea nceputa pentru ca si-a dat seama ca n conditiile date ea nu poate sa izbuteasca; . renuntarea la executare trebuie sa fie definitiva. b. Efecte (art. 22 alin. 1 C.pen.): . nepedepsirea faptuitorului, fiind o cauza generala de impunitate; . conform art. 22 alin. 2 C.pen. daca actele ndeplinite pna n momentul desistarii sa u mpiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pede apsa pentru acea infractiune . IE. mpiedicarea producerii rezultatului: Consta n zadarnicirea de catre faptuitor, a producerii urmaririlor vatamatoare ale faptei sale, dupa ce executarea actiunii tipice a fo st dusa pna la capat. Ex. autorul, dupa ce a aruncat n apa o persoana care nu stie sa noate cu intentia de a-i produce moartea, o scoate din apa si i salveaza viata. Ca natura juridica este o cauza generala de impunitate(de nepedepsire). a. Conditii de existenta: . activitatea infractionala sa fi fost n ntregime efectuata, dar sa nu se fi produ s urmarea vatamatoare prevazuta de lege. mpiedicarea producerii rezultatului este posibila deci, numai la infractiunile materiale, nu si la cele formale; . subiectul sa fii efectuat o actiune pozitiva pentru a zadarnici producerea rez ultatului si ca efect al acestei actiuni rezultatul sa nu fi survenit. Producerea rezultatulu i nu poate fi zadarnicita prin simpla pasivitate, ci numai printr-un comportament activ, di namic al faptuitorului; . manifestarea activa prin care faptuitorul a mpiedicat producerea rezultatului s a fi fost voluntara, nesilita, deci neefectuata sub presiunea unei cauze externe (mila, remuscare, teama de pedeapsa); . aceasta trebuie sa fi avut loc nainte de descoperirea faptei.

b. Efecte (art. 22 alin. 1 C.pen.): . nepedepsirea faptuitorului, fiind o cauza generala de impunitate; . conform art. 22 alin. 2 C.pen. daca actele ndeplinite pna n momentul desistarii sa u mpiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pede apsa pentru acea infractiune . IF. Infractiunea consumata: Reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii, ea realizndu-se atunci cnd s-a produs rezultatul urmarit, sau prevazut de norma de incriminare. a. Caracterizare: . aceasta reprezinta forma infractiunii care are cel mai ridicat grad de pericul ozitate fata de actele preparatorii si tentativa; . ea atrage ntotdeauna raspunderea penala; . toate infractiunile cunosc aceasta forma; . de asemenea, ea nglobeaza si tentativa acelei infractiuni; . rezultatul acesteia se produce odata cu executarea n ntregime a elemenului mater ial; . n functie de rezultatul ei, aceasta poate produce o vatamare sau o stare de per icol; . stabilirea momentului consumarii marcheaza momentul producerii definitive a ra ului,

Formele infractiunii Drept penal partea generala de aceea dupa acest moment eventuala reparare a acestuia nu poate schimba calita tea de infractor a faptuitorului; . raspunde la ntrebarea cnd s-a comis infractiunea? b. Importanta momentului consumarii: . stabilirea momentului consumarii marcheaza momentul producerii definitive a rezultatului; . cunoasterea acestui moment prezinta importanta pentru urmatoarele aspecte: determinarea legii penale aplicabile n timp si spatiu. Se va alica legea n vigoare din momentul consumarii infractiunii; incidenta actelor de clementa (amnistie, gratiere); infractiunea trebuie sa fie consumata pna la aparitia legii de clementa; calcularea termenului de prescriptie a raspunderii penale; acesta ncepe sa curga din momentul consumarii faptei; posibilitatea sau imposibilitatea subiectului de a raspunde penal. IG. Infractiunea fapt epuizat: Reprezinta o forma atipica a infractiunii si se c aracterizeaza prin producerea, dupa momentul consumarii, a unor urmari noi prin amplificarea rezult atului sau prin continuarea activitatii infractionale. a. Caracterizare: . este susceptibila de prelungire n timp; . este o forma atipica a infractiunii mai grava dect infractiunea consumata; . antreneaza o raspundere penala mai grava; . nu toate infractiunile pot cunoaste acest moment. b. Infractiuni susceptibile de forma faptului epuizat: . infractiunile continue se caracterizeaza prin prelungirea n timp a actiunii ce constituie elementul material al infractiunii (amplificarea cantitativa a rezult atului). Ex. detinerea de instrumente n vederea falsificarii de valori; . infractiunile continuate se caracterizeaza prin savrsirea de catre aceeasi pers oana, la intervale de timp diferite, a unor actiuni ce prezinta fiecare n parte continu tul aceleiasi infractiuni (executarea n rate a infractiunii art 41 C.pen.). Ex. furturile marunte din autoturisme; . infractiunile progresive se caracterizeaza prin producerea de noi urmari prin amplificarea lor dupa ce s-a consumat infractiunea; Ex. infractiunea de lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte art. 183 C.pen.; . infractiunile de obicei se caracterizeaza prin repetarea elementului material de un numar de ori n asa fel nct din aceasta repetare sa rezulte obisnuinta faptuitorului ; Ex. cersetoria, prostitutia c. Importanta momentului epuizarii: . antreneaza, la infractiunile care sunt susceptibile de acest moment, aplicarea legii n spatiu si timp, incidenta actelor de clementa, precum si calculul termenului de prescriptie, toate se fac n raport cu acest moment si nu cu momentul consumarii; . solutionarea si ncadrarea juridica a faptei se va face tot n raport de momentul epuizarii. Test de autoevaluare 10.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Actele preparatorii feluri. Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Formele infractiunii Drept penal partea generala Test de autoevaluare 10.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Tentativa - definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 10.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Infractiunea consumata definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 10. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 10 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 10 1. Actele preparatorii - incriminare si sanctionare. 2. Infractiuni la care tentativa nu este posibila. 3. Desistarea - definitie si caracterizare. 4. Importanta momentului consumarii. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Actele preparatorii pot fi: materiale, morale, comisive, omisive. 2. Este o forma atipica a infractiunii ce se caracterizeaza prin punerea n executare a hotarrii de a savrsii infractiunea, executare ce a fost ntrerupta sau, desi, a fost efectuata n ntregime nu a produs rezultatul cerut de lege pentru existenta infractiunii. 3. Reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii, ea realizndu-se atunci cnd s-a produs rezultatul urmarit, sau prevazut de norma de incriminare. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 10 Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, 1. Vasile Draghici Bucuresti, 2010.

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 11 Pluralitatea de infractori Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 11 11.1 ... 11.2 ... 11.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 11 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 11

000

.....................

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 11 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 11 sunt: Prezentarea formelor pe care le poate mbraca pluralitatea de infractori. Analiza formelor de participatie si importanta acestora privind aplicarea sanctiunii. IA. Aspecte generale privind pluralitatea de infractori Aceasta desemneaza situatia n care mai multe persoane savrsesc o singura infractiu ne. Ea presupune contributii efective ce tin de latura obiectiva a infractiunii si de v ointa comuna a faptuitorilor. Caracterizare: . consta n cooperarea mai multor persoane la savrsirea unei sau mai multor infractiuni; . cooperarea presupune existenta vinovatiei la savrsirea unei infractiuni; . daca nici o persoana nu a actionat cu vinovatie nu se poate retine o pluralita te de infractori, ci o pluralitate de faptuitori, iar fapta nefiind savrsita cu vinovat ie nu este infractiune; . sub raport criminologic, pluralitatea de infractori se caracterizeaza prin per icolul social sporit pe care l prezinta, n genere, cooperarea mai multor persoane la savrsirea infractiunii. Formele pluralitatii de infractori: este forma pluralitatii de infractori n care . pluralitatea naturala (necesara) cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este ceruta de nsasi natura acesteia, doarece exista anumite fapte prevazute de legea penala care nu pot fi savrsite de o singura persoana, ci presupun cooperarea mai multora. Ex. infractiunile bilaterale (incestul). Pluralitatea naturala de infractori nu este reglementata prin norme cu caracter general. Faptele cu pluralitate naturala de subiecti activi au fost special incriminate si sanctionate ca atare n conditii specifice fiecarei infractiuni. Fiecare participant are calitatea de autor. Daca participa mai multe persoane, acestea nefacnd acte de executare directa, nu se exclud si celelalte forme de participatie penala (complicitatea sau instigarea). . pluralitatea constituita aceasta presupune gruparea mai multor persoane pentru savrsirea unei infractiuni. Ea nu este reglementata n partea generala a C. pen., ci n partea speciala ; gruparea mai multor persoane devine infractiune si prin aceasta sunt evidentiate conditiile pluralitatii constituite. Aceasta exist a indiferent daca s-au savrsit sau nu faptele antisociale din cele pe care si le-au propus cei care s-au constituit. Ex. complotul, asocierea pentru savrsirea de infractiuni. Fiecare participant are calitatea de autor. Daca participa mai mult e persoane, acestea nefacnd acte de executare directa, nu se exclud si celelalte forme de participatie penala (complicitatea sau instigarea). . pluralitatea ocazionala (participatia penala) - este forma pluralitatii de infractori n care, la comiterea faptei prevazute de legea penala participa un numar mai mare de persoane dect era necesar potrivit naturii faptei. Aceasta nseamna ca daca o fapta putea fii comisa de o singura persoana datorita naturii

