Sunteți pe pagina 1din 15

IAS 32 INSTRUMENTE FINANCIARE: PREZENTARE sI DESCRIERE Introducere Scopul acestui modul este de a: trece n revista ce nseamna instrumentele financiare

ciare si care sunt principalele tipuri de instrumente financiare explica mai detaliat ce sunt instrumentele derivate si motivele pentru care societatile le utilizeaza explica de ce este important ca informatiile privind utilizarea instrumentelor financiare sa fie incluse n situatiile financiare ale societatilor explica, n termeni generali, contabilitatea instrumentelor financiare (conform IAS39) si cerintele asociate de prezentare a informatiilor (conform IAS32 si IAS39) si de a da exemple concrete referitoare la contabilitatea diferitelor tipuri de instrumente financiare.

Ce sunt instrumentele financiare? Un instrument financiar reprezinta orice contract ce genereaza simultan un activ financiar pentru o ntreprindere si o datorie financiara sau un instrument de capitaluri proprii pentru o alta ntreprindere. Mai simplu, instrumentele financiare pot fi privite ca fluxuri de numerar cu anumite riscuri, n functie de predictibilitatea acestor fluxuri. Instrumentele financiare includ instrumentele primare si instrumentele derivate. Instrumente primare Exemple de instrumente financiare primare sunt: numerar, creante si datorii, credite luate si acordate si obligatiuni. Instrumente derivate Instrumentele derivate sunt un tip special de instrumente financiare: a caror valoare se modifica n functie de evolutia unei rate specificate a dobnzii, a pretului unui titlu, a cursului de schimb valutar etc. sau a oricarui alt element variabil similar (cteodata denumit "baza"); care nu necesita nici o investitie neta initiala sau necesita o investitie neta initiala de valoare mica n comparatie cu alte tipuri de contracte ce au o reactie similara la modificarea conditiilor de piata; si care se deconteaza la o data stabilita n viitor.

Principala deosebire dintre instrumentele derivate si alte instrumente financiare este ca, n cazul derivatelor, cumparatorul plateste doar o parte din valoarea activului de baza, nsa poate beneficia integral de variatia pretului acestui activ. Instrumentele derivate nu sunt noi. De exemplu, contractele forward (care permit societatilor sa fixeze pretul viitor al marfurilor) au existat cel putin din secolul al XII-lea, cnd au fost utilizate de comerciantii flamanzi n Champagne. Optiunile (care dau detinatoruluidreptul, nu si obligatia, de a cumpara sau vinde ceva) se foloseau n Amsterdam n secolul al XVII-lea. Contractele futures - contracte forward comercializate la bursa de valori - se pare ca au fost prima data utilizate n secolul al XVII-lea de comerciantii de orez din Japonia. De ce se utilizeaza instrumente derivate? n ultimii douazeci de ani, utilizarea instrumentelor derivate a luat amploare, n special ca urmare a schimbarilor din economia mondiala. La sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial, s-a semnat un acord (Acordul Bretton Woods) pentru mentinerea stabilitatii ratelor dobnzilor si a cursurilor de schimb valutar la nivel mondial. n primii ani dupa 1970, Acordul a cazut. Aceasta, precum si abandonarea standardului aur de catre SUA, au condus la o volatilitate ridicata pe pietele globale de marfuri si financiare. Societatile trebuiau sa faca fata unei volatilitati excesive a ratei dobnzii si a cursului de schimb: riscul ratei dobnzii - riscul ca profitul, activele si datoriile societatii sa fie influentate negativ de modificarile ratelor dobnzii. De exemplu, riscul ratei dobnzii poate nsemna ca probabil va fi mai ieftin pentru societati sa-si procure fonduri cnd investitorii doresc sa le mprumute, dect sa astepte pna cnd vor avea imediata nevoie de bani. De asemenea, ar trebui societa 919v2110j tea sa-si structureze mprumuturile utiliznd rate fixe sau variabile ale dobnzii? Daca o societate va lua mprumuturi cu rate variabile ale dobnzii, aceasta sugereaza ca firma adopta o pozitie neutra fata de evolutia ratelor dobnzilor, dat fiind ca va mprumuta bani ntotdeauna la rata dobnzii stabilita de piata. Totusi, mprumuturile luate cu o rata variabila a dobnzii sunt riscante pentru ca societatile sunt expuse la variatia ratelor dobnzii. Multe societati nu doresc sa-si asume un asemenea risc. nsa si mprumuturile luate cu o rata fixa a dobnzii implica anumite riscuri - daca ratele dobnzilor scad, nseamna ca societatile s-au mprumutat la o rata a dobnzii dezavantajoasa si din aceasta cauza pot deveni necompetitive pe piata. riscul valutar - riscul ca riscul ca profitul, activele si datoriile societatii sa fie influentate negativ de modificarile cursului de schimb valutar.

