Alungirea coroanelor clinice o solutie pentru problemele parodontale,protetice si estetice Introducere

Procedurile de alungire coronara pot duce la solutii pentru problemele specifice parodontale, proteticerestauratve si estetice.In mod frecvent exista o relatie distincta intre dificultatile care reies din afectiunile parodontale si problemele clinice asociate cu protetica sau estetica dentara Scopul urmarit de alungirea coronara, indiferent de metoda utilizata, este acela de a sigura un complex dento-gingival stabil si sanatos. Pentru a atinge acest scop trebuie luate in considerare dimensiunile inaltimii biologice.

In continuare sunt discutate indicatiile si modalitatile de tratament pentru marirea lungimii coronare.

Cand se insera o restaurare protetica, pastrarea unui parodontiu sanatos intact este mandatorie pentru a prelungii viata dintelui restaurat.Medicul protetician trebuie sa incerce sa inlature toti factorii care ar duce la

acumularea de placa bacteriana si efectele ei urmatoare asupra tesuturilor gingivale si a tesuturilor care inconjoara osul alveolar De o importanta deosebita sunt rezultatele cu potential de afectare a parodontiului atunci cand marginile restaurarii sunt plasate la nivelul marginii gingivale, mai ales daca se intind pana la nivelul jonctiunii epiteliale. Articolulde fata foloseste definitia data de Wilson simaynard in ceea ce priveste. Pentru a evita aceste probleme, marirea lungimii clinice coronare poatr de exemplu sa asigure o structura dentara adecvata necesara unei plasari supragingivale a marginilor restauratiei protetice. Inainte de a axamina in detaliu ce semnifica alungirea coronara,este necesara discutia dimensiunilorpsihologice ale tesuturilor supra-alveolare ale parodontiului sanatos si relevanta acestor dimnsiuni asupra pozitionarii limitelor restaurarilor.

Conceptul de inaltime biologica

Dimensiunile tesuturilor care ocupa aria dintre sulcusul bazal gingival si creasta alveolara au fost prima data descrise de Garguilo si col. Acestia au examinta materialul de al cadavre si au gasit ca dimensiunea aproximativa dintre epiteliul jonctional si tesutul conjunctiv supra-alveolar era de 2.04 mm medie ( intre 1,77 si 2,43 mm). Aceste rezultate au dat acreditare conceptului de inaltime biologica, si autorii au aratat ca exista o relatie dimensionala definita intre creasta alveolara,insertia tesutului conjunctiv supralveolar, epiteliul jonctional si baza sulcusului gingival. Inaltimea acestor tesuturi variaza in functie de indivizi, dar ramane constanta. Unele studii sugereaza ca pentru a preveni inflamatia gingivala , inaltimea gingivala nu trebuie sa fie afectata de procedurile restaurative. Aceasta situatie ar putea sa apara daca de exemplu, daca acerintele restaurative dicteaza plasare obligatorie intracreviculara(?).\ Totusi nu exista o dovata definitiva ca trecerea de limita biologica duce la inflamatia gingivala, si este posibil ca o etiologie multifactoriala sa aduca la inflamatia gingivala. Intr-o recenta revizuire a literaturii legata de acest subiect, Starr concluzioneaza ca o distanta de 3-4 mm este

recomandata intre limita restaurarii (marginile sale) si creasta alveolara,pentru pastrarea sanatatii gingivale a santului gingival (????)

Indicatiile maririi lungimii clinice coronare dentare

Din punct de vedere parodontal:
O data ce un dinte a atins planul de ocluzie epiteliul jonctional are tendinta saapical .expunand mai mut din coroana anatomica. Acest proces, eruptia pasiva, descrie migrarea apicala a epiteliului jonctional de pe suprafata coronara pana la jonctiunea smalt-cement.

