PROIECT LA ASIGURARI SI REASIGURARI

Cuprins:

1.Introducere...............................1

2. Legislatia privind cazurile de malpraxis..2

3. Asigurarea si combaterea malpraxisului..............................7

4. Cazuri de malpraxis in Romania.....................................10

Asigurarea de malpraxis
1.Introducere
Pentru o reprezentare cat mai buna a notiunii de malpraxis trebuie mai intai inteleasa pozitia de pe care medicul se raporteaza fata de pacient. Relatia dintre medic si

pacient este una contractuala. Obligatia medicului de a-l vindeca pe pacient este o obligatie de diligenta (de mijloace), obligatie care consta in indatorirea debitorului (medic) de a depune toata straduinta pentru atingerea unui anumit rezultat, fara a se obliga la insusi rezultat. Acest tip de raport contractual il protejeaza pe medic, in cazurile in care s-au efectuat interventii chirurgicale sau tratamente, corecte din punct de vedere profesional, dar vindecarea sau ameliorarea starii pacientului nu s-a produs, de eventualele despagubiri materiale solicitate de pacient. Exista insa riscul erorilor ce pot interveni in efectuarea actului medical, erori care, in cazul medicinii, spre deosebire de cele mai multe profesii pot avea implicatii dintre cele mai grave culminand cu schilodirea sau moartea pacientului. Asigurarea de malpraxis, a fost creata din necesitatea medicului (in cazul nostru) de a se proteja de eventualele despagubiri datorate pacientilor in urma unor erori profesionale si este reprezentata de un contract intre medic pe de o parte si casa de asigurari de cealalta parte, in care sunt specificate erorile profesionale pentru care medicul vrea sa fie asigurat precum si planurile tarifare care ii convin. Incheierea politei de asigurare presupune cunoasterea anumitor detalii de natura juridica si economica. In exercitarea profesiei de medic exista 4 tipuri de raspundere; fiecare dintre ele este diferit instrumentata (judecata) si are diferite sanctiuni. Aceste raspunderi sunt: Penala - este personala, instrumentata de procuratura si aplicata de instantele judecatoresti in baza Codului Penal; sanctiunile sunt penale atunci cand exista vatamare sau deces; Civila - cade in sarcina angajatorului (a firmei, a furnizorului de servicii) si este instrumentata direct de instantele judecatoresti in baza Codului Civil; sanctiunile sunt reprezentate prin despagubiri materiale; Disciplinara - este personala, instrumentata de Colegiul Medicilor si aplicata de acesta in baza Codului de Deontologie Medicala; sanctiunile sunt disciplinare (mustrare, avertisment, vot de blam, suspendare din activitate); Administrativa - este personala, instrumentata de angajator (Consiliul de administratie al spitalului, cabinetului, policlinicii) si aplicata de acesta in baza Codului Muncii.

2.Legislatia privind cazurile de malpraxis

Aceasta este strans legata de Legea nr. 136/1995 privind asigurrile i reasigurrile n Romnia, cu modificrile i completrile acesteia, Legea nr. 95/2006 privind reforma n domeniul sntii, pentru a nelege dac i n ce mod este atins scopul acestor asigurri de malpraxis. Conform art. 9 din Legea nr. 136/1995 privind asigurrile i reasigurrile n Romnia, prin contractul de asigurare, asiguratul se oblig s plteasc o sum asigurtorului, iar acesta la rndul su se oblig ca, n cazul producerii riscului asigurat, s plteasc asiguratului, beneficiarului asigurrii sau terului pgubit, despgubirea sau suma asigurat, ce rezult din contractul de asigurare ncheiat n condiile Legii nr. 136/1995, n limitele i la termenele convenite. Pentru persoanele fizice ce posed o calificare a competenelor profesionale privind furnizarea de servicii medicale, direct ori indirect, exist obligativitatea ncheierii unei asigurri de rspundere civil medical, pentru cazul producerii unor pagube unor persoane, ca urmare a furnizrii serviciilor de asisten medical neadecvat. Asigurarea de rspundere civil este cunoscut i sub numele de ,,asigurare de responsabilitate. Prin asisten medical adecvat nelegem, conform Legii nr. 136/1995, modificat i completat prin Legea nr. 172/2004 (art. 1 pct. 1) i O.U.G. nr. 61/ 2005 (art. 1, pct. 1), art. 59 alin. 3, ca fiind: folosirea cunotinelor, echipamentelor medicale, a ntregului instrumentar, a medicamentelor i urmarea ntocmai