De exemplu, firmele care importa si exporta bunuri vor fi expuse acestui risc, mai precis exista riscul ca firma sa devina necompetitiva din cauza variatiilor cursului de schimb. De asemenea, aceste firme sunt expuse riscului de tranzactionare, si anume riscului ca anumite tranzactii sa devina nerentabile din cauza variatiilor cursului valutar. Instrumentele derivate permit societatilor sa-si gestioneze sau sa-si ajusteze riscurile specifice la care sunt expuse, pentru a-si stabiliza fluxurile de numerar. Astfel, firmele si reduc

costurile de tranzactionare si investesc atunci cnd este momentul oportun, nu cnd se ntmpla sa aiba disponibilitati. Firmele se pot proteja mpotriva unora dintre aceste riscuri prin metode "naturale". De exemplu, se pot acoperi mpotriva riscului valutar amplasndu-si fabrici n tarile n care doresc sa vnda. Dar astfel de metode de control al riscurilor financiare sunt adesea greu de aplicat n practica; instrumentele derivate ofera o modalitate mult mai eficienta de acoperire a riscurilor specifice. Cu toate acestea, eficienta asociata instrumentelor derivate n transferul si eliminarea riscurilor nu se obtine fara asumarea altor riscuri. De exemplu, exista riscul ca partenerul sa nu-si poata onora obligatiile de plata. De aceea, firmele nu ar trebui sa utilizeze instrumente financiare pe care nu le nteleg. Iata de ce controlul asupra departamentelor de trezorerie din cadrul firmelor este att de important. Tipuri de instrumente derivate Optiunile Optiunile constituie un exemplu de instrumente derivate utilizate pentru gestiunea riscurilor. O optiune de cumparare reprezinta dreptul de cumparare a unui anumit activ la un pret prestabilit, la o data viitoare precizata. Cumparatorul unei asemenea optiuni crede ca pretul activului respectiv va creste. El risca sa piarda cel mult valoarea primei platite pentru optiune. O optiune de vnzare reprezinta dreptul de vnzare a unui anumit activ la un pret prestabilit, la o data viitoare precizata. Cumparatorul unei asemenea optiuni doreste ca pretul activului sa scada sub pretul de exercitare a optiunii, pentru a-si putea vinde activul pentru o suma mai mare dect valoarea lui de piata. Astfel, optiunea este exercitata numai daca pretul activului pe piata scade sub pretul de exercitare. Cumparatorul unei optiuni de vnzare risca sa piarda cel mult valoarea primei platite pentru optiune. Vnzatorii ("emitentii") de optiuni si asuma riscuri mult mai mari dect cumparatorii. Cumparatorul unei optiuni cedeaza vnzatorului o prima n schimbul unor drepturi speciale. Vnzatorul primeste pe loc plata garantata, dar are obligatii n viitor. Stabilirea pretului optiunilor de catre vnzatori este extrem de importanta. Ea se face, de obicei, utiliznd algoritmi si programe informatice care iau n calcul o varietate de factori printre care cel mai important este o estimare a volatilitatii pretului activului de baza si, prin urmare, probabilitatea de exercitare a optiunii de catre cumparator. Cu ct vnzatorul optiunii crede ca pretul activului va varia mai mult, cu att va stabili o prima mai ridicata pentru optiune. Iata un exemplu de optiune valutara. Luati exemplul unei firme din Romnia care exporta tractoare n ntreaga lume. (Se presupune ca nu exista inflatie.) Societatea primeste o comanda pentru 1.000 de tractoare la pretul de $30.000 bucata, cu termen de livrare peste un an. Desi aceasta este o veste buna, comanda implica riscuri foarte mari pentru firma. La momentul semnarii contractului, cursul de schimb era $1 = 30.000 lei. Aceasta nseamna ca respectiva comanda avea o valoare de 900.000 milioane lei sau 900 milioane lei per tractor. Cum productia si livrarea unui tractor costa 800 milioane lei, contractul asigura firmei o marja buna de profit.

