Sunteți pe pagina 1din 29

1

PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI Conf. Univ. Dr. Corneliu Liviu Popescu 10 cursuri CURSUL 1. NOTIUNEA SI TRASATURILE DIDO Dreptul international al drepturilor omului (DIDO) este o institutie a dreptului international public, alcatuita din normele juridice internationale care consacra si garanteaza drepturile omului. Drepturile omului din perspectiva dreptului international al drepturilor omului Def: Acele drepturi subiective care sunt esentiale pentru viata (existenta), demnitatea, libertatea, egalitatea, fericirea si pentru libera dezvoltare a fiintei umane si care sunt consacrate si garantate prin normele dreptului international public. Trasaturi esentiale ale drepturilor omului: (a) drepturi individuale- titularul lor este individul (exista si drepturi colective) (b) drepturi esentiale (c) consacrate si garantate/ protejate prin norme internationale Drepturile omului nu sunt colective.. Drepturile colective (adic cele al cror titular este colectivitatea, cum ar fi drepturile minoritatilor) nu intereseaza materia drepturilor omului. In dreptul intern si in cel comunitar se vorbeste despre drepturi fundamentale. In dreptrul international se foloseste notiunea de drepturile omului Exista 2 mari categorii de drepturi ale omului: (a) drepturile civile si politice; si (b) drepturile economice, sociale si culturale. Drepturile civile si politice Drepturile civile si politice, sunt primele aparute si reprezinta libertatile fundamentale clasice (ex. dreptul la viata). Sau nascut in dreptul intern si au fost preluate apoi in dreptul international. Aceste drepturi pun accent pe individ, sunt nascute o data cu revolutiile burgheze, au aparut ca o reactie impotriva absolutismului feudal si sunt de inspiratie liberal. Drepturile civile se refera la fiinta umana in general. Drepturile politice se refera la cetatean. Aceste drepturi au avut initial numai o dimensiune negativa (obligatia statului de a nu le incalca; de a se abtine de la aceasta). Treptat au dobandit si o dimensiune pozitiva, care consta in obligatia statului de a lua masuri pentru a proteja aceste drepturi fata de toata lumea. Drepturile economice, sociale si culturale Aceste drepturi permit participarea individului la viata economica, sociala si culturala. Au aparut mult mai tarziu, dupa ce societatea capitalista s-a dezvoltat, sunt de inspiratie socialista si au aparut tot in planul dreptului intern (cand s-a pus problema redistribuirii bogatiei), fiind ulterior preluate in dreptul international. Drepturile economice, sociale si culturale nu exprima o situatie existenta, ci depind in mod esential de situatia economica dintr-o tara. Aceste drepturi nu sunt justitiabile (nu exista actiune pentru protejarea lor), spre deosebire de drepturile civile si politice, care sunt drepturi justitiabile. Aceste drepturi reprezint un obiectiv de atins, un program. Inclcarea lor nu d dreptul unei aciuni la CEDO. Unii autori afirm c ar exista si o a 3-a categorie de drepturi, asa-zisele drepturi de solidaritate (ex. dreptul la pace, dezvoltare, mediu sanatos (drepturile de a 3-a generatie)). CL Popescu: aceste drepturi (presupunand c ele exist) s-au nascut direct in plan international. Ele sunt de inspiratie tiermondista (lumea a 3-a). Problema este ca nu se precizeaz cine este titularul dreptului de solidaritate si cine este titularul obligatiei corelative (un individ, un stat, un grup de state). n orice caz, daca aceste drepturi exista, ele nu sunt drepturi individuale, asa ca nu fac obiectul de cercetare al materiei PIDO. DIDO este o institutie a dreptului international avand ca obiect de reglementare drepturile omului. DIDO nu este o ramura de drept, ci este o institutie a dreptului international (care este ramura de drept). In consecinta, se pune problema identificarii trasaturilor sale: genul proxim (ce il aseamana de dreptul international) si diferenta specifica (cu ce se deosebeste de dreptul international). TRASATURILE Dreptului international al drepturilor omului

2
1. Caracterul recent al acestei institutii (DIDO) a dreptului international public. -DIDO a aparut la jumatatea sec 20, dupa al 2-lea razboi mondial. -pana la al 2-lea razboi mondial, problema drepturilor omului era una exclusiv interna, aceste drepturi fiind protejate si garantate exclusiv la nivelul statelor. De altfel, aceasta a fost una din cauzele celui de-al 2- lea razboi mondial. -pana la 1940 existau norme (reduse ca intindere) in materia DO in 4 domenii: 1. interzicerea sclaviei si traficului de sclavi 2. dreptul international umanitar (reguli umanitare in timp de conflict armat) 3. protectia lucratorilor (Org. Intl a Muncii)-1919-Tratatul de la Versailles 4. protectia minoritatilor nationale (doar in Europa) Primele doua tipuri de norme au aparut in sec 19, iar ultimele doua dupa 1918 - institutia DIDO se cristalizeaza dupa 1945 - pe data de 10 dec. 1948, la Paris, are loc nasterea DIDO, prin adoptarea Declaratiei Universale a Dr Omului (soft law). Aceasta nu este un tratat de drept international public, asa ca nu are in principiu forta juridica. 10 decembrie este ziua internationala a dr omului.

Din acest moment DIDO evolueaza in 2 planuri: la nivel universal si pe mai multe niveluri regionale. La nivel universal 2 etape etapa declaratorie - principala sursa este Declaratia Universala a Drepturilor Omului etapa conventionala - 1966- adoptarea celor 2 pacte internationale relative la drepturile civile si politice & drepturile economice,sociale si culturale (in vigoare din 1976). La niveluri regionale evolutii mai rapide e mai usor de gasit un numitor comun privitor la valori Primul sistem regional (si cel mai avansat azi) este sistemul regional european, nascut o data cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In 1949 incep negocierile pentru redactarea CEDO, in 1950 se adopta, iar in 1953 intra in vigoare. Dupa modelul regional european s-au inspirat sistemul regional american si cel african. Avantajul caracterului recent este ca institutia DIDO nu este rigida, ci receptiva la schimbari, iar dezavantajul consta in aceea c in anumite domenii ale DIDO apar ambiguitati. In sec 19, in a 2-a jumatate apare DI Umanitar, in 1918 DI al Refugiatilor, in 1945 DIDO, iar in 1990 DI criminal/penal. 2. Excluderea regulii competentei nationale exclusive in materia drepturilor omului si limitarea suveranitatii statului prin drepturile omului Exista anumite domenii- rezervate competentei nationale (ex. forma de guvernamant). Drepturile omului nu mai fac parte din domeniul rezervat al competentei nationale, fiind interesata si societatea internationala. Materia drepturilor omului este reglementata atat de dreptul intern cat si de dreptul international, facand obiectul cooperarii internationale. Suveranitatea statului sub aspectul drepturilor omului nu este absoluta (deci limitata), statele trebuind sa respecte tratatele privind drepturile omului. Suveranitatea statelor se opreste acolo unde incep drepturile omului. 3. Crearea unui regim international de ordine publica (imperativ) in domeniul drepturilor omului, cu consecinta excluderii principiului reciprocitatii Dreptul international clasic este un drept consensual. Normele se nasc prin exprimarea de vointa a statelor , prin tratate (principala sursa a dreptului international, care consta in acordul de vointa al unor state suverane si egale, tratatele neputand fi impuse acestor state) sau cutuma. In materia drepturilor omului, sistemul este imperativ pentru ca se creeaza drepturi direct pentru indivizi (nu pentru state), asa ca problema intereseaza intreaga societate internationala. Multe din normele de drepturile omului nu sunt numai norme conventionale, ci au dobandit valoare cutumiara sau de jus cogens (ex. interzicerea torturii, a sclaviei, a discriminarii). Principalele norme internationale in materia drepturilor omului au valoare de norme imperative ale dreptului international. Astfel, un tratat international care incalca o astfel de norma este nul. Principiul reciprocitatii (invocarea unei exceptii de neexecutare in cazul tratatelor sau a contractelor, in dreptul intern) este exclus in cazul drepturilor omului, intrucat nu este vorba de obligatii intre state (este exclusa situatia in care un stat nu respecta drepturile omului, ceea ce confera unui alt stat dreptul de a face la fel).

3
Sub aspect procedural exista o particularitate a actiunilor internationale pentru protejarea drepturilor omului. Regula in dreptul intern este actiunea personala, pusa la dispozitia individului care pretinde incalcarea unui drepturilor sale. Pentru apararea ordinii publice exista actiunea publica, al carei titular este Ministerul Public. Pentru DIDO, nu exista un organ cu rol de Minister Public la nivel international. In consecinta, ca substitut al actiunii publice s-a creat actiunea populara, care are ca titular orice stat parte la tratatul respectiv. Actiunea populara este o actiune pentru apararea ordinii publice internationale, nu o actiune personala. In cazul CEDO, orice alt stat parte la Conventie are la dispoziie aciunea popular european, n cazul n care pretinde c s-au nclcat drepturile omului. 4. Subsidiaritatea DIDO fata de dreptul intern Rolul principal in consacrarea si garantarea drepturilor omului revine statelor (prin dreptul intern). Subsidiaritatea, din punct de vedere al consacrarii drepturilor omului consta in aceea c DIDO reprezint un standard minimal la care statele pot adauga o protectie superioara (prin norme mai favorabile, iar din punct de vedere al garantarii drepturilor omului, subsidiaritatea semnifica faptul ca statele trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului si repararea eventualelor incalcari, instantele internationale intervenind doar atunci cand statele nu pot sau nu vor sa intervina (regula epuizarii cailor interne de atac). 5. Aplicabilitatea directa a normelor DIDO in sistemul national de drept Tratatele internationale in materia dr omului au caracter self-executive. In mod traditional, normele internationale nu sunt direct aplicabile in dreptul intern. In dreptul international public se vorbeste despre doua tipuri de teorii: teoria monista - un singur sistem de drept in care se includ si normele de drept internaional si cele de drept intern, astfel incat tratatul de drept international da nastere in mod direct la drepturi si obligatii teoria dualista este necesara transpunerea in dreptul intern a tratatelor internationale In materia DIDO, in principiu, normele internationale sunt direct aplicabile. Exista 2 tipuri de conditii pentru aplicabilitatea directa a DIDO in dr intern: 1. o conditie interna dr national sa recunoasca aplicabilitatea lui 2. doua conditii internationale: A. Norma sa fie susceptibila de aplicabilitate directa. Conditii: a) norma sa fie suficient de clara/precisa. In general satisfac aceasta conditie normele privind dr civile si politice, nu si cele privind drepturile economice, sociale & culturale. b) sa existe intentia pentru partile la tratat sa-i confere acestuia aplicabilitate directa (ex. CEDO. art 1 - Inaltele pri contractante recunosc oricrei persoane aflate sub jurisdicia lor drepturile si libertatile. Ex. opus - Conventia cadru pentru protectia drepturilor minoritatilor nationale (aceasta este doar un cadru in care trebuie sa se introduca legislatia internationala). B. Norma internationala sa fie in vigoare pentru statul in cauza, iar statul sa nu fi formulat vreo rezerva cu privire la un anumit text Aplicabilitatea directa a normelor DIDO in dreptul intern produce doua efecte: un efect vertical (in relatiile dintre stat si individ, ceea ce presupune raporturi de subordonare/ supraordonare) si un efect orizontal (in relatiile intre indivizi). 6. Superioritatea DIDO fata de reglementarile interne (normele sistemelor juridice nationale) In plan international, adica in fata unui tribunal international, norma internationala are intotdeauna superioritate (chiar fata de constitutia statului), dreptul intern fiind o simpla situatie de fapt. In plan intern, daca este respectat condiia de aplivabilitate direct, pozitia DIDO depinde de dreptul intern, de msura in care acesta recunoaste DIDO. Astfel, DIDO poate avea dupa caz o valoare a) supraconstitutionala, b) constitutionala c) infraconstitutionala dar supralegislativa, d) legislativa. De regul, se recunoate DIDO mcar o valoare supralegislativ. Prin corelarea principiilor superioritatii si subsidiaritatii se ajunge la concluzia ca, in caz de conflict intre norma internationala si norma interna, se aplica intotdeauna norma cea mai favorabila. Astfel, dac norma internaional este mai favorabil, se aplic principiul superioritii, iar dac norma intern este mai favorabil, se aplic principiul subsidiaritii. 7. Existenta unor tribunale internationale specializate in materia drepturilor omului In general, dreptul international nu are caracter justitiabil in fata instantelor internationale. Curtea Internaional de Justiie are competen material general. DIDO cunoaste tribunale internationale specializate aseamanandu-se din acest punct de vedere cu dreptul international penal si cu dreptul comunitar. Astfel, exist trei tribunale specializate, la nivel regional: Curtea European a Drepturilor Omului, Curtea Interamerican a Drepturilor Omului i Curtea African a Drepturilor Omului i Popoarelor

4
8. Rolul important al jurisprudentei ca sursa a dido Izvoarele tradiionale ale dreptului internaional clasic sunt convenia (tratatul) i cutuma. In DIDO se remarc aparitia unui bloc de conventionalitate, alcatuit din tratate si jurisprudenta (aflat la acelai nivel cu sursa conenional). 9. Pozitia individului ca subiect al DIDO Normele internaionale vizeaz direct individul, care dobandeste drepturi direct din tratate i are acces direct la organele de jurisdicie, iar in plan procesual (ex. in fata CEDO), individul se afl pe o poziie de egalitate cu statul. CURSUL 2 SURSELE/ IZVOARELE DIDO. SISTEMELE INSTITUTIONALE (DR INSTITUTIONAL) SURSELE DIDO Dupa natura lor, se disting 4 mari surse (importante sunt numai 3): 1. sursele conventionale 2. sursele cutumiare (au o importan redus) 3. sursele jurisprudentiale 4. alte surse (inclusiv soft law (dreptul moale)) 1. Sursele conventionale (tratate) Exist 2 criterii de clasificare: dup coninut i dup sfera geografic: Dup coninut (ratione materiae), tratatele sunt: generale : consacr toate drepturile omului si toate fiintele umane speciale / specializate : se refera fie la o anumita categorie speciala de drepturi fie la o categorie speciala de persoane protejate. Dup sfera geografic (ratione loci, aplicabilitatea in spatiu) tratatele sunt: universale (cu vocaie universal) : orice stat are vocatie sa fie parte la ele regionale: numai unele grupuri de state Prin combinarea criteriul material cu cel teritorial rezult 4 tipuri de surse conventionale: 1. sursele conventionale (tratate) universale generale Exist 4 asemenea surse: Pactul international relativ la drepturile civile si politice (plus 2 protocoale facultative), si Pactul relativ la drepturile economice, sociale si culturale. Aceste pacte nu cuprind toate drepturile, ci doar drepturile civile si politice, respectiv cele economice, sociale si culturale. Declaratia Universala a Drepturilor Omului este soft law si nu intr n aceast categorie 2. tratate universale specializate Se refera fie la anumite drepturi, fie la anumite categorii de persoane protejate. Cele mai importante surse universale specializate sunt: Conventiile ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, Convenia Naiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei, Convenia Naiunilor Unite asupra torturii, Convenia privind protejarea drepturilor copilului, Convenia privind protecia lucrtorilor migrani. Surse universale specializate se regasesc in cadrul institutiilor specializate ale ONU (ex. UNESCO Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, Stiin i Cultur), OIM (Organizaia Internaional a Muncii). 3. tratate regionale generale Exista 3 mari sisteme regionale, care au la baza cele 3 surse regionale generale (sistemul regional european, american si african) Pentru sistemul regional european exist 2 surse generale: a) Convenia Europeana a Drepturilor Omului (drepturi civile si politice): plus 14 protocoale (15 tratate in total), din care numai cateva sunt aditionale, iar celelalte sunt de revizuire. n prezent, forma Conveniei este data de revizuirea ei prin Protocolul 11 (in vigoare de la 1 noiembrie 1998). Protocoale aditionale: P1, P4, P6, P7, P12, P13. Protocoale de amendare: P2, P3, P5, P8, P9, P10, P11 Protocolul 14 nu este nc n vigoare. b) Carta Sociala Europeana, n dou forme: CSE initiala si CSE revizuita. Cand ratifica CSE revizuita, statele parti la cea initiala devin parte numai la CSE revizuita, iar CSE initiala inceteaza. Statele care ratific pentru prima data CSE sunt obligate sa ratifice doar CSE revizuita.