a procedurilor specifice fiecrui caz care necesit aceast asisten, aa cum sunt stabilite conform instruciunilor de folosire, a prescripiilor sau prin standardele privind acordarea de asisten medical.Cazul asigurat, evenimentul pentru nlturarea consecinelor cruia se ncheie contractul de asigurare, const n eventualitatea producerii unor pagube unor persoane, ca urmare a furnizrii neadecvate a serviciilor de asisten medical. Despgubirile sunt sumele pe care asiguratul este obligat s le plteasc ca dezdunare i cheltuieli de judecat, persoanei sau persoanelor lezate prin folosirea asistenei medicale neadecvate.n cazul decesului persoanei lezate prin acordarea asistenei medicale neadecvate, despgubirile se vor acorda motenitorilor pacientului ce au iniiat aciunea de constatare a acordrii neadecvate a asistenei medicale. n domeniul asigurrii de rspundere civil, spre deosebire de asigurrile de persoane, beneficiari pot fi terele persoane, necunoscute n momentul ncheierii asigurrii. Asiguratul, direct sau prin reprezentanii si este obligat s notifice asigurtorul sau asigurtorii n legtur cu cererea de despgubire, n termen de 7 zile lucrtoare de la data la care a luat cunostin de aceasta. O problem ar fi situaia conform creia medicii ncheie cea mai mic asigurare de malpraxis; n acest caz se despgubete numai costul privind operaia necesar n cazul n care pacientul a avut parte de prejudicii, neacoperindu-se i prejudiciile morale i cheltuielile de judecat, ignornd astfel riscul la care se supun n practica medical.Societile de asigurri dau permisiunea ntocmirii celor mai mici asigurri de ctre medici, deoarece tiu c nu au vreun risc, dei ar fi dispui s acopere i daunele morale datorate de medici. Pagubele materiale reprezint doar contravaloarea medicamentelor i spitalizarea, care, n Romnia, au valori mici i pentru care nimeni nu a fcut un calcul real. Dauna moral reprezint despgubirile cerute, ntruct boala s-a prelungit ori bolnavul nu i-a mai putut desfura activitile n mod normal ori i-a produs invaliditate temporar sau definitiv. La nivelul Uniunii Europene s-a stabilit un barem orientativ de evaluare a valorii daunelor nepatrimoniale cauzate pacienilor n urma unor tratamente medicale inadecvate, pe baza cruia instanele judecatoreti pot decide ntr-un mod relativ obiectiv asupra cuantumului despgubirilor morale datorate de medici. Ct vreme acest barem european nu este recunoscut i adoptat n Romnia, asigurtorii nu sunt dispui s-i asume acest risc. Primele de asigurare sunt relativ mici, mergnd de la 25 pn la 150 de euro, n cazul chirurgilor. Sumele asigurate, pe care firma de asigurri trebuie s le plteasc celor vtmai, variaz i ele, ntre 20.000 i 150.000 de euro (n cazul chirurgilor). Asigurrile pentru malpraxis sunt inoperante la nivel practic, pentru c societile de asigurri impun o serie de clauze, n aa fel nct s nu fie nevoite s plteasc. n puinele cazuri n care reclamanii au obinut ceva de la firmele din domeniu, nu s-a ajuns n instan. S-a recurs la o negociere pentru sume mult mai mici dect sumele asigurate. n mod firesc, fiecare medic ar trebui s-i poat negocia asigurarea de malpraxis cu o cas de asigurri aleas de ctre acesta n virtutea legilor economiei de pia. Casa de asigurri se angajeaz s plteasc, n limita sumei asigurate, despgubirile i cheltuielile de judecat pe care medicul asigurat este obligat printr-o hotrre judectoreasc definitiv i irevocabil, pronunat de o instan de judecat romn, s le plteasc unei tere persoane (pacientului), pentru un prejudiciu de natur material, vtmare corporal, afectarea sntaii sau deces, survenite ca urmare a urmtoarelor acte svrite n timpul exercitrii legale a obligaiilor sale profesionale: diagnosticri eronate;

