Sunteți pe pagina 1din 12

REFERAT: SUGESTIOLOGIE

INSTRUCTAJ DE RELAXARE
OBIECTIV:CONSTIINTIZAREA STIMEI DE SINE..

STUDENT:ROSCA GEORGIANA UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULATATEA DE PSHOLOGIE ANUL III CENTRU ID-TULCEA

1. STIMA DE SINE Stima de sine este rezultatul estimrii propriei valori. Ea se manifest ca satisfacie sau insatisfacie pe care omul o asociaz imaginii de sine, contient sau nu. Din organizarea trsturilor care compun imaginea de sine rezult stima de sine. Stima de sine se refer la evaluarea propriei persoane, aceast evaluare rezultnd din autoacceptare si auto-preuire, n mod absolut ori prin comparaie cu alii. Dei se poate schimba de la o situaie la alta, exist o tendin stabil a fiecruia de a se evalua,care funcioneaz ca o trstur de personalitate Conform Adrianei Bban, stima de sine se afl ntr-o strns legtur cu imaginea de sine, fiind o dimensiune fundamental pentru orice fiin uman, indiferent de variabile. Aceasta se refer la modul n care o persoan se autoevalueaz i se compar cu propriile expectane sau cu alte persoane. Imaginea de sine este dimensiunea evaluativ i afectiv a imaginii de sine . Stima de sine are o dezvoltare stadial, n funcie de vrsta, la fel ca i n cazul imaginii de sine. De exemplu, precolarii menioneaz despre ei doar trsturi generale ca de exemplu, sexul, vrsta, nlimea etc. La 7-8 ani stima de sine ncepe s se cristalizeze dar aceasta este nc ancorat de caracteristicile fizice i este situaional. La aceast vrst, aceasta are de asemenea globalitate selectiv. n adolescen globalitatea se accentueaz i se deplaseaz spre trsturile stabile interne. L. Iacob et. Al. consider c o realizare, chiar i excepional n ochii altora, dar puin valorizat de cel n cauz, nu egaleaz i nici nu compenseaz automat o performan mai slab, dar intens dorit. Omul percepe si-si formeaza un model informational-cognitiv nu numai despre obiecte si fenomenele lumii externe;el se percepe si pe sine insasi,se autoanalizeaza si se autointerpreteaza in primul rand ca realitate fizica,ca infatisare exterioara,formandu-si o imagine mai mult sau mai putin obiectiva si completa despre Eul fizic,asociata cu judecatile de valoare corespunzatoare (frumos-urat,agreabil-dezagreabil,puternic-slab etc.),iar in al doilea rand,se percepe,se autoanalizeaza si se autointerpreteaza ca realitate psihosociala,sub aspectul posibilitatilor,capacitatilor,aptitudinilor si trasaturilor caracteriale,formandu-si ,de asemenea,o imagine sociala,asociata si aceasta cu judecati de valoare(capabil-incapabil,inzestrat-neinzestrat,tolerant-netolerant,bun-rau etc.) Astfel,imaginea de sine apare ca un complex construct mintal,care se eleboreaza treptat in cursul evolutiei ontogenice a individului,in paralel si in stransa interactiune cu elaborarea constiintei lumii obiective,printr-un lung sir de procese si operatii de comparatie,clasificare-ierarhizare,generalizare-integrare. 2.STIMA DE SINE LA ADOLESCENTI La adolesceni nivelul stimei de sine rezult din dou judeci de evaluare, egale ca importan. Prima judecat este aprecierea propriei valori, iar cea de-a doua este estimarea calitii susinerii sociale oferite de anturaj. Aprecierea propriei valori vizeaz cu