5
Sistemul american Carta interamerican a Drepturilor Omului Sistemul african Carta african a Drepturilor Omului 4. tratate regionale specializate ex. Conventia european impotriva torturii, Convenia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, convenia privind drepturile omului si biomedicina, Convenia privind protectia drepturilor omului in raport cu tratamentul automatizat al datelor. Romania a devenit parte si la Conventia privind drepturile omului si biomedicina, si la Protocolul aditional privind clonarea umana. 2. Sursele cutumiare n general, n materia DIDO, materia e codificat prin tratate. Multe din normele consacrate conventional au dobandit in acelasi timp valoare cutumiara, asa ca acestea sunt obligatorii in calitate de cutuma si pentru statele care nu sunt parti la tratat. Oricum, cutuma in domeniul drepturilor omului nu aduce nimic nou fata de drepturile din tratate. Exemple: interzicerea scalviei, torturii, discriminrii rasiale. 3. Sursele jurisprudentiale Sursele jurisprudeniale au un rol deosebit de important in DIDO. Toata practica/ jurisprudenta tribunalelor internationale specializate si a altor organe internationale, fie cvasijudiciare, fie parajudiciare, constituie sursa a DIDO (ex. jurisprudenta CEDO) Sistemul european este fundamentat atat pe dreptul continental (principalul izvor de drept este legea) cat si pe dreptul anglo-saxon (principalul izvor este jurisprudenta). n materia drepturilor omului, tratatele si jurisprudenta fac corp comun, alcatuind un bloc de conventionalitate. 4. Alte surse (inclusiv soft law) a) Surse interne cu for juridic propriu-zis (obligatorii): Regulamentul CEDO, care este adoptat de Curte, nu este un tratat, dar este o sursa obligatorie a DIDO b) surse de soft law (declaratii, rezolutii, recomandari - acte politice si juridice care nu au valoare juridic deplin) (ex. Declaratia Universala a Drepturilor Omului. DREPTUL INTERNAIONAL INSTITUTIONAL AL DREPTURILOR OMULUI / INSTITUTIILE INTERNATIONALE DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI Instituiile de protecie a drepturilor omului au rolul de a garanta aceste drepturi la nivel international Tipurile de institutii internationale (2 criterii: geografic; natura organului implicat in protectia drepturilor omului) I. Dup criteriul geografic, exista 2 categorii de sisteme internationale de protectie a drepturilor omului: sistemul universal i sistemele regionale. Sistemul institutional universal de protectie a drepturilor omului functioneaza in principal in cadrul ONU, dar si in cadrul institutiilor specializate din sistemul ONU (ex. UNESCO, OIM). II. Dup natura organului implicat n protectia international a drepturilo omului, se disting urmtoarele tipuri: a) judiciare (curi internaionale) b) parajudiciare (organe independente care funcioneaz n tandem cu un organ judiciar ex. Comisia European a Drepturilor Omului) c) cvasijudiciare (organe independete care funcioneaz de sine-stttor) d) nejudiciare (nu sunt compusr din membri independeni, ci din reprezentani ai statelor) Sistemul din cadrul ONU (onusian) 1. organe nespecializate in domeniul drepturilor omului, care au insa o anumita competenta in materie. Adunarea Generala a ONU adopta declaratii, rezolutii, tratate in materia drepturilor omului. In sistemul ONU, adoptarea unei conventii este precedata de o rezolutie/ sursa de soft law, care are rolul de a tatona terenul (ex.: Declaratia ONU privind drepturile minoritatilor) - Consiliul de Securitate dupa 1990, in rezolutii, a legat pacea de respectarea drepturilor omului. St la baza Tribunalelor internationale pentru fosta Iugoslavie si Rwanda -ECOSOC /Consiliul Economic si Social -Curtea Internationala de Justitie jurisprudenta sa cuprinde si trimiteri la drepturile omului 2. organele specializate (2 tipuri: organe conventionale i organe interne) A. Organele conventionale. Aproape toate tratatele internationale in materia drepturilor omului isi creeaza un organ special de protectie (organele sunt conventionale pentru ca sunt create prin conventii internationale). Exemple:

Pactul international privind drepturile civile si politice Comitetul Drepturilor Omului Convenia privind discriminarea rasiala Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale

6
Convenia international privind eliminarea discriminarea fa de femei Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei Convenia impotriva torturiiComitetul impotriva torturii Convenia drepturilor copiluluiComitetul drepturilor copilului Aceste 5 comitete au ca trasatura comuna faptul ca sunt organe cvasijudiciare (adic sunt compuse din experti independenti, iar procedura in fata lor cuprinde elemente jurisdictionale). B. Organele interne Organele interne sunt create prin acte interne ale organizatiilor internationale. Exemple: 1. Comisia Drepturilor Omului - depinde de ECOSOC (organ principal) 2. Comisia Conditiei Femeii depinde tot de ECOSOC. Aceste organe sunt comisii, nu comitete (adic sunt formate din reprezentantii statelor, i nu din experti, ceea ce nseamn c nu au un caracter cvasijudiciar). 3. Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale. Exist un tratat (Pactul relativ la drepturile economice, sociale si culturale) care nu i-a creat un organ conventional de control. Pentru a remedia aceasta lips, ECOSOC-ul a infiintat ca organ intermediar acest comitet. Comitetul este alcatuit din experti independenti dar, prin modul de constituire, este un organ intern. 4. Inaltul Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului 5. Inaltul Comisar ONU pentru refugiati Organele interne, cu excepia Comitetului drepturilor economice, sociale si culturale, sunt comisii i au o natur nejudiciar (nu sunt organe independente), fiind formate din reprezentanii statelor (au caracter politic) Alte instituii specializate UNESCO Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur OIM Organizaia Internaional a Muncii SISTEME REGIONALE Exist 3 mari sisteme regionale de protectie a drepturilor omului - european, inter-american i african). Primul aparut i cel mai dezvoltat n prezent este sistemul european. Unii autori consider si sistemul musulman al drepturilor omului ca incipient. Cf. CL Popescu, nu exist un sistem musulman al drepturilor omului pentru ca acesta contravine conceptelor fundamentale ale DIDO. (pedeapsa cu moartea persista; lipsa egalitatii intre barbat si femeie; drepturile omului sunt recunoscute doar drept-credinciosilor) Totui, DIDO presupune universalitatea drepturilor drepturile omului exista pentru toate fiinele umane. 1. Sistemul european cuprinde Europa geopolitic i fostele state URSS. n 1949 se infiinteaza Consiliul Europei. Sistemul european se dezvolta in cadrul a 3 organizatii distincte: (1) Uniunea European (25 state), Consiliul Europei (46 state) i OSCE (55 de state Cele din Consiliul Euopei, Belarus, Vatican, 5 republici ex-sovietice, SUA, Canada). Toate statele UE sunt membre ale Consiliului Europei. Toate statele Consiliului Europei sunt membre OSCE. n consecin, cei din Uniunea European se bucur de protectia drepturilor omului din toate cele 3 sisteme. Din aceste 3 organizatii internationale, specializata in drepturile omului este Consiliul Europei, care a urmrit de la inceput a urmarit protejarea acestor drepturi. Scopul celor 3 organizaii a fost acelai (pacea n Europa), dar mijloacele au fost diferite (UE plan economic, OSCE securitate, Consiliul Europei meninerea regimurilor democratice n statele din Europa prin respectarea drepturilor omului). Consiliul Europei este fundamentat pe 3 valori: (1) democratia, (2). drepturile omului i (3) statul de drept/ suprematia legii. In cadrul Consiliului Europei, cel mai important sistem institutional este Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sistem creat prin Convenia European a Drepturilor Omului. 2. Sistemul interamerican n cadrul Organizatiei Statelor Americane sistemul este inspirat de modelul european pana la Protocolul 11, si cuprinde Comisia Inter-Americana a DO (organ parajudiciar) i Curtea Inter-Americana a DO (organ judiciar) 3. Sistemul african In cadrul Organizatiei Unitatii Africane exista Comisia Africana pentru Drepturile Omului si Popoarelor i Curtea Africana pentru Drepturile Omului si Popoarelor. Instituii ale UE, Consiliului Europei i OSCE: Uniunea European Parlamentul European, CJCE (nespecifice) Ombudsman (mediator european)

7
OSCE Biroul pentru Drepturile Omului i Instituii Democratice Inaltul Comisar pentru Minoriti Naionale Consiliul Europei Consiliul Europei a fost creat prin Statutul Consiliului Europei din 1949. a) Comitetul Ministrilor organ politic principal, cu rol decizional (din care face parte ministrul afacerilor externe sau delegatii MAE reprezentanii statelor) b) Adunarea Parlamentara organ politic principal care are doar cu rol consultativ c) Secretarul General organul executiv, organ principal d) Curtea European a Drepturilor Omului - organ principal. Comisia EDO a fost suprimat prin Prot. 11 e) diverse comitete de experi (ex. privind tortura) Modul de organizare a Curii Europene a Drepturilor Omului Convenia European a Drepturilor Omului a fost semnata in 1950 si este in vigoare din 1953. Aceasta prevedea ca au competente specifice in materia dr omului Comisia EDO, Curtea EDO i Comitetul Ministrilor. Curtea EDO este un organ principal al Consiliului Europei, cu caracter judiciar, nfiinat prin Convenia EDO. Comisia EDO (organ parajudiciar) este desfiinat de Protocolul 11, in vigoare din 1 noiembrie 1998. Atributiile Comisiei sunt preluate de noua Curte EDO. Curtea EDO in prezent Curtea EDO-se compune din judecatori. Numrul lor este dat de numrul statelor parti la Convenie. Exist cate un judecator ales in numele fiecarui stat parte. (in numele i nu reprezentnd statul, pentru c judecatorii, dei alei de state, sunt impartiali). In principiu, numrul statelor parti la Convenie corespunde cu numrul statelor membre ale Consiliului Europei. Pentru a deveni parte la Convenie, un stat trebuie s fie membru al Consiliului Europei, dar un stat membru al Consiliului Europei nu este obligat sa ratifice i Convenia. In prezent, aceast obligatie de ratificare exist pentru noile state membre. Explicatia acestui fapt este aceea c, dupa 1990, statele din Est au dorit sa intre in Consiliul Europei, iar Consiliul a impus o perioada de monitorizare, de semnare i de ratificare a Conveniei de un an. n acest mod, toate statele membre ale Consiliului Europei sunt parti la CEDO. In prezent doar Monaco trebuie sa ratifice Convenia (perioada de tranzitie). Manadatul judectorilor e n prezent de 6 ani (cu posbilitatea realegerii), iar dup intrarea n vigoare a Prot. 14, mandatul va fi de 9 ani (fr posibilitatea realegerii). Numirea judectorilor se face n felul urmtor: fiecare stat membru la Conventie propune 3 candidati (fr a exista o condiie de cetenie, cei propui pot fi ceteni ai oricrui stat din lume), iar alegerea judectorilor (cte unul de pe lista fiecrui stat) se face de ctre Adunarea Parlamentar a statelor membre. Protocolul 14 permite aderarea Uniunii Europene la Convenia EDO. Printr-un aviz consultativ, CJCE a respins psobilitatea aderrii Comunitilor Europene la Convenia EDO (dac nu se modific tratatele constitutive). n prezent, Tratatul instituind o Constituie pentru Europa prevede aderarea Uniunii Europene la Conv. EDO, iar Protocolul 14 prevede ca UE poate deveni parte la Convenie (totui, nici unul dintre acte nu a intrat n vigoare, dar sau creat premisele necesare). Curtea EDO este structurata in structuri administrative i formatiuni jurisdictionale. Structurile/ diviziunile administrative : a) Adunarea Plenara a Judecatorilor (doar o formaiune administrativ) b) Sectiile Curtii Nu exista nici o cerinta de cetatenie pentru judecatorii Curtii. Curtea este n prezent compus din 4 Secii (n viitor vor fi 5), judectorii fiind mprii n mod egal. Sectiile nu sunt diferentiate ratione materiae (pe categorii de litigii), mprirea fiind pur administrativ (pe criterii geografice, sex, sisteme de drept common law/ civil law). n cadrul Seciilor se constituie Camerele, din una dintre acestea fcnd parte i judectorul naional. Cauzele se atribuie n principiu Seciei din care face parte judectorul naional. Formatiunile de judecat ( jurisdictionale) n prezent sunt doar patru. Protocolul 14 introduce si instituia judectorului unic n scopul accelerrii/ simplificrii procedurii. a) comitetele formate din 3 judecatori (judec admisibilitatea plngerii) b) camerele 7 judecatori (judec fondul n prim instan) c) Colegiul Marii Camere 5 judecatori (judec admisibilitatea cii de atac) d) Marea Camer 17 judecatori (judec pe fond calea de atac) - cea mai inalta structura de judecata (nu exista o adunare plenara) Institutia judecatorului ad hoc

8
Atunci cand judecatorul national nu poate sa participe la judecata din diverse motive (incompatibilitate, boal etc.), statul n numele cruia a fost ales are mai multe posibiliti: fie numete un judector ad-hoc care s intre n locul judectorului naional n cauza respectiv, fie desemneaz n locul judectorului naional un alt judector al curii, fie poate renuna la ambele posibliti (se judec n complet, fr judectorul naional). Statul are interesul ca judectorul naional s fac parte din complet, ntruct acesta cunoate cel mai bine sistemul naional de drept i poate s-l explice celorlali). Aceast instituie e o reminiscen a tribunalelor internationale clasice si a celor arbitrale (ex. Curtea Internationala de Justitie) Participarea judectorului naional (n funcie de formaiunea de judecat) Comitetele - pentru judecatorul national nu exista nici dreptul, nici obligatia de a participa. In comitete nu va participa niciodat judecatorul ad hoc Camerele i Marea Camer - judecatorul national participa n mod obligatoriu. Daca nu este posibil, statul poate desemna un judecator ad-hoc. Colegiul Marii Camere interdicie absolut de participare a judecatorului national. Instituia judecatoruli ad hoc nu este aplicabil n acest caz. CURSUL 3 DREPTUL PROCEDURAL AL DREPTURILOR OMULUI Clasificarea procedurilor internationale de control Dupa natur, procedurile se mpart n nejudiciare i judiciare PROCEDURI NEJUDICIARE rapoartele sesizarile statale plangerile individuale anchetele sesizarile colective autosesizarile avizele formele politico-diplomatice PROCEDURI JUDICIARE sesizarile statale plangerile individuale PROCEDURILE NEJUDICIARE: Cea mai simpla forma de control statal este controlul pe calea rapoartelor. Statele sunt obligate sa se autoevalueze periodic pe calea acestor rapoarte. Obligativitatea raportlui decurge din ratificarea unui tratat. (ex. Convenia privind drepturile copilului beneficiaz de ratificare cvasiunanima: 192 state din 194 (toate mai putin Somalia si SUA, care nc aplic pedeapsa cu moartea si pentru minori). n general, celelalte forme (in special sesizarile statale, plangerile individuale, ancheta) nu decurg direct din ratificarea tratatelor internationale. Vointa (suplimentara) expresa a statului deriva fie dintr-o declaratie facultativa, fie dintr-un protocol facultativ. Vointa suplimentara este necesar pentru c este vorba de mijloace suplimentare de control. (ex. Pactul privind drepturile civile si politice) procedura sesizarilor interstatale - un stat parte la un tratat sesizeaza organul international cu privire la incalcarea dr omului de catre alt stat parte. Ordinea publica in DIDO constituie un regim garantat de actiunea populara; n consecin, nu se invoca un drept vatamat, ci vatamarea ordinii publice. Totusi, pentru declansarea procedurii sesizarii statale este nevoie de consimtamantul ambelor state pentru acceptarea sesizarii internationale plangerile individuale vatamarea unui drept subiectiv ancheta Exist 3 mari organe internationale de control: 1. Comitetul impotriva torturii din sistemul ONU - actioneaza pe calea anchetelor 2. Comitetul european impotriva torturii (creat de Conveia europeana impotriva torturii) - actioneaza pe calea vizitelor facute in locurile de detentie. Statele accepta ca acest Comitet sa viziteze oricand (fara aviz) orice loc de detentie. 3. Subcomitetul N.U. imp torturii (creat de Protocolul la Conventia Natiunilor Unite impotriva Torturii)