 tratamente prescrise, recomandate n mod eronat pacienilor; erori sau neglijene n efectuarea interveniilor medicale n scop diagnostic sau terapeutic; neglijen, ntrziere, superficialitate i omisiune n ndeplinirea sarcinilor proprii de serviciu.Cuantumul despgubirii se stabilete pe baza evalurii daunelor i stabilirii rspunderii medicului asigurat. Evaluarea daunelor i stabilirea rspunderii medicului asigurat se face pe baza unei hotrri judectoreti definitive i irevocabile. Medicul trebuie s solicite consimmntul scris din partea pacientului sau a reprezentanilor legali prin asumarea rspunderii pentru acele intervenii sau acte medicale cu risc n producerea de pagube materiale, vtmare corporal, afectarea sntii sau deces. Medicul asigurat este acoperit pentru actele medicale efectuate de urgen pentru situaia n care este ameninat viaa pacientului, n condiiile n care acesta este n stare de incontien sau n incapacitate de a-i exprima consimmntul i este nensoit de reprezentani legali. Erorile profesionale medicale generatoare de prejudicii sunt delimitate n cele de culp de tehnic medical constnd n nerespectarea regulilor privind exercitarea profesiei din nepricepere sau abateri de la norme recunoscute i recomandate n practicarea acestei profesii, provenite din neglijen, nepsare sau nerespectarea unor metode i procedee, iar pe de alt parte, culpa de omisiune.Culpa de tehnic medical poate fi delimitat n: culpa profesional prin nepregtire (incompeten), culpa profesional prin neprevedere (imposibilitatea de prevedere i neputin n faa unor riscuri inerente medicinii) i culpa profesional prin neglijen (nesolicitarea consultului interdisciplinar, privarea de ans, trimiterea tardiv a bolnavului la un specialist, superficialitate, ndeplinirea necontiincioas a obligaiilor, grab). Sunt considerate neglijene grave: nedescoperirea unor boli sau deficiene anterioare iniierii unui tratament a crui aplicare poate genera o agravare a bolii iniiale sau chiar decesul bolnavului, neizolarea bolnavului contagios, neefectuarea terapiei antitetanice n cazul plgilor tetanogene, injectarea de medicamente cu perioad de utilizare depit, injectarea unei alte substane dect cea dorit, prin confuzie.Culpa profesional prin uurin (nepsare) se realizeaz n: neexaminarea clinic i competent a bolnavului, ignorarea riscurilor la care este expus acesta, imobilizarea neadecvat a fracturii, efectuarea necorespunztoare a unor injecii sau puncii, pierderea auzului unui copil prin tratarea mamei cu streptomicin, apariia de efecte nedorite notorii (trecute n prospectul medicamentului) prin nerespectarea dozelor maxime, arsuri dup antiseptice sau radioterapie, ignorarea condiiilor precare de lucru, sterilizarea necorespunztoare. Culpa de omisiune Medicul este responsabil cnd acioneaz i cnd nu acioneaz; altfel spus, el rspunde de tot ceea ce face i de tot ce refuz s fac. Culpa de omisiune se prezint sub urmtoarele forme: refuzul de a rspunde la solicitarea pa-cientului; refuzul interveniei (neasumarea de riscuri); refuzul trimiterii pacientului la un eantion superior (privarea de ans); neacordarea dreptului pacientului la a doua opinie n aceeai cauz medical; refuzul de a continua tratamentul unui pacient. ntreaga responsabilitate civil se bazeaz pe principiul greelii, dar, la origine, responsabilitatea medical a fost de natur delictual: medicul nu putea fi condamnat dect dac se demonstra c a provocat n mod voluntar vtmarea pacientului. Personalul medical, prin acordarea serviciilor medicale, contribuie la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate n art. 22 al Constituiei Romaniei, i anume dreptul la via i dreptul la integritate fizic i psihic. Exercitarea profesiei medicale implic respectarea unor

