Sunteți pe pagina 1din 4

I 1.

Si pentru ca nici unul dintre iudei n-a vrut sa-si spele minile nici Irod, nici judecatorii - Pilat s-a ridicat n picioare. 2. Atunci regele Irod a poruncit sa-l ia pe Domnul zicndu-le: "Faceti totul precu m v-am zis!". II 3. Acolo se afla si Iosif din Arimateea, prietenul lui Pilat si al Domnului. Sti ind el ca au de gnd sa-l rastigneasca, s-a dus la Pilat si a cerut trupul Domnul ui, ca sa-l ngroape. 4. Pilat a trimis la Irod sa-i ceara trupul. 5. Si Irod i-a zis: "Frate Pilat, daca nu l-ar fi cerut nimeni, noi nsine l-am fi ngropat, caci se apropie ziua sabatului si n Lege sta scris ca soarele nu trebuie sa apuna peste vreun cadavru". Asadar l-au ncredintat poporului iudeilor cu o zi nainte de sarbatoarea azimilor. III 6. Iar acestia, lund pe Domnul, l tot nghionteau n fuga si ziceau: "Sa-l schingiuim pe Fiul lui Dumnezeu, caci toata puterea lui este acum n minile noastre!". 7. Dupa aceea l-au mbracat n purpura si l-au asezat pe scaunul judecatorului zicndu -i: "Sa judeci cu dreptate, Rege al Israelului!". 8. Cineva a luat o cununa de spini si a pus-o pe capul Domnului. 9. Si unii care se aflau acolo l scuipau n ochi, altii l loveau peste fata, iar alt ii l tot mpungeau cu o trestie ranindu-i trupul. Ctiva l biciuiau zicnd: "Asta-i cins tirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!". IV 10. Apoi au luat doi raufacatori si i-au crucificat de-o parte si de alta a Domn ului. Iar Domnul tacea, ca si cum n-ar fi simtit nici o durere. 11. Si ridicnd crucea n picioare au scris pe ea: "Acesta este regele Israelului!". 12. I-au pus vesmintele n fata crucii, apoi le-au luat unul cte unul si le-au tras la sorti. 13. Dar unul dintre cei doi raufacatori a strigat la ei certndu-i: "Noi suferim c hinurile mortii pentru relele pe care le-am facut; cu ce v-a gresit nsa Mntuitorul oamenilor?". 14. Atunci au prins si mai cumplita ura pe El si au poruncit sa nu i se zdrobeas ca picioarele, ca sa moara n chinuri. V 15. Era n miezul zilei cnd ntunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a strnit o mare zar va si toti se temeau sa nu apuna soarele, caci Isus traia nca. Doar n Lege sta scr is ca soarele nu trebuie sa apuna peste un cadavru. 16. Atunci unul dintre ei a zis: "Dati-i sa bea fiere cu otet!". Si dupa ce le-a

u amestecat i-au dat sa bea. 17. Au savrsit de toate si s-au umplut pna peste cap de pacate. 18. Multi umblau cu faclii aprinse creznd ca s-a facut noapte. 19. Si Domnul a strigat: "Puterea mea, puterea mea, acum m-ai parasit!". Zicnd ac estea a fost ridicat la cer. 20. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt n doua. VI 21. Dupa aceea au smuls cuiele din palmele Domnului si i-au asezat trupul pe pamn t. Iar pamntul s-a cutremurat si spaima mare s-a facut. 22. Cnd a iesit soarele au vazut ca era ceasul al noualea. 23. Iudeii s-au bucurat foarte tare si au dat trupul lui Iosif din Arimateea, ca sa-l ngroape. Acesta vazuse tot binele pe care l-a facut Isus. 24. Lund pe Domnul l-a spalat, l-a nfasurat ntr-o pnza de in si l-a astrucat n propri ul lui mormnt cunoscut sub numele de Gradina lui Iosif". VII 25. Atunci iudeii, batrnii si preotii, dndu-si seama ce rau si-au facut singuri, a u nceput sa se loveasca cu pumnii n piept si sa se tnguie: "Vai de pacatele noastre ; iata, se apropie judecata si sfirsitul Ierusalimului!". 26. Eu sufeream laolalta cu ai mei, dar ne tineam ascunsi, cu toata durerea din inima noastra. Caci eram cautati ca raufacatori si ca unii care vroiau sa dea fo c Templului. 27. Dupa aceea am tinut post, ne-am asezat si am jelit toata ziua si toata noapt ea pna la sabat. 28. Atunci s-au adunat doctorii, fariseii si batrnii caci auzisera ca poporul mur mura si se loveste cu pumnii n piept zicnd: "Daca la moartea lui s-au ntmplat attea m inuni, sa stiti ca e un mare sfint". 29. nspaimntati, batrnii s-au dus n graba la Pilat si l-au rugat: 30. "Da-ne ctiva soldati care sa pazeasca mormntul aceluia, pentru ca nu cumva uce nicii lui sa vina si sa-i fure trupul iar poporul sa creada ca el a nviat din mor ti si sa se razbune pe noi". 31. Pilat l-a trimis pe centurionul Petronius mpreuna cu mai multi soldati, ca sa pazeasca groapa. Doctorii si batrnii iudeilor i-au nsotit. 32. Toti cei de acolo, mpreuna cu centurionul si soldatii, au rasturnat o piatra u riasa peste intrarea mormntului. 33. Apoi au lipit pe ea sapte peceti si ncropindu-si un adapost au ramas de straj a. IX 34. n ziua sabatului, dis-de-dimineata, o multime de oameni din Ierusalim si din m prejurimi a venit sa vada mormntul pecetluit.