9
PROCEDURILE JUDICIARE CEDO, Curtea Inter-Americana a Drepturilor Omului CEDO Curtea European a Drepturilor Omului aplic 2 forme de proceduri proceduri judiciare (2 tipuri) sesizari statale (art. 34) plangeri individuale cele mai importante (art. 33) procedura nejudiciara avizul consulativ (folosit pn n prezent o singur dat, caz n care CEDO s-a declarat necompetent) Initial s-a pus accent pe sesizarile statale, de importan mare pentru c dau expresie ideii de ordine public (prin aciunea popular). Totui, acestea au fost rare, doar dou soluionndu-se pe fond (Irlanda vs. Marea Britanie, privind situaia din Irlanda de Nord; Cipru vs. Turcia, privind situaia din Ciprul de Nord) Functionarea sistemului inainte de Protocolul 11 Sistemul initial, nainte de Protocolul 11 , prevedea 3 organe cu competene n materia drepturilor omului: Comisia DO, Curtea EDO i Comitetul Ministrilor. Protocolul 11 1. suprima Comisia EDO, ceea ce nseamn c reclamanii se adreseaz direct Curii EDO 2. jurisdictia Curtii devine obligatorie. Prin simpla ratificare a Conveniei, statele pri au acceptat s devin fie reclamant, fie prt n cauzele de pe rolul Curii. Nu mai este necesar un compromis/ declaraie de acceptare a competenei Curii, iar rezervele formulate de state nu sunt admise n aceast materie. 3. nu mai este necesar o declaratie facultativa pentru sesizarea individuala (rezult direct din Convenie) 4. Comitetul Ministrilor isi pierde orice competente pe fond Procedura plangerii individuale la CEDO dupa Protocolul 11 Etapa I. Introducerea si inregistrarea plangerii individuale Partile in procedura: principale - reclamantul i prtul tertii intervenienti Partile principale Reclamantul (latura activ) capacitate procesuala activa - orice persoana fizica, orice ONG sau orice grup de indivizi cu sau fr personalitate juridic (adic orice particular). Nu exista nici o condiie de cetatenie/ nationalitate (ex. un cetatean american poate face plangere impotriva Romaniei) calitate procesuala activa - orice persoana/ particular care se pretinde victima a incalcarii unuia din drepturile sale prevzute de Convenie. Dac dreptul nu e prevzut de Convenie, Curtea nu e competent, chiar dac s-a nclcat dreptul intern. Prtul (latura pasiv) capacitate procesual pasiv - orice stat parte la Convenia EDO calitatea procesuala pasiv - statul despre care se pretinde ca a incalcat drepturile omului ex. Ilascu si altii vs. Moldova i Rusia Transnistria aparine Moldovei de jure i Rusiei de facto. Curtea EDO le-a condamnat pe amndou Moldova pentru c nu a oprit abuzurile, iar Rusia pentru c susine politic i financiar puterea separatist de la Tiraspol. Pentru sesizarea statala, orice stat parte are att calitate ct i capacitate. n ceea ce privete latura activ, nu trebuie dovedit un interes personal, pentru c se apr ordinea public, aa c aciunea popular poate fi introdus de orice stat membru la Convenie. Latura pasiv este asemntoare cu cea prezentat n cazul sesizrilor individuale. Calitatea procesual reprezint ndeplinirea cumulativ a cerinelor de capacitate i interes. Tertii intervenienti Exist 2 tipuri de interventie: cea voluntar i cea autorizat/ la invitaie interventia voluntar dreptul (dar nu obligaia) intervenientului de a interveni in procedur. Intervenientul este un stat parte la conventie a carui cetatenie o are reclamantul (reminiscenta a instituiei protectiei diplomatice) interventie autorizata/ la invitatie orice alt stat sau subiect de drept poate fi autorizat sau invitat de Curte sa intervina in procedura, fr ca acest lucru s reprezinte un drept sau o obligaie.

10
In cazul autorizrii, iniiativa aparine celui n cauz. Sunt necesare acordul Curtii si vointa intervenientului n acest sens, subiectele de drept avnd o simpl vocaie de a interveni. (ex. n cauza Ilascu mpotriva Moldovei/ Rusiei, dou persoane erau cetateni romni. Romania nu si-a exercitat dreptul de interventie voluntara, dar a intervenit la invitaia Curii) Inainte de introducerea plangerii trebuie parcurs procedura prealabil, care const n epuizarea cailor interne de atac. Termenul de introducere a plangerii este de 6 luni de la data deciziei definitive (de fapt e vorba de data arhivrii la prima instan). Cererea se depune la Curte i se inregistreaza. Presedintele Curii atribuie cauza sectiei din care face parte judecatorul national al statului parat. Daca un stat are foarte multe plangeri (ex Turcia circa jumtate din cauzele de la CEDO) sau daca este vorba de dou state parate, se va face o redistribuire. Presedintele Seciei desemneaza un judecator raportor (care poate sau nu s fie judectorul naional). Etapa a II-a. Admisibilitatea Judecatorul raportor (pentru c intocmeste un raport) analizeaza admisibilitatea plangerii. Conditii de admisibilitate ale plangerii/ cererii: 1. epuizarea cailor interne de atac (n caz contrar, cererea e respins ca prematur) Reprezint o expresie a principiului subsidiaritii i nseamna parcurgerea completa a cailor ordinare de atac interne. Notiunea de cale ordinara de atac este o notiune europeana autonoma, i nu se suprapune ntotdeauna peste ce anume considera legislatiile nationale ca fiind o cale ordinara). Este necesar ndeplinirea cumulativ a dou condiii: a) calea de atac s fie accesibil, adic s fie disponibila partilor b) calea de atac s fie efectiv, adic s fie susceptibil de efect util (s rectifice violarile drepturilor omului) De exemplu, n Romnia, recursul este o cale extraordinara de atac n materie civil i ordinar n materie penal. CEDO consider c recursul este o cale de atac ordinara din punct de vedere european, aa c trebuie parcurs. Aceeai este situaia i cu contestatia in anulare, revizuirea i excepia de neconstituionalitate. Recursul in interesul legii i sesizarea Avocatului Poporului nu sunt ci ordinare de atac n sens european (nu sunt utile, iar prima nu e nici accesibil) 2. sa nu se fi depasit termenul de 6 luni de la data deciziei interne definitive. n caz contrar, plangerea este inadmisibila, fiind tardiva. Termenul curge de la momentul arhivrii la prima instan. 3. sa nu existe un caz de litispendenta, adica sa nu fie sesizat si alt organ international cu acelasi litigiu (ex. competenta CEDO si a Comitetului drepturilor omului al ONU). Principiul aplicat este electa una via non datur recursus ad alteram. 4. sa nu existe autoritate de lucru judecat sau decis, inclusiv in raport cu alte organe internationale 5. plangerea sa nu fie anonima. Reclamantul trebuie s fie cunoscut 6. plangerea sa nu fie in mod manifest contrara dispozitiilor conventiei 7. plangerea sa nu fie in mod manifest neintemeiata (ex. dreptul de a calatori in spatiul extraatmosferic) 8. plangerea sa nu fie abuziva (ex. plngerea pentru rele tratamente cu certificate medico-legale false) Judecatorul raportor poate trimite cauza unui Comitet sau direct Camerei. Dac apreciaz c cererea e vdit inadmisibil, judecatorul raportor are posibilitatea sa sesizeze un Comitet format din 3 judecatori. Acesta poate sa dea o decizie definitiv de inadmisibilitate, cu unanimitate. (situaia a 80-90% din deciziile Curtii). Daca cererea nu este considerat inadmisibil n unanimitate, fr a mai lua o decizie, Comitetul va trimite cauza unei Camere de 7 judectori, care va analiza problema inadmisibilitatii. Judecatorul raportor poate, de asemenea, trimite cauza direct Camerei. In aceasta ipoteza Camera va decide asupra inadmisibilitatii. Inadmisibilitatea se decide cu majoritate simpla, ceea ce duce la ncheierea procedurii. Declararea ca admisibil are ca efect trecerea n etapa urmtoare a procedurii. Etapa a III-a ncercarea de solutionare amiabila a cauzei Aceast faz este o expresie a subsidiaritatii mecanismului international fata de cel intern. Acest mecanism urmareste nu condamnarea ci repararea incalcarii drepturilor omului. n cazul n care Camera a reusit solutionarea amiabila, Curtea este obligat s accepte nelegerea prilor i pronun o hotrre de radiere a cauzei de pe rol. Dac nu s-a reuit soluionarea amiabil, se trece la etapa urmtoare. Decizia de admisibilitate este o simpla hotarare preparatorie iar nu interlocutorie (ea nu leaga instanta). Etapa a IV-a Judecarea fondului in prima instanta Camera de 7 judecatori pronun o hotarare care nu este definitiva, ci estee susceptibila de a fi atacata cu o cerere de retrimitere. Aceast cerere este o cale extraordinara de atac, de reformare (se judeca de o formatiune jurisdictionala superioara).Termenul de introducere este de 3 luni si incepe sa curga in principiu de la pronuntarea

11
hotararii Camerei. Prin exceptie, cand hotararea nu se pronunta in sedinta publica, termenul de 3 luni incepe de la comunicarea hotararii catre parti (n acest caz, comunicarea valoreaza pronuntare). Etapa a V-a Judecarea cauzei in calea de atac Cauza se judeca in 2 etape: admisibilitatea caii de atac (justificarea cii de atac) i fondul caii de atac (nu al plangerii). Admisibilitatea caii de atac este de competenta Colegiului Marii Camere (5 judecatori). Colegiul Marii Camere poate sa pronunte o decizie de inadmisibilitate, ceea ce face ca hotarrea Camerei s devin definitiv. Daca Colegiul Marii Camere consider calea de atac admisibila, se trece la urmatoarea etap a hotararii, anume judecarea pe fond in calea de atac (competena revine Marii Camere - 17 judecatori). Calea de atac este devolutiv. Marea Camera d o hotarare care este definitiva din momentul pronuntarii (sau comunicarii care valoreaza pronuntare). Marea Camer nu caseaz dect cu reinere (niciodat cu trimitere). Hotararea Camerei (7 judecatori) devine definitiva n urmtoarele situaii la expirarea termenului de 3 luni daca nu s-a exercitat calea de atac daca in interiorul termenului de 3 luni toate partile renunta n mod expres la exercitarea caii de atac declararea cii de atac ca inadmisibil de ctre Colegiul Marii Camere Etapa a VI-a Executarea hotrrii Aceast etapa nu e de competena Curii, ci a Comitetului Minitrilor al Consiliului Europei. n afar de procedura standard, descris mai sus, exist i dou proceduri speciale. 1. Unirea admisibilitatii cu fondul Posbilitatea soluionrii amiabile nu dispare pentru ca instanta anunta partile de intentia de a uni admisibilitatea cu fondul, dar solutionarea amiabila se poate face pana la unire. Curtea va pronuna o singur hotrre, n care statueaz intai asupra admisibilitatii, apoi asupra fondului. Procedura se folosete atunci cnd exist o hotrre de principiu ntr-o cauz, iar n cauzele ulterioare apare aceeai problem de drept. 2. procedura desesizarii Camerei in favoarea Marii Camere. Camera se poate desesiza in favoarea Marii Camere oricand din momentul investirii Camerei pana in momentul dezinvestirii ei (prin pronuntarea hotararii). Aceasta este o procedur exceptional, care intervine numai pentru motive de drept, in 2 ipoteze alternative: (a) crearea unei jurisprudente noi, n situaia unei probleme grave de drept, care apare pentru prima dat n faa Curii; sau (b) schimbarea unei jurisprudente. Efectul desesizarii const n aceea c dosarul trece la Marea Camer unde judecata continu in exact acea faza procedurala in care ramasese la Camer. Singura diferenta procedural este aceea c nu exist o cale de atac impotriva hotararii de fond a Marii Camere, hotararile acesteia fiind definitive. Aceast desesizare este este posibil numai daca partile nu se opun, ntruct ele sunt private de o cale de atac). Cile extraordinare de atac de retractare n afar de cererea de retrimitere (cale de atac de reformare), exist 3 ci extraordinare de atac de retractare (aceeasi jurisdictie, nu cea superioar). Aceste ci de atac pot fi intentate impotriva hotararii Camerei sau Marii Camere. Toate cele 3 ci vizeaza numai hotararile Curtii. Deciziile Curtii nu sunt susceptibile de atac. 1. cererea de revizuire 2. cererea de interpretare a hotrrilor Curii 3. cererea de rectificare a erorilor materiale Hotararile pe fond ale Curtii Mult vreme, printr-o interpretare restrictiva a art. 41 din Convenie (Reparaia echitabil) competenele Curii au fost restrnse la dou forme de contencios de drept public: 1.un contencios de validitate (pentru a se verifica dac msurile interne sunt sau nu conforme cu CEDO) Curtea verifica daca a avut sau nu loc o violare a conventiei, si pronun o hotarare de condamnare sau de achitare a statului (n jargon). 2. un contencios de plin jurisdicie sub forma unui contencios in indemnizare Curtea acorda victimei o satisfactie echitabila sub forma unei indemnizatii in bani. Aceasta indemnizatie poate cuprinde 4 elemente: daune materiale, daune morale, cheltuieli de procedura (att intern ct i n faa Curii) i dobnzi moratorii (n caz de executare cu ntrziere a hotrrii). Curii nu poate acorda mai mult dect o sum de bani. Pentru acordarea unei indemnizatii echitabile, articolul 41 prevede 3 conditii cumulative: 1. sa se fi constatat existenta violarii unui drept din Convenie 2. Curtea s considere necesar acordarea aceastei indemnizaii (exista hotarari prin care Curtea afirm c nu exista prejudicii materiale, simpla constatare de catre Curte a violrii dreptului constituind o reparaie suficienta).

