Sunteți pe pagina 1din 108

G. POPA,.LISSEANU

IZVOARELE ISTORIEI RON1ANILOR

www.dacoromanica.ro

FONTES

HISTORIAE DACO-ROMANORUM

FASCICULUS XIII

AMMIANI MARCELLINI,

[BELL [JM GOTHICUM]

EDIDIT

G. POPADLISSEANU

BUCURE$T1

TIPOGRAFIA CRUCOVINA»,

I.

1939

E. fOROUTIU

www.dacoromanica.ro

IZVOARELE

ISTORIEI ROMÁNILOR

VOLUMUL XIII

AMMAN MARCELLIN

[RAZBOIUL CU GOTII]

TEXT, TRXDUCERE SI COMENTAl211 DE

G. POPA,LISSEANU

BUCURESTI

TIPOGRAFIA tBUCOVINAL

1939

I. E. TOROUTIU

www.dacoromanica.ro

_Alnico dilecto

Georgic) Cioricemtu

Rerum historicarum amantissimo

d. d. d.

www.dacoromanica.ro

PREF AT A

Cu volumul ali XIV-lea se incheie colectia noastra de ixlzvoare ale Istorid Romanitor». Avem satisfactia, o mar- turisinz cu multutnire, de a fi izbutit, cu enorme sacrificii,

mai ales de timp qi de munca,

i impotriva tu tutor adversi-

tatilor descurajatoare, sa dam la lumina principalele iz-

mare tale istoriei noastre nationale.

0 lucrare atat de vasta, ca cea intreprinsa de noi, nu

poate, evident, sa fie aqa de urr terminata ; ea nu poate

sa fie opera uruzi singur om, ci, mai de grabä, opera u,nei

in tregi generatii de istorki. Ne mângäiem insa ca ceea ce,

la inceput, nici macar nu indrazneam sa nadajduim, astazi

se pede infiripat, ramanand ca altii, in urrna nolastra,

continuie lucrarea §1 sa o desa var§easca.

Noi insa, daca ne vor mai ajuta puterile

Hciratius

Ks* de Cu mutt humor de cei ce cauta

cladeasea palate

îi preajma apusului vigil tor:

Tu secanda niarmora

locas sub ipsum funus et sepukri

Immemor struis domos 1)

daca vom mai avea, ca

i

in trec.ut,

spriiinul ma-

terial

necesar, nu vom continua

.55

publicam aceste

izvoare in cadrut tras pana aci, adeca de a publica operile

autorilor in intregimea tor, ci pe viitor ne vom multumi sa's

publicam numai pasagiite privitcare la istoria Romanilor 2),

Horatius. Ori. II, I&

0 mica parte din acestea le-am publicat mai de molt in manualele

noastre de limba latina, de oarece am avut totdeauna convingerea ca pentru

www.dacoromanica.ro

8

Am don, in special, sa publicam intr'un vclum tot ce

au scris autorit clasici, Ovidius, Horatius etc. despre fara

noastra

i despre popoarele cari au trait in tara noastra

Apoi, in alt volum, sau in alte dotta volume, sa tiparim iz-

voarele bizantine, caci din acestea, pang

acum, n'am pu-

blicat decat «Ambasadele» lui Priscus, ca avand o mat mare

important5 pentru istoria noastra medieval5. Un Proco-

pius,

Theophianes,

Theophilactus, Zonaras, Zosirnus,

Nicetas Choniates, Porphyrogenitus, Anna Comnena, Ce-

drenus etc. vor forma cuprinsul unuia sau unor volume

viitoare.

Lucl'area noastra de capetenie nu stä, o repetam, in

eIntroducerile» pe cari le-am gäsit necesare sa le publicara

la inceputul volumelor noastre spre a scoate in evident5

partite mai importante ce se desprind din cuprinsul texte-

lor, ci ea constä, in primul rand, in publicarea chiar a acestor

texte pe cari le punem la indemana marelui public, ele fiind

de obiceiu rare, qi, in al doilea rand, in traducerea:pcestor texte, ca o u§urare pentru cetitor.

lar daca, pe ici pe colea, vom fi lzbutit sá aratam

puncte noi, nesemnalate de altii inaintea noastra, sau dacä

le vom fi dat o nou5 interpretare, deosebit5 de aceea care

va fi fost data- de altii, pentru aceasta nimenea n'ar trebui

sa si-o ja asupria-o, ca §i cand am fi calcat intr'o grading

straina.