norme deontologice, ce stabilesc un minim de moral necesar exercitrii acestei profesii, ct i a unor norme juridice.Normele de deontologie medical sunt cuprinse n Codul de deontologie medical din anul 2005, ce n art. 3 consacra sntatea omului ca fiind cel mai important obiectiv, obligaia medicului constnd n a apra sntatea fizic i mental a omului, n a uura suferinele, n a respecta viaa i demnitatea persoanei umane, fr discriminri pe motiv de ras, vrst, etnie, religie, naionalitate, ideologie politic sau oricare alt motiv. Codul de deontologie medical din anul 2005 respect normele internaionale n materie de deontologie medical cuprinse n Declaraia de la Geneva emis n 1948 dup Codul de la Nurnberg (1947) i amendat de ctre Asociaia Mondial Medical i n Codul Internaional al Eticii Medicale. nclcarea unei norme deontologice, fr ns a rezulta din aceasta un prejudiciu, poate atrage rspunderea disciplinar a medicului, ns n situaia n care conduita culpabil a medicului are drept rezultat producerea unei pagube asupra pacientului, intervine rspunderea civil delictual pentru malpraxis. Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma n domeniul sntii, ce cuprinde i reglementarea privitoare la rspunderea civil a personalului medical i a furnizorului de produse i servicii medicale, sanitare i farmaceutice, defininete malpraxisul n art. 642 ca fiind eroarea profesional svrit n exercitarea actului medical sau medico- farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicnd rspunderea civil a personalului medical i a furnizorului de produse i servicii medicale, sanitare i farmaceutice. Rspunderea civil delictual este generat de obligaia civil de reparare a prejudiciului cauzat de o fapt ilicit. Codul civil reglementeaz la art. 998 999 rspunderea civil delictual pentru fapta proprie i, conform art. 999, oricine este rspunztor pentru prejudiciul creat, chiar i cnd acesta s-a nscut din neglijena sau imprudena sa, iar la art. 1.000 alin. 3, este reglementat rspunderea comitenilor (persoanele care direcioneaz, ndrum i controleaz activitatea altei persoane) pentru faptele prepuilor, (persoanele care au obligaia de a urma ndrumrile i directivele primite de la comitent) n funciile ce li sau ncredinat. n situaia n care, prin fapta ilicit, au fost nclcate i norme de drept penal, iar fapta ntrunete elementele constitutive ale unei infraciuni, este antrenat i rspunderea penal a persoanei vinovate, alturi de rspunderea civil. Dei actele medicale neadecvate nu exclud faptele ilicite comise cu intenie, cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culp, aceasta fiind de cele mai multe ori forma de vinovie cu care acioneaz personalul medical. n doctrin se face distincia ntre culpa comisiv manifestat n cadrul unei aciuni inadecvate prin impruden, nepricepere sau stngcie, culpa omisiv manifestat n cadrul unei inaciuni prin neexecutarea unei aciuni necesare, culpa in eligendo constnd n alegerea greit a unor proceduri medicale ori n delegarea unei persoane necompetente i culpa in vigilando constnd n nesolicitarea unui ajutor, prin neinformare etc.Potrivit Legii nr. 95/2006, personalul medical rspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, incluznd i neglijena, imprudena sau cunotinele medicale insuficiente n exercitarea profesiei, prin acte individuale n cadrul procedurilor de prevenie, diagnostic sau tratament. De altfel, rspunderea civil este atras i pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementrilor legale referitoare la confidenialitate, consimmntul informal i obligativitatea acordrii asistenei medicale, ori n situaia n care personalul medical i depete limitele competenei, exceptnd cazurile de urgen n care nu este disponibil personal medical cu competena necesar. n art. 643 al Legii nr. 95/2006 este prevzut rspunderea civil a personalului medical n funcie de gradul de vinovie al fiecrei persoane implicate n actul medical