Dar sa ne imaginam ce s-ar ntmpla daca peste un an, cnd cele $30 milioane sunt platite pentru tractoare, cursul de schimb a devenit $1 = 25.000 lei. Cele $30 milioane ar reprezenta doar 750.000 milioane lei (sau 750 milioane lei per tractor). Societatea ar pierde 150.000 milioane lei din cauza scaderii cursului de schimb. Nu numai ca firma nu ar mai avea profit din acest contract, ci ar suferi pierderi. Cum ar fi putut firma sa se protejeze mpotriva a ceea ce s-a ntmplat? Societatea ar fi putut cumpara o optiune valutara cu scadenta la 12 luni, pentru suma de $30 milioane, la un curs de schimb prestabilit de $1 = 30.000 lei. La sfrsitul celor 12 luni, cnd firmei i se platesc cele $30 milioane, cursul de schimb valutar este $1 = 28.000 lei. Atunci societatea si-ar fi exercitat optiunea si ar fi obtinut $30 milioane x 30.000 lei. Binenteles, cursul de schimb ar fi putut evolua n sens contrar. De exemplu, daca ar fi ajuns la $1 = 40.000 lei, atunci firma nu si-ar fi exercitat optiunea, ci ar fi luat cele $30 milioane primite la livrare si le-ar fi schimbat n 1.200.000 milioane lei, avnd un profit suplimentar din acel contract. Contractele la termen Un contract la termen simplu obliga o parte sa cumpere si alta parte sa vnda un instrument financiar sau un bun la o data viitoare. Exemple de contracte la termen sunt contractele forward, futures si tranzactiile swap. Un exemplu de tranzactie swap este un swap pe rata dobnzii. Contractele swap pe rata dobnzii Instrumentele derivate sunt adeseori utilizate pentru reducerea costului datoriilor existente sau nou contractate. n general, aceasta se face prin emisiunea, de catre o firma, a unui instrument de datorie cu o rata a dobnzii fixa sau variabila si, simultan, interschimbarea platilor aferente instrumentului de datorie cu o alta firma. De exemplu, o societate care are de facut plati la o rata fixa a dobnzii considera ca rata dobnzii urmeaza sa scada si deci ar prefera sa faca plati la o rata variabila a dobnzii. O alta societate are o parere opusa. Cele doua firme pot face schimb de obligatii de plata a dobnzii. (n practica, cele doua parti, A si B, se ntlnesc cu ajutorul unui intermediar, care percepe un comision pentru ncheierea tranzactiei.) Societatile A si B au profile de ndatorare bazate pe riscul de credit asociat fiecareia. Cele doua firme ncheie un contract swap pe rata dobnzii prin care fiecare din ele si reduce costul ndatorarii. Exemplul presupune ca A si B sunt parti contractante. Contractul swap schimba caracteristicile mprumutului si creeaza economii anuale astfel: (LIBOR este rata dobnzii pentru depozite plasate de banci pe piata monetara londoneza.) Societatea A Riscul de credit Capitalul mprumutat AAA $7.500.000 Societatea B BBB $7.500.000

Costul ndatorarii directe la o dobnda fixa Costul ndatorarii directe la o dobnda variabila Finantare directa: Cu dobnda variabila Cu dobnda fixa Contract swap Rata fixa (primita) platita Rata variabila (primita) platita Costul de finantare dupa swap Cost comparabil fara swap Economii anuale: Rata dobnzii - procente Dolari Operatiunile speculative si de arbitraj