12
3. dreptul intern al statului parat s nu permit dect o reparare imperfecta a conditiilor violrii (expresie a principiului subsidiaritatii protectiei internationale) Din punct de vedere al celei de-a 3-a condiii, exist 2 tipuri de hotarari pe fond ale Curtii: a) Curtea statueaza si asupra existentei violarii i a satisfactiei echitabile prin aceeasi hotarare b) Curtea statueaza asupra existentei sau inexistenei violrii i, ulterior, printr-o alt hotarare, Curtea se pronun asupra articolului 41 (satisfactia echitabila) situaie rar ntlnit ex. cazul Brumrescu. n aceast situaie, prile au posbilitatea de a ajunge la un acord n privina satisfaciei echitabile (principiul subsidiaritii). In practic, a 3-a conditie este ignorat de Curte. In imensa majoritate a cazurilor se pronun o singur hotarare prin care Curtea se pronun i asupra violarii si asupra satisfactiei, ratiunea Curtii fiind aceea c timpul derulrii procedurii interne i a celei n faa Curii EDO este oricum foarte lung). Treptat, Curtea a castigat si alte competente (n numr de 3), care nu rezulta strict din art. 41, dar care au fost deduse prin interpretarea extensiv a art. 41 i 46 din Convenie (evoluie foarte rapid). 1.o competen explicita decurgand dintr-un contencios de plin jurisdicie sub forma unui contencios n injonctiune (ordin dat de o instanta unei autoriti publice s fac sau s nu fac ceva) a) cazul violrii art. 1 din Protocolul I (dreptul de proprietate), fiind vorba de restitutio in integrum (in natura). Aceast competen este asumat de CEDO prin jurisprudenta ei. Statul are o obligatie alternativ: fie pltete o indemnizaie de satsifacie echitabil, fie restituie bunul. Alegerea aparine statului, care se poate elibera prin oricare dintre cele dou modaliti. b) cazul violrii art. 5 din CEDO privind dreptul la libertate (ex. Assanidze vs. Georgia, Ilacu i alii vs. Moldova i Rusia). n acest caz nu mai este vorba de o obligaie alternativ. 2. o competenta implicita decurgand dintr-un contencios de plin jurisdicie injonciune sub forma unui contencios n injonciune privind masuri cu caracter general. Violarea CEDO se poate face n dou feluri: a) un organ al statului, nclcnd att CEDO ct i dreptul intern, violeaz drepturile omului. n acest caz nu e necesar exercitarea acestei forme de contencios b) agentul statal a respectat dreptul intern, violand dispozitiile CEDO (ex. procurorii puteau emite mandate de arestare pe 30 de zile). n acest caz, luarea de msuri individuale nu mai este suficient. Exist posibilitatea unor violri repetate ale Conveniei, aa c este nevoie de msuri cu caracter general (ex. abrogarea unei legi, sau chiar modificarea constituiei cazul Pantea) 3. o competenta implicita care decurge dintr-un contencios de plin jurisdicie sub forma unui contencios n injonciune privind msuri individuale, care indirect devine un contencios n anulare. Obligaia impus statului este aceea de a redeschide procedurile interne i de a rejudeca o cauz. Condiia de admisibilitate este epuizarea cilor interne de atac. n mod indirect, hotrrea intern i pierde autoritatea de lucru judecat. Hotararea de condamnare a statului constituie motiv de exercitare a unei cai extraordinare de atac pe plan intern. (ex. revizuirea sau recursul n anulare nainte de abrogarea acestei instituii). Etapa Executionala Aceasta nu se desfoar n faa Curii. Executarea este supravegheat de Comitetul Minitrilor. Hotrrile Curtii sunt definitive i obligatorii dar nu au caracter executoriu (nu exist o astfel de dispoziie n Convenie). Dreptul romn recunoaste hotararilor Curtii caracterul obligatoriu (OG 94/99). Daca un stat nu execut o hotrre a Curii, Curtea acord dobnzi moratorii. Consiliul Ministrilor nu poate trece la executare, dar executarea este garantat de niste sanctiuni internationale. Dupa sursa internationala care le prevede, se disting 3 tipuri de sanctiuni: 1. sursa jurisprudentiala (jurisprudenta Curtii) - dobanzile moratorii 2. actele interne ale Adunarii Parlamentare ale Consiliului Europei (Regulamentul Adunarii Parlamentare) sanctiuni cu caracter politic (ex. suspendarea delegatiei parlamentare a statului parat care nu executa hotararea). 3. Statutul Consiliului Europei (tratat international). Principiile fundamentale ale Consiliului Europei sunt democratia, drepturile omului i statul de drept. In general, statele executa hotararile. n caz contrar, neexecutarea/ nerespectarea hotararilor aduc atingere drepturilor omului si statului de drept. In cazul violarii acestor valori fundamentale se pot aplica sanctiuni statutare de catre Comitetul Ministrilor (ca organ politic al Consiliului Europei. Exist 3 astfel de sanciuni: a. suspendarea statului din Consiliul Europei b. invitatia adresata statului de a se retrage din CE c. excluderea statului din Consiliul Europei Comitetul Minitrilor nu acioneaz ca organ execuional al Curii, ci ca organ politic principal al Consiliului Europei, n temeiul statutului acestei organizaii. DREPTUL SUBSTANTIAL / MATERIAL AL DR OMULUI

13
Drepturile omului sunt civile si politice, respectiv economice, sociale si culturale. Nu fac obiectul de studii al materiei decat drepturile civile si politice la nivel regional european, adic cele consacrate de Convenia European a Drepturilor Omului, Protocoalele la Convenie i Jurisprudenta Curii. I. Inviolabiliti 1) dreptul la via i interzicerea pedepsei cu moartea (art 2, Prot 6 interzicerea pedepsei cu moartea, Prot 13 interzicerea pedepsei cu moartea n toate mprejurrile) 2) interzicerea torturii (art 3) 3) interzicerea sclaviei i a muncii forate (art. 4) 4) dreptul la libertate i siguran (art. 5) i interzicerea privrii de libertate pentru datorii (art. 1 Prot 4) 5) nulla poena sine lege (art 7) 6) libertatea de circulaie (art. 2,3,4 Prot. 4) II. Drepturi privind respectarea vieii private 1) dreptul la respectarea vieii private (art. 8) 2) dreptul la respectarea vieii familiale (art. 8), drepul la cstorie (art. 12), egalitatea ntre soi (art. 5 P7) 3) dreptul la respectarea domiciliului (art. 8) 4) dreptul la respectarea corespondenei (art. 8) III. Libertile spiritului 1) libertatea de gndire, de contiin i religie (art. 9) 2) libertatea de exprimare (art. 10) 3) dreptul la instruire (art. 2 Prot 1) IV. Protecia proprietii 1) dreptul de proprietate (art 1 Prot. 1) V. Interzicerea discriminrii 1) Interzicerea discriminrii (art. 14 i Prot. 12) VI. Libertile de aciune social i politic 1) Libertatea de reuniune (art. 11) 2) Libertatea de asociere (art. 11) 3) Dreptul la alegeri libere (art. 3 Prot. 1) VII. Drepturi de procedur 1) dreptul la un proces echitabil (art.6), dreptul de a nu fi judecat i pedepsit de dou ori (art. 4 Prot 7), dreptul la despgubiri n caz de eroare judiciar (art. 3 Prot 7), dreptul la dou grade de jurisdicie n materie penal (art. 2 Prot. 7) 2) dreptul la un recurs efectiv (cale efectiv de atac) art. 13 3) garanii procedurale n cazul expulzrii strinilor (art. 1 Prot 7) Drepturile civile vizeaza individul/ fiinta umana independent de cetatenie, in timp ce drepturile politice sunt recunoscute numai cetatenilor. Majoritatea drepturilor din Convenie sunt civile. Drepturi politice dreptul la alegeri libere (art. 3 din Protocolul 1) dimensiunea internationala a libertatii de circulatie si chestiunea expulzarii (art 2 (partial)+ art 3 din P4 (i) libertatea de exprimare & asociere (art. 10 i 11 sunt doar parial drepturi politice) Desi are o realitate materiala, separarea in drepturi civile si politice i drepturi economice, sociale i culturale se face pe un criteriu pur formal. Toate drepturile din CEDO sunt drepturi civile si politice. Toate drepturile din Carta sociala europeana sunt economice, sociale si culturale. Exista o singura exceptie, anume un drept care se gaseste i in CEDO i in Carta Sociala European (drept civil si social n acelai timp). Este vorba despre libertatea sindicala (art 11 CEDO - Libertatea de asociere -dreptul de a constitui un sindicat). CURSUL 4 INGERINTELE SI DEROGARILE PRIVIND DREPTURILE OMULUI Ambele sunt masuri care afecteaza drepturile omului (restrngeri ale existenei/ exercitrii acestor drepturi), dar in proportii diferite si in situatii diferite. Ingerintele intervin in situatii normale si inseamna restrangerea exercitiului dreptului. Derogarile intervin in situatii excepionale, de criza si pot merge pana la suprimarea dreptului. Ingerintele. Aspecte generale/ Teorie generala Din perspectiva ingerinelor, exist dou mari categorii de drepturi: A) absolute nu sunt susceptibile de ingerine (ex. interzicerea torturii, dimensiunea intern a libertii de gndire i contiin) B) susceptibile de ingerine Ingerina, sub aspectul reglementrii

14
a) este posbili n mod implicit (textul nu reglementeaz expres posbilitatea ingerinei) b) ingerina este prevzut n mod explicit printr-o norm special c) ingerina este prevzut n mod explicit printr-o norm de drept comun Analiza facut de Curte curpinde 3 etape: 1. verificarea daca dreptul exista (dac articolul respectiv din Conventie este aplicabil) 2. dup stabilirea existenei dreptului, Curtea verifica daca a existat o ingerinta la acest drept 3. Curtea verific dac ingerinta respect conditiile prevazute de Conventie Exist 3 condiii cumulative pentru validitatea unei ingerinte (de drept comun). Analiza lor se face in cascada (in aceasta ordine) Fiecare conditie se subdivide tot in cascada in subconditii. 1. ingerinta sa fie prevazut de lege Trebuie s existe o baz legal in dreptul intern pentru ingerin. Notiunea de lege utilizata de Conventie este o notiune europeana autonoma. Legea este privit n sens material, nu formal (adica act al Parlamentului). n consecin, prin lege se nelege orice surs de drept (ex. legea stricto sensu, act administrativ, jurispruden - pentru statele in care jurisprudenta este izvor de drept). Dou subconditii cumulative: 1. legea trebuie sa existe (sa existe o baza legala) 2. legea trebuie sa satisfaca anumite conditii/ cerinte calitative (calitatea legii) - 3 subconditii a) legea trebuie sa fie accesibila (s fie cunoscut in general, prin publicare) b) legea trebuie sa fie clara si previzibila. La nevoie, pentru a intelege coninutul legii, se poate face apel la o consultanta juridic. Previzibilitatea legii nseamn faptul c se pot prevedea consecintele ei. c) legea trebuie sa ofere garantii impotriva arbitrariului 2. ingerinta sa urmareasca un scop legitim (ex. siguranta nationala, ordinea, sanatatea i morala publica, infaptuirea justitiei, apararea drepturilor si intereselor altuia) 3. ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica 3 subconditii: a) existenta unei nevoi sociale imperioase. Ingerinta trebuie s fie strict necesar ntruct este singura modalitate pentru atingerea scopului legitim urmarit (ingerinta este o nevoie sociala imperioasa) b) ingerinta sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit (ex. perchezitia, privarea de libertate, de domiciliu) c) autoritatile care recurg la ingerinte sa justifice in mod temeinic aceasta masur. Daca o singur conditie/ subconditie nu este respectat, are loc a violare a drepturilor prevzute de Convenie. MASURILE DEROGATORII Sediul materiei : art 15 CEDO Pot viza fie exercitarea, fie existena drepturilor. Conditii cumulative pentru validitatea masurilor derogatorii: 1. sa existe o stare de razboi sau un alt pericol grav care ameninta viata natiunii. 2. s fie strict necesare (nevoie social imperioas) singura modalitate de a salva viaa naiunii este suprimarea drepturilor ceteneti 3. proportionalitatea derogarii in raport cu intersul/ scopul urmarit 4 msurile derogatorii trebuie s aib ca scop salvarea vietii natiunii- restabilirea situatiei de normalitate [condiia decurge logic din text a 2-a conditie n ordinea fireasc]) 5. masura sa nu fie discriminatorie [nu apare expres in text] 6. msurile derogatorii sa nu vizeze drepturi de nederogat Art 2 dreptul la via, art. 3 interzicerea torturii, art. 4 alin. 1 - interzicerea sclaviei sau servitutii, art 7- nullum crimen sine lege, Protocolul 4 (interzicerea pedepsei cu moartea), art 4 Protocol 7 (non bis in idem), Protocolul 6 (interzicerea pedepsei cu moartea), Protocolul 13 (interzicerea in orice conditii a pedepsei cu moartea). Toate celelalte sunt drepturi condiionale. Drepturile de nederogat din CEDO nu corespund perfect cu drepturile de nederogat din Pactul internaional privind drepturile civile i politice (ex. libertatea de religie e de nederogat n pact). Curtea devine indirect competent i pentru o nclcare a acestui Pact, dac statul e membru i la CEDO i la Pact. 7. respectarea celorlalte angajamente internationale ale statului, n special dreptul internaional umanitar (ex. Pactul privind drepturile civile si politice conine drepturi de nederogat. Daca statul nu respecta un drept de nederogat care se regsete n Pact dar nu i n Convenie, statul incalc Convenia indirect (prin ricoseu). Curtea EDO este competent, dar condamnarea se ntemeiaz pe condiia a 7-a, nu pe a 6-a. 8. situaia s fie excepional (de criz), msurile derogatorii s fie proclamate oficial i aduse la cunotina publicului