prejudiciabil, iar n alin. 2 al aceluiai articol sunt prevzute cauzele care nltur rspunderea civil pentru malpraxis, i anume personalul medical nu este rspunztor pentru prejudiciile produse n exercitarea profesiunii n situaia n care acestea se datoreaz: condiiilor de lucru; dotrii insuficiente cu echipament; infeciilor nosocomiale; efectelor adverse; complicaiilor; riscurilor n general acceptate ale metodelor de investigaie i tratament; viciilor ascunse ale materialelor sanitare i n cazul n care acioneaz cu bun-credin n situaii de urgen, cu respectarea competenei acordate. Rspunderea civil este extins, alturi de cea a personalului medical angajat, asupra unitilor sanitare, n calitate de furnizori de servicii medicale, pentru prejudiciile produse pacienilor ca urmare a serviciilor prestate, generate de viciile ascunse ale echipamentelor medicale, ale substanelor medicamentoase i ale materialelor sanitare ori generate de furnizarea necorespunztoare a utilitilor. Prin Legea nr. 95/2006 a fost introdus n Titlul XV, capitolul III Acordul pacientului informat, care susine obligativitatea obinerii acordului scris al pacientului ce urmeaz a fi supus metodelor de prevenie, diagnostic i tratament cu potenial de risc, dup ce acesta a fost informat cu privire la diagnosticul, natura i scopul tratamentului, la riscurile i consecinele tratamentului propus, la riscuri i consecine, la prognosticul bolii fr aplicarea tratamentului, la alternativele viabile de tratament. n art. 656 din Legea nr. 95/2006 se prevede obligativitatea ncheierii de ctre personalul medical ce acord asisten medical, a unei asigurri de malpraxis pentru cazurile de rspundere civil profesional n cazul prejudiciilor cauzate prin actul medical, dovad ncheierii unei asemenea polie de asigurare fiind o condiie obligatorie la angajare. Printre normele deontologice cuprinse n Codul Internaional al Eticii Medicale regsim i norma potrivit creia medicul este dator s aib o atitudine onest fa de pacieni i colegi i s nu acopere pe acei medici ce manifest deficiene de caracter ori competen sau care exercit aciuni de fraud sau neltorie. Aceast norm reflect att obligaia moral a medicului de a-i desfura activitatea cu profesionalism, ct i obligaia moral de a nu tolera acte de malpraxis ale altor colegi. Chiar dac, potrivit dictonului latin, Errare humanum est [ ...] (Seneca), fiecare om este dator s contientizeze i s i asume n mod responsabil consecinele faptelor sale. Se considera c Titlul XV din Legea nr. 95/ 2006 constituie un cadru legal coerent pentru identificarea cazurilor de malpraxis, prin care legiuitorul a reuit s stabileasc drepturile i obligaiile ce revin fiecrei pri implicate n relaia personal medical-pacient, pentru a preveni eventualele abuzuri de drept.

3.Asigurarea si combaterea malpraxisului

Asigurarile de raspundere civila pentru practica medicala sunt o afacere sigura pentru companiile de asigurari, care numai anul trecut au incasat de la medici aproximativ 153 de milioane de euro, dar ajung sa plateasca foarte rar daune pacientilor, acestea acoperind cheltuielile de judecata sau costurile de spitalizare, nu insa si daunele morale suferite de pacient. De multe ori, companiile scapa de daune pentru ca introduc tot felul de clauze, cum este cea legata de conditiile corespunzatoare de prestare a serviciilor medicale.