10% LIBOR

12% LIBOR + 1%

10%

LIBOR + 1%

(10 - 3/8)% 10 - 3/8% LIBOR LIBOR - 3/8% LIBOR (LIBOR) 11 - 3/8/% 12%

-3/8% $28.125

5/8% $46.875

Pna acum am descris utilizarea instrumentelor derivate cu scopul acoperirii unui anumit risc. Instrumentele derivate sunt din ce n ce mai mult utilizate n operatiuni speculative si de arbitraj, care sunt, n general, domeniul dealerilor si altor operatori pe piata bursiera. Dealerii au motive diferite de cele ale operatorilor care ncheie contracte de acoperire a riscurilor. De obicei, dealerii nu au o anumita pozitie pe care doresc sa o acopere mpotriva riscurilor, ci pur si simplu fac speculatii privind instrumentele financiare (de exemplu, actiunile), ratele dobnzilor si cursurile valutare pentru a exploata oportunitatile care apar. Arbitrajul nseamna exploatarea anomaliilor preturilor de pe diferite piete. Este posibil ca aceleasi actiuni sa aiba preturi diferite pe doua piete, n acelasi moment. De exemplu, criza Barings a survenit partial ca urmare a diferentei de preturi de la bursele de contracte futures din Singapore si, respectiv, Osaka. Pericolele utilizarii instrumentelor derivate Au existat cteva cazuri puternic mediatizate n care firmele implicate au suferit pierderi imense sau au dat faliment din cauza ca au utilizat instrumente derivate. Banca Barings Banca Barings a fost una dintre cele mai prestigioase banci din Londra. n anul 1993, Nick Leeson a fost numit director general la departamentul Barings futures din Singapore.

n sapte luni, pna n iulie 1994, operatiunile bursiere din Singapore au adus un profit de $30 milioane, aproape 20% din ntregul profit al grupului de societati Barings realizat cu un an n urma. Barings a avut cteva strategii majore bazate pe cele mai importante doua contracte futures ncheiate la Bursa din Singapore (SIMEX). n timp, tranzactiile futures s-au mutat din Tokyo la Osaka si Singapore, ceea ce nsemna ca, pe trei piete diferite, se tranzactionau contracte identice la preturi diferite, n functie de conditiile pietei si de cursul de schimb. Desi diferenta de pret era foarte mica, putea deveni semnificativa daca se faceau tranzactii n numar mare si cu valoare ridicata. Totusi, s-ar parea ca n primavara anului 1995 cineva din banca a introdus o noua strategie de tranzactionare, prin vnzarea de optiuni de cumparare si vnzare pe baza indicelui bursier Nikkei 225. Emitnd att optiuni de cumparare, ct si de vnzare bazate pe acest indice, banca punea pariu pe stabilitatea pietei, adica nu se astepta ca preturile sa creasca sau sa scada semnificativ. Att timp ct preturile pietei ramneau n limitele presupunerii respective, banca ncasa profituri din primele pe optiuni, iar optiunile nu erau niciodata exercitate. Ceea ce nu s-a facut, totusi, a fost faptul ca nu s-a dat atentie riscului partenerilor contractuali, n functie de evolutia viitoare a pietei. Aceasta expunere mare s-a concretizat n 1995, cnd Japonia a fost lovita de un cutremur devastator, iar pietele au reactionat negativ. Scaderea indicelui de preturi pna la valori la care contractele futures meritau sa fie exercitate a nsemnat un dezastru pentru Barings. Banca a pierdut peste 800 milioane, mai mult dect ntregul sau capital. Metallgesellschaft AG n decembrie 1993, Metallgesellschaft AG (un mare conglomerat german) a facut public faptul ca grupul sau Energia era responsabil de pierderi de aproximativ $1,5 miliarde, n principal din cauza lipsei de lichiditati rezultate n urma emisiunii de contracte forward de valoare ridicata, avnd ca baza pretul petrolului. n ncercarea de a-si majora cota de piata, societatea Energia a garantat pe zece ani pretul petrolului pentru ncalzire si le-a dat clientilor sai dreptul de a revinde grupului aceste contracte, daca pretul petrolului ar fi crescut. Aceasta optiune a fost foarte atractiva pentru clienti. Pentru a se acoperi mpotriva unei eventuale cresteri a pretului petrolului, Metallgesellschaft a ncheiat contracte futures. Din nefericire, pretul petrolului nu a crescut, ci a scazut, ceea ce a provocat pierderi considerabile pe piata futures. Metallgesellschaft a acumulat pierderi care au totalizat, n final, $1,3 miliarde. Una dintre cele mai importante lectii care trebuie nvatate din diversele scandaluri la originea carora au stat instrumentele derivate este ca profiturile pot fi mari, nsa pierderile pot fi de mult mai multe ori mai mari. Proceduri de control al riscurilor stim faptul ca instrumentele derivate pot fi utilizate n gestionarea riscurilor, dar, asa cum am vazut, aceste instrumente implica riscuri proprii. De aceea este important ca, nainte ca o societate sa nceapa sa utilizeze instrumente derivate, sa implementeze proceduri eficiente de control al riscurilor. Date fiind dinamica pietei instrumentelor derivate si posibilele