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala ei, la savrsirea ei au participat doua sau mai multe persoane, iar daca potrivit naturii ei fapta putea fi comisa de doua persoane, la savrsirea ei au participat trei sau mai multe persoane. Spre deosebire de pluralitatea naturala si pluralitatea constituita, n cazul pluralitatii ocazionale fiecare participant este considerat ca a contribuit cu o parte la savrsirea infractiunii si va raspunde penal n functie de contributia adusa la savrsirea acesteia (n calitate de autor, coautor, instigator sau complice). IB. Participatia penala Participatia penala desemneaza situatia n care la savrsirea infractiunii au partic ipat mai multe persoane dect era necesar potrivit naturii acelei fapte. Conditii: . sa se fi comis o infractiune consumata sau o tentativa pedepsibila (art. 144 C.pen.); . sa existe contributia mai multor persoane. Aceasta poate fi directa (autor), p oate consta ntr-o nlesnire a savrsirii infractiunii (complice) sau ntr-o determinare la savrsirea infractiunii (instigator); . toti participantii trebuie sa fie animati de aceeasi vointa comuna de a savrsi infractiunea; . fapta savrsita sa fie incriminata ca infractiune. Felurile participatiei penale: . dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezultatul faptei comise: . participatia proprie (perfecta) toti participantii, n acest caz, actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie (intentie sau culpa); . participatia improprie (imperfecta) participantii nu actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie (unii cu intentie, iar altii din culpa); . dupa criteriul contributiei participantilor la comiterea infractiunii: . activitatea de executare directa si nemijlocita a faptei activitate specifica autorului si coautorilor; . activitatea de determinare la comiterea faptei activitate proprie instigatorului; . activitatea de nlesnire, de ajutare la savrsirea faptei activitate de complicitate; . dupa importanta contributiei participantilor la savrsirea faptei si producerea rezultatului: . participatia principala cnd prin contributia participantului se realizeaza continutul infractiunii. Aceasta este specifica autorilor si coautorilor; . participatia secundara cnd contributiile participantilor nu se nscriu n realizarea actiunii sau inactiunii ce reprezinta fapta incriminata. Este contributia specifica instigatorilor si complicilor. Participantii sunt persoanele care contribuie la savrsirea unei fapte prevazute d e legea penala n calitate de autori, instigatori sau complici (art. 23 C.pen.). IC. Autoratul si coautoratul Autoratul este forma principala de participatie penala n care o persoana fizica s au juridica savrseste prin acte de executatre direct si nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala (art. 24 C.pen.). Autoratul este forma de participatie esentiala si necesara fara de care nu pot exista celelalte forme de participatie: instigarea si complicitatea. Autorul poate comite infractiunea cu orice forma de vinovatie, caci legea (art.

24

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala C.pen.) nu face o precizare expresa n acest sens. Coautoratul este forma principala de participatie n care, la savrsirea unei fapte prevazute de legea penala, si-au adus contributia n mod nemijlocit doua sau mai multe persoane Coautoratul nu presupune si existenta altor participanti instigatori, complici, dar nici nu i exclude. a. Conditiile coautoratului: . presupune contributia a cel putin doua persoane la savrsirea faptei; . activitatile coautorilor nu trebuie sa fie identice ci sa se completeze recipr oc ntr-o activitate unica; . sub raport subiectiv, coautoratul presupune savrsirea faptei de catre toti participantii cu aceeasi forma de vinovatie, fie intentie, fie culpa. !!!C.pen. nu defineste nici notiunea de coautor nici pe cea de coautorat. b. Infractiuni ce nu pot fi comise n coautorat: Infractiunile care nu permit coau toratul, permit nsa celelalte forme de participatie: instigarea si complicitatea. . infractiunile omisive (nedenuntarea art. 170 C.pen.); . infractiunile care presupun un subiect activ calificat (gestionar, functionar) , dect daca toti faptuitorii au calitatea ceruta de lege; . infractiunile ce se comit n persoana proprie (dezertarea, prostitutia); !!!n doctrina juridico-penala se vorbeste si despre imposibilitatea existentei co autoratului la infractiunile comise din culpa, deoarece n cazul acestei forme de vinovatie nu ex ista o vointa comuna, element ce caracterizeaza participatia penala. ID. Instigarea Este forma principala a participatiei penale ce consta n fapta de determinare cu intentie, prin orice mijloace de catre o persoana numita instigator altei persoane numita insti gat, sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala. Instigatorul este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala (art. 25 C.pen.). Instigatorul se mai numeste autor moral deoarece acestuia i apartine hotarrea de a s avrsi infractiunea, hotarre pe care o transmite altei persoane numita instigat care va savrsi infractiunea. a. Conditii de existenta: . efectuarea unei activitati de determinare din partea unei persoane. Daca n urma activitatii de instigare nu s-a reusit sa se determine instigatul sa-si nsuseasca hotarrea de a savrsi infractiunea, nu va exista o instigare perfecta, ci o instigare fara efect sau neizbutita. Mijloacele prin care se poate obtine determinarea instigatorului pot fi diferite: rugaminti, ndemnuri, promisiuni, oferire de cadouri, constrngeri. Activitatea de determinare trebuie sa se situeze n timp anterior luarii hotarrii de a savrsi fapta de catre autor. Cnd activitatea de determinare la savrsirea unei fapte prevazute de legea penala are loc fata de o persoana care luase deja hotarrea sa savrseasca acea infractiune se realizeaza o complicitate morala, o ntarire a hotarrii infractionale. . activitatea de determinare sa priveasca savrsirea unei fapte prevazute de

legea penala; . instigatorul sa actioneze cu intentie; . instigatul sa fi savrsit fapta la care a fost instigat ori sa fi realizat cel p utin o tentativa pedepsibila. Aceasta conditie este ndeplinita si atunci cnd instigatul s-a desistat sau a mpiedicat producerea rezultatului.

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala b. Felurile instigarii: . dupa forma de vinovatie cu care instigatorul savrseste fapta: . instigare proprie (perfecta) n care instigatul si instigatorul savrsesc fapta cu intentie; . instigare improprie (imperfecta) n care instigatul savrseste fapta din culpa sau fara vinovatie (art. 31 C.pen.); . dupa mijloacele folosite de instigator: . instigare simpla prin rugaminti, ndemnuri; . instigare calificata prin oferirea de daruri, exercitarea de presiuni; . dupa numarul persoanelor ce desfasoara activitatea de instigare: . instigarea cu un singur instigator; . instigarea cu mai multi instigatori (coinstigarea, care poate fi concomitenta si/sau succesiva) care presupune cooperarea mai multor persoane la determinarea unei sau unor persoane sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala. Daca mai multi instigatori, fara a se cunoaste, desfasoara separat activitati de determinare asupra aceleiasi persoane se realizeaza un concurs de instigari, . dupa numarul persoanelor fata de care se desfasoara: . instigarea individuala cnd activitatea de instigare se desfasoara asupra unei persoane sau asupra mai multor persoane determinate; . instigarea colectiva cnd se realizeaza asupra unui numar nedeterminat de persoane. Datorita caracterului ei grav, legea a stabilit ca aceasta forma de instigare sa fie incriminata ca infractiune distincta n art. 324 C.pen.; . dupa modul de actiune al instigatorului: . instigarea imediata n care instigatorul se adreseaza nemijlocit; . instigarea mediata cnd determinarea are loc prin intermediul altei persoane; . dupa modul deschis sau ascuns n care actioneaza instigatorul: . instigare evidenta (deschisa); . instigare insiduoasa (ascunsa); . dupa rezultatul obtinut: . instigarea reusita sau izbutita cnd instigatorul a reusit sa-l determine pe instigat sa comita infractiunea (art. 27 C.pen.); . instigare neurmata de executare cnd cel instigat, dupa ce a luat hotarrea de a comite infractiunea s-a razgndit (s-a desistat) ori a mpiedicat producerea rezultatului (art. 29 C.pen.) . instigarea neizbutita cnd instigatorul nu reuseste sa-l convinga pe instigat sa comita fapta. Aceasta nu este o forma de participatie, deoarece nu a intervenit vointa comuna si nu se pedepseste, dect daca mijlocul prin care s-a ncercat determinarea instigatului reprezinta prin el nsusi o infractiune (amenintare, santaj). IE. Complicitatea Este forma secundara a participatiei penale ce consta n fapta unei persoane care cu intentie nlesneste sau ajuta n orice mod la comiterea unei fapte prevazute de legea penala ori promite, nainte sau n timpul savrsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savrsirea faptei, promisiunea nu es te ndeplinita . (art. 26 C.pen.) a. Conditii de existenta: . comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala sau a unei

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala tentative pedepsibile; . savrsirea de catre complice a unor activitati menite sa nlesneasca pe autor la savrsirea infractiunii; activitatea complicelui poate consta n: ajutor, nlesnire, ct si n promisiunea de tainuire a bunurilor provenite din infractiune sau favorizare; . savrsirea actelor de ajutor sau de nlesnire trebuie sa se faca numai cu intentie directa, indirecta sau cu intentie depasita. !!!Ca si instigarea, complicitatea nu poate exista dect pe lnga autorat sau coauto rat. b. Felurile complicitatii: . dupa natura ajutorului dat: . complicitatea materiala consta n realizarea de acte de sprijin material ca: procurarea de instrumente, nlaturarea de obstacole; . complicitatea morala consta n sprijinul moral acordat faptuitorului: promisiunea de tainuire a bunurilor, procurarea de date, furnizarea de informatii. . dupa momentul n care se acorda ajutorul: . complicitatea anterioara (procurarea de informatii); . complicitatea concomitenta (oferirirea unei arme); . dupa modul n care se acorda ajutorul: . complicitatea nemijlocita directa; . complicitatea mediata indirecta; . dupa aspectul dinamic al contributiei complicelui: . complicitatea prin actiune aduna informatii; . complicitatea prin inactiune nenchiderea unei ferestre prin care autorul sa patrunda ntr-o ncapere; . dupa forma de vinovatie cu care autorul savrseste fapta: . complicitatea proprie cnd autorul savrseste fapta cu intentie; . complicitatea improprie cnd autorul savrseste fapta din culpa sau fara vinovatie. IF. Participatia improprie Este aceea forma a participatiei penale la care persoanele care savrsesc cu voint a comuna o fapta prevazuta de legea penala nu actioneaza toate cu aceeasi forma de vinovati e . (art. 31 C.pen.) n cazul participatiei improprii contributiile participantilor la comiterea infrac tiunii sunt realizate sub diferite forme de vinovatie: unii actioneaza cu intentie, altii di n culpa, iar altii fara vinovatie. Participatia improprie este posibila la toate formele de partici patie, adica poate exista sub forma coautoratului, a instigarii si a complicitatii. a. Modalitati: 1. Modalitatea intentie si culpa (art. 31 alin. 1 C.pen.) participatia improprie consta n determinarea, nlesnirea sau ajutarea n orice mod cu intentie, la savrsirea din culp a de catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala. Participatia improprie n aceasta forma mbraca doua forme: . instigare improprie . complicitate improprie Modalitatea coautoratului n care unii coautori au actionat din intentie si altii din culpa, nu are nevoie de reglementare, caci fiecare autor raspunde pentru fapta sa, potrivit vi

novatiei sale. Daca fapta savrsita de autor nu este incriminata cnd este savrsita din culpa, parti cipatia