Cei aproximativ 30 de asiguratori care incheie polite de malpraxis incaseaza, in medie, in jur de 100.000 euro fiecare. Din incasari, 25-30% acopera cheltuielile de administrare. a asigurarile de malpraxis, raportul dintre cheltuielile de administrare si incasarile din polite este mai mare decat in cazul altor tipuri de asigurari, unde media se situeaza in jur de 15%. Medicilor li se impun, prin lege, in functie de scara de risc aferenta practicarii meseriei, diferite sume asigurate. Cei mai scumpi sunt chirurgii. Tarifele de prima nu constituie o problema pentru medici, fiind vorba de 20-50 de euro, astfel ca majoritatea nu este foarte interesata de clauzele contractului pe care il incheie cu societatile de asigurari. Daca pacientul reclama serviciile medicului, trebuie sa se adreseze Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor la nivel local. Daca solutia nu-l multumeste, o poate contesta la nivel central. Procedurile pot dura si jumatate de an. Daca nici forul superior nu-i da castig de cauza, pacientul poate sa-si ceara drepturile in instanta. Pentru a proba ca are dreptate, trebuie sa plateasca alte cateva mii de lei pentru contraexperti

In putinele cazuri in care reclamantii au obtinut ceva de la firmele din domeniu nu s-a ajuns la procese. S-a recurs la o negociere pentru sume mult mai mici decat sumele asigurate. In comparatie cu tarile din Occident, sumele asigurate sunt derizorii. Acolo armate de avocati vaneaza cazurile de malpraxis si obtin milioane de dolari despagubiri de la companiile de asigurari unde au polite doctorii acuzati de culpe medicale. Este adevarat ca si primele de asigurare sunt de ordinul zecilor de mii de dolari pe an. Acesta este unul dintre motivele pentru care operatiile efectuate la clinicile din strainatate sunt atat de scumpe. Programul National de Evaluare, Consultanta si Asistenta Legala Specializata, "Managementul riscului in practica medicala", lansat in urma cu o luna, propune solutii pentru informarea si protejarea medicilor, care, odata aplicate, conduc spre imbunatatirea calitatii actului medical, aducand in acest fel beneficii nu numai medicilor, ci si pacientilor. Implementarea acestui Program are ca scop informarea si educarea medicilor cu privire la tematica malpraxisului medical, respectiv la metodele de a se proteja impotriva

acuzatiilor legate de savarsirea erorilor in practica medicala. Fazele managementului riscului de malpraxis in practica medicala sunt:

identificarea factorilor de risc, prin realizarea unei unei cercetari la nivelul targetului principal (medicii). analiza cauzelor care determina aparitia factorilor de risc. stabilirea domeniilor principale de vulnerabilitate, pe categorii. prezentarea succinta a legislatiei si a mijloacelor tehnice de prevenire a acuzatiilor de malpraxis, pliate de domeniile de vulnerabilitate identificate. monitorizarea acestui proces pe termen lung. identificarea riscului are la baza informatiile culese prin implementarea unei cercetari efectuate la nivelul targetului principal - medicii specialisti si rezidenti, prin completarea, sub protectia anonimatului, a unui chestionar de evaluare a calitatii practicii medicale, privite din perspectiva reglementarilor legale aplicabile.