capcane, este esential ca societatile sa aiba un sistem de reguli si proceduri pentru monitorizarea, evaluarea si controlul riscurilor, n concordanta cu filozofia firmei n ceea ce priveste riscurile, si ca aceste procese sa fie bine ntelese si comunicate la nivelul ntregii companii. n acest sens, Consiliul de administratie are un rol esential, avnd obligatia sa se asigure de existenta unor proceduri adecvate. Procedurile de control al riscurilor asociate utilizarii instrumentelor derivate trebuie sa vizeze numeroase tipuri de riscuri, printre care riscul de piata, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul juridic si operational: riscul de piata - riscul modificarii pretului determinat de piata al unui instrument de baza si al instrumentului derivat aferent. Asemenea variatii ale preturilor apar ca urmare a variatiei cursurilor de schimb valutar, ratelor dobnzilor, preturilor marfurilor si ale actiunilor. riscul de credit - riscul ca un debitor sa nu-si poata achita obligatiile de plata. riscul de lichiditate - riscul ca un instrument financiar sa nu poata fi cumparat sau vndut n timp util sau n cantitatea dorita la un pret just. riscuri juridice - acestea difera de la tara la tara, dar un exemplu din Marea Britanie este cazul n care s-a dat o hotarre judecatoreasca prin care anumitor organisme municipale li s-a interzis sa mprumute fonduri pentru ncheierea de contracte cu instrumente derivate.

Informatii pentru investitori si alte persoane interesate n mod evident, este important ca investitorii si alte persoane interesate sa nteleaga activitatile societatii referitoare la instrumente financiare. Prezentarea informatiilor IAS32 "Instrumente financiare: prezentare si descriere" impune prezentarea de informatii care: sa mareasca ntelegerea impactului pe care instrumentele financiare bilantiere si extrabilantiere l au asupra situatiei si performantei financiare a societatii, precum si asupra fluxurilor de numerar ale acesteia si sa ajute la evaluarea nivelului, momentului si certitudinii viitoarelor fluxuri de numerar asociate acestor instrumente.

n afara de furnizarea unor informatii specifice, referitoare la soldurile anumitor instrumente financiare si la tranzactiile cu aceste instrumente, societatile sunt ncurajate sa discute masura n care utilizeaza instrumente financiare, riscurile aferente acestora si scopul pentru care utilizeaza astfel de instrumente. Tipurile de riscuri vizate sunt riscul de pret (ce cuprinde riscul valutar, riscul ratei dobnzii si riscul de piata), riscul de credit, riscul de lichiditate si riscul fluxurilor de numerar. O discutie pe marginea politicilor manageriale de control al riscurilor aferente instrumentelor financiare ofera persoanelor interesate informatii suplimentare valoroase si o viziune independenta de instrumentele specifice utilizate la un moment dat de societate.

De asemenea, IAS32 se refera la prezentarea instrumentelor financiare n bilantul emitentului. Fondul economic al unui instrument financiar, si nu forma sa juridica, sta la baza clasificarii acestuia n bilantul emitentului. Desi, n general, fondul economic este consecvent cu forma juridica, exista si exceptii. De exemplu, anumite instrumente financiare au forma juridica a capitalurilor proprii, dar, n fond, sunt datorii, iar altele pot combina caracteristici ale instrumentelor de capitaluri proprii cu unele caracteristici ale datoriilor financiare. Daca un instrument financiar cuprinde att elemente de datorie financiara, ct si elemente de capitaluri proprii, fiecare componenta trebuie clasificata separat, n conformitate cu natura sa, iar valoarea celor doua componente trebuie stabilita de o maniera rezonabila. Ulterior nu se va mai revizui aceasta clasificare a componentelor pna la scadenta instrumentului. n concordanta cu IAS32, caracteristica esentiala care face deosebirea dintre o datorie financiara si un instrument de capitaluri proprii este existenta unei obligatii contractuale a ntreprinderii emitente fie: de a livra numerar sau un alt activ financiar unei alte ntreprinderi (detinatorului instrumentului); fie de a schimba instrumente financiare cu o alta ntreprindere (detinatorul instrumentului) n conditii ce sunt potential defavorabile ntreprinderii emitente.