precdere ceea ce este considerat important, definitoriu pentru cel in cauz. Pentru aceste direcii adolescentul ia in calcul distana dintre ceea ce i-ar plcea sau consider c ar trebui s fie performana sa i cum este aceasta, in mod real, in acel moment. Dac distana e mare, apare sentimentul imposibilitii, neputinei, din cauza creia stima de sine sufer. n cazul unei distane mici, stima de sine e alimentat, crete. Susinerea anturajului este foarte important la vrsta copilriei i adolescenei . O cercetare descris n manualul de psihologie susine c: adolescenii care percep c sunt iubii i acceptai aa cum sunt au o mai mare stim de sine dect cei care, obiectiv sau subiectiv, acuz lipsa acestui suport. La fel ca cei din urm sunt i cei care simt c pentru a fi apreciai sunt condiionai de familie sau de grup. Condiionarea n1cazul familiei se refer la performane colare, activiti extracolare, relaii sociale selective, iar n cazul grupului se refer la uniformizare sau fapte anti-sociale. Nivelul stimei de sine depinde n egal msura de cele dou estimri, n cazul copiilor i adolescenilor una o compenseaz pe cealalt. La adolescent o preforman n domeniul su de interes nu ofer obligatoriu protecie fa de scderea stimei de sine, dac grupul de prieteni l evit sau nu-i recunoate meritele. La debutul adolescenei stima de sine scade pentru c autoevaluarea nu mai gsete aceleai puncte de sprijin, iar pentru noile opiuni este abia n momentul tatonrilor. Interesul este deplasat de la familie la anturajul celor de aceeai vrst. De aici pot aprea neliniti, deprecieri, nenelegeri, rupturi care dac sunt permanentizate duc la depresii i anxieti. Aceast perioad de declin dispare treptat n cazul unei evoluii normale. STUDIU DE CAZ In urma efectuarii unui studiu despre stima de sine in cadrul Grupului Scolar Vasile Bacalu,Mahmudia,la elevii de clasa aIXa,unde elevii aveau varste cuprinse intre 15-16 ani,a rezultat ca una dintre eleve avea o stima de sine foarte scazuta obtinand un punctaj de 15 puncte. Pentru a putea ajunge la aceasta concluzie am utilizat Scala de stima de sine (Rosenberg)Anexa 1. Cauzele acestei stime scazute ar putea fi: -sentimente de nesiguranta; -necunoasterea de sine; -sentimente de neapartenenta (la o familie,la un grup); -sentimente de necompetenta; Adolescentii cu stima scazuta sunt predispusi la : - depresie, anxietate si sa consume tutun. -totusi, nu exista o relatie intre stima de sine a adolescentului si dependenta de alcool sau canabis. -Cei cu stima de sine scazuta au mai multe probleme cardio-respiratorii, mai multe probleme cu legea in timpul adolescentei si mai multe probleme economice in viata de adult. -Ei abandoneaza scoala, reusesc cu greu sa se angajeze si au frecvente probleme antisociale. Exista cateva predispozitii sau trasaturi care favorizeaza receptivitatea la sugestie:

sedinta 1: Evaluarea clinica Sunt investigate n cadrul acestei secvente aspecte care tin de patternurile functionale si disfunctionale de gndire, emotionale, comportamentale, sau fiziologice. Masuratorile psihometrice, respectiv cele care vizeaza susceptibilitatea hipnotica si gasesc locul de asemenea n cadrul acestei sedinte. Atentia este ndreptata n egala masura asupra aspectelor globale, precum si a celor specifice ale functionarii personalitatii, pentru a oferi ulterior, n diferite momente ale tratamentului, respectiv dupa ncheierea acestuia, termene de comparatie. Pentru cazurile n care clientul prezinta susceptibilitate hipnotica redusa, autorul recomanda substituirea interventiei hipnotice prin relaxare. sedinta 2: Eliberarea persoanelor coplesite de dispozitia depresiva, de deznadejde si de pesimism de povara apasatoare a acestor stari, chiar n conditiile n care efectul este doar de moment, poate facilita totodata dezvoltarea relatiei terapeutice si favoriznd formularea unor expectante pozitive fata de tratament. Aceasta interventie, care constituie de fapt o de extindere a interventiei elaborata initial de Overlade. n varianta propusa de Alladin, acordarea primului ajutor se realizeaza n sapte trepte: (1) eleva este ncurajata sa-si exprime emotiile suparatoare;Eleva spune ca de fiecare data cand profesorul o asculta si ea nu stie sa raspunda colegii ei incep sa rada de ea,si asta o face sa se simta inferioara lor.Iar acasa nu este deloc incurajata,de fiecare data cand ia o nota mica i se spune..da nici nu ma asteptam la mai mult de la tine,si nici in mediul de acasa nu este incurajata de fiecare data cand face treburile casei i se spune ca nu e bine. (2) se ofera o explicatie plauzibila si totodata acceptabila, cu scopul eliberarii clientului de sentimentele de culpa, rezultate din faptul ca ar fi deprimat ca rezultat al propriei sale slabiciuni sau ineptii; (3) Eleva este ajutata sa-si modifice postura depresiva. (4) Eleva este ncurajata sa faca eforturi deliberate pentru a reusi sa zmbeasca; (5) Eleva este invitata sa-si imagineze o mutra nostima; (6) Eleva este ncurajata sa deruleze n imaginatie o videocaseta mentala fericita; (7) Eleva este conditionata pentru un cuvnt-stimul pozitiv, la auzul sau evocarea caruia sa-si poate genera o stare emotionala agreabila (sau macar tolerabila). sedintele 3-4: Terapia cognitiva Recursul la terapia cognitiva si fixeaza ca obiectiv identificare convingerilor disfunctionale, examinarea acestor si daca acest lucru este posibil chiar corectarea lor. La baza includerii acestei secvente se afla prezumtia, ca starile afective ar putea fi declansate si mentinute de cognitiile irationale ale persoanei si ca prin urmare combaterea acestora ar putea exercita efecte benefice asupra tulburarilor de dispozitie. sedinta 5: Introducerea hipnozei n mod obisnuit hipnoza este introdusa n cadrul acestei a cincea sedinte, prin recursul la aceasta interventie urmarindu-se urmatoarele obiective: inducerea relaxarii, reducerea distragerii atentiei, ameliorarea capacitatii de concentrare, facilitarea gndirii divergente, amplificarea trairilor si facilitarea accesului la procesele psihologice inconstiente. Dupa ce s-a atins un nivel satisfacator al prfunzimii transei, sunt formulate sugestii care vizeaza ntarirea eului.