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala improprie nu este nlaturata, ci doar autorul nu se pedepseste, instigatorul si co mplicele se pedepsesc cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea intentionata la care si-au a dus contributia. 2. Modalitatea intentiei si lipsa de vinovatie (art. 31 alin. 2 C.pen.) particip atia improprie consta n determinarea, nlesnirea sau ajutarea n orice mod, cu intentie la savrsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite aceea fapta far a vinovatie. n aceasta modalitate instigatorul si complicele si aduc contributia la savrsirea fap tei cu intentie, dar autorul comite fapta fara vinovatie, gasindu-se n acel moment n: ero are de fapt, sub imperiul unei constrngeri fizice sau morale, n stare de betie accidentala comp leta, faptuitorul era minor, faptuitorul era iresponsabil. 3. Modalitatea culpa si intentie n care contributia participantului este din culp a la fapta savrsita de autor cu intentie. 4. Modalitatea lipsa de vinovatie si intentie n care contributia participantului este fara vinovatie la fapta savarsita de autor cu intentie. !!! De precizat ca legislatia noastra penala reglementeaza numai primele doua si tuatii ca forme de participatie, celelalte doua fiind lipsite de semnificatie juridica. IG. Sanctionarea participatiei (art. 27 C. pen.) Stabilirea sistemului de sanctionare a participantilor la savrsirea unei infracti uni a format obiect de controversa n literatura juridica, formndu-se pe aceasta cale doua opini i: . o opinie considernd preponderent criteriul subiectiv, adica coeziunea subiectiv a dintre participantii care au urmarit realizarea aceleiasi fapte, a sustinut nece sitatea parificarii pedepselor participantilor, adica toti participantii indiferent de f elul contributiei sa fie sanctionati cu aceeasi pedeapsa prevazuta de lege; . o alta opinie considernd preponderent criteriul obiectiv material al participan tilor, a sustinut necesitatea diversificarii sanctiunilor pentru participanti, diversif icare care urmeaza sa se faca de la pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. Codul nostru penal a consacrat sistemul parificarii pedepselor cu corectivul dif erentierii sanctiunilor n functie de contributiile aduse la savrsirea infractiunii. 1. Sanctiunea n cazul participatiei proprii (art. 27 C.pen.): n acest caz a fost consacrat sistemul parificarii pedepselor, adica toti particip antii vor fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa de autor. Prin lege s-a prevazut obligativitatea ca la stabilirea pedepsei sa se aiba n ved ere contributia participantilor la savrsirea infractiunii si criteriile generale de individualiza re. . Aplicarea pedepsei n cazul coautoratului parificarea pedepselor pentru participanti nu presupune nici chiar n cazul coautoratului aplicarea aceleiasi

pedepse pentru toti autorii, fiind deopotriva obligatorii criteriile generale de individualizare; . Aplicarea pedepsei n cazul instigarii instigatorul se pedepseste cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, dar trebuie sa se tina seama de criteriile gener ale de individualizare si de contributia acestuia la savrsirea faptei; . Aplicarea pedepsei n cazul complicitatii pedeapsa pentru complice urmeaza a se stabili ntre limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea respectiva, dar trebuie sa se tina seama ce criteriile generale de individualiza re si de contributia acestuia la savrsirea infractiunii. 2. Circumstantele personale si circumstantele reale (art. 28 C.pen.): Acestea reprezinta mprejurari n care are loc comiterea faptei prevazute de lege, mp rejurari ce constau n stari, situatii, ntmplari, calitati, nsusiri si orice alte date ale rea litatii sau date

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala susceptibile sa particularizeze fapta sau pe faptuitor. Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrng asupra celor lalti, iar circumstantele privitoare la fapta se rasfrng asupra participantilor numai n masur a n care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut. Clasificarea circumstantelor: . circumstante reale se refera la mprejurarile sau strarile n care se comite fapta (loc public, stare de calamitate) ele sunt legate de mprejurarile anterioare, concomitente sau posterioare savrsirii faptei si privesc continutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite, de mprejurarile de loc, de timp n care fapta s-a savrsit, de rezultatul produs ele se rasfrng asupra tuturor participantilor. Necunoasterea circumstantei reale de catre un participant are d rept efect neproducerea agravarii raspunderii penale. . circumstante personale privesc faptuitorul si pot fi n legatura cu atitudinea psihica a acestuia fata de fapta prevazuta de legea penala la care a contribuit, situatie n care circumstantele personale sunt subiective sau pot privi particularitatile personalitatii participantului (militar, starea civila), situa tie n care circumstantele personale sunt de individualizare. !!!Aceasta clasificare prezinta importanta n stabilirea pedepsei pentru participa nti la savrsirea unei infractiuni, caci circumstantele de individualizare pot intra n con tinutul legal al infractiunii si si pierd calitatea de circumstante personale, devin element co nstitutiv al infractiunii si sub acest aspect se rasfrng fata de toti participantii, n masura n care le-au cunoscut sau le-au prevazut. 3. Sanctionarea instigarii neurmata de executare (art. 29 C. pen.): Sub aceasta denumire sunt prevazute n art. 29 C. pen. doua situatii distincte: . instigare neurmata de un nceput de executare instigatul, desi determinat sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala, nu trece la executare; instigatorul va fi pedepsit pentru activitatea lui, dar nu ca participant, ci ca autor al une i infractiuni distincte cu o pedeapsa distincta, iar eventualii complici ai acestu ia vor fi trasi la raspundere penala; . instigare neurmata de o executare pedepsibila instigatul nu va fi pedepsit pentru ca beneficiaza de impunitatea prevazuta de art. 22 C. pen. (desistarea si mpiedicarea producerii rezultatului), dar instigatorul va fi pedepsit ca particip ant, cu o pedeapsa cuprinsa ntre minimul special prevazut pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general; daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiune a pe viata atunci se aplica pedeapsa nchisorii de la 2 la 10 ani; sanctionarea acte lor de instigare neurmate de executare are loc numai daca infractiunea la care s-a instigat este sanctionata cu o pedeapsa mai mare de 2 ani (aceasta limita se ref era la maxima speciala); daca prin actele executate de autor pna n momentul desistarii sau al mpiedicarii producerii rezultatului se realizeaza continutul un

ei alte infractiuni, se va atrage raspunderea penala, chiar daca sanctiunea prevazu ta pentru infractiunea la care s-a instigat este nchisoarea de 2 ani sau mai mica. 4. mpiedicarea de catre participant a savrsirii faptei (art. 30 C. pen.): Prin dispozitiile art. 30 C. pen. s-a instituit o cauza de nepedepsire a partici pantului la savrsirea unei infractiuni daca n cursul executarii, dar nainte de descoperirea fap tei mpiedica consumarea acesteia. Prin aceasta dispozitie se ncurajeaza participantii, oferindulise impunitate daca mpiedica consumarea infractiunii. a. Conditii: . sa se fi nceput executarea faptei de catre autor

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala . dupa nceperea executarii, participantul sa fi intervenit eficient, mpiedicnd consumarea infractiunii . interventia participantului care a dus la neconsumarea infractiunii trebuie sa aiba loc mai nainte de descoperirea faptei. 5. Pedeapsa n cazul participatiei improprii (art. 31 C. pen.): . ntruct instigatorul si complicele contribuie cu intentie la savrsirea faptei, ei urmeaza sa fie sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie, iar autorul deoarece a comis fapta din culpa, el va fi sanctionat cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa din culpa. Daca fapta savrsita din culpa nu este incriminata autorul nu va fi pedepsit. . n modalitatea intntie si lipsa de vinovatie a participatiei improprii instigato rul si complicele care au contribuit cu intentie la savrsirea faptei prevazute de legea penala vor fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea intentionata. Deoarece autorul a actionat fara vinovatie, el nu va fi tras la raspundere penala, lipsind temeiul acesteia, savrsirea unei infractiuni. . si n cazul participatiei improprii sunt incidente dispozitiile privitoare la: . circumstantele personale si reale . instigarea neurmata de executare . mpiedicarea de catre participant a savrsirii faptei. Test de autoevaluare 11.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1.Infractiuni ce nu pot fi comise n coautorat. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 11.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Instigarea - notiune. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 11.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Felurile complicitatii.

Pluralitatea de infractori Drept penal partea generala Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 11. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 11 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 11 1. Felurile instigarii. 2. Sanctiunea n cazul participatiei proprii. 2. Sanctionarea instigarii neurmata de executare. 4. Pedeapsa n cazul participatiei improprii. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Infractiunile omisive, infractiunile care presupun un subiect activ calificat, infractiunile ce se comit n persoana proprie. 2. Este forma principala a participatiei penale ce consta n fapta de determinare cu intentie, prin orice mijloace de catre o persoana numita instigator altei persoane numita instigat, sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala. Instigatorul este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savrseasca o fapta prevazuta de legea penala 3. Moral, materialaa, anterioara, concomitenta, omisiva, comisiva. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 11 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 12 Unitatea de infractiune Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 12 12.1 ... 12.2 ... 12.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 12 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 12

000

.. .................................