La nivelul Uniunii Europene, asociatiile profesionale ale medicilor si ale juristilor specializati in raspunderi civile au elaborat un barem orientativ de evaluare a valorii daunelor nepatrimoniale rezultate in urma unor atentate la integritatea fizica si psihica a persoanelor. Potrivit acestui barem, reducerea definitiva a potentialului fizic si/sau psihic, medical constatabila sau medical explicabila, la care se adauga durerile si repercusiunile psihice legate de sechelele rezultate, precum si consecintele acestor sechele asupra vietii normale de zi cu zi, legate in mod obiectiv de aceste sechele poate fi evaluata procentual, ca ordin de marime, raportat la un maxim teoretic de 100%, al dificultatii resimtite in a efectua actele uzuale ale vietii cotidiene neprofesionale, altfel spus, ca ordin de marime al incapacitatii personale. Prin utilizarea acestui barem, care masoara intr-un mod cat de cat obiectiv si previzibil daunele nepatrimoniale legate de atingerile aduse integritatii fizice si psihice, inclusiv prin malpraxis medical, arbitrariul in stabilirea cuantumului daunelor morale datorate in cazuri de acest tip este mult redus, iar deciziile tribunalelor capata o baza acceptata de toate partile implicate. Iar firmele de asigurari isi pot asuma, in aceste conditii, riscurile legate de despagubirile morale datorate de medici. Acest barem orientativ nu are caracter obligatoriu la nivelul UE, insa este utilizat cu succes in multe tari ale Uniunii. Insa pentru a putea fi aplicat si in Romania ar trebui sa fie insusit de Colegiul Medicilor si de Ministerul Sanatatii, ca sa functioneze ca norma. In aceste conditii, asiguratorii nu ar mai avea niciun motiv sa refuze acope-rirea riscurilor legate de despagubiri morale pe politele de malpraxis medical, spune Mircea Dutu. Limite de asigurare pentru personal (echivalent n lei ): Medici de familie i medici de medicin general: 12.000 euro Medici specialiti specialiti medicale: 37.000 euro Medici specialiti specialiti chirurgicale: 62.000 euro Medici dentiti: 37.000 euro Farmaciti care lucreaz n farmacii cu circuit deschis: 5.000 euro Farmaciti care lucreaz n farmacii cu circuit nchis: 5.000 euro Biochimiti, biologi, medici specialiti/specialiti paraclinice: 20.000 euro Asisteni medicali i moae care i desfoar activitatea n uniti sanitare cu paturi:

5.000 euro Asisteni medicali i moae care i desfoar activitatea n medicina primar, ambulatorii, cabinete medicale individuale: 2.000 euro Asisteni de farmacie: 2.000 euro.

4.Cazuri de malpraxis in Romania

In primul rand, cel care suspecteaza un caz de malpraxis trebuie sa depuna o plangere la Colegiul Medicilor din judetul de care apartine doctorul acuzat sau chiar si la Colegiul National, pentru a se cerceta cazul de posibila culpa medicala. Sesizarea facuta este analizata apoi in biroul executiv al Colegiului, care ia decizia de inaintare si de incepere a cercetarii cazului. Plangerea este trimisa apoi comisiei de jurisdictie a organizatiei, care incepe sa adune probe. Se cer expertize de la medici, altii decat cei acuzati in dosar si se iau declaratii martorilor. Dupa cercetare, comisia de jurisdictie face o propunere Comisiei de Disciplina din cadrul Colegiului Medicilor. In cazul in care se stabileste ca este vorba de un caz de malpraxis, reclamantul trebuie sa se adreseze justitiei, pentru ca asiguratorii acorda despagubiri decat in cazul in care exista o hotarare judecatoreasca definitva. Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de malpraxis din tara noastra este cel al doctorului Naum Ciomu Rezultatul expertizei medico-legale in cazul acestuia, trimis in judecata dupa ce a mutilat un pacient, a ajuns pe masa judecatorilor de la sectorul 5. Concluzia remisa instantei mentine rezultatul obtinut la prima expertiza, confirmand ca Naum Ciomu avea discernamant in momentul in care a efectuat taietura, el suferind un soc dupa ce a realizat ce a facut. Judecatoria sectorului 5 a primit, ieri, rezultatul expertizei medico-legale in cazul doctorului Naum Ciomu, trimis in judecata dupa ce a mutilat penisul unui pacient. Documentul a fost depus la dosar, iar avocatii urmeaza sa ia cunostinta de acesta in cateva zile. Pana la urmatorul termen, programat pentru data de 3 aprilie, avocatii vor putea formula obiectii referitoare la acest act medical. Raportul a plecat de la Institutul National de Medicina Legala pe 20 februarie, pentru elaborarea lui fiind necesare foarte multe expertize si investigatii. Totodata, a fost necesar si un aviz al comisiilor superioare de specialitate.Concluzia remisa instantei mentine rezultatul obtinut la prima expertiza. Astfel, se confirma ca medicul Naum Ciomu avea discerna mant in momentul in care a efectuat taietura, el suferind un soc dupa ce a realizat ce a facut. Reamintim ca, in urma cu doi ani, in timp ce efectua o interventie chirurgicala, medicul urolog Ciomu i-a taiat tanarului pe care il opera canalul urinar din partea inferioara a penisului, apoi i-a fragmentat organul genital in mai multe bucati. Doua saptamani mai tirziu, Consiliul National al Colegiului Medicilor a decis ca doctorului Ciomu sa-i fie retrasa definitiv autorizatia de libera practica. Hotararea a fost luata pe baza anchetei specialistilor organizatiei profesionale si a raportului transmis de comisia municipala de disciplina.Impotriva lui Naum Ciomu a fost inceputa urmarirea penala pentru vatamare corporala grava din culpa, dupa ce Parchetul Tribunalului Bucuresti a audiat mai multe persoane. Cateva zile mai tarziu, procurorii au dispus efectuarea a doua expertize medico-