Eti att de destinsa, de relaxata, att de profund relaxata, nct mintea ta devine tot mai receptiv la ceea ce i voi spune. Tot ceea ce i voi spune va ptrunde adnc n subcontientul tu, se va ntipri acolo i va lsa o urm adnc pe care nimeni nu o va putea terge. Ceea ce se va ntipri n subcontientul tu va avea o mare influen asupra modului n care gndeti, simi i acionezi. Aceste idei pe care i le sugerez i care se vor ntipri n subcontientul tu vor continua s influeneze gndurile, sentimentele i modul tu de a aciona i atunci cnd nu eti cu mine, cnd eti acas, la serviciu sau n alt parte. Aceste gnduri vor aciona tot att de puternic ca i aici. Eti profund relaxat i tot ceea ce i spun se va ntmpla spre binele tu, n avantajul tu. n cursul acestei relaxri te vei simi tot mai puternic, tot mai eficient, tot mai stpn pe tine. Te vei simi tot mai vioi, tot mai alert, mai energic, mai puin obosit, tot mai puin descurajat, tot mai puin depresiv. Cu fiecare zi ce trece vei deveni tot mai interesat de ceea ce se ntmpl n jur, astfel nct mintea ta va fi distras de la propria persoan i de la problemele care te frmnt. Te vei gndi tot mai puin la tine nsui, la dificultile tale, vei fi tot mai puin preocupat de propriile triri, vei deveni tot mai puin ngrijorat, tot mai puin agitat, tot mai puin anxios, tot mai puin deprimat, vei fi capabil s gndeti clar, s te concentrezi tot mai bine. i vei concentra tot mai mult atenia asupra a ceea ce faci, iar memoria ta se va mbunti. Vei deveni capabil s vezi lucrurile din perspectiva lor real fr a le permite s ia proporii. De la o zi la alta vei deveni tot mai relaxat, te vei enerva tot mai puin. Cu fiecare zi ce trece vei deveni i vei rmne tot mai relaxat, tot mai puin ncordat att fizic, ct i psihic. Devii i rmi tot mai relaxat, tot mai puin ncordat att fizic, ct i psihic. Tot mai ncreztor n tine, n posibilitile tale de a duce la bun sfrit ceea ce ai de fcut. Vei avea tot mai mult ncredere n forele proprii, fr anxietate, fr ncordare, fr teama de a grei. Zi dup zi te vei simi tot mai independent, tot mai stpn pe tine, vei putea s stai pe propriile picioare, vei fi indepedent, ncreztor n forele proprii, vei putea face fa cu bine oricrei dificulti. Zi dup zi te vei simi tot mai bine, tot mai ncreztor n forele proprii, cu un sentiment de bunstare i siguran personal. Cu fiecare edin de relaxare te vei simi tot mai fericit, tot mai ncreztor, tot mai mulumit, tot mai optimist. Vei fi tot mai capabil s te bazezi pe tine nsui, s-i susii prerile, judecile, opiniile, s stai pe propriile tale picioare. Vei simi tot mai puin nevoie s te bazezi pe ali oameni, s depinzi de altcineva. Dupa cum am mai aratat, aceasta prima sedinta hipnotica este nregistrata, astfel nct clientul sa poata asigura cu ajutorul casetei continuitatea tratamentului si sa poata nvata autohipnoza. Scopul ultim al acestui antrenament este familiarizarea Elevei cu hipnoza, astfel nct sa ajunga la la o stapnire satisfacatoare a metodei, pentru a o putea utiliza eficient n etapele ulterioare ale tratamentului. sedintele 6-8: Restructurarea cognitiva n hipnoza Fiecare dintre cele trei sedinte de interventie prin hipnoza din cadrul acestui grupaj de trei ntrevederi si propune realizarea unor obiective partiale, subordonate scopului general al restructurarii cognitive. Restructurarea cognitiva propriu zisa este efectuata dupa ce s-a indus o transa hipnotica suficient de profunda elevei. n aceasta stare i se sugereaza acestuia sa-si imagineze o situatie care n mod normal i-ar induce o dispozitie impregnata de tristete si sa se concentreze asupra cognitiilor disfunctionale, respectiv a reactiilor emotionale, fiziologice si comportamentale care sunt asociate acestor gnduri. Ceea ce se urmareste