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 12 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 12 sunt: Prezentarea conceptului de unitate a infractiunii. Utilitatea cunoasterii. Analiza particularitatilor fiecarei forme a unitatii de infractiune. IA. Notiuni generale privind unitatea de infractiune Prin unitatea de infractiune se ntelege activitatea infractionala formata dintr-o singura actiune sau inactiune ce decurge din natura faptei sau din vointa legiuitorului, savrsite de o persoana si n care se identifica continutul unei singure infractiuni. Caracterizare . calificarea juridica a unei fapte sau activitati antisociale, ca formnd o singu ra infractiune sau dimpotriva doua sau mai multe infractiuni produce consecinte juridice import ante. . n primul caz, faptuitorul va raspunde pentru o singura infractiune, iar n al doi lea caz acesta va raspunde pentru doua sau mai multe infractiuni. . cnd prin activitatea savrsita se formeaza o singura infractiune va exista unitat e de infractiune, iar cnd prin activitatea savrsita se realizeaza mai multe infractiuni va exista o pluralitate de infractiuni. . distinctia dintre cele doua institutii prezinta importanta sub aspectul raspun derii juridice. Felurile unitatii de infractiunie: este determinata de unitatea actiunii sau inactiunii, de uni . Unitatea naturala citatea rezultatului si de unicitatea formei de vinovatie. Cunoaste trei forme: infracti unea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata. . unitatea legala aceasta nu este data de realitatea obiectiva, ci de vointa leg iuitorului care reuneste n continutul unei singure infractiuni, doua sau mai multe actiuni c e ar putea realiza fiecare n parte continutul unor infractiuni distincte. Aceasta are la baza legatura strnsa dintre aceste actiuni. Are urmatoarele forme: infractiunea contin uata, infractiunea complexa, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei. IB. Unitatea naturala de infractiune 1. Infractiunea simpla Este o forma a unitatii naturale de infractiune si se caracterizeaza prin savrsir ea unei singure actiuni sau inactiuni, printr-un singur rezultat si printr-o singura forma de vinovatie (ex. omorul art. 174 C. pen.). Caracterizare: . este forma de infractiune cea mai des ntlnita n legislatia penala si n practica ju diciara; . este o forma tipica a infractiunii; . este posibila tentativa, daca infractiunea simpla este comisa cu intentie; . momentul consumarii coincide cu momentul epuizarii, neprelungindu-se n timp; . ea poate fi savrsita numai printr-o actiune sau inactiune sau prin mai multe ac te repetate n baza aceleiasi rezolutii infractionale si cu aceeasi ocazie (de ex., savrsirea i nfractiunii de

omor prin aplicarea mai multor lovituri de cutit, furtul mai multor obiecte din acelasi loc); . poate fi comisa cu intentie directa, indirecta (art. 174 C.pen.- omorul), sau din culpa simpla ori cu prevedere (art. 178 C.pen. - uciderea din culpa); . C. pen. nu defineste conceptul de infractiune simpla, acest lucru l face doctri na de specialitate.

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala 2. Infractiunea continua Reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune ce se caracterizeaza prin prelungirea n chip natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material, dupa consuma re, pna la interventia unei forte contrare. (furtul de energie electrica) Aceste infractiuni cunosc doua momente: . momentul consumarii corespunzator momentului savrsirii elementului material si producerea urmarii imediate; . momentul epuizarii corespunzator momentului ncetarii activitatii infractionale. Caracterizare: . este o forma atipica a infractiunii, momentul consumarii nu coincide cu moment ul epuizarii; . elementul esential al acestei infractiuni consta n faptul ca aceasta se realize aza printr-o atitudine dubla a faptuitorului: . una comisiva (prin care se savrseste elemenul material al infractiunii); . alta omisiva (prin care se lasa ca starea infractionala sa dureze); . nu toate infractiunile pot cunoaste aceasta forma (ex. omorul); . Codul penal nu cuprinde dispozitii speciale privind infractiunea continua, ci se face o singura referire n art. 122 alin. 2 cu privire la prescriptia raspunderii penale; . este posibila tentativa; . din punct de vedere subiectiv se comite cu intentie; . aceasta poate cunoaste doua forme: . infractiuni continue permanente (lipsirea de libertate n mod ilegal); . infractiuni continue succesive (portul nelegal de decoratii sau semne distinct ive); !!! Aceasta mpartire prezinta importanta sub aceea ca orice ntrerupere n cazul infr actiunilor continui permanente are valoarea unei epuizari a infractiunii, iar reluarea activitatii i nfractionale reprezinta savrsirea unei noi infractiuni continue. Cunoasterea momentului epuizarii prezinta importanta pentru: . legea penala aplicabila n timp va fi legea n vigoare n momentul epuizarii faptei; . tot de la acest moment ncepe sa curga si prescriptia raspunderii penale; . n raport de acest moment se stabileste si incidenta unui act de clementa (amnis tie, gratiere); infractiunea trebuie sa fie epuizata n momentul aparitiei legii de clementa; . daca activitatea infractionala continua este desfasurata de o persoana n diferi te etape ale vietii sale, are importanta si stabilirea vrstei faptuitorului; daca acesta n momentul ep uizarii nu ndeplinea conditiile de a raspunde penal, atunci faptuitorul nu va fii sanctionat ; . activitatea continua nceputa naintea mplinirii vrstei de 14 nu va fi luata n seama la stabilirea sanctiunii; . daca infractiunea s-a consumat pe timpul ct faptuitorul era minor, dar se epuiz eaza pe timpul cnd acesta a devenit major, atunci acesta va urma sa raspunda ca major; 3. Infractiunea deviata Reprezinta acea forma a unitatii naturale de infractiune ce desemneaza infractiu nea savrsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana mpotriva careia era ndreptata, dator

ita greselii faptuitorului sau prin ndreptarea actiunii, din eroare, asupra altei persoane sau altui obiect. Caracterizare: . nu este definita n C.pen., ci n doctrina de specialitate; . din punct de vedere subiectiv se comite cu intentie; . este posibila tentativa; . unii autori sustin ca n cazul infractiunii deviate ar trebui sa se retina un co ncurs de infractiuni, ntre fapta comisa (consumata) si cea pe care faptuitorul a vrut sa o savrseasca (n forma tentativei), nsa aceasta opinie a ramas izolata n literatura de specialitate. Modalitati: . aberratio ictus realizata prin devierea actiunii spre un alt obiect sau persoana din greseala faptuitorului; Ex. trfaptuitorul urmareste sa loveasca o persoana din

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala un grup, dar, manevrnd gresit corpul contodent este lovita o alta persoana. . error in persona realizata prin savrsirea faptei asupra altei persoane ori asupra altui obiect datorita erorii faptuitorului; Ex. infractorul doreste sa-si ucida rivalul si noaptea, pe ntuneric, l confunda cu o alta persoana, pe care o ucide. IC. Unitatea legala de infractiune 1. Infractiunea continuata: Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, caracterizata prin savrsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, n realizarea aceleiasi hotarri infraction ale a unor actiuni sau inactiuni, care prezinta fiecare n parte continutul aceleiasi infractiuni.(ex.: f urturile de casetofoane din masini). a. Caracterizare: . reprezinta o creatie a legiuitorului; . nu este posibila tentativa; . este definita expres de C. pen. art. 41 alin. 2; . este formata dintr-o pluralitate de acte unite sub trei aspecte: . unitate de subiect activ . unitate de rezolutie (hotarre) infractionala . unitate de continut . fiecare fapt luat izolat poate constitui o infractiune de sine statatoare; . ea reprezinta ntotdeauna o cauza generala facultativa de agravare a raspunderii penale (42 C.pen.). b. Conditii de existenta: . unitate de subiect activ adica, aceeasi persoana savrseste mai multe actiuni sa u inactiuni, unele n calitate de autor si/sau altele n calitate de complice sau instigator; . pluralitate de acte de executare savrsite la intervale diferite de timp, nici p rea apropiate si nici prea ndepartate. Este ndeplinita aceasta conditie cnd faptuitorul savrseste o infractiune intentionata si/sau ulterior o tentativa pedepsibila la a ceeasi infractiune (art. 144 C.pen.); . unitate de rezolutie infractionala rezolutia unica implica att prevederea rezultatelor faptei, ct si urmarile acesteia ori acceptarea acestora. Dintre elem entele ce pot concura alaturi de alte mprejurari la stabilirea unitatii de rezolutie se pot retine: . unitatea obiectului infractiunii . unitatea locului de comitere a infractiunii . unitatea persoanei vatamate . unitatea de timp. . actele de executare de acelasi fel, trebuie sa prezinte fiecare n parte, contin utul aceleiasi infractiuni (furt). Actele de executare nu trebuie sa fie identice, ci doar fiecare sa realizeze continutul aceleiasi infractiuni (infractiune consumata si/ sau tentativa pedepsibila). c. Efectele juridice: . de la momentul epuizarii ncepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii

penale (art. 122 alin. 2 C.pen.); . tot n functie de momentul epuizarii se stabileste incidenta unui act de clement a (amnistie, gratiere); . aplicarea legii penale n timp va fi cea n vigoare din momentul epuizarii; . daca actele de executare se situeaza pe teritorii diferite, legea penala romna va fi incidenta, daca o parte ori rezultatul infractiunii s-a produs pe teritoriul Romn iei (art. 143 C. pen.); . tot n raport de momentul epuizarii se stabileste incidenta legii penale n raport cu vrsta faptuitorului. Daca faptuitorul a nceput executarea cnd nu avea mplinita vrsta de 14 ani, aceste acte nu se iau n considerare, ci numai acelea savrsite dupa