15
9. notificarea Secretarului General al Consiliului Europei. (asupra lurii/ ncetrii msurii) n absena notificrii, Curtea nu verific celelalte condiii privind derogarea, ci doar verific respectarea dreptului. ANALIZA DREPTURILOR PREVAZUTE DE CEDO INVIOLABILITI DREPTUL LA VIATA Sediul materiei: Art 2 CEDO i Protocoalele 6 i 13 Curtea a afirmat c dreptul la via este o valoare fundamental a statelor democratice membre ale Consiliului Europei. Acest drept condiioneaz toate celelalte drepturi. Noiunea i coninutul dreptului la via. Dreptul la via nu inseamna dreptul la un anumit standard de viata. Acest drept se refera la via la nivel biologic, nu economic. Dreptul la via presupune garantarea de catre stat a faptului ca nimeni nu va fi privat n mod arbitrar de viata sa (simplul deces nu e p ingerin arbitrar). Momentul de inceput/ sfarsit al dreptului la viata Momentul de inceput - infans conceptus (VO vs. Frana). Mom de sfarsit - sinucidere, eutanasie (Pretty vs. UK) Titularul dreptului la viata este persona, ceea ce nseamn o fiinta deja nascuta. Dreptul la viata vizeaza doar copilul nascut, nu si doar conceput. Sinuciderea, n principiu, nu constituie un motiv de aplicare a art. 2 din CEDO, ntruct faptul c o person isi ia singura viata nu reprezint o privare arbitrara de via). Exista ns o dou exceptii: cazul detinutilor/ persoanelor private de libertate), i cel al militarilor ncorporai, n care sinuciderea face ca art 2 sa fie aplicabil. Persoanele private de libertate se afla intr-o stare de vulnerabilitate. Deoarece statul i manifest puterea asupra acestor persoane, statul are obligatii mai mari de a le proteja dect n cazul celorlalte persoane. Obligatia statului de a lua masuri pentru a preveni sinuciderile in mediul judiciar, pentru persoanele private de libertate este o obligaie de pruden si diligen. (ex. speta Mills vs. Regatului Unit.- un detinut s-a sinucis. Curtea a apreciat c trebuiau luate masuri concrete de protecie, ntruct detinutul era bolnav psihic. Art 2 a fost gasit aplicabil, dar Curtea a apreciat c Regatul Unit a actionat corect i a luat masurile necesare). Art 2 determina pentru stat dou obligaii: una pozitiv (de protecie acordat tuturor persoanelor) i una negativ (abinerea de la luarea vieii unei persoane) Obligaia pozitiv (obligaie de diligen, nu de rezultat) presupune c statul trebuie s ia toate msurile de protecie a vieii persoanei, care pot fi cerute n mod rezonabil i obiectiv, n raport cu oricine (efectul orizontal al drepturilor omului) a) sa adopte o legislatie penala care sa reprime infractiunile impotriva vietii (obligaie general substanial) b) s creeze un aparat de stat care sa reprime in concret infractiunile impotriva vietii obligaie general substanial) c) s efectueze o ancheta efectiva pentru identificarea si pedepsirea celor vinovati. d) s ia masuri suplimentare de protecie daca exista amenintari cu acte teroriste. Aceste msuri trebuie luate i dac exist ameninri credibile c o anumita persoan este in pericol (ex. judecatorii anti-mafia) Exist anumite ipoteze in care se poate provoca decesul unei persoane fara a se incalca art 2. Aceste situaii reprezint limitele dreptului la via (ingerine prevzute explicit) 1. pedeapsa cu moartea. Prot. 6, Prot. 13 n prezent, nu mai exista pedeapsa cu moartea in Europa 2. legitima aparare este o reminiscenta a ipotezei anterioare aproprierii justitiei de catre stat (justitia este n prezent monopolul statului). Din punctul de vedere al Conveniei, legitima aparare vizeaza numai apararea vietii si integritatii, nu si proprietatea. (precum n unele state din SUA) 3. impiedicarea unei evadari dntr-o stare legala de detinere 4. reprimarea unei revolte / insurectii n ultimele dou situaii, care implic o aciune din partea statului, nu este vorba de o nclcare a dreptului la via (nu este vorba de o ingerin arbitrar) dac sunt indeplinite 2 conditii cumulative: provocarea mortii sa nu fie un scop, decesul fiind neintentionat (ex. intenia de a opri evadarea, nu a omor evadatul) proportionalitatea msurilor folosite INTERZICEREA TORTURII A TRATAMENTELOR DEGRADANTE Sediul materiei: art. 3 CEDO Curtea a afirmat c art. 3 inglobeaz o valoare fundamentala a oricarei societati democratice. In timpuri normale, art 2 (dreptul la via) are anumite limite. n schimb, art. 3 nu permite nici o ingerin. n consecin, protecia oferit de art. 3 este absolut. Notiunea de prag/ nivel minimal de gravitate Pentru ca art. 3 s fie aplicabil, este nevoie de o intensitate minima a relelor tratamente. n cazul deinuilor notiunea de prag minimal dispare, deoarece obligaia de protecie este mai mare n cazul lor. Orice act de violen nejustificat (oricat de mic) impotriva unui detinut determina aplicarea art. 3 fara a se lua in considerare nivelul minim de gravitate.

16
Formele relelor tratamente (ncadrarea ntr-o categorie se face n mod gradat, cresctor) 1. pedepse/ tratamente degradante actele care umilesc grosier individul, il injosesc in ochii sai si ai altora (nu include i suferine fizice) 2. pedepse/ tratamente inumane cele care provoaca suferinte fizice sau psihice acute (ascuite). 3. tortura cauzeaza suferinte fizice/ psihice de o intensitate cu totul deosebita. Tortura este un act de barbarie care violeaza constiinta umanitatii Formele superioare de rele tratament le includ pe cele inferioare. Diferena dintre forme e doar de intensitate, cantitativ, nu i calitativ. Pentru a vedea dac art. 3 este aplicabil, se verific nti nivelul minim de gravitate, i apoi se ine seama de ierarhizarea formelor. n ambele cazuri (gradul minim de gravitate/ forma) este vorba de o apreciere n concret, nu exista un sablon standard, aa c trebuie verificate anumite elemente: natura tratamentului aplicat, timpul/ durata, intensitatea, starea victimei (varsta, sex, sanatate). Exemplu de prag minim de gravitate: perchezitia unui deinut gol n prezena a 10 gardieni, din care 2 femei, i palparea organelor sexuale ale acestuia Coninutul dreptului (obligaiile statului) n cazul dreptului la via (pozitiv i negativ), sunt aplicabile mutatis mutandis i n cazul relelor tratamente (art. 3). Nu exist limitri ale acestui drept. Interzicerea relelor tratamente este un drept absolut. Derogrile nu sunt permise nici n timpuri normale, nici n situaii excepionale. Tortura Conventia ONU impotriva torturii prevede 3 conditii cumulative: 1. intensitatea desavarsita a suferintei 2. intentia calificata i existenta scopului. Scopul poate fi acela de a obine o informaie sau o recunoatere sau de a pedepsi persoana. 3. subiectul activ calificat tortura este una oficiala, cel care tortureaza este un agent al statului sau un particular sub influenta unui agent al statului Sistemul european este mai favorabil dect Convenia ONU, excluznd necesitatea condiiei a 3-a (agentul oficial). INTERZICEREA SCLAVIEI, SERVITUTII I A MUNCII FORTATE Sediul materiei: art. 4 Sclavia este acea stare juridic n care asupra persoanei se exercit toate/ unele dintre prerogativele dreptului de proprietate. Sclavul este un bun, obiect al dreptului de proprietate. Pn n prezent exist o singur condamnare pe servitute Frana (2005). Sclavia modern (traficul de fiine umane) o femeie african, fr forme legale n Frana, lucreaz la o familie 7 zile pe sptmn, 14 ore pe zi, ntr-o stare de dependen fa de acea familie. Statul i-a nclcat obligaiile pozitive (efectul orizontal, n raport cu oricine) Interzicerea sclaviei i servitutii reprezint drepturi de nederogat. Nu exist limite ale dreptului. Interzicerea muncii forate/ obligatorii Este interzis munca mpotriva voinei persoanei, chiar dac e pltit i chiar dac nu e umilitoare. Curtea trimite la definiiile date n cadrul Organizaiei Internaionale a Muncii (OIM). Limitele dreptului sunt urmtoarele: a) serviciul militar b) munca n situaii excepionale (ex. calamiti) c) obligaiile civice normale d) munca impus deinuilor LEGALITATEA N MATERIE PENAL Sediul materiei: art. 7 CEDO Notiunea de infractiune este sinonim cu o notiunea de penal prevzut de art. 5 (notiune europeana autonoma), Notiunea de drept din art 7 este tot o notiune europeana autonoma, sinonima notiunii de lege. Alternativ se folosete sintagma drept national sau international (nu mai exist un monopol al dreptului national in materie penala. O fapt poate fi calificat drept infractiune potrivit dreptului national sau international). n materie penal, legalitatea se apreciaz strict. Calitatea legii penale este net superioar legii din alte domenii. Legea penal se interpreteaz mereu restrictiv (sunt interzise interpretarea prin analogie i interpretarea extensiv). Dubiul profit mereu celui acuzat. Calificarea unei fapte ca infractiune si pedepsele atasate trebuie prevazute in lege, care trebuie s existe la data savarsirii faptei (principiul legalitii incriminrii). Retroactivitatea este interzis n materie penal, cu dou excepii: legea penal dezincriminatoare i legea penal mai favorabil. Principiul legalitii i interzicerea retroactivitii nu se opun judecrii i condamnrii pentru crime calificate astfel potrivit normelor generale de drept recunoscute de naiunile civilizate. Crimele internaionale includ: genocidul, crima de rzboi, crime mpotriva umanitii i crima de agresiune. Paragraful 2 apare ca o excepie de la paragraful 1 pentru c nu s-a dorit punerea sub semnul intrebarii a judecatilor Tribunalului Militar International de la Nurenberg.

17
Totui, este vorba doar de o exceptie aparent: principiile generale de drept sunt o sursa a dreptului international (Statutul CIJ). Paragraful 2 confirma principiul legalitatii intr-o form specific.

CURS DREPTUL LA LIBERTATE SI LA SIGURANTA Sediul materiei: art. 5 Din punct de vedere tehnico-juridic, art. 5 e structurat n trei pri: 1. consacrarea dreptului art 5 para 1 fraza 1 2. cazurile de privare de libertate (adic limitele dreptului la libertate individuala) 3. garantiile de care se bucura persoanele private de libertate I. CONSACRAREA/ AFIRMAREA DREPTULUI Consacrarea dreptului la libertate i siguran se gsete n-art 5 paragraful 1 fraza 1: Orice persoan are dreptul la libertate i siguranta. II. INGERINELE (LIMITELE) - CAZURILE DE PRIVARE DE LIBERTATE Acestea se gsesc n art 5, paragraful 1, fraza a 2-a, lit a-f Pentru validitatea privarii de libertate conform Conveniei, textul impune 2 conditii cumulative: 1. respectarea dreptului intern (potrivit cilor legale) 2. sa se regaseasca unul dintre cele 6 cazuri indicate la literele a-f (prevzute alternativ i limitativ) 1. Particularitatea art 5 : respectarea Conveniei depinde de respectarea dreptului intern. Curtea nu verific daca s-a inclcat/ respectat dreptul intern, ci verific doar dac s-a inclcat Convenia. Curtea nu cenzureaz dreptul intern. n cazul art 5., respectarea Conveniei depinde de respectarea dreptului intern. Incalcarea dreptului intern determina eo ipso (automat) incalcarea conveniei. n acest caz, dreptul intern este absorbit in Conventie. Notiunea de lege folosit n articolul 5 este o notiune europeana autonoma. 2. ncadrarea in unul din cele 6 cazuri/ ipoteze in care Conventia permite o privare de libertate. Convenia permite, nu impune aceste cazuri. n consecin, in dreptul intern nu se pot aduga cazuri suplimentare, dar pot exista mai puine astfel de situaii (sisteme mai favorabile). In dreptul romn sunt prevzute doar 5 cazuri. Cele 6 cazuri / ipoteze: 1. privarea de libertate ca masura sanctionatorie (numai in materie penal i doar pronunat de o instan) Notiunea de penal este o notiune europeana autonoma. Pedeapsa privativa de libertate urmareste un scop legitim - scop aflictiv/ punitiv (aprarea societii) 2. privarea de libertate ca msur de constrangere corporala. Persoana este deposedata de corpul sau (principiul habeas corpus corpul e al tu). Constrangerea corporal este permisa numai pentru garantarea executarii unei obligatii legale sau judiciare, dar este interzis pentru garantarea executarii unei obligatii contractuale. Eliberarea trebuie s aib loc n clipa executrii obligaiei. Exista o corelatie perfecta in acest sens intre art 5 al 1 lit b si art 1 P4, care interzice constrangerea corporala pentru executarea obligatiilor contractuale. Este interzis nchisoarea datornicilor. Nu este vorba despre o masura sanctionatorie, ci are rolul de a constrange o persoan s execute o obligaie. Dreptul romn nu o prevede, aa c o astfel de msur ar nclca dreptul intern, ceea ce deschide calea unei unei plngeri la CEDO. Totui, exist sisteme de drept in care, pentru obligatii fiscale sau vamale, o persoana poate fi constransa corporal. 3. privarea de libertate ca masura de preventie/ preventiva (notiunea de penal n sens autonom) Astfel de cazuri apar pe parcursul procesului. Desi persoana nu este condamnat, fiind prezumat nevinovat, exista un interes social important pentru luarea msurii. Regula pentru procesul penal este ca urmarirea i judecarea se fac in libertate, pana la ramanerea definitiva in caile de atac. O astfel de msur trebuie s respecte 3 condiii: 1. trebuie sa existe motive temeinice la momentul luarii masurii (ex. persoana supus msurii amenin martorii, fuge etc.) 2. organul care ia masura restrangerii libertatii trebuie sa justifice expres luarea acelei masuri (Not: condiia nu mai apare n cursul predat de CLPopescu n 2006) 3. motivele trebuie sa continue sa subziste pe toata durata privarii de libertate. O dat cu dispariia motivelor, msura nu se mai justific (art 5 alin 1 lit c : motive temeinice) 4. privarea de libertate ca masura educativa cu privire la minori

18
5. privarea de libertate ca masura de siguranta cu privire la anumite categorii de bolnavi sau marginali sociali (ex alcoolici, alienati, toxicomani, vagabonzi) 6. privarea de libertate ca masura de siguranta in legatura cu trecerea unei frontiere fie pentru a preveni patrunderea ilegala pe teritoriu, fie pentru a garanta o masura de deportare silita de pe un teritoriu (expulzare, extradare). III GARANTIILE DE CARE SE BUCURA PERSOANELE PRIVATE DE LIBERTATE Aceste garanii sunt reglementate de paragrafele 2,3,4 i 5 ale art 5. Exist 2 tipuri de garantii: generale i speciale: generale - sunt recunoscute persoanelor private de libertate in oricare din cele 6 cazuri / ipoteze (paragraful 1, lit a-f) speciale - sunt prevazute in text numai pentru persoanele private de libertate pe temeiul paragrafului 1 litera c- privarea de libertate ca masura de preventie. Garantiile speciale sunt garantii suplimentare in raport cu garantiile generale, iar nu garantii de substituire. Rolul lor este de a asigura o protecie sporit. Garantii generale (3): 1. paragraful 2 - dreptul de a fi informat cu privire la motivele privarii de libertate, si daca este cazul (pentru ca nu toate privarile de libertate presupun o acuzatie), cu privire la natura invinuirii. Cel privat de libertate trebuie informat in termenul cel mai scurt. Conform jurisprudenei CEDO, aceast informare trebuie fcut in principiu, la momentul luarii deciziei sau de ndat ce este posbil. Informarea trebuie fcut n mod complet n fapt si in drept (motivul privrii de libertate i acuzaia adus) si pe intelesul celui in cauza (inndu-se seama de nivelul intelectual al acestuia, ntr-o limb pe care o intelege, fr s fie neaparat vorba de limba oficial a statului sau de limba sa matern). 2. paragraful 4 - dreptul la un control judiciar al privrii de libertate. Este vorba despre dreptul de a face plangere la un judecator care sa verifice legalitatea detentiei si, daca este cazul, sa ordone eliberarea detinutului. (Convenia nu stabileste cine poate lua masura privarii de libertate, aceast problem privind dreptul intern ex. o comisie de medici, procurorul) Aceasta garantie urmareste impiedicarea existenei unor privri de libertate arbitrare i abuzive. n jurisprudenta CEDO s-a afirmat c, dac insi luarea masurii privarii de libertate s-a facut de un judecator, nu mai exist dreptul de a face plangere, pentru c garania prevzut de art. 4 este respectat de la nceput. 3. paragraful 5 - dreptul la dezdaunari in cazul unei privari nelegale de libertate. Garantiile speciale, aplicabile numai n cazul privrii de libertate ca msur de prevenie (para. 1, litera c) Au rol de garanii suplimentare, nu de substituire, sunt n numr de dou i sunt reglementate de paragraful 3. 1. dreptul persoanei private de libertate de a fi adusa de indata in fata unui judecator sau altui magistrat abilitat prin lege cu exercitarea functiilor judiciare, care sa verifice legalitatea pretentiei si sa-l elibereze in caz de nelegalitate. Aceasta garantie este mai favorabila dect cea din paragraful 4, care vorbete despre dreptul unei persoane detinute de a face plngere, aceast persoan putnd exercita sau nu dreptul. n cazul paragrafului 3, obligaia i dreptul de a aduce persoana in fata instantei revin autoritilor care au dispus privarea de libertate. Noiunea de de ndat. Conform jurisprudenei CEDO, termenul de 4 zile si 6 ore nu a fost considerat de indata, chiar si pentru infractiuni grave de terorism sau crima organizata. Judecator sau magistrat imputernicit prin lege. Judectorul este un magistrat de scaun apartinand puterii judiciare care se bucura de impartialitate, independenta, inamovibilitate si a carui hotarare trebuie garantata prin executare silita. Acel alt magistrat imputernicit prin lege nu este un judecator, dar nici un reprezentant al Ministerului Public (un procuror) nu satisface aceasta conditie (ex. condamnarea Romniei in cazul Pantea). CEDO are o jurisprudenta constanta n acest sens din 1978. Scopul paragrafului 3 este acelasi ca la paragraful 4, anume o garantie impotriva abuzurilor. CEDO apr drepturi reale si efective (iar nu teoretice sau iluzorii), or pentru ca garantia din paragraful 3 s fie real si efectiv este necesar ca persoana in fata careia este adus cel privat de libertate sa fie (a) independent; i (b) impartial. Exigentele de independen i imparialitate pentru acest magistrat nu trebuie sa se ridice neaparat la cele pentru judecator; putnd fi mai reduse. Este posibil o subordonare ierarhica ntre acesti magistrati cu conditia ca subordonarea s se fac tot fa de un magistrat iar sistemul din care fac parte sa fie independent si impartial, adic cel din vrful sistemului sa fie pe deplin independent si impartial. n Romnia, capul Ministerului Public este Ministrul Justitiei, om politic i membru al puterii executive. n consecin, procurorii nu sunt impartiali.