n cazul n care exista o asemenea obligatie contractuala, instrumentul respectiv se ncadreaza n definitia unei datorii financiare, independent de maniera n care obligatia va fi decontata. Daca instrumentul financiar nu genereaza o obligatie contractuala pentru emitent de a livra numerar sau un alt activ financiar sau de a schimba instrumente financiare cu o alta ntreprindere n conditii ce i sunt potential defavorabile, atunci acesta este un instrument de capitaluri proprii. Recunoastere si evaluare IAS32 a fost emis n anul 1995, cu trei ani nainte de IAS39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare". IAS39 stabileste standarde de recunoastere, evaluare si prezentare a informatiilor referitoare la activele si datoriile financiare ale unei ntreprinderi. Recunoasterea initiala IAS 39 prevede recunoasterea tuturor activelor si datoriilor financiare, inclusiv a tuturor instrumentelor derivate, n bilant. Recunoasterea se realizeaza cnd, si numai atunci cnd, ntreprinderea devine parte a contractului aferent instrumentului financiar. Instrumentele financiare sunt initial evaluate la cost, care este: n cazul activelor, valoarea justa a contraprestatiei cedate (inclusiv costurile de tranzactionare platite) pentru achizitionarea activului financiar n cazul datoriilor, valoarea justa a contraprestatiei primite pentru achizitionarea datoriei financiare (minus costurile de tranzactionare platite).

n general, valoarea justa este reflectata cel mai bine de cotatiile publicate ale preturilor stabilite pe o piata activa.

Recunoasterea ulterioara Ulterior recunoasterii initiale, toate activele financiare vor fi reevaluate la valoarea justa, cu exceptia urmatoarelor elemente, care trebuie nregistrate la costul amortizat: (a) creditele si creantele generate de ntreprindere si care nu sunt detinute cu scopul tranzactionarii; (b) alte plasamente cu scadenta fixa, cum ar fi titlurile de valoare si actiunile preferentiale obligatoriu rascumparabile, pe care ntreprinderea intentioneaza si este capabila sa le pastreze pna la scadenta; si (c) active financiare a caror valoare justa nu poate fi evaluata credibil. Dupa achizitionare, majoritatea activelor financiare vor fi reevaluate la valoarea initial nregistrata minus platile de principal si amortizarea. (Vezi Exemplul 1 de mai jos.) Numai instrumentele derivate si datoriile detinute pentru tranzactionare vor fi reevaluate la valoarea justa. n cazul acelor active si datorii financiare care sunt reevaluate la valoarea justa, ntreprinderea va avea o singura optiune: (a) fie sa recunoasca integral ajustarea n profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei, (b) fie sa recunoasca n profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei numai acele variatii ale valorii juste corespunzatoare activelor si datoriilor financiare detinute pentru tranzactionare si sa includa n capitalurile proprii variatia valorii instrumentelor care nu sunt detinute pentru tranzactionare pna n momentul vnzarii respectivului activ financiar, cnd cstigul sau pierderea realizat(a) va fi inclus(a) n profitul net sau pierderea neta. n acest scop, ntotdeauna se considera ca instrumentele derivate sunt detinute pentru tranzactionare, cu exceptia cazului n care acestea sunt parte a unei operatiuni de acoperire a riscurilor careia i se aplica contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor. O ntreprindere va derecunoaste un activ financiar sau o componenta a unui activ financiar cnd, si numai atunci cnd, ntreprinderea pierde controlul drepturilor contractuale generate de activul financiar (sau de o componenta a activului financiar). Astfel: Numerar = Activ