Caci adevarul, chiar daca nu ni-ar fi pe ptac, trebuie

spus intotdeauna fara inconiar, fiindc5 el, Tara de voia

noastra, iese la iveala

i cu ca t va fi fost mai curand spus,

cu atata

mare.

i serviciul ce va fi adus istoricul va fi fost mai

serviciul pe care noi 14am adus, public.and aceste

kxte sau relevand anumite ¡dei ce se desprind din ele,

kavern convingerea ca este real, fiindca, in afara de rare

InvAttunAntul nostru national autorii postclas(ci cari se ocupl cu imprepirdrile

din tara noastrA au pentru noi aproape aceeasl insenuatate pe care o ati pentru

tArile din Occident un Caesar sau un Tacit.

1) Corespondepta lui Minim ca Irapiiratul Traian, creatorul romanitA01.

din Dacia, ar putea fi socotiti si ea ca fAcAnd parte din izvoatcle istoriel noastre

primitive.

www.dacoromanica.ro

9

exceptii, istoricii noqtri qi pro fesorii de istorte au folosit

izvoarele istorice numai din marea a doua §i numai din inter-

pretarea ce au dat-o faptelor cercetatorii straini, iar nu

mergand ei it:00 la izvoare.

i se §tie doar ca apa este

limpede numai la izvor

i ca ea se turbura de obiceiu cand

este scoasa'

i uneori la gustul vasului in care se pune, mai

ales dacä se intampla ca acest vas sa nu fie destul de curat.

Caci, ca sa vorbim pe leiau, cati dintre istoricii noftri

ar putea sa spuna ca au cetit in original pe un Anonymus

sou pe un Rogerius, pe un Nestor sau pe un Priscus, pe

un Voptscus sau pe un Jordanes ? Ei iar putea numara

pe degetele dela o sin gura mana.

i, cu toate ac.estea, ce

lectura minunata si piing de invägiminte nu gasim la un

Ammian Marcellin ori in Cronica pictata dela Viena, lee-

recreativa nu numai pentru un istoric,

dar chiar

tuna instructiva'

i pentru un simplu cetitor I

G. POPA-LISSEANU

www.dacoromanica.ro

AMMIANI MARCELLINI [BELLUM GOTHICUM]

INTRODUCERE

Vieata sa. Ammian Marcellin s'a nAscut dintr'o fa-

milie greceascA, la Antiochia, pe la anul 330 d. Chr.1).

Informatiunile ce avem asupra vietii sale le scoatem din

opera ce ne-a lAsat. El ne spune cA mai tot timpul a fost

soldat in armata romlanA, trAind mai intai In suita gene-

ralului Ursicinus, care era magister equitum pentru Orient,

apoi fAcAnd parte din corpul de elitA al ImpAratului Iulian,

sipia cAstigat in luptele cu dusmanii Romei merite de

rAzboiu la Rin, la DunAre si in Persia.

La anul 353 pleacA, fiind adiutant al lui Ursicinus,

In Colonia si in Galia, unde generalul romian avea sA re-

prime revolta, lui Silvanus, iar la 357 insotind pe Ursici-

nus fi gAsim la Sirmium

ì de ad este trimis in Orient si

anume in Mesopotamia, impotriva Persikr. La anul 359

Ammian a fost trimis impreunA cu un centurion, la sa-

trapul din Corduena, ca observator

i pe cAnd se intorcea la

Ursicinus cu informatiunile sale, a fost latacat de dusmani

a fost silit sA se despartA de comandantul sAu

i sA se refu-

gieze in cetatea Amida, din Armenia MajorA. Aci la luat

parte la lapArarea cetAtii, luptand vitejeste, iar, dupA ce a

cAzut cetlatea, s'a refugiat la Mitilene, de unde s'a intors

apoi In Antiochia, in patria sa. In tot acest timp, Ammian

a contribuit la succesele generalului sAu Ursicinus. DupA ce Ursicinus la iesit din arena politicA, Ammian

1) FHnd ingenuas Insemneaxli ca era dintr'o familie nobila. Opera sa.

bxtitulata Res gestae se terininS cu unnAtoare1e vorbe : haec ut miles quondaxn et

Graecus

explicavi.

www.dacoromanica.ro

12

IVIarcellin pare sd se fi retras si el In vieata privatd. Dar,

In curand, in anul 363, 11 vedem intre «protectores ctome- stici» ai Imparatului Iul'an, adecd in corpul de gardd impe-

riald, in rdzboiul acestuia impotriva Persilor. Din fap ul

chiar cA Ammian fdcea parte dintre pxotectores domest_ci,

rezul4 cd el era din clasa nobililor, cdci in domes dcatus

nu puteau sd intre decat fiii de comandanti, fiii comitilor

ai magistratilor militari. In acest domesticatus au fast

intre alti, coleg cu Ammian, jovian, viitorul Imp'drat, si

Gaudent'us, tatäl lui Aetius, ajuns mai tdrziu magister

equitum. Unii dintre domestici protectores ajungeau in co-

mitatu pentru paza imparatului, iar altii erau trimisi, cum

a fost mai inainte Ammian, cu magister milLum in diferi-

tele provincii ale imperiului. Ammian Marcellin a avut am-

bele roluri, fiind

ratului.