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala mplinirea acestei vrste si binenteles daca au fost savrsite cu discernamnt . d. Sanctionarea infractiunii continuate (art. 42 C.pen. si art. 34 C.pen.): . reprezinta o forma generala de agravare facultativa a pedepsei; . infractiunea continuata fiind unica, aplicarea pedepsei se face ntr-o singura e tapa; . pedeapsa se va aplica spre maximul special, iar daca acesta este nendestulator se poate aplica un spor de pna la 5 ani (nchisoare) sau un spor de pna la jumatate din maximul special (amenda); . daca dupa condamnarea definitiva sunt descoperite alte fapte ce fac parte din continutul aceleiasi infractiuni pedeapsa se va recalcula, neputndu-se astfel micsora. e. Infractiuni ce nu se pot savrsi n mod continuat: . infractiunile din culpa . infractiunile al caror obiect nu este susceptibil de divizare (omorul) . infractiunile care presupun repetarea activitatii pentru a realiza continutul infractiunii (infractiunile de obicei prostitutia). 2. Infractiunea complexa: Este o forma a unitatii legale de infractiune si cuprinde n continutul sau, ca el ement constitutiv sau ca circumstanta agravata o actiune sau o inactiune care constituie prin ea nsasi o f apta prevazuta de legea penala. (ex. tlharia art. 211 C.pen.). a. Caracterizare: . aceasta este prevazuta n mod expres de C.pen. n art. 41; . este posibila tentativa; . reprezinta o creatie a legiuitorului si are la baza legatura strnsa dintre acti unile si inactiunile ce intra n continutul elementului material; . ea se ndreapta, prin modul savrsirii acesteia, mpotriva a doua valori sociale; . rezultatul acesteia consta n producerea a doua urmari specifice valorilor socia le ocrotite; . de regula, acestea sunt infractiuni intentionate. b. Formele infractiunii complexe: . Infractiunea complexa n forma tip. Aceasta se caracterizeaza prin aceea ca n continutul ei intra ca element o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Aceasta este deci, formata din reunirea de catre legiuitor a d oua infractiuni distincte si crearea unei a treia, deosebite de cele nglobate. Ex. tlh aria formata din furt si amenintare ori furt si violenta; ambele infractiuni ce forme aza infractiunea complexa sunt comise cu intentie. . Infractiunea complexa ca varianta agravanta. Aceasta cuprinde n continutul sau ca element agravant o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Infractiunea complexa este o varianta calificata a unor infractiuni simple, creata prin absorbirea n continutul sau a unor fapte ce reprezinta contin utul unor alte infractiuni. Ex. violul care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (art. 197 alin. 3 C.pen., unde agravanta este comisa din culpa, iar infractiunea n ansamblul ei va fi comisa cu praeterintentie). Nu toate infractiun ile calificate sunt si infractiuni complexe. Ex. furtul savrsit n loc public este calificat fara a fi si o infractiune complexa.

c. Structura: . n elementul material al infractiunii complexe sunt reunite actiunile ce constit uie elementul material al infractiunilor absorbite (luarea bunului si exercitarea violentei); . obiectul infractiunii complexe este format dintr-un obiect juridic principal s i un obiect juridic secundar sau adiacent; . forma de vinovatie cu care se savrseste infractiunea complexa tip este intentia , spre deosebire de infractiunea complexa ca varianta agravanta unde forma de

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala vinovatie este praeterintentia. d. Efectele juridice: . infractiunile reunite n continutul infractiunii complexe si pierd autonomia; . infractiunea complexa se consuma n momentul n care se savrsesc elementele materiale specifice infractiunilor absorbite; . nerealizarea sub raport obiectiv a continutului unei infractiuni absorbite poa te conduce la calificarea faptei drept tentativa; Ex: n cazul infractiunii de tlharie , daca se consuma amenintarea sau violenta nsa deposedarea victimei nu a fost posibila, infractiunea ramne n faza de tentativa; . infractiunea complexa nu reprezinta o cauza de agravare a raspunderii penale; . ea este o infractiune momentana (infractiunea complexa n forma tip). e. Complexitatea naturala: Pe lnga complexitatea legala, creata de legiuitor, este mentionata si complexitat ea naturala, ce rezulta, din absorbirea n chip natural de catre infractiunea fapt consumat a tent ativei la acea infractiune. Ex. infractiunea de omor consumat cuprinde n mod natural si tentativa acestei inf ractiuni, dupa cum se cuprind si elementele infractiunilor mai putin grave (lovirea, vatamarea corporala). !!! Nu este posibila complexitatea judiciara, creata de instanta de judecata. 3. Infractiunea progresiva: Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, caracterizndu-se prin aceea ca, dupa atingerea momentului consumarii corespunzator unei anumite infractiuni, fara interventia f aptuitorului, aceasta si amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzatoare unor infractiuni mai grave. (loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte art. 183 C.pen., tlharia care a a vut ca urmare moartea victimei art. 211 alin. 3 C.pen.); Caracterizare: . este o forma atipica a infractiunii, momentul consumarii nu coincide cu moment ul epuizarii; . aceasta nu este prevazuta, nici definita de C.pen.; . nu este posibila tentativa; . rezultatul se amplifica progresiv n timp fara interventia faptuitorului, nefiin d deci o infractiune momentana; . apare pe lnga momentul consumarii si momentul epuizarii; . fapta initiala care a produs un anumit rezultat susceptibila de o anumita ncadr are juridica, datorita amplificarii rezultatului, va primi o noua calificare, n funct ie de rezultatul atins n momentul epuizarii; . infractiunea progresiva poate fi ntlnita ca infractiune autonoma (ex. loviri sau vatamari cauzatoare de moarte art. 183 C.pen.), dar si ca agravanta a unei alte infractiuni (ex. violul care a avut ca urmare moartea victimei art. 197 alin. 3, tlharia care a avut ca urmare moartea victimei art. 211 alin. 3); . forma de vinovatie cu care se comite infractiunea progresiva este praeterinten tia;

Efecte juridice: . ncadrarea juridica a faptei savrsite se va face n raport cu momentul epuizarii, cu exceptia minorului sub 14 ani unde se calculeaza raportat la momentul consumarii; . n functie de acest moment se vor calcula: . termenul de prescriptie pentru raspunderea penala . legea penala incidenta . incidenta unor legi de clementa. 4. Infractiunea de obicei: Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, ce se caracterizeaza prin r epetarea elementului material de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta sau ndeletnicirea fapt uitorului. (ex.

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala prostitutia, cersetoria). Caracterizare: . aceasta infractiune nu poate avea tentativa; . aceasta nu este prevazuta, nici definita de C.pen.; . este o infractiune unica formata dintr-o pluralitate de fapte; . luate izolat, acele fapte nu pot constitui continutul unei infractiuni distinc te; . cunoaste doua momente: al consumarii si al epuizarii; . n ceea ce priveste momentul consumarii, n practica si doctrina de specialitate s -a conturat ideea consumarii infractiunii n momentul comiterii celui de-al treilea a ct ce formeaza elementul material, deoarece din acest moment se poate afirma ca s-a consumat o infractiune de obicei, ce arata obisnuinta, ndelenticirea autorului. Efecte juridice: . infractiunea de obicei nu poate fi comisa n coautorat; . n functie de momentul epuizarii se vor calcula: . legea penala aplicabila . incidenta unei legi de clementa . dupa acest moment va ncepe sa curga termenul de prescriptie al raspunderii penale. Test de autoevaluare 12.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Infractiunea continua definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 12.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Infractiunea continuata concept. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 12.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Infractiunea progresiva concept. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 12. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput.

Unitatea de infractiune Drept penal partea generala Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 12 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 12 1. Infractiunea deviata analiza. 6. Infractiunea continuata infractiuni ce nu se pot savrsi n mod continuat si modul de sanctionare. 7. Infractiunea complexa definitie si forme. 8. Infractiunea complexa structura si tipuri de complexitate. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Reprezinta o forma a unitatii naturale de infractiune ce se caracterizeaza pr in prelungirea n chip natural a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material, dupa consumare, pna la interventia unei forte contrare. 2. Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, caracterizata prin savrsi rea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, n realizarea aceleiasi hotarri infractionale a unor actiuni sau inactiuni, care prezinta fiecare n parte continutul aceleiasi infractiuni. 3. Reprezinta o forma a unitatii legale de infractiune, caracterizndu-se prin ace ea ca, dupa atingerea momentului consumarii corespunzator unei anumite infractiuni, fara interventia faptuitorului, aceasta si amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzatoare unor infractiuni mai grave Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 12 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 13 Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 13 13.1 ... 13.2 ... 13.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 13 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 13

000

.. .................................

Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 13 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 13 sunt: Prezentarea formelor pluralitatii de infractiuni. Analiza particularitatilor concursului de infractiuni. IA. Aspecte generale privind puralitatea de infractiuni Pluralitatea de infractiuni este desemnata de situatia n care o persoana savrseste mai multe infractiuni nainte de a fi condamnata definitiv pentru una dintre ele, ct si situa tia n care o persoana savrseste din nou o infractiune dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune. Pluralitatea de infractiuni este prevazuta expres n C. pen. n art. 32 40. Formele acesteia sunt: . concursul de infractiuni . recidiva . pluralitatea intermediara Primele doua sunt forme de baza ale pluralitatii de infractiuni, iar ultima repr ezinta o forma mixta a celor doua, reprezentnd o stare intermediara. IB. Concursul de infractiuni Prin concurs de infractiuni este desemnata forma pluralitatii de infractiuni ce consta n savrsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasi persoana mai nainte de a fi conda mnata definitiv pentru una dintre ele. a. Conditii de existenta: . sa se fi savrsit doua sau mai multe infractiuni; acestea pot fi de natura si gravitate diferita, pot fi prevazute n Codul penal, n legi speciale sau n legile nepenale cu dispozitii penale si pot avea forma infractiunii consumate sau a une i tentative pedepsibile. Nu intereseaza forma de vinovatie cu care sunt savrsite infractiunile; nu are importanta daca infractiunile sunt simple, continue, devia te, continuate, complexe, progresive sau de obicei; . infractiunile sa fie savrsite de aceeasi persoana; unitatea de subiect activ es te esenta concursului de infractiuni; conditia este ndeplinita si atunci cnd faptuito rul are calitatea de autor, instigator, complice sau atunci cnd faptuitorul a comis u nele infractiuni n timpul minoritatii, dar raspundea penal si altele dupa mplinirea vrstei de 18 ani; . infractiunile sa fie savrsite mai nainte de condamnarea definitiva a infractorului pentru vreuna dintre ele; nu pot constitui concurs de infractiuni dect infractiunile pentru care faptuitorul nu a fost condamnat definitiv; . infractiunile comise ori cel putin doua dintre ele sa poata fii supuse judecat ii, adica sa poata atrage raspunderea penala; daca se constata existenta unor cauze ce nlatura caracterul penal al faptei (legitima aparare) sau daca intervine o cauza ce nlatura raspunderea penala (amnistia) si ramne o singura infractiune, nu exista concurs de infractiuni. b. Formele concursului de infractiuni: . Concursul real (concurs material) art. 33 lit. a) C.pen. . Concursul ideal (concurs formal) art. 33 lit. b) C.pen.