Daca un activ financiar este transferat altei ntreprinderi, dar transferul nu ndeplineste conditiile de derecunoastere mai sus mentionate, ntreprinderea care initiaza transferul nregistreaza tranzactia ca mprumut garantat. n acest caz, dreptul ntreprinderii de a reachizitiona activul nu este un instrument derivat. Activul ramne n bilantul ntreprinderii, care recunoaste o noua datorie. Astfel: Numerar = mprumut

n momentul derecunoasterii, n profitul net sau pierderea neta aferenta perioadei se recunoaste un cstig sau o pierdere. Ace(a)sta este calculat(a) ca diferenta ntre valoarea contabila a activului transferat altei ntreprinderi si suma contraprestatiilor primite si de primit

si a oricarei ajustari anterioare, facute pentru a reflecta valoarea justa a respectivului activ, ajustare care a fost anterior inclusa n capitalurile proprii. (Vezi Exemplul 2 de mai jos.) Contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor Regulile contabile referitoare la operatiunile de acoperire a riscurilor prezentate n IAS39 modifica regulile de baza privind recunoasterea si evaluarea si sunt aplicate numai n conditii clar definite. Contabilitatea operatiunilor de acoperire a fluxurilor de numerar Exemple de operatiuni de acoperire a fluxurilor de numerar: 1. acoperirea riscului valutar provenit dintr-un angajament contractual nerecunoscut, asumat de o companie de aviatie pentru achizitionarea unei aeronave contra unei sume fixe n valuta 2. acoperirea riscului variatiei pretului combustibililor, risc aferent unui angajament nerecunoscut al unei companii de furnizare a energiei electrice, pentru cumpararea de combustibili la un pret fix, cu plata n moneda nationala 3. utilizarea unui swap pentru a schimba o datorie cu rata variabila a dobnzii ntr-o datorie cu rata fixa a dobnzii (aceasta reprezinta acoperirea unei tranzactii prognozate; viitoarele fluxuri de numerar ce sunt astfel acoperite reprezinta platile viitoare de dobnda). Daca o operatiune de acoperire a fluxurilor de numerar ndeplineste conditiile prevazute n IAS39, va fi nregistrata astfel: partea din cstig sau pierdere aferenta instrumentului de acoperire a riscurilor, considerata a fi eficienta, va fi recunoscuta direct n capitalurile proprii, prin intermediul Situatiei modificarilor capitalurilor proprii, iar partea ineficienta va fi nregistrata: imediat, n profitul net sau pierderea neta aferent(a) perioadei, daca instrumentul de acoperire a riscurilor este un instrument derivat sau daca nu este instrument derivat, printr-una din cele doua modalitati prevazute n IAS39.

(Vezi Exemplul 3 de mai jos.) Contabilitatea instrumentelor financiare Exemplul 1 - Obligatiune cu discount mare - costul amortizat Societatea A emite o obligatiune n urmatoarele conditii. Suma initiala obtinuta este de $470.000 (costurile de emisiune fiind de $20.000). Obligatiunea este rambursabila la valoarea nominala de $1.000.000 peste 10 ani. Rata dobnzii aferenta cuponului este 3%, iar cuponul este platit anual la sfrsitul fiecarui an.

Rata efectiva a dobnzii, pe baza acestor fluxuri de numerar, este de 13,23% (rotunjita). (Rata efectiva a dobnzii este rata la care se actualizeaza platile de numerar anticipate pna la scadenta pentru a se obtine valoarea contabila neta curenta a activului sau datoriei financiare.) nregistrarea contabila facuta de societatea la primirea numerarului este: $450.000 (470.000 - 20.000) Numerar = Obligatiune 450.000

Cheltuielile totale cu dobnda nregistrate n contul de profit si pierdere al societatii A n perioada de 10 ani sunt: Rambursari totale: Capital Plati ale dobnzii nominale (1mil. x3%x10) Suma obtinuta ($470.000 - 20.000) $1.000.000 300.000 (450.000) $850.000

n perioada de 10 ani, societatea A va face urmatoarele nregistrari contabile aferente obligatiunii:

Anul

Sold initial cont Obligatiune

Dobnda @13.23%

Iesiri de numerar

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

450.000 479.535 512.977 550.843 593.719 642.268 697.240 759.485 829.965 909.769

(n contul de profit si pierdere) 59.535 63.442 67.866 72.876 78.549 84.972 92.245 100.480 109.804 120.362