i in suita generalului

i in suita impd-

In anul

371 Ammian se gäsea in Antiochia, unde

a asistat la un faimos proces de tradare

i unde a ramas

!Dana in timpul oatastrofei lui Valens din 378 can& dupl.

cum ne spune, a auzit strigandu-se : «Vivus ardeat Va-

lens». In acest rästimp insa a facia cäldf-prii in Eqipt. In

Grecia si in Tracia. Aci, in Tracia, a vizitat locul deza-

strului lui Valens, cdci ne spune : ut ind:cat nunc usque al-

b entes ossibus campi ').

U/timii ani ai vietii sale Ammian

i i-a petrecut.-la

Roma, unde a fost chemat, poate de impAratul Gratian, si

unde s'a dedicat cu totul artelor

i literilor, laflându-se in

prietenia celor mai de seamd personalitdti romane.

Aci

compus opera sa d'n care a fdcut lecturi pu-

ce au fost mult gustate

i aplaudate. Asupra vieti sale

dela Roma nu se stie precis, decal doar cd a fost nemul-

tumit,

i ca a criticat moravurile si ob;ceiurile societ5tii ro-

mane. 5i, dei se sustine cd ar fi fast senator, totus, din

faptul cd nu s'a bururat de clarissumat, se deduce ca

avut nici odatd la Roma aceastA demnitafe. De laltfel, in

timpul foametei din 383 Ammian Marcellin a fost con-

2) Amm. Marcell. Res gest. XXXI, 7.

www.dacoromanica.ro

13

siderat da strAin §i a fast atins ca atare de rigorile luate

impotriva strainilor.

Nu se qtie cand a mutit; probabil In preajma anu-

lui 400.

Opera sa. Informatiunile destul de precise ce avem

asupra vieçi lui Ammian ne aratA cA autorul se gAsea in

siLudve sa Lunoasca exact evenmientele istoice cc uescrie

§1 la cari a luat parte in persoanA. CAci, razboiul Cu

descris cu amänunte de autorul nostru 0 care face ob.eccul

acestui volum, s'a petrecut in timpul vieii lui Ammian

Marcellin.

Voind sa continue opera lui Tacit, Ammian a reluat

firul istoriei dela moartea lui Domitian (96) 0 in «Res

Gestae» ale sale a descris istoria imperiului pana la anul

3/o, moartea lui Valens, in 31 de cdr¡i, dintre cari primele

13 s'au pierdut. Ni s'a pastrat numai partea a doua a 0.

perei sale, cuprinzand anii 353.-378, adeca evenimentele

petiecute suoc impAratii (2onscantiu, Julian, jevian, V alen-

tinian II §i Valens. 6i, intru cat in cele 18 carti ce ne-au

ramas se descriu intamplarile istorice din 25 ani, urmeaza

ca in cele 13 cArti disparute sA se fi tratat numai in mod

sumar cele petrecute in timp de 257 de ani, subt impà'ratii

precedenti.

i, in vreme ce in liecare din cartile ramase

se trateazA evenimentele petrecute cam inteun ian

i juma-

tate, in cele pierdute urmeaza sa se fi tratat, in fiecare

carte, evenimentele petrecute in timp de 20 de ani. In ace-

lai

fiindca Ammian cauta sA con'inue pe Tacit,

titlul scrierli sale pare sA fi fost, cRerum Gestarum a fine

Cornell Taciti libri» ').

In compunerea acestei is4orii, cea mai importanta din

intreiaga litearatura latina, dupa cea a lui Tacit, autorul a

suferit doua influente : cea a predecesorului §i modelului

sAu, Tacit, §i cea a contimporanilor sal: ana14ti i biografi.

CAci, pe deoparte, Ammian voe§te sA scrie o istorie a

imperiului romian, iar, pe de alta parte, sa compue biogra-

fiile imparatilor, dupa schema ce predomina pe acele vre-

3) Opera lui Anurian este urmatA de obiceiu de opera lui Anonymus

Valesius.

www.dacoromanica.ro

14

muri. In primul inte_les gasim in opera lui Ammian expu-

nerea evenimentelor

i soarta provinciilor in urma invazii-

avem canacterizarile

lcx barbare, iar, in al doilea inteles,

impAratilor: origine, familie, virtuti, defecte etc.

lzvoarele Iui Anzmian. Ele se reduc la cele cetite

lecta et visa. In partea intaia a operei sale ce

ni s'a pAstrat, precum §i in cele txeisprezece carti pierdute,

Ammian isi trateaza materiia in mod cronologic

izvoarele sale scrise. Dela cartea XXVI incep'And insd,

i dupA

pánA la sfArsit, Ammion nu mai are nevoie de izvoare

cele vAzute

scrise, lucrurile cunoscandu-le personal.