19
Procurorul este parte in procesul penal. Procurorul apare n faza de judecat, n care nu este imparial i, conform teoriei contaminrii, nu poate fi considerat impartial nici in faza de urmarire. 2. persoana privata de libertate are dreptul sa fie judecata intr-un termen rezonabil (judecarea arestrii preventive termenul este diferit de cel din art. 6) sau eliberat pe parcursul procedurii Eliberarea poate fi subordonat condiiei depunerii unei garanii (cauiuni). Starea de libertate este regula pe parcursul procesului penal (perioad n care opereaz prezumia de nevinovie). Privarea de libertate ca msur preventiv este posibil (art. 5 para. 1 lit. c), dar aceast msur nu poate dura exagerat de mult, sau persoana trebuie s fie eliberat pe parcursul procesului. Motivele care justific detenia preventiv trebuie: 1 s existe cnd s-a luat msura 2. treubie s subziste tot timpul ct persoana e deinut. n caz contrar, eliberarea e obligatorie. Termenul rezonabil de art. 5 este mai scurt dect cel prevzut de art. 6. LIBERTATEA DE CIRCULATIE I CHESTIUNEA EXPULZARII Sediul materiei: art 2,3,4 Protocolul 4 Libertatea de circulatie are 2 mari dimensiuni: una intern i una internaional (sau extern). Dimensiunea intern a libertii de circulaie presupune dou elemente 1. libertatea / dreptul de a circula in mod liber 2. libertatea de a-i stabili n mod liber resedinta pe teritoriul statului Aceste dou elemente ale libertii de circulaie interne sunt condiionate de legalitatea aflarii pe teritoriul unui stat. Libertatea este recunoscuta atat cetatenilor cat si strainilor, neexistnd nici o conditie de cetatenie. Libertatea de circulatie in dimensiunea interna este un drept civil, nu politic. Dimensiunea internationala a libertii de circulaie are 2 elemente: 1. libertatea/ dreptul de a parasi teritoriul unui stat (dintr-o tara spre exterior), inclusiv propriul stat. Acesta este un drept recunoscut oricarei persoane, pe care l au att strainii ct i proprii cetateni. Acest prim element este un drept civil. 2. dreptul de a intra intr-o tara (art 3 para 2) este recunoscut exclusiv cetatenilor acelui stat, fiind un drept politic. Pedeapsa exilului este interzis. Dreptul de a intra ntr-un stat nu este recunoscut strainilor. Ca drept al omului, nu exista dreptul de a intra intr-o ar straina, fiecare stat poate stabili in mod liber politica de primire sau nu a strainilor. Un strain se poate plange totui pe temeiul art. 8 (dreptul la respectarea vieii private i familiale). Dreptul la liber circulaie e uneori drept civil i uneori drept politic. Problema expulzarii n aceast materie exist dou reguli: 1. pentru cetateni expulzarea este interzisa ca masura individual sau colectiv (art. 3 Prot. 4) 2. este permisa expulzarea ca masura individuala, dar este interzisa expulzarea ca masura colectiv (art 4) Cetenii nu pot fi expulzai sub nici o form. Ei nu pot fi silii s plece din ar i nu pot fi mpiedicai s intre n ar. Exilul e interzis. O masur individual presupune (a) individualizarea persoanei; i (b) analizarea i prezentarea tuturor motivelor expulzrii. Expulzarea mai multor persoane se poate face printr-un singur act, dar analiza motivelor se face pentru fiecare persoana n parte. Expulzarea este coleciv dac este condiionat de simpla apartenen la un anumit grup (ex. rrom). Interzicerea expulzrii colective este un drept civil. Interzicerea expulzarii individuale este un drept politic. Exist o garanie procedural specific n privina expulzrii care vizeaz numai cetenii strini-(art. 1 Prot. 7) Garanii procedurale n cazul expulzrilor de strini. Este vorba despre un drept de procedura intim legat de aceasta libertate fizic. II. DREPTURILE PRIVIND RESPECTAREA INTIMITATII Aceste 4 drepturi sunt reglementate prin 3 articole: 1. dreptul la respectarea vietii private art 8 CEDO 2. dreptul la respectarea vietii de familie art 8 CEDO, dreptul la casatorie- art 12 CEDO, egalitatea intre soti (art 5 din Prot 7) 3. dreptul la respectarea domiciliului 4. dreptul la respectarea corespondentei Toate aceste 4 drepturi au fost interpretate foarte larg. CEDO a extins foarte mult domeniul este aplicare a art 8. 1. DREPTUL LA RESPECTAREA VIETII PRIVATE- art 8 Viaa privat este o noiune european autonom, cu un sens extrem de larg, care nu poate fi definit cu precizie. Este mereu interpretat extensiv i poate fi descris printr-o enumerare

20
Protecia intimitii persoanei sub aspectul vieii private personale vieii private sexuale vieii private sociale proteciei mediului

a) Viaa privat personal (intimitatea privit ut singuli) Elemente: dreptul de a avea un nume si un prenume si de a le schimba dreptul la protecia integritii fizice si psihice dreptul la imagine dreptul la onoare i reputaie dreptul la protecia datelor cu caracter personal dreptul la protecia datelor care in de starea persoanei (inclusiv situaia medical medicilor nu li se permite s transmit informaii cu privire la starea medical a persoanei altora dect acelei persoane sau rudelor apropiate. Statul are obligaia de a adopta o legislaie care s sancioneze acest comportament. Exist o Convenie cu privire la protecia datelor cu caracter personal. b) Viaa sexual (inclus de unii autori n cadrul vieii private personale) Curtea are o jursipruden evolutiv. dreptul la relatii sexuale, inclusiv homosexuale. Acest drept exist dac relatiile sexuale sunt cumulativ: intre adulti s fie liber consimite sa se desfoare in privat s nu presupun o contraprestaie bneasc Condiiile sunt aplicabile i pentru relaii heterosexuale, i pentru cele homosexuale. Convenia protejeaz practici foarte largi, inclusiv sado-masochiste, dac au loc cu consimmntul soilor (jurispruden vs. Belgiei) Reprimarea penala a relatiilor homosexuale in conditiile de mai sus incalca art 8. (ex. Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit neconstitutionalitatea variantei tip a art 200 din Codul Penal) dreptul la identitate sexuala (ex. problema transsexualilor) i dreptul la schimbarea sexului Transsexualismul const n absenta de identitate intre sexul bilogic (sexul genetic, al aparatului sexual (organe sexuale de un anumit tip) i somatic (infatisarea de femeie sau barbat) si sexul psihologic (cum se simte persoana). Sexul aparatului sexual si cel somatic se pot adapta sexului psihologic. Cel genetic nu poate fi schimbat. Dreptul la identitate sexuala presupune si dreptul de a face toate aceste schimbari, plus toate celelalte modificri ce decurg din acestea. c) Viaa privat social dreptul de a stabili idezvolta relatii sociale cu semenii d) Protecia mediului nconjurtor dreptul de a tri n condiii optime de mediu nconjurtor, fr poluare fonic, chimic Toate elementele sunt protejate ct vreme se menin n sfera privat. Dac, n mod voluntar, individul face publice aceste aspecte, acestea nu mai fac parte din viaa sa privat i nu mai beneficiaz de protecie. Statul are dou obligaii: 1. o olbigaie negativ (de a nu nclca drepturile) 2. o obligaie pozitiv (de a proteja intimitatea persoanei fa de toat lumea) DREPTUL LA RESPECTAREA VIEII DE FAMILIE Se intrepatrunde de multe ori cu viata privata. Noiunea de familie este o noiune noiune european autonom foarte larg. Familia nu se reduce la casatorie si relatiile cu copiii (familia de drept), ci cuprinde i familia de facto (existena unor relaii stabile i de durat care trebuie protejate). Relaiile de familie se stabilesc: ntre soi corelare cu art. 12 prin cstorie se ntemeiaz o familie,dar cstoria nu e singura form de familie protejat de art. 8 ntre prini i copii ntre alte rude dect prini i copii (ex. bunici-nepoi) concubinajul (familie de facto protejat) Exist multe situaii in care familia nu izvoreste din casatorie (ex. relatiile parintelui cu copilul din afara casatoriei, relatiile copilului cu parintele divortat la care nu este incredintat). Chiar si uniunea stabila de fapt, neoficializata (ex. concubinajul) intra in notiunea de familie.

21
Art. 8 protejeaz familia existent, nu protejeaz dreptul de a avea o familie. Acest drept e recunoscut doar pe temeiul art. 12, sub forma cstoriei Exist totui o excepie, o situaie n care n mod absolut natural i obiectiv o familie s-ar nate dac nu ar fi mpiedicat. (ex. ipoteza separrii nou-nscutului de prini imediar dup natere e firesc s se cread c, n mod normal, s-ar crea relaii de familie, dei familia nu s-a creat nc). Curtea a fcut s prevaleze realitatea bioligic asupra ficiunii juridice: Exemplu stabilirea filiaiei cazul unei femei desprite de muli ani de so (disprut), care avea relaii de concubinaj cu un alt brbat. Se nate un copil. Tatl, este, conform prezumiei de paternitate, soul mamei, care era disprut, acesta fiind singurul care putea contesta paternitatea. Curtea a preferat stabilirea paternitii reale dect protejarea ficiunii juridice. Protecia pe temeiul art. 8 se ntinde i asupra memoriei strmoilor (ex. dreptul de a asista la nmormntarea prinilor, de a muta rmiele printeti ale rudelor) Prin art. 8 se realizeaz i protecia indirect a strinilor. Migranii de a doua generaie sunt persoane fr cetenia, dar care au familia n ara respectiv, unde s-au nscut i creia i vorbesc limba. Acetia au dreptul la protejarea vieii private i de familie (art. 8, art. 12, art.5 Prot. 7) DREPTUL LA CASATORIE art 12 Viata de familie izvoreste din casatorie dar nu exclusiv din casatorie. Casatoria prevazuta de art 8 este cu 2 trasaturi fundamentale: monogama (caracter de ordine public n dreptul internaional privat) heterosexual (un barbat si o femeie) (uneori nu mai e considerat de ordine public) CEDO nu interzice casatoriile homosexuale dar nici nu confera un astfel de drept. Textul Cartei privind drepturile fundamentale ale UE nu mai prevede obligativitatea existenei unui brbat i a unei femei. Totui, o astfel de evoluie nu e posibil nc la nivelul Consiliului Europei. Conform Curii, transsexualii au dreptul la casatorie (ex. Goodwin vs. Marea Britanie transexualul poate, potrivit Curii, s se cstoreasc cu o persoan de sex opus actualului sex.) Conform unei jurisprudene evolutive, dreptul la cstorie nu e condiionat de posibilitatea de a procrea. Egalitatea la casatorie presupune dou aspecte: sotii sunt (a) egali intre ei (b) egali fata de copii. Curtea a refuzat s recunoasc pe temeiul art. 12 dimensiunea negativ a dreptului la cstorie, adic dreptul la divor DREPTUL LA DOMICILIU Sediul materiei art 8 Acest drept are n vedere domiciliul/ resedinta personala (statornic sau temporar camera de hotel, rulot, cort, zona n care locuiesc persoanele nomade) sediul profesional al membrilor profesiilor liberale sediul si depozitele comerciale ale societilor comerciale Exista divergente cu privire la noiunea de domiciliu intre CEDO si CJCE. Principala ingerin adus dreptului la domiciliu (art. 8) este percheziia. Dreptul la coresponden se refer la orice form de coresponden (ex. telefon, email, scrisori) Ascultarea convorbirilor telefonice este o ingerin care trebuie s aib un scop legitim, s fie necesar ntr-o societate democratic i s existe garanii mpotriva arbitrariului. Dreptul la coresponden este aprat n mod special pentru deinui, pentru c reprezint un mod de meninere a relaiilor sociale. Convenia apr drepturi efective i reale, iar nu teoretice i iluzorii, aa c secretul corespondenei implic n primul rnd dreptul de a avea o coresponden, iar statul are obligaia pozitiv dea a-i furniza deinutului cele necesare. Exist 3 tipuri de ingerin, gradate i care trebuie justificate temeinic. 1) deschiderea corespondenei 2) citirea corespondenei 3) interceptarea corespondenei oprirea ei (ex. suspiciuni de evadare, coruperea martorilor) Curtea e foarte sever privind protejarea corespondenei cu avocatul, care nu poate fi supus n principiu unor ingerine, dect la limita deschiderii corespondenei. (art.8, art. 6 dreptul la un proces echitabil i la aprare)