practic n aceasta etapa este identificare structurilor de tip ABC descrise de Ellis. Conform teoriei expusa de Ellis si Dryden (1998), din confruntarea unor evenimente activatoare (activating events = A) cu convingerile relavante ale persoanei (beliefs = B) rezulta o serie de consecinte (consequences = C) de ordin emotional, fiziologic si comportamental. n cazul n care un anumit eveniment este filtrat prin convingeri irationale mbratisate de catre persoana (iB), consecintele rezultate vor fi si ele n mod firesc irationale (iC). Depresia este considerata de catre Ellis una dintre formele posibile care pot fi mbracate de aceste convingeri irationale. Asa numita terapie comportamentala rational emotionala, elaborata de catre Ellis, si propune sa trateze persoanele care se confrunta cu depresia tocmai prin identificarea si combaterea acestor convingeri irationale care se afla la baza tulburarilor dispozitiei. n vederea identificarii convingerilor irationale implicate n geneza depresiei acuzata de catre eleva, aceasta este invitata sa evoce situatia generatoare de dispozitie, asemeni cliseelor unui film si sa-si analizeze gndurile, convingerile, imaginile si fanteziile legate de aceste secvente nghetate. Odata ce aceste cognitii eronate au fost descoperite, sarcina elevei este de a le nlocui cu judecati sau imagini mai adecvate si de a urmari raspunsul rezultat. Precesul este continuat pna cnd eleval poate restructura cu siguranta setul de cognitii eronate legat de un eveniment sau de o situatie particulara. Largirea cmpului constientei si amplificarea trairilor este vizata practic de oricare forma a tratamentului hipnotic.Conceptualizarea experientelor umane nu doar pe axa constient-inconstient, ci lund n consideratie si axa temporara. Prin urmare, reactiile emotionale si comportamentale pot constitui raspunsuri nu doar la situatii si evenimente actuale, a caror interpretare este constientizata sau nu, ci si la ntmplari din trecut sau care sunt anticipate. Practic acest lucru nseamna, ca oricare secventa ABC poate fi plasata undeva n cadrul cmpurilor delimitate de sistemul de axe prezentat n figura . Deci o reactie cu tenta depresiva poate avea la origine confruntarea cu un eveniment din trecut sau din viitor, impactul cognitiv, afectiv, comportamental, respectiv fiziologic al acestuia putnd fi constientizat ntru-totul sau doar partial. Una dintre consecintele acestei amplasari a raspunsului persoanei pe axa care reprezinta gradul constientizarii consta n recunoasterea faptului, ca unele procese cognitive disfunctionale care contribuie la geneza si la mentinerea depresiei se situeaza sub pragul constientei si din aceasta cauza clientul prezinta dificultati n a le identifica. Aceasta pozitie exprimata de Alladin este n acord deplin cu cea mratisata si de catre reprezentanti contemporani ai terapiilor cognitive si cognitivcomportamentale, care recunosc implicarea proceselor cognitive implicite si chiar aportul superior al acestora n geneza problemelor emotionale . n acest context, hipnoza reprezinta un vehicul adecvat pentru abordarea cognitiilor care n mod obisnuit nu depasesc pragul constientei, indiferent de locaizarea temporara a evenimentelor de care se leaga. .Construirea circuitelor antidepresive este un demers menit sa contracareze efectul produs de dezvoltarea circuitelor depresive. Acestea din urma sunt elaborate ca o consecinta a focusarii negative si ideea care sta la baza acestui exercitiu este ca putem sa ne folosim de acest mecanism, invitnd eleva sa se concentreze asupra unor imagini pozitive, a caror capacitate de a induce stari emotiopnale pozitive a fost amplu documentata n litaratura de specialitate. n vederea realizarii acestui obiectiv, este de maxima importanta identificarea unor imagini sau scene pe care eleva le poate aprecia ca fiind n egala masura pozitive si realiste. Sugerarea unor reverii pe care eleva le-ar putea aprecia ca facnd parte