Ammian, desi foarte rar citeaza izvoarele sale de

inspiratie

voind prin acesasta sci arate cA el totdeauna

este bine informat

se foloseste de cei mai multi autc>14

clasici si de contimporanii sal Dar, intrucat el in cArtile in

cari ne vorbeste despre rAzboiul cu Gotii,

rdzboiu cu

care ne ocupdm In acest volum al nostru,

Ammian Mar-

cellin face apel mai ales la cunostintele sale personale si

foarte putin la izvdare scrise, le vom rasa pe acestea la o

parte, trimitAnd pe cetitorul ce ar don i sd cunoascA mai

i izvoarele scxise ale lui Ammian, la studiul

deaproape

lui Seeck 4).

Limba

stilul lui Ammian. Fiind grec din nastere

invAtAnd limba latinA In Anticchia, Ammiian nu cunoaste

i nici nu are simtul acestei limbi: In ace-

lasi timp, istoria sa este plina de elenisme. Dorind sA aparà

bine limba latinA

ca mare scriitor,

el se strAclueste pe c5l nenaturale, re-

curgand la expresii cAutate in autorii vechi, in Plaut, Te.

rentiu, Vergiliu, Cicero etc., s5 ne dea in stilul sat, o expri-

mare laleasA, dar care ne prezintà toate caracterele sti-

inversiuni suite, flori retorice, fraze de

lului epocii

efect. El are o limbd incurcatA si nu tot&auna corectA. In-

trebuinteaz5 in stilul sAu comparativul in loc de positiv,

quod in loc de ac., cu inf. si o consecutio temporum nere-

gulatA. De aceea, Ammian este si greu de cetit, «eine

Qual der Leser», cum se exprimA un critic Iiterar.

4) Seeck, In Pauly-Wissowu. Real-Encyc, sub voce.

www.dacoromanica.ro

15

Conceptia sa istoricd. Ammian este nepartinitor, nu

denatureaza adevarul 0 se tine departe de ceea ce el nu-

me§te silentium et mendacium 5), cu alte vorbe, el nu trece

cu veclerea evenimentele din consideratiuni pentru per-

soane

i nici nu inventeaza lucruri ce n'ar fi existat in rea-

litate; este cam ceea ce, subt o alta forma mai lapidar&

spune Tacit: «sine ira et studio».

De un simt mortal foarte desvoltat, de o suticiena

patrundere a evenimentelor, Ammian are o judecata &MIA-

toasa, bazata pe informatiuni personale, c4§tigate in lun-

gile sale calatorii. Scrisul sAti

prin episoade

animeaza din cand in cand

i cuno§tinte geografice §i de §tiinte naturale.

Nu abuzeazà.de discursuri ca ceilalti ccntimporani ai sat.

Luptele religioase ce s'au deslantuit in timpul

sale pe Ammian nu-1 ating, iar relatiile sale personale nu-1

abat dela credinta sa. Si, dei traie§te in societatea impa-

ratului juNan Apostatul, el ramane impartial fata de cre§- tini §i indiferent fata de dogme. Ca toti invatatii din acele

vremuri, Ammian era 0 el un filosof, in sensul in care se intelegea filosofia in acel timp §i, dei era politeist, el are

vorbe bune pentru cre§tini

i admiratie pentru martiri.

Ammian este Insa un superstitios, care, dei cuno§tea

cauzele evenimentelor, le considera ca prevestiri implinite.

El credea cá lumea este conclusa de puteri suprianaturale,

de un «numen caeleste», el credea in fatum, In fortuna, in

auspicii

i in augurii.

Textul lui Ammian se bazeaza pe manuscrisul unui

invAtat din sec. X-lea, Hersfelder. O copie s'a facut pentru

biblioteca mânastirii dela Fulda; ea a trecut in urma in

Italia §i se afla acum in Vatican. Exista astazi miai multe

codice ale lui Ammian. Noi am luat de baza textul critic

al lui Ch. Upson Clark 6).

Valdarea operii lui Ammian, cu defectele

i calitatile

ei, nimeni n'a caracterizat-o a§a de bine da marele istoric

german Mommsen : «Nichts destoweniger bleibt uns Am-

mianus auf seinem eigentlichen Gebiet was ex uns war, ein

Amm. lqarcell. Res gestae, XXXI, 16: Opus veritatem professum

numquam sciens alentio ausus corrumpere vel mendacio.