(3%x 1milion) (30.000) (30.000) (30.000) (30.000) (30.000) (30.000) (30.000) (30.000) (30.000) (30.000) (1.000.000)

Sold final cont Obligatiune

479.535 512.977 550.843 593.719 642.268 697.240 759.485 829.965 909.769 131

850.131 Ar trebui sa fie 850.000. Diferenta de 131 se datoreaza rotunjirii Astfel, n primul pna n al noualea an, nregistrarea contabila va fi urmatoarea:

Contul de profit si pierdere - cheltuieli cu dobnda iar n anul 10: % Contul de profit si pierdere - cheltuieli cu dobnda Obligatiune - pentru a se obtine sold zero

% Numerar - plata anuala Obligatiune - rambursare capital % Numerar - plata anuala Numerar - rambursarea obligatiunii la valoarea nominala

Exemplul 2 - Cstig sau pierdere la derecunoasterea unui activ financiar Societatea A detine un activ financiar care a costat $25.000. Activul este nregistrat la valoarea justa de $30.000. Ajustarea modificarii valorii juste, de $5.000, a fost nregistrata direct n capitalurile proprii. Societatea A vinde activul contra sumei de $33.000. ncasari sau creante Valoarea contabila a activului Ajustare a modificarii valorii juste a activului, nregistrata n capitaluri proprii ntr-o perioada anterioara Cstig 5.000 $ 8.000 $33.000 (30.000) $3.000

% = % 33.000 Numerar Activ 5.000 Capitaluri proprii Contul de profit si pierdere Exemplul 3 - Acoperirea fluxurilor de numerar - swap pe rata dobnzii

30.000 8.000

La 31 decembrie 2000, societatea A primeste de la un creditor un credit de $5 milioane cu dobnda variabila. Societatea A este ngrijorata de viitoarele modificari ale ratei dobnzii, asa nct, n aceeasi zi, face un schimb de datorie (de la rata variabila la rata fixa a dobnzii) cu ntreprinderea B. Rata fixa a dobnzii este 5%, cu dobnda platibila semestrial.

Rata variabila Plateste rata variabila

Plateste rata fixa de 5% (Prin urmare, societatea A nu mai este expusa la variabilitatea fluxurilor de numerar aferente platii dobnzii. Ea este, n schimb, expusa la consecintele faptului ca are o datorie cu rata fixa a dobnzii. ntruct rata rentabilitatii minime stabilita de piata se modifica, valoarea creditului cu dobnda variabila ramne constanta, dar valoarea contractului swap se va schimba.) De la 1 ianuarie 2001 la 30 iunie 2001, rata variabila a dobnzii este 4,5%. Valoarea justa a datoriei la 30 iunie este de $5.000.000 (dupa plata dobnzii). La 30 iunie, valoarea justa a contractului swap este o datorie de $135.000, nainte de decontarea n numerar dintre societatea B si societatea A, decontare referitoare la platile de dobnda. (Contractul swap este o datorie pentru ca societatea A trebuie sa plateasca 5% pentru a primi 4,5%.) nregistrare dubla: Debit/(credit) Numerar Datorie Swap Capitaluri proprii Profitul net sau pierderea neta

31/12/00 Emisiunea creditului de catre 5.000.000 creditor n favoarea societatii A 30/6/01 Ajustarea valorii juste Plata dobnzii creditorului de (225.000) catre societatea A: 4,5% x 5 milioane Plata pentru swap, suma neta (25.000) dintre plata societatii A catre B (5%x5 mil.) si 4,5% x 5 mil. primite de A Transferul pierderii amnate aferente contractului swap n profitul sau pierderea net(a) Efect net 4.750.000

(5.000.000)

(135.000)

135.000 225.000

25.000

(25.000)

25.000

(5.000.000)

(110.000)

110.000

250.000

De remarcat ca valoarea datoriei ramne nemodificata. Totusi, datoria totala, inclusiv contractul swap a crescut, din cauza ca societatea A si-a modificat fluxurile de numerar pe

baza dobnzii fixe. Rata fixa de 5% este mai mare dect rata variabila de 4,5%, astfel nct valoarea justa a expunerii totale creste.