din domeniul irealizabilului sau al visului rupt de realitate, n-ar avea dect darul de a accentua n si mai mare masura trairile negative ale persoanei, amplificnd sentimentul desnadejdei. Ideal este, ca imaginile utilizate sa fie cele descoperite chiar de catre eleva. Evocarea sau reprezentarea mentala a acestor imagini, nsotita de trairea ct mai deplina a emotiilor ce i se asociaza, este completata de sugestii posthipnotice care se refera la focusarea pozitiva sau, ori de cte ori acest lucru este posibil, la derularea acelei videocasete mentale fericite. sedinta 9: Comutarea atentiei si inducerea dispozitiei emotionale pozitive Sensul acestei interventii este dat de predispozitia persoanelor depresive de a rumega nu rareori chiar cu o tenta obsesiva gndurile negative sau imaginile ce reprezinta scene de a dreptul catastrofale pentru beneficiar. Aceste imersiuni nesfrsite n negativ joaca un rol de importanta majora n ancorarea n sentimentele albastre, reprezentnd unul dintre impedimentele cele mai greu de depasit n tratamentul persoanelor cu depresie. Recunoasterea acestui lucru justifica pe deplin eforturile mobilizate n vederea sistarii framntarilor cu continut negativ. n vederea ntreruperii ciclului ruminativ negativ, eleva este antrenata sa-si poata comuta atentia dinspre cognitiile negative, n directia unor trairi pozitive. Prima sarcina a elevei angrenate n realizarea acestui obiectiv, consta n ntocmirea unei liste ce cuprinde un numar de 10-15 evenimente placute din propria viata si sa practice focalizarea atentiei aproximativ cte 30 de secunde asupra fiecareia dintre aceste ntmplari. n continuare, eleva este ncurajata (1) sa practice evocarea evenimentelor de pe lista n conditiile specificate anterior de 4-5 ori n fiecare zi si (2) sa comute de pe gndurile negative sau neplacute, ori de cte ori se trezeste ca atentia i este monopolizata de acestea, pe unul dintre itemii pozitivi aflati pe lista pe care a ntocmit-o. Atunci cnd i sugerez elevei acest lucru, accentez faptul, ca prin comutarea atentiei, cognitiile negative sunt nlaturate din sfera preocuparilor sale si nlocuite cu cele legate de evenimentele a caror evocare este n masura sa genereze trairi mult mai placute. Acesta tehnica a comutarii este nrudita cu cea utilizata n NLP, constituindu-se ntr-o alta modalitate de dezactivare a circuitelor depresive si de ntarire a celor fericite. Avem de a face n fapt, cu o interventie care vizeaza practic anularea efectelor autohipnozei negative (depresogene), prin recursul la autohipnoza pozitiva. sedinta 10: Antrenamentul activ-interactiv Aceasta secventa a terapiei este orientata nspre dislocarea deprinderilor disociative, respectiv nlocuirea acestora cu atitudini de asociere cu mediul relevant pentru persoana. Alladin defineste prin disociere pasiva acea raportare tipica a persoanelor afectate de depresie asemanatoare de altfel cu cea ntlnita si la nevrotici prin care acestea si reduc la minimumul necesar interactiunile cu mediul exterior, dar si cu cel interior. Consecinta disocierii pasive o reprezinta tendinta unei ancorari stabile n realitatea inerioara, reprezentata de schemele negative si de sentimentele sincretice asociate. Tocmai datorita disocierii poate ramne persoana depresiva impenetrabila fata de acele informatii fie ele din exterior sau din interior care i-ar putea invalida prezumtiile disfunctionale. Obiectivul terapeutic consta n substituirea acestei atitudini cu una care poate fi caracterizata ca interactiune activa cu informatiile relevante din mediul intern si extern, ceea ce implica receptivitate optima fata de stimuli si capacitatea de a fi racordat la realitatea conceptuala, adica aceea, care prinde contur nu din schemele distorsionate ci pe baza datelor furnizate nentrerupt de interactiunea cu mediile interior si exterior. Disocierea