1. Concursul real: Este o forma a pluralitatii de infractiuni ce consta n savrsirea mai multor infrac tiuni de catre aceeasi persoana ca urmare a savrsirii mai multor actiuni sau inactiuni distincte. Ex. o persoana svrseste ntr-o zi o infractiune de furt si n alta zi o infractiune de tlharie.

Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Drept penal partea generala Caracterizare: . infractiunile ce formeaza concursul real pot fi de aceeasi natura (concurs omo gen) sau de natura diferita (concurs eterogen), chiar daca unele sunt n forma consumata, iar altele n forma tentativei pedepsibile; . n functie de legaturile care exista ntre infractiunile concurente se disting dou a modalitati ale concursului; . Concurs real simplu (cnd ntre infractiuni nu exista o alta legatura dect cea personala); . Concurs real calificat sau cu conexitate (cnd ntre infractiuni pot exista mai multe conexiuni, printre care: Conexitate topografica (infractiunile sunt savrsite n acelasi loc); Conexitate cronologica (savrsirea infractiunilor simultan sau succesiv); Conexitatea consecventionala (cnd o infractiune este savrsita pentru a ascunde savrsirea altei infractiuni; prima infractiune se poate comite cu intentie sau din culpa, iar cea de-a doua numai cu intentie); Conexitate etiologica (cnd se savrseste o infractiune pentru a nlesni savrsirea alteia; n acest caz, ambele infractiuni se comit cu intentie); Conexitate teleologica (cnd o infractiune constituie mijlocul de savrsire a altei infractiuni infractiune scop si infractiune mijloc); Conexitate accidentala (cnd o infractiune este ntmplator legata de o alta infractiune). 2. Concursul ideal: Este o forma a pluralitatii de infractiuni ce consta n savrsirea unei actiuni sau inactiuni de catre aceeasi persoana care, datorita mprejurarilor n care a avut loc si urmarilor pe ca re le-a produs, ntruneste elementele mai multor infractiuni. Ex. printr-un foc gresit de arma a fost ucisa o persoana, iar alta a fost ranita , va exista un concurs ideal de infractiuni ntre ucidere din culpa, art. 178 C. pen. si vatamare corpora la din culpa, art. 184 C.pen. Caracterizare: . acesta se savrseste printr-o singura fapta a autorului; . rezultatul acestuia este savrsirea a cel putin doua infractiuni; . infractiunile ce formeaza concursul ideal pot fi de aceeasi natura (concurs om ogen) sau de natura diferita (concurs eterogen); . infractiunile aflate n concurs ideal pot fi savrsite toate cu intentie (directa sau indirecta), dar si unele cu intentie si altele din culpa. IC. Sanctionarea concursului de infractiuni: a. Sisteme de sanctionare: . Sistemul cumulului aritmetic presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infr actiune concurenta, adunarea acestora si executarea pedepsei rezultate din adunarea lor; s-a reprosat acestui sistem ca este rigid si ca pedeapsa astfel stabilita poate depasi durata de viata a omului, nedndu-i acestuia posibilitatea sa dovedeasca ndreptarea lui (SUA, Spania) ; . Sistemul absorbtiei presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune c oncurenta si executarea celei mai grele dintre acestea; acestui sistem i se reproseaza ca se executa

pedeapsa cea mai grava, iar celelalte ramnnd astfel nepedepsite; . Sistemul cumulului juridic presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infrac tiune concurenta si executarea celei mai grele dintre acestea, pedeapsa, care poate fi marita pna la maximul ei special si posibilitatea adaugirii unui spor prevazut de lege. Ace sta este sistemul adoptat si aplicat de Codul nostru penal, cu o singura execptie (cazul detentiunii pe viata). b. Aplicarea pedepselor principale (art. 34 C.pen.): Aplicarea sistemul cumulului juridic cunoaste doua etape:

Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Drept penal partea generala . stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune . aplicarea pedepsei care poate fi sporita pna la maximul ei special prevazut de norma de incriminare: a) cnd s-a stabilit o pedeapsa cu detentiunea pe viata si una sau mai multe pedep se cu nchisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata (sistemul absorbtiei); b) cnd s-au stabilit numai pedepse cu nchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pna la maximul ei special, iar cnd acest maxim nu este ndestulator , se poate adauga un spor de pna la 5 ani; c) cnd s-au stabilit numai amenzi, se aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporita pna la maximul ei special, iar daca acest maxim nu este ndestulator, se po ate adauga un spor de pna la jumatate din acel maxim; d) cnd s-a stabilit o pedeapsa cu nchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa nchisorii, la care se poate adauga amenda, n totul sau n parte; e) cnd s-au stabilit mai multe pedepse cu nchisoare si mai multe pedepse cu amenda , se aplica pedeapsa nchisorii, potrivit dispozitiei de la lit. b), la care se poat e adauga amenda, potrivit dispozitiei de la lit. c). !!!Prin aplicarea dispozitiilor de mai sus nu se poate depasi (dar poate fi egal ) totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente, deoarece nu s-ar mai resp ecta sistemul cumulului juridic. c. Aplicarea pedepselor complementare (art. 35 alin. 1,2,3 C. pen.): . daca s-a stabilit o pedeapsa complementara pentru una din infractiunile concur ente aceasta se va aplica pe lnga pedeapsa principala a nchisorii; . daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita, sau chi ar de aceeasi natura dar cu continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa nchisorii; . daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu ace lasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea (se vor contopi). d. Aplicarea masurilor de singuranta (art. 35 alin. 4 si 5 C. pen.): . avnd n vedere scopul masurilor de siguranta de a nlatura o stare de pericol si de a preveni savrsirea de noi infractiuni (art. 111 C. pen.) s-a prevazut cumularea masurilor de siguranta de natura diferita sau de aceeasi natura, dar cu un conti nut diferit, . daca masurile de siguranta au aceeasi natura si acelasi continut, dar pe durat e diferite, se aplica o singura data masura de siguranta cu durata cea mai lunga, . n cazul masurilor de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, luate conform art. 118 alin. 1 lit. a)-e), acestea se cumuleaza. e. Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente (art. 36 C. pen.): Contopirea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente se realizeaza n u rmatoarele situatii: . infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune este judecat ulterior pen tru

infractiunile concurente; . cnd dupa ce o hotarre a ramas definitiva se constata ca cel condamnat suferise s i o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta; . contopirea pedepselor pentru concursul de infractiuni se va face si n situatia n care condamnatul a executat n total ori n parte condamnarea, cu precizarea ca se va scade din durata pedepsei aplicate pentru tot cumulul partea executata; . Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei n caz de concurs de infractiuni s e aplica si n cazul n care condamnarea la pedeapsa cu detentiunea pe viata a fost comutata sau nlocuita cu pedeapsa nchisorii. f. Pedeapsa n caz de concurs de infractiuni savrsite de persoana juridica (art. 40 C. pen.).

Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Drept penal partea generala . n caz de concurs de infractiuni savrsite de persoana juridica, se stabileste ped eapsa amenzii pentru fiecare infractiune n parte si se aplica amenda cea mai mare, care poate fi sporita pna la maximul ei special prevazut de art. 71 alin. 2 sau 3, iar daca acest maxim nu este ndestulator, se poate adauga un spor de pna la o treime din acel maxim, . dispozitiile de mai sus se aplica si n cazul n care persoana juridica condamnata definitiv este judecata ulterior pentru o infractiune concurenta, precum si atun ci cnd dupa ce o hotarre de condamnare a ramas definitiva, se constata ca persoana juridica suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurent a. n asemenea cazuri, partea din amenda executata se scade din amenda aplicata pentru infractiunile concurente, . dispozitiile art. 35 C. pen. se aplica n mod corespunzator, astfel: Aplicarea pedepselor complementare (art. 35 alin. 1-3 C.pen.): . daca s-a stabilit o pedeapsa complementara pentru una din infractiunile concur ente aceasta se va aplica pe lnga pedeapsa principala a nchisorii; . daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita, sau chi ar de aceeasi natura dar cu un continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa nchisorii; . daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu ace lasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea (se vor contopi). Aplicarea masurilor de singuranta (art. 35 alin. 4 si 5 C. pen.): . s-a prevazut cumularea masurilor de siguranta de natura diferita sau de aceeas i natura, dar cu un continut diferit, . daca masurile de siguranta au aceeasi natura si acelasi continut, dar pe durat e diferite, se aplica o singura data masura de siguranta cu durata cea mai lunga, . n cazul masurilor de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut, luate conform art. 118 alin. 1 lit. a)-e), acestea se cumuleaza. Test de autoevaluare 13.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Care sunt formele puralitatii de infractiuni? Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 13.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Concursul de infractiuni definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 13.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Ce reprezinta conexitatea dintre infractiuni? Raspunsul la test se gaseste la pagina .

Pluralitatea de infractiuni. Concursul de infractiuni Drept penal partea generala n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 13. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 13 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 13 1. Concursul real de infractiuni analiza. 2. Sanctionarea concursului de infractiuni - sisteme de sanctionare. 3. Sanctionarea concursului de infractiuni-contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente. 4. Pedeapsa n caz de concurs de infractiuni savrsite de persoana juridica. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Formele puralitatii de infractiuni sunt: concursul de infractiuni, recidiva s i pluralitatea intermediara. 2. Prin concurs de infractiuni este desemnata forma pluralitatii de infractiuni ce consta n savrsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasi persoana mai nainte de a fi condamnata definitiv pentru una dintre ele. 3. Conexitatea dintre infractiuni reprezinta acea legatura existenta ntre infractiunile concurente: de timp, de loc, de persoana, etc. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 13 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala Unitate de nvatare Nr. 14 Recidiva si pluralitatea intermediara Cuprins Pagina Obiectivele Unitatii de nvatare Nr. 14 14.1 ... 14.2 ... 14.3 ... Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 14 Raspunsuri si comentarii la testele de autoevaluare Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 14

000

.. .................................