35. n noaptea de dinaintea duminicii, pe cnd soldatii faceau de straja cte doi, s-a auzit un glas puternic n cer. 36. Si au vazut cerurile deschizndu-se, iar doi barbati stralucitori ca soarele a u cobort din ele si s-au apropiat de mormnt. 37. Si piatra care fusese asezata la intrare s-a dat singura la o parte; atunci, descoperindu-se mormntul, cei doi tineri au intrat n el. X 38. Vaznd soldatii una ca asta s-au dus si i-au trezit pe centurion si pe batrni. 39. Tocmai le povesteau ce vazusera, cnd iarasi se arata, de data aceasta trei ba rbati iesind din mormnt - doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea - si-n urma, n sotindu-i, o cruce, 40. iar capetele primilor doi ajungeau pna la cer n timp ce capul Aceluia pe carel tineau de mini trecea dincolo de ceruri. 41. Si au auzit un glas de sus zicnd: "Ai dus vestea celor adormiti?". 42. "Am dus-o", a venit raspunsul dinspre cruce. XI 43. Atunci toti cei de fata au nceput sa se sfatuiasca ntre ei daca sa mearga sa-l nstiinteze pe Pilat. 44. Si pe cnd discutau ei, iata ca din nou se deschid cerurile si un om coboara s i intra n mormnt. 45. ndata cei din preajma centurionului au parasit mormntul pe care-l pazeau, au a lergat n toiul noptii la Pilat si i-au povestit tot ce vazusera. Iar la sfrsit au zis cu glas cutremurat: "ntr-adevar era Fiu al lui Dumnezeu". 46. Si raspunzndu-le Pilat a zis: "Eu nu m-am patat cu sngele Fiului lui Dumnezeu. Voi singuri ati hotart asa". 47. Dupa aceea s-au apropiat cu totii si l-au rugat staruitor sa porunceasca cent urionului si soldatilor sa nu vorbeasca despre ce-au vazut, 48. "caci, ziceau ei, mai degraba sa avem de ispasit un pacat mare n fata lui Dum nezeu dect sa cadem n minile iudeilor si sa fim omorti cu pietre". 49. Iar Pilat a poruncit centurionului si soldatilor sa nu vorbeasca. XII 50. n zorii zilei de duminica Maria Magdalena, ucenica Domnului care nu facuse la mormntul Domnului cele ce faceau de obicei femeile n amintirea mortilor dragi, si asta numai de frica iudeilor 51. a luat cu ea cteva prietene si s-a dus la locul unde a fost asezat trupul lui Isus. 52. Dar se temeau ca nu cumva sa le vada iudeii si ziceau: "Daca n-am putut plnge si jeli n ziua cnd l-au rastignit, macar s-o facem acum, la mormnt.

53. Cine nsa ne va da la o parte piatra de pe gura mormntului, pentru ca noi, intrn d, sa putem sta lnga el si mplini cele de cuviinta? 54. Caci uriasa mai era piatra aceea si ne temem sa nu ne vada careva. Daca nu v om reusi s-o urnim din loc, macar sa punem la intrare tot ce-am adus ntru pomenir ea lui si sa bocim lovindu-ne cu pumnii n piept pn-o trebui sa ne ntoarcem la casel e noastre". XIII

55. Si cnd au sosit au gasit mormntul deschis. S-au apropiat si privind cu luare-a minte nauntru au vazut n mijlocul mormntului un tnar minunat la nfatisare, mbracat ntr un vesmnt stralucitor, care le-a zis: 56. "De ce-ati venit? Pe cine cautati? Pe Cel care-a fost rastignit? A nviat si s -a dus. Iar daca nu credeti, aplecati-va si vedeti ca nu mai este pe locul unde a fost ntins. Caci a nviat si s-a ntors acolo de unde a fost trimis". 57. Atunci femeile au fugit nspaimntate. XIV 58. Sosi si ultima zi a azimilor. Multi ncepura sa se ntoarca la casele lor, caci sarbatoarea era pe sfirsite. 59. Noi, cei doisprezece ucenici ai Domnului, plngeam si eram tristi. Ne-am ntors acasa zdrobiti de cele ntmplate. 60. Iar eu, Simon Petru, si fratele meu, Andrei, am luat navoadele si ne-am ndrep tat spre mare. Cu noi se afla si Levi, fiul lui Alfeu, cel pe care Domnul... (continuarea s-a pierdut)