Daca o viitoare repozitionare apicala a epiteliului jonctional are loc,termenul de . Este mult mai corect. Cand epiteliul jonctional ramane substantial coronar, la nivelul coletului dentar, termenul de eruptie pasiva intarziata este frecvent utilizat.

S-a sugerat ca in aceste marginea gingivala libera nu este protejata de trauma gingivala si posibila retentie alimentara, care duce la iritatie gingivala cronica. Mai mult decat atat, pozitia coronara a gingiei poate ingreuna igenizarea interproximala adecvata,accelerand procesul infalamator. Sub aspectul acestor conditii, interventia chirurgicala este frecvent o cerinta pentru crearea unui contur gingival compatibil cu sanatatea parodontiului marginal. De asemenea, a fost bine documentata ideea ca plasarea marginilor restaurarii la nivelul santului gingival (?).., poate duce la boli parodontale infalmatorii.\ Marirea chirurgicala a lungimii coronare va transforma marginile situate la nivelul santului gingival in margini situate supragingival, impiedicand procesul inflamatorsi tinandu-l sub control.

Din punct de vedere protetic

Medicul protetician poate sa se confrunte cu o multitudine de situatii care necesita alungire coronara.

1. Lipsa de retentie:

Alungirea coronara inadecvata rezultataa din eruptia pasiva intarziata sau din lipsa de structura dentara , frecvent necesita alungirea coronara pentru retentia restaurarilor.

2. Prezenta cariilor subgingivale Dificultatile de vizualizare si tratamentul cariilor subgingivale pot fi simplificate prin displacement? Apicala a marginii gingivale.

3. Prezenta unei coroane plasate subgingival sau a unei fracturi radiculare, a unei perforatii radiculare sau a unei rezorbtii radiculare. Cand o coroana sau o fractura radiculara, o perforatie iatrogena sau o rezorbtie radiculara are loc, marirea lungimii coronare va facilita restaurarea protetica si va preveni reaparitia bolilor parodontale. Cum s-a mentionat in textulanterior,cantitatea de structura dentara care va trebui examinata, eset

determinata de regulile care guverneaza stabilirea dimensiunilor inaltimii biologice.

Combinatia dintre o coroana clinica scurta si o margine gingivala inalta ??, poate duce la expunerea excesiva a gingiei atunci cand pacientul zambeste sau vorbeste. Acest asa numit zambet gingival poate sa constituie o problema estetica importanta pentru unii pacienti,si imbunatatirea este seminificativa dupa marirea lungimii coronare clinice. Daca coroanele sau fatetele sunt necesare in tratament, ultima pozitionare a limitelor restaurarii trebuie luata in considerare pentru a prevenii lezarea inaltimii biologice gingivale.

Tratament
Frecvent sunt amintite in literatura doua modalitati de tratament pentru alungirea coroanelor clinice dentare: 1.tehnicile chirurgicale parodontale sau

2. Terapia ortodontica cu sau fara chirurgie osoasa.

Chirurgia parodontala -gingivectomia

Gingivectomia a fost indicata ca o metoda predictibila pentru marirea lungimii coronare.Persoane tinere cu varste cuprinse intre 9-15 ani au fost tratate prin gingivectomie. Rezultatele au aratat o crestere de 1 mm in lungimea coroanelor clinice la 9saptamani de al terapie. Totusi, autorii au tras concluzia la sfarsitul studiului lor ca nu a existat nici o pierdere a insertiei epiteliale la subiectii studiului.Acest lucru a indicat faptul ca gingia a fost indepartata fie in cazuri de hiperplazie gingivala cu false pungi parodontale, sau in cazuri de eruptie pasiva intarziata,evitant interferenta cu dimensiunile inaltimii biologice gingivale. Ulterior s-a demonstrat ca , dupa gingivectomie, noua gingie formata tinde sa se deplaseze coronar. Mai mult decat atat, s-a demonstrat ca este posibil sa dureze mai mult de 6 luni dupa interventia parodontala cu lambou, si aproximativ un an dupa gingivectomie pentru a determina pozitia finala a marginii gingival elibere. Daca, de exemplu, intr-o situatie de sanatate clinica parodontala, gingivectomia este efectuata fara sa modifice inaltimea crestei alveolare, poate fi dificil de precizat ulterior pozitia finala a marginii gingivale ,posibil datorita restabilirii graduale a inaltimii biologice.