Carolus Upson Clark. Anuniard

supersun+. 1915

Rerum pest arum Ubri quz

www.dacoromanica.ro

16

ehrenhafter frei und hoch denkender Mann und ein schar-

fer und dennoch liebevoller Kiindiger des mensctinclik.n Herzens, besser geeignet höf.sche Nichtswiirdigkeit zu

durchschauen, aber mi allen seinen nicht geringen Unzu-

länglichkeiten und Fehlern dennoch weicaus der beste

Geschichtschreiber einer ebenso tief versunkenen wie

höchst bedeutsamen Epoche der Weltgeschichte T)

Ammian Marcellin ca izvor al istoriei Românilor.

Nravem pretentia ca in aceste mici studii introductive la

lzvoarele istoriei Romanilor sa resolvam noi

mele cele mari ale istoriei noastre nationale; avem insA da-

proble-

i alt5 dat5, sa seramalam

toria, dup5 cum am mai spus-o

pasagiile cari pun aceste probleme

i s5 ne dam cáteodat5

noi parerea.

lata in rezumat ceeiace ne spune Ammian Marcellin

despre popoarele de la Nordul Dun5rii 0 cum, o intreag5

serie de chestiuni privind istoria Românilor, se desprinde

din ar5tArile si in leg5turA cu arAtärile acestui scriitor.

In cartea a XXVII ni se spune cA generalul romian

Procop:us care pretindea c5 se trage din sangele impara-

tesc al lui Constantin cel Mare, porneste în anul 363 cu

rkbo u impotriva Imparatului Valens. cu ajutorul lui Atha

naric, regele Visigotilor, din tribul Tervingilor, aliat mai

ina'nte cu Romanii. DupAce insA rAscoala a fost inAbusità,

Valens cere socotealA lui Athanaric pentru tradarea lui

scuzele ce i s'au adus, negAsindu-le justificate, pleaca in fruntea unei armate puternice s5 pedepseasc5 pe Goti. Expeditia a tinut trei ani.

In primAvara anului int5i (367)

ne spune Ammian

Valens vine la DunAre, in regiunea de astAzi

Marcellfn

a Turtuoaei

Transmarisca,

din fata gurii Argesului.

De ad trece la Daphne peste Dun.Are, unde imparatul

Constantin refAcitse vechia cetate, ca un cap de pod, la

Nordul marelui fluviu.

Gotii ingroziti se retraq spre muntii Serrilor, Matti si

prapastiosi, in oari nu puteau p5trunde de cat cei ce

cunosteau

ad montes Serrorum arduos et inaccessos

7) Muulauaca. Hermes; XVI, pag. 635.

www.dacoromanica.ro

17

nisi perquam griaris_

ImpAratul, neputAndu-i urmAri act.

cum praeda-

§i-a trimis cavaleria cu cete de jefuitori

toriis &obis

Cu acest rezultat se sfAr§i campania de rAzboiu din primul

an o impAratul se intoarse acasA.

In anul urmAtor (368) campania n'a fost mai fericit3

in rezultate, cAci dupAce imparatul a ajuns la DunAre, in

apropiere de satul Carpilor

ca sa prAdeze tot ce ar gAsi in calea lor.

prope vicum Carporum

fost silit sA rAmAnA pe loc, in tabArA, din pricina revAr-

särii apelor DunArii §i, in urnià, s'a intors in tabAra de

iarnA dela Marcianopolis

garia.

Devnia de astAzi,, din Bul-

In al treilea an

ne mine mai departe Ammian

fmpAriatul a plecat pe alt drum, mai spre Nord --

I vom

vedea mai tArziu de ce

lsaccea de astAzi

i ajunge la Noviodunum

§i de aci trece peste DunAre, pe un

pod de corAbii, in teritoriul barbarilor

§i dupA ce a rAmas cAtva timp in Basarabia, a pus pe fuga

in Barbaricum

pe Athanaric,

etul Tervinguor,

numit iudex poLentis-

simus

de lama.

apoi s'a intors la Marcianopolis, in lagArul sciu

DupA expeditia aceasta de trei ani (367-369) a

pAratului Valens, fArA rezultate apreciabile, G-otii, fiindca

sufereau lipsuri din pricina intreruperii oricArui comert §i

fiindcA se gAseau intr'o necontenitA teamA de impArat care

se afla cantonat in apropierea lor, au trimis de mai multe

ori delegati la Romani oari sA cearA pace. ImpAratul, dup3

ce a cumpAnit bine lucrurile, a primit sa facA pace O un

tratat a fost incheiat intre Goti §i Romani, in mijlocul Du-

nArii, deoarece Athaziaric nu voia sA vinA In teritoriul ro-

man, subt pretextul cA s'ar fi legat candva cu iurAmAnt In

fata tatAlui sAu, c5 nu va pune nici °data piciorul pe pa-

mAntul Romanilor. Concl;tiunile pAcii InsA nu le cunoa§tem.