legale in acest caz. Prima a vizat leziunile suferite de victima in timpul interventiei chirurgicale din 13 iulie si a urmarit mecanismul de producere a leziunilor, succesiunea lor, daca s-a actionat intentionat sau accidental si numarul de zile de ingrijiri medicale. Cea de a doua expertiza, psihiatrica, il viza pe medicul Ciomu si trebuia sa arate daca acesta a avut discernamant in momentul savarsirii faptei, daca medicul prezinta tulburari psihice sau de alta natura si daca simuleaza sau disimuleaza o afectiune psihica. Doctorul Ciomu a fost examinat de comisia de psihiatrie a INML si a avut de efectuat mai multe analize pentru a vedea daca nu sufera de o boala care ar explica incidentul din sala de operatie. Chiar daca doctorul a prezentat la INML acte din care rezulta ca are modificari lezionare cerebrale, legistii i-au cerut sa repete investigatiile si a fost supus si unui examen neurologic. La inceputul lui septembrie 2004, legistii au efectuat un experiment pe un cadavru neidentificat, pentru a intelege daca o greseala similara cu cea a medicului Ciomu putea fi facuta din neatentie sau din alte cauze. Rezultatele reconstituirii arata ca medicul Ciomu avea de efectuat o operatie simpla, care nu reprezenta o urgenta medicala, iar el a facut o greseala inadmisibila pentru orice chirurg. Naum Ciomu a fost deferit justitiei de catre procurorii bucuresteni, in 27 octombrie 2004, fiind acuzat de vatamare corporala grava din culpa, infractiune pedepsita cu amenda sau inchisoare de pana la trei ani. Dup precedentul creat de cazul dr. Naum Ciomu, chirurgul Traian Romeo Ursu (Spitalul de Ortopedie Foior, Bucureti) a fost condamnat la plata unor despgubiri de 500.000 euro pentru malpraxis. n 2005, medicul bucuretean efectua, n premier n Romnia, o intervenie de introducere a unei proteze pentru o hernie de disc. n timpul operaiei, chirurgul ar fi fcut o manevr greit i a secionat un vas de snge; intervenia a fost ntrerupt, iar pacientul a rmas cu un deficit motor i cu sindrom de coad de cal (caracterizat prin pierderea controlului voluntar asupra miciunii i defecaiei). Tnrul de doar 35 ani a fost ncadrat cu handicap gradul II. Dup acionarea n justiie a lui Traian Ursu Romeo, instana l-a condamnat la 2 ani cu suspendare i plata unor daune n cuantum de 500.000 euro. Medicul opereaz n continuare la Spitalul Foior, unde realizeaz anual circa 140 intervenii la nivelul coloanei vertebrale. El susine c fostul su pacient este aproape vindecat i c nu ar ndeplini condiiile pentru gradul II de handicap.

Bibliografie:
Revista Finante Banci Asigurari, Nr.6, iunie 2006 http://www.sfin.ro/articol_11003/malpraxisul_medical___o_asigurare_cu_pr obleme.html http://www.stirimedicale.ro/stiri.php?cat=5&id=1735