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala OBIECTIVELE Unitatii de nvatare Nr. 14 Principalele obiective ale Unitatii de nvatare Nr. 14 sunt: Prezentarea recidivei, ca forma a pluralitatii de infractiuni. Analiza elementelor esentiale privind existenta si sanctionarea recidivei. IA. Aspecte generale privind recidiva Recidiva reprezinta o forma a pluralitatii de infractiuni ce consta n savrsirea di n nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata definitiv pe ntru o alta infractiune. a. Caracterizare: . elementul esential al acestei institutii l constituie existenta unei hotarri def initive de condamnare; . recidiva reflecta o periculozitate mai mare a faptuitorului, fiind considerata , alaturi de concursul de infractiuni si infractiunea continuata, o stare generala de agra vare a raspunderii penale; . diferenta dintre aceasta si concursul de infractiuni subzista sub aspectul int erventiei unei hotarri definitive de condamnare; . n doctrina penala nu se vorbeste despre conditiile de existenta ale recidivei, ci despre termenii recidivei, . definitia si modul de sanctionare sunt prevazute expres n Codul penal. b. Structura: . primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare definitiva la pedeap sa nchisorii sau detentiunii pe viata; . al doilea termen este format din savrsirea din nou a unei infractiuni intention ate sau praeterintentionate. c. Modalitatile recidivei: A. n functie de momentul savrsirii noii infractiuni: presupune savrsirea unei noi infractiuni dupa . Recidiva postcondamnatorie ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare pentru infractiunea anterioara si mai nainte de executarea totala a pedepsei pronuntate pentru acea infractiune; . Recidiva postexecutorie presupune savrsirea unei noi infractiuni dupa executare a pedepsei sau stingerea executarii pedepsei (prin gratiere sau prescriptie) pronu ntata pentru infractiunea anterioara. B. Dupa natura infractiunilor ce compun recidiva: . Recidiva generala cnd este formata din infractiuni de natura diferita; . Recidiva speciala cnd este formata din infractiuni de aceeasi natura. C. Dupa gravitatea condamnarii: . Recidiva absoluta cnd existenta ei nu este conditionata de gravitatea primei condamnari; . Recidiva relativa cnd existenta ei este conditionata de o anumita gravitate a condamnarii pronuntata pentru infractiunea anterioara; . Recidiva mare este conditionata de existenta unei condamnari pentru prima infractiune de o anumita gravitate (minim 6 luni nchisoare); . Recidiva mica presupune savrsirea unei noi infractiuni de catre aceeasi persoan a care anterior a mai fost condamnata la pedepse privative de libertate de o gravi

tate redusa. D. n functie de timpul scurs ntre executarea pedepsei pentru infractiunea anterioa ra si savrsirea noii infractiuni: . Recidiva permanenta cnd va exista starea de recidiva prin comiterea unei

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala infractiuni indiferent de timpul scurs de la condamnare sau executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunea anterioara (aceasta nu a fost retinuta de catre C odul nostru penal); . Recidiva temporara cnd existenta ei este conditionata de comiterea noii infractiuni numai ntr-un anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunea anterioara. E. Dupa locul unde a fost aplicata pedeapsa definitiva pentru primul termen al r ecidiva: . Recidiva nationala cnd primul termen consta ntr-o condamnare definitiva la pedeapsa nchisorii pronuntata de o instanta romna; . Recidiva internationala cnd condamnarea definitiva ce formeaza primul termen al recidivei este pronuntata de o instanta straina (numai n cazul recidivei mari) . F. Dupa criteriul tratamentului sanctionator al recidivei: . Recidiva cu efect unic presupune aplicarea aceluiasi tratament penal att pentru infractorul la prima recidiva ct si pentru cel care a perseverat n recidiva (multirecidivist); . Recidiva cu efecte progresive presupune agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare noua recidiva; . Recidiva cu efect sanctionator uniform presupune acelasi regim de sanctionare pentru toate modalitatile recidivei; . Recidiva cu regim de sanctionare diferentiat care presupune un regim de sanctionare diferit pentru modalitatile recidivei. IB. Recidiva mare postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.): Exista atunci cnd dupa ramnerea definitiva a unei hotarri de condamnare la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie nainte d e nceperea executarii pedepsei, n timpul executarii acesteia sau n stare de evadare, iar pede apsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este nchisoarea mai mare de un an. a. Conditii: . Cu privire la primul termen (se refera la o pedeapsa deja aplicata de instanta ): . acesta l formeaza existenta unei condamnari definitive la pedeapsa nchisorii ori detentiunii pe viata; . condamnarea definitiva sa priveasca o pedeapsa cu nchisoarea mai mare de 6 luni ori detentiunea pe viata; . condamnarea definitiva sa fie pronuntata pentru o infractiune intentionata sau praeterintentionata; . condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la stabilirea sta rii de recidiva. Conform art. 38 C. pen. acestea sunt: . condamnari pentru infractiuni savrsite n timpul minoritatii, . condamnari pentru infractiuni savrsite din culpa simpla sau cu prevedere, . condamnari pentru infractiunile amnistiate, . condamnari pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala (dezincriminate), . condamnarile pentru care a intervenit reabilitatea (de drept sau judecatoreasca). . Cu privire la al doilea termen (se refera la pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea

nou comisa): . savrsirea unei noi infractiuni n forma consumata, sau n forma tentativei pedepsibile, indiferent de calitatea faptuitorului: autor, coautor, instigator s au complice; . noua infractiune sa fie savrsita cu intentie sau praeterintentie; . pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune sa fie nchisoarea mai mare d e 1 an (limita ce se refera la maximul special prevazut de lege); . noua infractiune trebuie sa fie savrsita n intervalul de timp dupa ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare pentru infractiunea anterioara si pna la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei; astfel:

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala . dupa condamnarea definitiva, dar nainte de nceperea executarii pedepsei . n timpul executarii pedepsei . n stare de evadare . n termenul de ncercare al suspendarii conditionate a executarii pedepsei. IC. Recidiva mare postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.): Exista atunci cnd dupa executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, d upa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa mplinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie pentr u care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an. a. Conditii: . Cu privire la primul termen: . existenta unei condamnari la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni; . existenta unei condamnari la o pedeapsa cu nchisoarea mai mare de 6 luni ce a f ost executata sau a carei executare s-a stins prin gratierea totala sau a restului d e pedeapsa ori pentru care s-a mplinit termenul de prescriptie a executarii acestei a; . pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, executata ori considerata ca executata t rebuie sa fi fost pronuntata pentru o infractiune savrsita cu intentie sau praeterintent ie; . condamnarea sa nu fie dintre acelea de care nu se tine seama la stabilirea sta rii de recidiva (art. 38 C.pen.): . condamnari pentru infractiuni savrsite n timpul minoritatii, . condamnari pentru infractiuni savrsite din culpa simpla sau cu prevedere, . condamnari pentru infractiunile amnistiate, . condamnari pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala (dezincriminate), . condamnarile pentru care a intervenit reabilitatea (de drept sau judecatoreasca). . Cu privire la al doilea termen: . savrsirea unei infractiuni cu intentie sau praeterintentie, pentru care legea p revede pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an sau detentiunea pe viata; . noua infractiune trebuie sa fie savrsita dupa executarea pedepsei, dupa gratier ea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescrierea executarii pedepsei ce co nstituie primul termen. ID. Recidiva mica (art. 37 lit. c) C. pen.): Exista atunci cnd dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu nchisoare pna la 6 luni, sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescriere a executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie sau praeterintentie, pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an. a. Modalitati: . recidiva mica postcondamnatorie . recidiva mica postexecutorie I. Recidiva mica postcondamnatorie Conditii:

. Cu privire la primul termen: . exitenta a trei condamnari la pedeapsa nchisorii de pna la 6 luni, definitive si susceptibile de a fi executate separat; aceasta conditie este ndeplinita chiar da ca dintre cele trei condamnari definitive numai unele au acest cuantum, iar altele sunt mai mici; . condamnarile definitive sa fie pronuntate pentru infractiuni intentionate sau praeterintentionate; . pentru nici una dintre cele trei condamnari sa nu fie incidenta vreo cauza din tre cele prevazute de art. 38 C.pen. . Cu privire la al doilea termen: . savarsirea din nou a unei infractiuni cu intentie sau praeterintentie; . pentru acestea legea sa preveda pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an (limita ce se