22
Nu este permis nici o ingerin n corespondena cu a face plngere la Curte (art. 8, art. 34) CURS LIBERTATILE SPIRITULUI Sediul materiei: Art 9, 10 CEDO, art. 2 Prot 1 LIBERTATEA DE GANDIRE, CONSTIINTA SI RELIGIE Sediul materiei: art. 9 CEDO Exist dou mari dimensiuni ale dreptului: forul interior al persoanei (ex. ganduri, idei, teorii, conceptii, sentimente) dimensiunea exteriorizat vizeaza numai religia Dimensiunea intern presupune un drept absolut, nesusceptibil de ingerine (ex. administrararea de substane halucinogene pentru a determina o persoan s spun ce gndete sau ndoctrinarea copiilor n coal sunt nclcri ale dreptului.) Caracterul absolut al dimensiunii interne a art 9 protejeaza absolut orice ganduri, opinii, indiferent daca ele sunt morale sau imorale, legale sau nelegale. Dimensiunea exteriorizat a acestei liberti se refer la practicarea ritului, a cultului etc, n mod individual sau cu alii. Posibilitatea de ingerinta se ntinde numai asupra libertatii de a manifesta religia sau convingerile (art 9 para 2), adic doar asupra dimensiunii exterioare a libertii de religie. Art. 9 consacra intre altele libertatea religiei. Cand se aduce atingere dreptului la religie, Curtea se refer mai ales la art 9, desi se invoca art 9, 10 i 11. Conform CEDO, libertatea religiei este esentiala intr-o societate democratica si a fost greu cucerita si scump platita de-a lungul secolelor. O societate democratica, pluralista, este bazata pe toleranta, spirit de deschidere si fericirea fiecaruia. Libertatea religiei este valabila pentru orice forma de manifestare a cultelor religioase. Ea presupune si dreptul unei persoane de a-si schimba religia. Aceast libertate are dou dimensiuni una pozitiv i una negativ: dimensiunea pozitiv - dreptul de a avea orice religie dimensiunea negativa - dreptul de a nu avea nici o religie Din imbinarea dimensiunii pozitive cu cea negativa rezult dreptul de a schimba religia. Cu privire la titularii libertatii de religie, acest drept este important si pentru atei, agnostici, sceptici sau indiferenti. Statul are obligaia negativ de neutralitate fa de cultele religioase pentru ca libertatatea religiei presupune egalitatea cultelor. Daca prin conventie se permite autorizarea din partea statului, obligatia statului de neutralitate interzice ca in procedura de autorizare sa fie asociat un alt cult religios (ex. speta Mitropolia Basarabiei vs. Moldova statul aprecia validitatea unei credine religioase). Prozelitismul religios este permis dar sub rezerva de a nu fi agresiv. Impunerea unui jurmnt religios obligatoriu ncalc art. 9 (ex. Buscarini vs. San Marino, Constituia Romniei jurmntul preedintelui i al membrilor guvernului). LIBERTATEA DE EXPRIMARE Sediul materiei: art. 10 CEDO Acest drept este considerat esenial ntr-o societate democratic, pluralist. Conform Curii, libertatea de exprimare exista nu numai pentru ideile sau opiniile general acceptate de societate sau privite cu indiferenta, ci si pentru, si mai ales pentru, ideile care lovesc, nelinistesc, ocheaz, nemulumesc societatea, pentru ca libertatea de exprimare inseamna n primul rnd toleran. Exist 2 dimensiuni ale libertatii de exprimare: libertatea de opinie i libertatea de informatie. Informatia are un caracter obiectiv, care arata ca un anumit lucru exista sau nu exista. Opinia are un caracter subiectiv, o parere personala. Diferenta sub aspect probator ntre informaie i opinie const n aceea c, atunci cand se exercit libertatea de informare, se poate cere demonstrarea/ proba faptei. Opinia nu este apta de proba. A cere proba unei opinii inseamna violarea art 10. Exist totui o nuan, o situaie intermediar, anume cazul n care o opinie decurge dintroi baz de fap i pentru care se poate cere proba acelei baze de fapt. Libertatea de informatie nu este general recunoscuta de art 10: persoana are dreptul sa primeasca/ difuzeze informatia. Nu exista un drept garantat/ consacrat de a obtine/ cere informatia de la o autoritate. (a se vedea legea nr. 507/2003 privind accesul la informatii publice) Libertatea de exprimare din art. 10 este extrem de importanta in dimensiunea sa de libertate a presei (face parte dintr-un intregu). Libertatea presei a fost calificata de CEDO ca un element esential al unei societati democratice. Curtea EDO, pentru c s-ar nclca dreptul persoanei de

23
(societate pluralista). CEDO califica expres presa drept cainele de paza al democratiei, ea contribuind la dezbaterea democratic prin exprimarea de opinii i transmiterea de informaii. In exercitarea libertatii de exprimare ziaristul, chiar dac trebuie s dea dovadde responsabilitate, are dreptul la o doza de exagerare, chiar de provocare, specfice stilulul ziaristic. Dreptul ziaristului de a pastra secretul sursei de informatie const n respectarea confidenialitii sursei (care ulterior nu ii va mai furniza informatii dac obligaia este nclcat). Libertatea de exprimare (art. 10) garanteaza si continutul si forma exprimarii opiniilor/ informatiilor. Libertatea presei (care inseamna si opinie si informatie) si, in general, libertatea de exprimare pot intra in conflict cu alte drepturi garantate de Convenie, cum ar fi, de exemplu, dreptul la viata privat (art. 8), prezumtia de nevinovatie (art 6 alin 2), aa c se pune problema unui just echilibru ntre art 10 si celelalte articole.. Acest echilibru se stabileste in concret, de la caz la caz. Echilibrul are o geometrie variabila pentru omul simplu, respectiv pentru omul politic. Punctul de echilibru este diferit pentru cele 2 categorii. La omul politic, sfera notiunii de viata privata este mai restransa iar sfera noiunii de libertate de exprimare este mult extinsa. Conform Curii, pentru oamenii politici limitele criticii admisibile sunt mult mai largi. Oamenii politici se supun constient, voluntar unei priviri atente a publicului si a presei. n consecin, ei trebuie sa dea dovada de o mare toleranta fata de criticile care li se aduc. Despre un om politic, atunci cnd este vorba despre dezbateri privind interesul public, se pot face afirmaii critice protejate i pe form i pe fond (substan). Simplul particular are dreptul la protejarea vieii private. Totui, protecia mpotriva violenei n familie este de interes public. ntre categoria omului politic i cea a simplului particular se afl funcionarul public. Libertatea de exprimare nu e att de larg precum n cazul oamenilor politici, pentru c statul are interesul legitim s protejeze funcia public i ncrederea general n autoriti publice. n cadrul noiunii de funcionari publici, Curtea introduce unele nuane, de exemplu n cazul magistrailor pentru care Curtea accept o protecie mai sever, libertatea de expirmare mpotriva acestora fiind mai redus, n scopul protejrii independenei justiiei. Totui, Curtea face o diferen ntre judectori i procurori, care pot fi criticai mai larg. Magistraii sunt mai bine protejai dect membrii unor autoriti politico-jurisdicionale (ex. Curtea Constituional), iar pe msur ce magistratul e mai sus n ierarhie, limitele criticii devin mai largi. Libertatea de exprimare politic este foarte bine protejat prin art. 10, att n cazul oamenilor politici, ct i n cazul altor persoane. n cazul exprimrii politice, marja naional de apreciere este extrem de redus. n principiu, ideile politice nu pot fi cenzurate sub aspectul exprimrii lor. Curtea accept o protecie sporit a libertii de exprimare politic a membrilor unui organ reprezentativ ales (ex. Parlamentul, Consiliile locale). n ceea ce privete imunitatea parlamentar i conflictul dintre libertatea de exprimare a aleilor, respectiv liberul acces la justiie al celui calomniat de acetia, Curtea a apreciat c este o ingerin n drepul de acces la justiie, dar urmrete un scop legitim, anume protejarea libertii de exprimare a celor alei. n consecin, imunitatea parlamentar nu intr n conflict cu Convenia. Totui, este posibil ca imunitatea parlamentar s violeze Convenia atunci cnd ea este recunoscut pentru afirmaii care nu in de dezbaterea public sau de alte chestiuni de interes public. Astfel, imunitatea parlamentar nu este absolut, ci vizeaz doar libertatea de exprimare n ceea ce privete celelalte chestiuni de ordine public. DREPTUL LA INSTRUIRE Sediul materiei : art 2 Prot 1 LIBERTATILE DE ACTIUNE SOCIALA SI POLITICA Art 11 CEDO-Libertatea de manifestare i asociere Art 3 Prot 1- Dreptul la alegeri libere LIBERTATEA DE MANIFESTARE I ASOCIERE Sediul materiei: art. 11 Libertatea de reuniune (manifestaie) Aceast libertate const n a manifesta pentru a exprima o opinie, fiind legat de libertatea de exprimare (art. 10) Criteriul de distinctie ntre reuniune (manifestaie) i asociere reuniunea (manifestatia) este temporara, asociatia are o durata mai lunga asociatia are un caracter institutionalizat, presupune o ierarhie i organe de conducere, spre deosebire de reuniune (manifestaie), care este nestructurat. Manifestatia poate avea orice forma (mitinguri, intruniri fie statice, fie in miscare), si se poate desfura ntr-un loc public sau privat (ex. sediul unui partid). Singura conditie pus de text pentru aplicarea art 11 este ca manifestatia sa fie pasnica (fara nici un fel de arme) Scopul manifestaiei poate fi politic sau nepolitic. Libertatea de asociere (art. 11)

24
Asocierea presupune o structura de drept privat, fr scop lucrativ, indiferent daca are sau nu personalitate juridic. Art. 11 garanteaz dreptul de a constitui o asociaie (care poate fi sau nu un nou subiect de drept), nu o persoan juridic. Asociaia are urmtoarele caracteristici este o structura privata nu are un scop/ element lucrativ (sunt excluse societile comerciale) nu conin elemente de putere public (sunt excluse ordinele profesionale) Se exclud entitile de drept public (stabilimente publice/ stabilimente de utilitate public) Se exclud ordinele profesionale ale medicilor, farmacistilor, avocatilor, notarilor, pentru c au un element de putere publica desi nu au element lucrativ. Ordinul profesional garanteaz competenta profesional i disciplina membrilor si. n consecin, obligaia de a fi membrul unui barou pentru a profesa avocatura nu ncalc art. 11 (dimensiunea negativ), pentru c art. 11 nu este aplicabil unui ordin profesional. Libertatea de asociere presupune o dimensiune pozitiv (dreptul de a constitui o asociaie i de a fi membru) i o dimensiune negativ, anume nimeni nu poate fi obligat sa fie membru intr-o asociatie, orice poate prsi o asociaie) Societatea comercial are scop lucrativ, aa ca art. 11 nu este aplicabil. Dreptul de a nfiina o societate comercial e un drept economic, care nu e garantat de Convenie. Ca si art 10 (libertatea de exprimare), poate fi privit, dupa cum este folosit in concret, fie ca drept civil fie ca drept politic (are o natur duala). Statul poate restrnge aplicarea art. 11 numai n cazul activitii politice a strinilor (art. 16), nu i n cazul activitilor n scop civil ale acestora. Art 11 prevede posibilitatea sporit de ingerinta pentru o notiune foarte larga de functionari publici, membri activi ai armatei, politiei sau ai administratiei de stat (inclusiv magistratii) Asociatiile protejate de art 11 pot fi, de exemplu: asociatii si fundatii sindicatele (libertatea sindicala este drept civil, dar este si drept social inclus in Carta Sociala European; libertatea sindical are natur duala) partidele politice (beneficiaz i de protecie prin dreptul la alegeri libere) cultele religioase orice alt entitate de drept privat fr scop lucrativ, n orice domeniu (asociaii, fundaii, federaii( n cazul partidelor politice, ingerina cea mai grav este interzicerea partidului politic (dizolvarea lui/ neacordarea autorizaiei de constituire). Existena paritdelor politice este esenial ntr-o societate democratic, pluralist. Totui, prin excepie, este posibil interzicerea unui partid politic dac: proiectul politic propus de acel partid este nedemocratic mijloacele de care nelege s se foloseasc partidul sunt ilegale/ violente Un partid politic poate aduce n dezbaterea politic orice teme, inclusiv cele care contravin legii/ constituiei, dar nu poate fi dizolvat dect dac propune un regim nedemocratic. DREPTUL LA ALEGERI LIBERE Sediul materiei: Art. 3 Prot. 1 Dreptul la alegeri libere are o natur exclusiv politic. Acest drept are 2 dimensiuni: dreptul de vot dreptul de a candida n alegeri (dreptul de a fi ales ne e corect formulat) Rationae materiae, acest drept se refera numai la alegerea Parlamentului, nu si la algerile pentru seful de stat sau organele locale. Conform CEDO, n cazul unui Parlament bicameral, art 11 nu impune sufragiu universal direct pentru ambele Camere, dar Camera aleasa trebuie sa fie in ultima instanta cea care decide. Curtea are o jurispruden evolutiv cu privire la acest drept: 1. Parlamentul statului 2. Parlamentul European (ex. 1999 - Matthiews vs. UK - pana la aceasta hotarare, fosta Comisie CEDO nu retinea cauzele care vizau Parlamentul European. O data cu evolutia dreptului comunitar, Parlamentul European a cptat putere de decizie, aa c poate fi calificat drept corp legiuitor. n consecin, cetatenii statelor membre trebuie sa dispuna de dreptul de vot universal, egal, direct pentru Parlamentul European.) 3. Parlamanentele statelor federale (art. 3 Prot. 1 se aplic att pentru statul federal ct i pentru statele componente) 4. organele legiuitoare paralamentare ale regiunilor politice din statele regionalizate politic (ex. Spania, Italia)

25
5. regiunile de peste mri, dotate cu putere de din Noua Caledonie). autodeterminare (Pi vs. Frana 2003/2004 Parlamentul

INTERZICEREA DISCRIMINARII Sediul materiei:-art 14 CEDO Dreptul acesta const n aplicarea unui tratament egal persoanelor aflate n situaii similare. Regula o constituie tratamentul egal. In principiu, o diferenta de tratament inseamna discriminare. n consecin, de regul, diferena de tratament este in principiu interzisa. Prin excepie, este posibil ca o diferenta de tratament sa nu constituie discriminare, atunci cnd diferenta de tratament este justificata in mod obiectiv: (2 condiii cumulative): 1. autoritatile care recurg la aceasta diferenta de tratament furnizeaza o justificare adecvata a acestei diferente (ex. doar femeile au concediu pentru natere, dar cel pentru ngrijirea copilului poate fi acordat i brbailor) 2. diferena de tratament este proportionala Daca aceste 2 conditii sunt intrunite n mod cumulativ, nu exist discriminare. Uneori, interdicia discriminrii presupune msuri afirmative (pentru persoanele care nu sunt n situaii similare, aplicarea aceluiai tratament poate nsemna discriminare). Uneori exist i obligaia pozitiv de a trata n mod diferit persoanele aflate n situaii diferite, pentru a asigura o egalitate real de anse. Aceast diferen de tratament poart denumirea de msuri afirmative sau pozitive (disriminare pozitiv). Aceste msuri trebuie s respecte i ele criteriile de proporionalitate i s fie n principiu temporare (ct dureaz starea de vulnerabilitate) Exist 2 chestiuni mai importante: (a) notiunea de discriminare i (b) caracterul dependent al art 14. a) Notiunea de discriminare Este necesar discutarea a dou aspecte: 1. diferenta de tratament; i 2.criteriile de discriminare 1. In principiu, tratamentul trebuie sa fie la fel. 2. Criterii de discriminare: (ex.-sex, varsta, religie, origine, rasa sau orice alt criteriu) b) Caracterul dependent al art. 14, pn la Protocolul 12 Art 14 prevede un drept care nu are o existen de sine-stttoare. Conventia interzice discriminarea dar nu la modul absolut (adica in general) ci doar relativ, cu privire la drepturile prevazute de aceasta (in exercitarea drepturilor prevazute de Convenie). Dac e vorba de un drept prevzut n dreptul intern dar nu n Convenie, art. 14 nu este aplicabil. Totusi, art 14 este autonom, dei nu este independent (este posbil violarea art. 14 fara sa existe violarea dreptului la care se refera. (Ex. interzicerea filmelor porno la TV, pn la ora 10 pentru protejarea tinerilor este permis. Interzicerea doar a filmelor cu albi constituie o discriminare - art 10 este respectat dar art. 14 este violat; rechiziionarea bunurilor n caz de inundaii e permis, dar rechiziionarea doar a bunurilor rromilor e discriminatorie). Protocolul 12: protejeaz nediscriminarea i introduce interdictia discriminarii in general, nu numai cu privire la drepturile si libertatile garantate de Convenie. DREPTUL DE PROPRIETATE art 1 Protocolul I nscrierea acestui drept n Conveie a fost controversat. Statele puteau face rezerve la Protocolul 1. Dreptul de proprietate este un drept civil (esential pentru fiinta umana), nu economic. Notiunea de proprietate (echivalent cu notiunea de bun) este o notiune europeana autonoma i are un sens foarte larg. Ea include: 1. dreptul de proprietate (bunuri mobile i imobile) 2. orice alte drepturi reale 3. drepturi de creatie intelectuala 4. drepturile de creanta 5. orice valoare economica, patrimoniala (actiuni/ pri sociale, clientela profesional, comercial) CEDO a stabilit ca textul garanteaza dreptul de proprietate, nu dreptul la proprietate. Este vorba deci de protectia proprietatii existente, a bunurilor actuale, si nu de dreptul de a dobandi in viitor o proprietate. Treptat insa, in jurisprudenta CEDO apare o categorie intermediara: speranta legitima (acea vocaie concret, recunoscut de norme juridice, de a deveni proprietar). O persoana cu o certitudine suficient de mare poate spera in mod obiectiv ca va obtine recunoasterea unei valori patrimoniale, atunci aceasta speranta legitima este protejata pe temeiul art 1 Prot 1. Din punct de vedere al structurii art 1 Prot 1 contine 3 reguli: 1. Consacrarea dreptul de proprietate (alin 1, fraza 1) Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale.