Iar in cartea XXXI Ammian Marcellin ne spune cA,

in urmA cu cátiva ani, (a. 375) se veste§te cu groazA despre

sosirea Hunilor, cari, unindu-se cu Alanii §i cu o parte

din tribul Greutunq'lor, al Ostroqotilor supu§i de Huni, a-

tac5 pe nea§teptate pe Athanaric, regele Tervingilor din

grupul Visigotilor 0-1 pun pe fuga, silindu-1 sA se re-

fugieze in munti

coegerunt ad effugia properare

www.dacoromanica.ro

3

- 18 -

montium praeruptorum.

lar intAriturile ce acesta cauta

sa facA in toad graba dela

zand

Siret i paid la DunAre, cuprin-

a superciliis Gerasi fu-

tara tribului Taifalilor

minis ad usque Danubium Taifalorum terras praestringens

sunt fad de nici un folos, fatA de repeziciunea cu care

hicrau Hunii.

Presiunea Hunilor devenind din ce in ce mai mare

continua mai departe Ammian Marcellin

sefii

Alavivus

i Fritigern, cer voie dela Romani sA se

stabileasca cu popoarele lor in imperiul roman, dela Sudul

Dunarii; Athanaric insA, neindrAznind sA cead si el aceeasi

permisiune, fiindca ImpAratul Valens trebuia sA-i pAstreze

suparare pentru refuzul de a nu cAlca pe teritoriul roman,

s'a retras cu toti ai sal in muntii de nepAtruns

Cauoaland, gonind de ad pe Sarmati

quara simultateni

i anume in

veritus, ut adhuc durantem ad Caucalandensem locum al-

titudine silvarum inaccessum et montium, cum suis omnibus

declinavit, Sarmatis inde extrusis.

Din informatiile ce ni le procud istoricul Ammian

Marcel/in se desprind cateva probleine de foarte mare

importantA, privind istoria primitivA a Romanilor. Le vom

examina pe rand cronologiceste, cum s'au produs ele.

Athanaric, in prima campanie de rAzboiu a lui Valens;

s'a retras In muntii Serrilor

montes Serrorum

uncle

impAratul nu i-a mai urndrit. In realitate insA, dupa cum a

observat-o si C. Diculescu, aceasta retragere a Gotilor era

simulad, ei

lasánd sA se rAspandeascA aceasta veste

eronatA spre a pAcAli pe Romani "), in realitate ei s'au

tras in Moldova. DovadA despre aceasta sunt

paniile din anii urmatori, cari nu s'au mai fAcut pe la 01.,

cam-

tenita, ci mai pe la Nord. In special expeditia din anul al

treilea s'a fAcut pe la Noviodunum-Isaccea, de unde impa-

ratul a trecut peste DunAre In Basarabia de astazi. Ad.

&and piept cu Athanaric, 1-a pus pe fuga.

Cine sunt acesti Serri? Geograful Pomponius Mela

ne spune cA intre popoarele ce locuiau In regiunea

sului, pe tArmul Pontului Euxin erau

Cauca.

i Serri 9), iar

C. Diculescu. Die Wandalen und die Goten, ,pag. 34.

Mela. De situ Orb's. I. 19, 14. Editille mal noui nu mai cu aceasta

indicapune.

www.dacoromanica.ro

19

nius, in Istoria sa Naturala "); ne enumera printre natiu:

nile de pe versantul nordic al Caucasului' jpe. Sera. Ei

aunt Sarmati di rasa iranian5. Sarmatiilapar inistorie

din sec. V in. de Chr.

i vin in Dacia prin sec. I-in. Chr,

unde ii intalnim subt numele de Iazygi, ocupand

pusta Un-

gariei, §i sub numele de Roxolani, intre Prut §1 Nistru,

i In campia Munteniei. Sarmatii iau

parte alaturi de Decebal In luptele acestuia ImPotriva lui,

Traian §i dupO infrangerea Dacilor au Lamas in locuintele

lor, lar dupa retrage_rea legiunilor il gasim intre Prut

Nistru §i in campia Ungariei*). Sarmatii-Serri din Cau.

casia, dela marea de Azov, dupa informatiile din Zosimus,

au venit la Dunare la anul 322 §i, trecand pes te :acest

fluviu, au inceput sA jefuliasci tara. Imparatul Constantin

pleaca insu§i in contra lor, ii birue

Rausimod sa se refugieze peste Dunare Cu o parte din ar-

mat:J. Noua incercare a Sarmatilor de a ataca pe Romani

a fost repede oprita de. imparat care trece Dunarea §i

liwinge pe co colina Plina de padurio, omorand intre

i sile§te pe regele lor

vor fi fost poate

multi, chiar §i pe regele lor Rausimod ").