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala refera la maximul special prevazut de lege); !!!Momentul n care se savrseste noua infractiune, n raport cu primul termen al reci divei poate fi nainte de nceperea executarii pedepselor contopite (iar rezultanta este de cel mul t 6 luni, n timpul executarii acesteia ori n stare de evadare). II. Recidiva mica postexecutorie Conditii: . Cu privire la primul termen: . existenta a trei condamnari la pedeapsa nchisorii de pna la 6 luni, pedepse care au fost executate ori pentru care a intervenit gratierea totala sau a restului de p edeapsa ori pentru care s-a mplinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei; . cele trei pedepse executate sau a caror executare s-a stins prin gratiere ori prescriptie, trebuie sa fie pronuntate pentru infractiuni intentionate sau praeterintentionat e; . pentru nici una dintre cele trei condamnari sa nu fie incidenta vreo cauza din tre cele prevazute la art. 38 C.pen. . Cu privire la al doilea termen: . noua infractiune trebuie sa fie savrsita cu intentie sau praeterintentionate; . pentru aceasta infractiune legea sa prevada pedeapsa nchisorii mai mare 1 an (l imita ce se refera la maximul special prevazut de lege); . aceasta sa fie savrsita dupa executarea celei de a treia pedepse. IE. Sanctionarea recidivei: Codul penal romn acorda recidivei caracterul de cauza generala de agravare facult ativa a pedepsei. Acest caracter rezulta din sistemul de sanctionare prevazut n C. pen. I. Aplicarea pedepsei n cazul recidivei mari postcondamnatorii . Aplicarea pedepsei principale: Prin dispozitiile art. 39 alin. 1 C. pen. s-a consacrat sistemul cumulului jurid ic cu spor facultativ. n aplicarea pedepsei pentru aceasta modalitate a recidivei trebuie facuta o distin ctie dupa momentul savrsirii din nou a infractiunii: . cnd cel condamnat savrseste din nou o infractiune nainte de a ncepe executarea pedepsei se stabileste o pedeapsa pentru infractiunea savrsita din nou care se contopeste (se absoarbe) cu pedeapsa ce formeaza primul termen al recidivei; spo rul care se poate adauga la maximul special al pedepsei celei mai grele este de pna l a 7 ani (art. 39 alin. 1 C.pen.) spor facultativ si variabil; . cnd noua infractiune se savrseste n timpul executarii pedepsei, contopirea are lo c ntre pedeapsa stabilita pentru noua infractiune si restul de pedeapsa neexecutat din condamnarea anterioara (art. 39 alin. 2 C.pen.); . daca noua infractiune s-a savrsit n stare de evadare, prin pedeapsa anterioara s e ntelege pedeapsa care se executa, cumulata (adunata) cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea de evadare (art. 39 alin. 3 C.pen.) cumulul aritmetic. . Aplicarea pedepselor complementare: . se vor aplica toate, cnd sunt de natura diferita ori de aceeasi natura dar cu u

n continut diferit; . se va aplica cea mai grea dintre acestea cnd sunt de aceeasi natura si cu acela si continut. . Aplicarea masurilor de siguranta: . aplicarea acestora este determinata de scopul si functiile ce le au de ndeplini t, astfel ca se vor aditiona cele de natura diferita sau de aceeasi natura dar cu continut diferit. II. Aplicarea pedepsei n cazul recidivei mari postexecutorii . Aplicarea pedepsei principale: . pedeapsa pentru infractiunea comisa n stare de recidiva postexecutorie se stabi leste tinnd seama de aceasta stare, ntre limitele speciale prevazute de lege pentru respectiva infractiune, putnd ajunge pna la maximul special prevazut de lege;

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala . daca acest maxim este nendestulator se poate aplica un spor de pna la 10 ani, n cazul nchisorii, iar n cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua trei mi din maximul special (n cazul infractiunilor care prevad pedepse alternative ntre nchisoarea mai mare de un an si amenda - art. 196 C.pen., art. 39 alin. 4 C.pen.) ; . cnd sunt prevazute pedepse alternative, instanta de judecata va alege una dintr e pedepse ale carei limite se stabilesc dupa cum am aratat mai sus; . sporurile aratate mai sus sunt posibile numai daca pedepsele alternative sunt nchisoarea si amenda; . daca pedeapsa este detentiunea pe viata alternativ cu nchisoarea, iar instanta alege pedeapsa detentiei pe viata, aceasta pedeapsa nu mai poate fii agravata. Aplicarea pedepselor complementare si a masurilor de siguranta: . acestea se vor aplica si executa toate; . daca sunt distincte se va aplica regula prevazuta si n cazul recidivei mari postcondamnatorii. III. Aplicarea pedepsei n cazul recidivei mici . aplicarea pedepsei n acest caz se face n aceleasi conditii ca si pentru recidiva mare postcondamnatorie ori postexecutorie; . n cazul recidivei mici postcondamnatorii, cnd pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate, acestea se contopesc dupa regulile prevazute n art. 34 C. p en. . daca, n stare de recidiva mica postcondamnatorie s-au savrsit mai multe infracti uni, se va stabili pedeapsa pentru fiecare noua infractiune savrsita, apoi se aplica dispozitiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infractiuni. IV. Descoperirea ulterioara a starii de recidiva . ntr-o astfel de situatie se impune recalcurarea pedepsei pentru starea de recid iva; . recalcularea pedepsei este conditionata de descoperirea acesteia dupa ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare, descoperire care trebuie sa aiba loc mai nain te de executarea n ntregime a pedepsei; . retinerea starii de recidiva a celui condamnat la detentiunea pe viata nu prez inta foarte mare relevanta, caci aceasta pedeapsa prin natura ei nu mai poate fi agravata. V. Recidiva n cazul persoanei juridice (art. 40 C.pen.): 1. Conditii de existenta: . cnd dupa ramnerea definitiva a unei hotarri de condamnare, persoana juridica savrseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anter ioara recidiva postcondamnatorie; nu a fost executata . cnd dupa ramnerea definitiva a unei hotarri de condamnare, persoana juridica savrseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anter ioara a fost executata sau considerata ca executata recidiva postexecutorie; 2. Sanctionarea recidivei n cazul persoanei juridice: . n cazul recidivei postcondamnatorii, amenda stabilita pentru infractiunea savrsi ta ulterior si amenda aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc, potrivi t art. 40 alin. 1 si 3. Sporul prevazut n art. 40 alin. 1 se poate mari pna la jumatate; . daca amenda anterioara a fost executata n parte, contopirea se face ntre amenda ce a

mai ramas de executat si amenda aplicata pentru infractiunea savrsita ulterior ; . n cazul recidivei, se aplica pedeapsa amenzii pna la maximul special prevazut n a rt. 71 alin. 1 sau 3, iar daca acest maxim nu este ndestulator, se poate aplica un spo r pna la doua treimi din acel maxim. 3. Descoperirea ulterioara a starii de recidiva n cazul persoanei juridice: . daca dupa ramnerea definitiva a hotarrii de condamnare si mai nainte ca amenda sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca persoana juridic a se afla n stare de recidiva, instanta va contopi pedepsele, conform art. 40 alin. 1 s i 3, n cazul recidivei postcondamnatorii si iar n cazul recidivei postexecutorii va apl ica regulile prevazute n art. 40 alin. 4 C. pen.

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala IF. Pluralitatea intermediara (art 40 C. pen.): Este acea situatie n care o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv, savrses te o noua infractiune, nainte de nceperea executarii pedepsei, n timpul executarii acesteia s au n stare de evadare si nu sunt ndeplinite conditiile prevazute pentru recidiva postcondamnato rie. a. Conditii de existenta prin exemplificare: . existenta unei condamnari definitive la pedeapsa nchisorii de 6 luni sau mai mi ca ori a amenzii; . condamnarea definitiva sa fie pronuntata pentru o infractiune savarsita din cu lpa; . pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune savarsita sa fie amenda sau nchisoarea mai mica de 1 an; . noua infractiune sa fie comisa din culpa simpla sau cu prevedere. b. Sanctionarea pluralitatii intermediare (art. 40 C. pen.): . se va stabili pedeapsa pentru noua infractiune, care va fii contopita cu pedea psa definitiva pronuntata mai nainte, chiar daca o parte din aceasta a fost executata sau considerata ca executata; . partea din pedeapsa deja executata se va deduce din pedeapsa rezultanta; daca noua infractiune din pluralitatea intermediara este comisa n stare de evadare, pedeaps a pentru evadare se adauga (se cumuleaza) la pedeapsa din executarea careia condamnatul a evadat, apoi aceasta pedeapsa rezultanta din cumularea aritmetica, se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea comisa n stare de evadare. n cazul persosoanei juridice, daca nu sunt ntrunite conditiile prevazute n art. 40 a lin. 1 lit. a), pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni. Test de autoevaluare 14.1 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Definitia recidivei. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 14.2 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Recidiva mare postexecutorie - definitie. Raspunsul la test se gaseste la pagina . Test de autoevaluare 14.3 Scrieti raspunsul n spatiul liber din chenar. 1. Sanctionarea pluralitatii intermediare. Raspunsul la test se gaseste la pagina . n loc de rezumat Am ajuns la sfrsitul Unitatii de nvatare Nr. 14. Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate n

Recidiva si pluralitatea intermediara Drept penal partea generala aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la nceput. Este timpul pentru ntocmirea Lucrarii de verificare Unitate de nvatare Nr. 14 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui. Lucrare de verificare Unitate de nvatare Nr. 14 1. Sanctionarea recidivei - aplicarea pedepsei n cazul recidivei mari postcondamnatorii, aplicarea pedepsei principale, aplicarea pedepselor complementare, aplicarea masurilor de siguranta. 2. Descoperirea ulterioara a starii de recidiva. 3. Recidiva n cazul persoanei juridice conditii de existenta, sanctionare, descoperirea ulterioara a starii de recidiva. 4. Pluralitatea intermediara - definitie si conditii de existenta. Raspunsurile si comentariile la testele de autoevaluare 1. Recidiva reprezinta o forma a pluralitatii de infractiuni ce consta n savrsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamna ta definitiv pentru o alta infractiune. 2. Exista atunci cnd dupa executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa mplinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savrseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an. 3. Se va stabili pedeapsa pentru noua infractiune, care va fii contopita cu pedeapsa definitiva pronuntata mai nainte, chiar daca o parte din aceasta a fost executata sau considerata ca executata. Partea din pedeapsa deja executata se va deduce din pedeapsa rezultanta; daca noua infractiune din pluralitatea intermediara este comisa n stare de evadare, pedeapsa pentru evadare se adauga (se cumuleaza) la pedeapsa din executarea careia condamnatul a evadat, apoi aceasta pedeapsa rezultanta din cumularea aritmetica, se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru infractiunea comisa n stare de evadare. Bibliografie Unitate de nvatare Nr. 14 1. Vasile Draghici Drept penal - partea generala, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

Bibliografie Drept penal partea generala Drept penal partea generala I BIBLIOGRAFIE 1. Dongoroz Vintila Drept Penal , vol. I, Bucuresti, 1939; 2. Draghici Vasile Drept penal romn, partea generala, culegere de probleme din pra ctica judiciara pentru uzul studentilor , Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004; 3. Draghici Vasile Drept penal - partea generala , Editura Pro Universitaria, Bucur esti, 2010, 4. Constitutia Romniei revizuita prin Legea nr. 429/2003, publicata n Monitorul Of icial al Romniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003; 5. Codul penal cu modificarile de pna la 01.10.2010.