26
2. Privarea de proprietate (alin 1, fraza 2) Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului internaional. 3. Reglementrile utilizrii bunurilor, plata impozitelor i a amenzilor (alin 2) Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuii, sau a amenzilor. Regulile 2 si 3 fac referire la limite, la ingerinte. Prima regul are caracter general. Regulile 2 i 3 sunt norme speciale in raport cu prima. Privarea de proprietate Pentru ca aceasta sa fie valida trebuie indeplinite 2 categorii de conditii: a. conditii prevazute expres in text: (asemntoare condiilor pentru validitatea oricrei ingerine) 1. cauza de utilitate publica- marja naional este foarte larg (scopul legitim) 2. prevazuta de lege 3. respectarea principiilor generale ale dreptului international. persoanele de nationalitate/ cetatenie straina care au proprietati in alt stat sunt protejati de aceast condiie i acetia trebuie sa fie despagubiti Indemnizaia nu e prevzut n cazul propriilor ceteni Lipsete condiia necesitii ntr-o societate democratic (proporionalitatea ntre ingerin i scopul urmrit). In epoca redactrii Conveniei, dreptul internaional era conceput ca aplicandu-se exclusiv in raporturile intre state. Intenia autorilor a fost sa nu conditioneze deposedarea de plata unei despagubiri, cu singura exceptie: cazul deposedarii strainilor b. conditii jurisprudentiale 1. deposedarea in schimbul platii unei indemnizatii 2. despagubirea trebuie sa fie n principiu echitabila (se ine cont de valoarea bunurilor i de dezvoltarea economic a rii) 3. despagubirea trebuie sa fie la valoarea de circulatie a bunurilor (interpretare evolutiv Brumrescu) Curtea a afirmat c, din economia general a art. 1 Prot. 1, ca de altfel din economia tuturor textelor rezult un principiu fundamental, anume asigurarea unui just echilibru ntre drepturile individuale pe de-o parte si interesele generale ale societatii pe de alta parte. n cazul privrii de proprietate, e vorba de plata unei indemnizaii/ despgubiri. Prin privare de proprietate Curtea intelege nu numai lipsirea de toate prerogativele dreptului de proprietate, ci chiar si lipsirea de un singur element esential al dreptului de proprietate. Reglementarea utilizarii bunurilor / Asigurarea platii impozitelor, amenzii Nu este vorba despre o privare de propritetate, ci despre o ingerin a statului n cazul utilizrii unor bunuri care vizeaz interesul general (ex. proprietarul unui autovehicul trebuie s-l inmatriculeze; permisul de port-arm) Trebuie respectat principiul proportionalitatii. DREPTURILE DE PROCEDURA I. Dreptul la un proces echitabil II. Dreptul la o cale efectiva de atac- art 13 CEDO I. DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL Sediul materiei: art. 6 CEDO si art 2,3,4 Prot. 7 Este invocat n cel puin jumtate din plngerile de la CEDO. Sfera ratione materiae: - nu vizeaza toate procesele, ci numai pe cele civile i penale. Notiunile de civil i penal sunt notiuni europene autonome cu o sfera foarte larg. Procesul civil cuprinde: 1. ceea ce dreptul intern califica ca litigiu civil 2. orice litigiu de drept privat (lato sensu) -drept comercial, dreptul muncii, dreptul familiei 3. litigiile de drept public caracterizate printr-o dimensiune patrimoniala important (ex. litigiu de contencios administrativ privind retragerea unei autorizaii de construire sau privind concedierea unui funcionar public) Nu intra n aceast categorie acele litigii de drept public unde dimensiunea de putere publica este predominanta, intim legate de exercitarea suveranitii naionale. (ex. contencios electoral, contenciosul partidelor politice, contencios fiscal (dei, n urma interpretrii evolutive, e posibil ca art. 6 s devin n curnd aplicabil), contenciosul

27
naltei functii publice (pentru acele functii intim legate de zona politicului sau de exercitiul suveranitatii nationale membrii Guvernului, magistrati, politisti, militari, diplomati, membri SRI) Procesul penal exista 3 criterii alternative 1. Calificarea ca proces penal facuta de dreptul national. Tot ceea ce, potrivit dreptului intern, este calificat ca penal intra si in notiunea europeana. 2. Natura si gravitatea faptelor ilicite reproate acuzatului, chiar dac, potrivit dreptului intern, unele fapte grave nu sunt calificate ca fiind penale. 3. Natura si asprimea sanctiunilor pe care le risca acuzatul. O materie este penala in cazul unei sanctiuni privative de libertate sau a unor sanciuni pecuniare (amenzi) foarte mari. Pentru calificarea unui litigiu ca fiind penal, se ine cont de (a) sfera destinatarilor normei; i de (b) scopul normei. Astfel, dac tinatarii normelor sunt toate persoanele (aplicabilitate general) i dac sanctiunea are un scop preventiv si punitiv, materia este penal. CEDO a urmarit prin largirea notiunii de penal sa evite frauda la lege (adic la Convenie), prin dezincriminarea unor infraciuni, dar pedepsirea acelor fapte ca contravenii, dar cu aceleai pedepse, ceea ce ar fi atras inaplicabilitatea art. 6 din Convenie. Sfera rationae temporis: La prima vedere, pe toata durata procesului. n realitate, unele garanii se aplic i nainte de nceperea procesului, i dup ncetarea procesului. Inainte de nceperea procesului: 1) n procesele penale exist anumite garanii care se aplic nu numai n faza judecii, ci i n faza urmririi penale 2) dreptul la un proces echitabil n materie civil include dreptul de acces la o instanta. Curtea a statuat n jurispdrudena sa c dreptul la un proces echitabil presupune dreptul la un proces 3) prezumtia de nevinovatie exist pe tot parcursul procesului penal, i cu att mai mult nainte de nceperea procesului Dup terminarea procesului: 1) dreptul partii de a obtine o hotarare judecatoreasca 2) dreptul la stabilitatea hotarrii intrate puterea lucrului judecat, dupa epuizarea cailor de atac (interpretarea art. 6 s-a fcut n lumina principiului preeminentei dreptului, inscris in preambulul Conveniei, care presupune, ntre altele, sigurana raporturilor juridice) 3) dreptul de a obine concursul statului la executarea hotrrii, chiar dac debitorul refuz (garantia executarii silite a hotararii judecatoresti). n principiu, cnd este vorba despre hotrri mpotriva statului, executarea trebuie s se fac de bun-voie, fr s fie necesar executarea silit. CONTINUTUL I GARANTIILE DREPTULUI Termenii de civil i penal (sau infractiune) se folosesc cu aceeai semnificaie oriunde n cuprinsul Conveniei. Textul reglementeaza 2 tipuri de garantii: 1. generale valabile atat in procese civile cat si in cele penale 2. speciale numai in materie penala. Nu sunt garantii de substituire, ci garantii suplimentare Garantiile pot fi explicite (expres prevazute de text) sau implicite (afirmate in jurisprudenta Curtii) I GARANTII EXPLICITE Garantii generale: art. 6, paragraful 1 A. Dreptul ca procesul s se desfoare n faa unei instane independente,impartiale,stabilite prin lege. Notiunea de instanta art 6- formatiune jurisdictionala care are plenitudine de jurisdictie atat in fapt cat si in drept, compus din judectori care, pe baza unei proceduri contradictorii, solutioneaza litigiul dedus judecatii printr-o hotarare care, dupa ce intra in puterea lucrului judecat este obligatorie (are valoare de adevr judiciar), se bucura de stabilitate si este garantata prin executare silit. Elementele instantei: instanta are plenitudine de jurisdictie in fapt si in drept: este deplin competenta sa stabileasca faptele si sa interpreteze si sa aplice dreptul. instanta transeaza litigiul adopta o hotarare (nu o opinie sau un aviz) care solutioneaza acel litigiu Notiunea de instanta folosita de art 6 este o notiune euopeana autonoma in sens larg: nu se includ numai instantele judecatoresti ci si instantele administrative, jurisdictiile fiscale, jurisdictiile profesionale si ordinale. Dreptul romn este mai favorabil. Art. 6 CEDO vorbeste de o instanta dar art 21 din Constituia Romniei vorbeste de acces la justitie (la instantele judecatoresti), Instanta independenta: se analizeaza in raport cu puterile statului. Instana nu trebuie s fie subordonat unei alte puteri n stat, n special fa de puterea executiv. Garania cea mai mare a independenei este inamovibilitatea judectorului Instanta impartiala: se analizeaza in raport cu partile procesului. Judectorul trebuie s se afle la o distan egal fa de pri, iar judectorul nu poate fi el nsui parte.

28
Judectorul care a judecat fondul i a fost promovat nu va judeca i apelul. Judecatorul care a dispus arestarea preventiva nu mai poate fi considerat impartial (se presupune ca s-a pronuntat). Dreptul procesual penal romn NU prevede incompatibilitatea intre judecatorul care a dispus arestarea si cel care judec. Partea are dreptul de a recuza judecatorii, iar acetia au obligatia de a se abtine daca exista un caz de incompatibilitate. Judecarea cererii trebuie facuta de un complet care nu include judecatorul recuzat sau care se abtine. n faa Curtii Constitutionale a Romniei, acesti judecatori nu pot fi recuzati. Instanta impartiala i independenta ambele caracteristici au dou dimensiuni i pot fi analizate dintr-o perspectiva subiectiva si una obiectiva. Din punct de vedere subiectiv, este vorba despre o chestiune concret, anume despre pozitia personala a unui anume judecator ntr-o anumita cauz. Din punct de vedere obiectiv: nu trebuie s existe temeri legitime c judectorul nu ar fi independent si impartial. Aparentele sunt importante, pentru c independena i imparialitatea trebuie s fie vizibile. Instanta stabilita prin lege Noiunea de lege este cea aplicabil i n materia ingerinelor. B. procesul sa se desfasoare in mod echitabil Partile trebuie sa aiba sanse egale sa-si prezinte cauza (principiul egalitii armelor n proces, inclusiv n procesul penal, ntre procuror i acuzat). Acest principiu (al desfurrii procesului n mod echitabil) ine de relaia dintre pri, pe cnd imparialitatea privete relaia prilor cu judectorul. C. procesul sa se desfasoare in mod public Se refer numai la faza de judecat. Urmrirea penal este lsat n marja de apreciere naional. Etapa dezbaterilor - publicitatea este regula. Exista totui exceptii, astfel c unele sau chiar toate edinele pot fi declarate secrete (ex. minori, siguranta nationala) Pronuntarea este public n mod absolut. Nu exist excepii. Nu e obligatorie pronunarea n edin public, dar hotrrea trebuie s fie accesibil publicului n orice mod (publicarea pe internet, tinerea la dispozitia publicului la grefa), pentru ca garaniile s fie ndeplinite. Deliberrile se fac de regul n secret. Nu este obligatoriu ca in faza de judecata publicitatea sa functioneze in toate gradele de jurisdictie. D. proces intr-un termen rezonabil Notiunea de termen rezonabil este o notiune relativa. Curtea, in analiza lui, va tine cont de complexitatea cauzei, comportamentul partii, comportamentul autoritatilor, importanta/ miza procesului pentru parte. Curtea pretinde o celeritate deosebita in procese ca: stabilirea filiatiei, in litigiile de munca, de securitate sociala. Termenul rezonabil nseamn un termen scurt, dar care s nu conduc la o justiie expeditiv. Durata rezonabil a procesului este esenialmente relativ (se stabilete de la caz la caz) Garantii Speciale Garaniile vizeaz doar procesele penale. Sunt garanii suplimentare, nu de substituire. a. prezumtia de nevinovatie art 6(2) b. drepturile apararii art 6(3); art 2,3,4 Prot. 7 c. dreptul la dublul grad de jurisdictie n materie penal art 2 Prot. 7 (nu i n materie civil) Exceptii:1. infractiunile marunte 2. ipoteza judecarii cazului in prim instanta de cea mai inalta jurisdictie a tarii 3. o condamnare pronuntata in calea de atac declarata impotriva unei hotarari de achitare d. dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara art 3 Prot. 7 (cu condiia ca celui n cauz s nu-i poat fi imputat eroarea judiciar) e. non bis in idem art 4 Prot. 7. Se aplica exclusiv raporturilor dintre jurisdictiile penale ale aceluiasi stat. Regula nu se aplica in raporturile dintre jurisdictiile penale ale unui stat si cele ale altui stat, nici in raporturile dintre jurisdictiile penale ale unui stat si o jurisdictie penala internationala. Totui, nu se poate trage concluzia ca non bis in idem nu se aplic, ci doar c nu se aplic cu titlu de norm a DIDO. Principiul e aplicabil ca norm a dreptului internaional penal (cooperarea judiciar internaional) II. GARANTIILE IMPLICITE Exemple: dreptul de acces la o instanta plenitudinea de jurisdictie a instantei principiul egalitatii armelor dreptul partii de a fi prezenta la judecarea cauzei (partea trebuie citata) privilegiul tacerii : dreptul acuzatului de a nu se autoincrimina obligatia de loialitate a organelor judiciare in adunarea probelor si in participarea la proces obligatia de motivare a hotararii judecatoresti dreptul partii de a obtine o hotarare judecatoreasca prin care sa se transeze litigiul

29
dreptul la stabilitatea hotararii intrata in puterea de lucru judecat dreptul la executarea silita a hotararii judecatoresti DREPTUL LA O CALE EFECTIVA DE ATAC art 13 CEDO Recours (fr.) nseamn cale de atac, nu recurs. Calea de atac este mijlocul procedural la dispoziia prii (nu neaprat un mijloc judiciar). Calea de atac se indreapta la o autoritate publica, nu neaparat la o instanta. (ex. plngerea administrativ-ierarhic, sesizarea Avocatului Poporului). Art. 13 se coreleaz cu principiul epuizarii cailor interne de atac. Partea trebuie s dispun de cile de atac pentru a le putea epuiza. Calea de atac trebuie sa aiba caracter efectiv Disponibil prii Susceptibil s produc un efect util (apt s remedieze violarea drepturilor omului) S ofere anumite garanii minimale de procedur Art 13 nu este independent (trebuie legat de un drept prevzut de Conventie) dar este autonom (ca i n cazul discriminrii - art 14). Astfel, este posbil violarea art 13 i violarea unui alt articol, dar poate sa nu existe o violare separata a celuilalt articol. Garantiile din art 6 sunt mult mai puternice decat garantiile din art 13, care apar ca un drept subsidiar. Curtea verific dac e respectat art. 6, i doar n cazul unui rspuns negativ verific respectarea art. 13. Doar dac art. 6 nu e aplicabil se verific direct art. 13 (ex. dreptul este prevzut de Convenie, dat litigiul nu e nici civil, nici penal, cum ar fi litigiul privind dreptul la alegeri libere)

Modalitile de interpretare a Conveniei de ctre Curtea EDO: evolutiv (ex. Selmouni vs. Frana) pe baza noiunilor europene autonome convergena sistemelor de drept drepturile din Convenie trebuie s fie reale i efective iar nu teoretice i iluzorii.