Pe la anul 367, In timpul primei expeditiuni a lui Va-

lens Impotriva Tervingilor, tribul Sarmatilor Serri pare

a fi locuit in regiunea Carpatilor, in regiunea muntilor

Serrilor,

montes Serrorum

cum vom vedea mai tarziu.

numiti §i Caucasus, dupa

Vicus Carporurn. In campania razboinica din anul al

doilea, imparatul Valens a fost silit sa stea pe malurile

Dunarii, din cauza revarsarii apelor acestui fluviu

El a.

rOmas in apropiere de Vicus Carporum.

Unde va fi fost acest vicus nu se poate preciza.

Carpii

numiti de autorii vechi,

i chiar Callipidae

I Carpidae, Car-

sunt o populatiune

piani, Carpodaci

traca numeroasa din Dacia Traiana, nesupusa de Romani.

Ei par a fi unul

i acelai popor cu- Dacii liberi si au 0-

110) Plinius, Mt. Nat. VI, 5, 2.

C. C. Giurescu,

1st.

.Rom., I, Pag. 180.

Zosiraus, II, 21, In Corp. scrip. hist. Byz, ed Bonn cf. §i N. Banescu,

Bizantul

i Romanitatea in Art. Ac. Rom., LXXII, pag. 16.

www.dacoromanica.ro

20

cupat odinidara, la marginea nordica a provinciei Dacia, un-

teritoriu foarte extins.

Dupa aparitiunea Gotilor, pentru intaias data la in-

ceputul veacului al treilea, subt domnia imparatului Cara

cala, Carl:Ai au atacat, fie singuri fie in umre cu Goçii, in_ mai multe randuri, imperiul roman si Infrangerea lar a pro-

curat mai multor imparati titlul de Carpicus.

Cel mai puternic atac al lor a fost cel din 251, can& In unire cu Gotii, de subt conducerea lui Cniva, au lovit

ostirile Imparatului Decius care a pierit In lupta dela Abri-

tus, azi Abtat-Calessi, din Dobrogea. In urma acestei

talii, urmasul lui Decius, Trebonianus Gallus, a fost silit sa le plateasca o solda anuala.

Subt imparatii Valerian si Galien, atacurile Carpilor

se reinoiesc i n'au putut fi adusi la tacere de cat subt Clau-

dius al II, de catre Aurelian care A intreprins

o expeditie

In contra lor la Nordul Dunarii. Victoria asupra Carpilor

i-a castigat lui Aurelian titlul de Garpicus, sau Carpiscu-

lus, cu o alta Insemnare, cum In gluma ii placea sa se nu-

measca singur.

La anul 368, subt domnia Imparlatului Valens, Intal-

nim pe Carpí, dupa cum am vazut mai sus, la dreapta Du-

narii, probabil in regiunea Durostorului, sau si mai la

Nord, lar cativa ani In urma, subt Diocletian si Gallerius,

Carpii, fiind din nou batuti de legiunile romane, sunt tre--

cuti la anul 381 peste Dunare "). Totus Carp'i au mai

ramas si la Nordul Dunarei, unde ii Intalnim subt Impa--

ratul Theodosiu, subt numirea de Carpodaci ").

Nu putem sti sigur, daca acest vicus Carporum la fost

la Sudul sau la Nordul Dunarii. Caci, prin faptul ca Am-

mian se Insala cu privire la situatia cet:atii Daphne, pe care

o socoteste pe malul drept al Dunarii, dei noi stim precis

ca cetatea aceasta era pe malul stang, In vatra satului de

Iordanes, Romana 299: Carporum gens tunc devicta et in Romantun

solum tranlata, cf. e Aurelius Victor, Caesares 39, 43: Carporum natio trans-

lata omnis in nostrum solum.

Zosimus, op. cit. IV, 33 ne spune a uniii cu Scyrii

Carpodacii atacAnd pe Romani, au fost bAtuti de Theodosiu

Istru in locuintele lor.

www.dacoromanica.ro

I

i cu

goniti peste

21

-astazi Spantov '5), s'ar putea ca autorul sa se fi In§elat §1

In privinta situatiei acestui vicus Carpo,rum *.i ca el sa fie

fost in realitate la Nordul Dunarii.

Dupa numele acestor Carpi credem noi, Impreuna cu

kilti multi, ca. s'au numit §i muntii Carpati.

Numele «Carpatilor» s'a explicat In diferite chipuri.

DupA unii, am avea In el un vechiu apelativ modificat de

fonetica Grecilor, dupa analogia numelui insulei Karpa-

thos; dupa altii ar fi un apelativ slay «chrebet»; dupa altii,

apoi, ar fi un cuvant de origine germana «Harbotha»; in

sfarqit unii cred c.a. ar proveni din albanezul «Karpete» ").