pasiva inhiba procesele care ar permite o confruntare cu proba realitatii (reality testing), n timp ce interactiunea activa favorizeaza corectarea nentrerupta a imaginii pe care o formam despre lume si noi nsine. Masurile care vizeaza prevenirea sau diminuarea disocierii pasive include urmatoarele: (1) constientizarea functionarii acestui mecanism; (2) mobilizarea activa n vederea inhibarii fenomenului, prin comutarea atentiei alocata cognitiilor negative (asa numitelor ancore negative); si (3) ndreptarea activa a atentiei asupra elementelor relevante ale realitatii conceptuale. Demersurile pot fi definite si ca un proces de angajare activa a emisferului stng, impunnd persoanei sa gndeasca analitic, logic, realist si sintactic. sedinta 11: Antrenamentul abilitatilor sociale Implicarea unui deficit al abilitatilor sociale n dezvoltarea si mentinerea depresiei a fost sustinuta n primul rnd de Lewinsohn si colaboratorii sai, nca de la nceputul anilor 1970. Mai recent, Joiner (1997) si-a propusverificarea ipotezei conform careia timiditatea ar constitui un factor generator de vulnerabilitate fata de depresie n absenta suportului social. n conformitate cu aceeasi ipoteza, singuratatea ar media relatia dintre timiditate si accentuarea depresiei. Studiul efectuat de Joiner confirma aceasta ipoteza. S-a demonstrat, totodata, ca efectul este specific simptomelor depresive, deci nu se face simtit n cazul afectelor negative n general. Actualitatea tezei ce afirma contributia deficitului interpersonal la geneza depresiei este ilustrata si de relativ recenta lucrare a lui Dill si Anderson (1999). Autorii citati prezinta depresia ca fiind un important mediator interpersonal ntre factorii cauzali si depresie. Multi dintre factorii de risc interpersonali, ca de exemplu reducerea la tacere, subordonarea involuntara, timiditatea, precum si absenta schemei de relatie, ar putea contribui la dezvoltarea singuratatii, care la rndul ei ar atrage dupa sine cresterea vulnerabilitatii fata de depresie. Astfel, singuratatea ar functiona ca mediator ntre toti acesti factori de risc si simptomele depresive. Chiar daca ipoteza emisa initial de catre Lewinsohn si colaboratorii a strnit multe controverse de exmplu este dificil sa se demonstreze ca deficitul abilitatilor sociale cauzeaza ntr-adevar depresia si nu este doar un grup de simptome asociat acesteia corelatia puternic semnificativa dintre cele doua variabile este atestata de un numar impresionant de cercetari empirice. Williams (1992, p. 19) sumarizeaza rezultatele mai multor studii efectuate n acest domeniu, concluzionnd urmatoarele: -persoanele depresive alieneaza interlocutorii cu care interactioneaza; -respingerea generata este mai puternica n cazul interactiunii cu persoane de sex opus; -cel putin o parte a acestui efect ar putea fi mediata prin emotiile negative induse n interlocutor; -aparent, elementele generatoare de tulburari emotionale si alienare la interlocutor ar fi mentionarea unor probleme personale n contextul blamarii propriei persoane si a deznadejdei. Prin prisma constatarilor de mai sus, credem ca eforturile depuse n vederea ameliorarii abilitatilor de relationare ale persoanelor afectate de depresie sunt pe deplin justificate, cel putin n cazul acelor clienti, care n mod evident se confrunta cu dificultati de integrare n relatiile interpersonale sau care sunt lipsiti de suportul social att de necesar mai ales n acele perioade ale existentei umane, care favorizeaza dezvoltarea starilor de criza si a depresiei. Atragem nsa atentia asupra faptului sesizat de altfel ntr-o paranteza chiar de catre Alladin ca este foarte probabil ca o singura sedinta dedicata dezvoltarii acestor