Thus, in absenta bolilor parodontale,procedura de gingivectomie poate rezulta in castigarea insuficienta de lungime clinica coronara

Interventia chirurgicala parodontala cu lambou Alungirea clinica coronara prin intermediul operatiilor cu lambou , cu sau fara rezectie osoasa, s-a demonstrat ca afecteaza pozitia marginii gingivale libere. In absenta bolii parodontale, distanta preoperatorie intre fundul/baza santului gingival si creasta osoasa alveolara trebuie luata in considerare ( inaltimea biologica gingivala a pacientului inainte de interventia chirurgicala). Timpul exact necesar din momentulincheierii interventiei chirurgicale si pana la pozitionarea finala a marginii gingivale nu a fost in mod definitiv stabilit. Gipson relateaza ca rezultate stabile se obtin dupa dupa aproximativ 4 luni, in timp ce Bragger si col.a stabilit ca schimbari vizibile au loc dupa6 luni de la tratament. Aceste schimbari se refera deopotriva la cresterea si descresterea in lungimea clinica coronara , ultima

reprezentand asa numita..a gingiei in timpul de vindecare. Rezultate asemanatoare au fost obtinute si de Becker si col.,desi ei au putut obtine rezultate minore in demonstrarea schimbarilor obtinute dupa 1 an de la operatia cu lambou. Deoarece cele mai mari schimbari au loc in primele 6 luni de la interventia chirurgicala , acest interval,de timp pare a fi rezonabil de asteptat inainte de interventiile protetice restaurative.

Terapia ortodontica Tehnicile extruzive: Utilizarea tehnicilor ortodonticed au fost in mod excesiv descrisein literatura paroontala si metodologia a fost recent revizuita de catre Starr. Cele doua posibilitati ale acestei proceduri sunt eruptia fortata urmata de rezectii osoase minore si eruptia fortata combinata cu ? Fiberotomy. Este cunoscut de multi ani faptul ca morfologia crestei osoase alveolare este strans legata de pozitia jonctiunii smalt-cement a dintilor sanatosi. Daca un dinte este fracturat , de exemplu,la nivelul sau imediat sub nivelul marginii gingivale, si

restulradacinii este extruzata ortodontic, este de asteptat ca tesuturilede sustinere ale radacinii se vor deplasa coronar.Atunci marginea osoasa care inconjoara radacina poate ulterior sa fie indepartata pentru a obtine contur anatomic osos,deci prin urmare se obtine alungire coronara clinica. Rezectia osoasa poate fi in intregime evitata prin utilizarea celei de-a doua tehnici/alternative:eruptia fortata combinata cu . Dezavantajul acestei metode este ca pacientul trebuie sa se prezinte la intervale de cate doua saptamani la control,pentru rezectia fibrelor supracrestale urmata de planare radiculara la nivelul crestei alveolare, pana cand se obtine gradul de eruptie dorit.Autorii care indica aceasta metoda,recomanda o perioada de retentie ce urmeaza terapia ortodontic activa.

Rezumat:

Alungirea coronara clinica poate simplifica complexele probleme restaurative,asociate de obicei cu cariile subgingivale si fracturile radiculare.terapia

parodontala,ortodontica, sau o combinatie a tehnivilor,ofera mijloacele necesare obtinerii maririi lungimii coronare dentare.Un avantaj in plus este acela legat de imbunatatirea esteticii ce urmeaza tratamentului.O completa intelegere a bazelor biologice pentru metoda aleasa este esentiala pentru a obtine rezultatul dorit.