abilitati s-ar putea dovedi insuficienta, n aceste cazuri impunndu-se alocarea unui timp mai consistent pentru realizarea acestui obiectiv terapeutic sau chiar includerea clientului ntr-un program structurat de antrenament al abilitatilor sociale si/sau de comunicare. O alta solutie propusa de autor ar consta n recomandarea unor surse bibliografice, pe baza carora clientul sa-si poata dezvolta de unul singur deprinderile sociale. n ceea ce ne priveste, suntem relativ sceptici n ceea ce priveste sortii de izbnda ai unui astfel de demers n cazul persoanelor afectate de depresie, justificate doar de ncadrarea cu orice pret n limita celor 12 sedinte prestabilite, chiar cu pretul nerezolvarii uneia dintre cele mai importante probleme ale clientului. Credem mai degraba, ca unica solutie cu adevarat viabila si deci terapeutica consta n aceste cazuri n alocarea unui numar suplimentar de sedinte, pna la atingerea unui nivel satisfacator al abilitatilor n cauza. sedinta 12: Vizualizarea scopului ideal si antrenamentul pentru confruntarea cu realitatea Constituie n mod efectiv ultima secventa a a programului hipnoterapeutic propus de Alladin, care urmareste n egala masura ameliorarea stimei de sine a clientului, ntarirea achizitiilor terapeutice si motivarea elevei pentru transferul acestor achizitii n viata sa de zi cu zi. n acest scop, eleva este invitata sa-si imagineze obiective atragatoare dar n acelasi timp realiste, sa se reprezinte recurgnd la strategii adecvate si angrenndu-se n actiuni concrete pentru realizarea acestora. Aceasta proiectie n viitor cu repetitie se realizeaza cu maximum de eficienta n cadrul unei transe usoare. sedintele de urmarire Sunt menite sa asiste eleva att n eforturile depuse pentru rezolvarea problemelor ntr-un context extraterapeutic, ct si n cele necesare pentru desprinderea treptata de mediul protector oferit de relatia terapeutica. Obiectul acestor sedinte, dintre care cea dinti este fixata de regula la o luna (sau la trei luni) dupa ultima sedinta terapeutica, l constituie discutarea progreselor nregistrate de eleva, ntarirea acestora, analizarea dificultatilor ntmpinate si examinarea posibilelor solutii pentru surmontarea acestora, respectiv poate cel mai important dintre obiectivele propuse ntarirea sentimentului de competenta al persoanei.

ANEXA 1

SCALA DE STIMA DE SINE (ROSENBERG) Scala masoara stima de sine la elevi.Este alcatuita din 10 itemi la care formele de raspuns sunt de 1 la 4 astfel: 1-sunt in total dezacord 2-nu sunt de acord 3-de acord 4-foarte de acord Scorul final se obtine prin adunarea scorurilor pe care fiecare subiect in parte l-a dat la fiecare item si poate fi cuprins intre 10-40 astfel : 10-20-stima de sine scazuta 21-30 stima de sine moderata 31-40 stima de sine crescuta Pentru itemii 2,4,6,8,10 cotele data de subiect se inverseaza

Stima de sine

Chestionarul de mai jos i propune s v ofere o indicaie despre nivelul stimei dvs. de sine. Citii cu atenie fiecare fraz si rspundei in cel mai scurt timp, marcnd cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de punctui dvs. de vedere actual. Total acord 1) n general sunt mulumit() de mine 2) Cteodata ma c nu valorez nimic 3) Cred c de caliti bune am o gndesc serie de De acord Dezacord Total dezacord

4) Sunt capabil() lucrurile la fel de ceilali

sa fac bine ca

5) Simt c nu am n mine prea multe de care sa fiu mndru () 6) Cteodat realmente inutil m simt

7) M gndesc c sunt un om de valoare, cel puin la fel ca alte persoane 8) Mi-ar plcea s am mai mult respect fat de mine nsumi 9) innd cont de toate, am tendina sa cred ca sunt un (o) ratat() 10) Am o despre mine prere pozitiv

BIBLIOGRAFIE 1. Luminia Iacob, tefan Boncu, Dorina Slvstru, Ovidiu Lungu Psihologie, manual pentru clasa a X-a, Bucureti: Editura Polirom, 2000 2. Adele Faber, Elaine Mazlish Cum s-i asculi pe adolesceni i cum s te faci ascultat, Bucureti: Curtea Veche Publishing, 2007 3.. Margareta Modrea Imaginea de sine i personalitatea n adolescen, studii teoretice i practice, Focani: Editura Aliter, 2006 4.. Ursula chiopu, Emil Verza Psihologia vrstelor, ciclurile vieii, Bucureti: Editura Didactic i Pedagogic, 1997 5. Ion Al. Dumitru Consilierea psihopedagogic Baze teoretice i sugestii practice, Iai: Editura Polirom, 2008