A superciliis Gerasi fluminis. Cu prilejul sosirii Hu-

:nilor, Ammian Marcellin ne spune cA Visigotii au cAutat

sA se

pere. Regele lor Athanaric pune sA se faca de zor

intaituri «a superciliis Gerasi fluminis ad usque Danu-

bium Taifalorum terras praestringens».

Pasagiul acesta a fost de obiceiu gre§it interprefat de

istorici.

S'a crezut anume cA «a superciliis Gerasi» ar putea

sa insemneze dela izvoarele Gerasului. adeca ale Siretului

unii au crezut ea ale Prutului

§i s'a cautat sA se arate

-cA aceste IntArituri s'ar fi facut din Bucovina §i pana la

Dunäre. Altii, plecand tot dela intelesul gre§it dat cuvan-

tului supercilium, au identificat pe acest Gerasus cu afluen-

tul Siretului, cu raul Putna.

Supercilium insa, pe lAngA intelesul sail primitiv, mai insemneaza §i margine, mal sau tArm. In acest sens 1.1 ga-

sirn de mai multe ori In Ammian. Deci, a superciris Gerasi

Insemneaza dela malurile Siretului §i intariturile facute de

Athanaric ar corespunde cu fortificatiunile noastre dela

Barbo§i . Galati.

Caucaland,

Caucasus,

Caucoenses. Athanaric,

rzgele Visigotilor, neputand rezista Hunilor §i neavand

nici posibilitatea de a trece in imperiul roman, cum au tre-

Cf. G. Popa-Lisseanu, Cetgi §1 oraye greco-romane En non' teritorlu

al Dobrogei, pag. 65.

Vezi N. Dr5gart. Romeinli in veacurile IXX1 V,

pag. 624.

www.dacoromanica.ro

22

cut ceilalti doi *eh lai Visigoçilor, Fritigem

i Alavivus, s'a

retras in Caucaland, intr'un loc de refugiu, gonind de ad

pe Sarmati,

varum inaccessum et montium cum suis declinavit, Sarma-

ad Caucalandensem locum altitudine sil-

Us

extrusis.

Numirea de Caucaland, subt forma sa adjectivala 'de

Caucalandensis, o intalnim numai la Amnian Marcellin.

Cuvantul este format, dupa cum se poate u§or vedea din

i apelativul german Land. Subt forma

radicalul (luca ")

simpla, Cauca o gasim §i in toponima din Spania. Istoricul

Zosimus ne spune ca la" Cauca din Spania s'a nAscut

paratul Theodosie.

Unde este Caucalandul? In dibuirea dui:a identifi-

carea acestei localitati, s'au facut diferite ipoteze. Unii is-

totici au identificat Caucialandul cu Ardealul, in intregi-

mea sa, alçii -numai Cu regiunea Tarnlavelor, iar altii numai

cu regiunea secuizatA dela izvoarele Oltului. Cei mai multi

au identificat Caticalandul cu regiunea Buzaului; iar altii

in sfagit, acum in urnA, cu tinutul Coziei.

Intrucdt, pe acele vremuri, in Ardeal locuiiau Gepizii,

i intrucat se pare ca. prin Caucalandensis

lar nu Sarmatii,

locus s'ar fAlesemnat un loc restrans "), iar nu o Ora' in-

treagd, suntem inclinati sa credem ca. prin Caucaland Am-

mian Marcelln nu s'a putut gândi la Ardealul de astszi.

In ce priveste regiunea Tarnavelor sau la Oltului su-

perior, identificarea Caucalandului ar fi posibila, dei noi

nu admitem nici aceastà ipotezà.

De obiceiu, se face apropiere intre Cauca si Kiikiilet,

i Kokel, numele german, al Tarnavelor.

numtle maghiar,

Roman& au Imprumutat dela Slavi acest nume de Tar,.

nava "), care este format din radicalul slay «tm», spin sau

ghimpe

i sufixul locativ «ova»

afara numai daca nu va

i in graiul Dacilor, intrucat sufixa «ova»

fi existat vorba

Hunfalvy, Die Rumlinen und"ihre Anspriiche, pag. 17, socote* Cauca

o vorba de originA dacA. vezi L Conea, Cercettul geografice in lstoria Ronvinilor, pag. 20.

G. Popa-Lisseanu, Date prIvitoare la maghiarizarea Romfinilor, pg.s70.

www.dacoromanica.ro

23

o Intalnim 0 In vorbe de origine daca sau celtica, ca bu-

naoara «Berzova» ").

Ungurii, &and peste o populatie romaneasca, la veni-

rea lor in Ardeal, au tradus cuvantul de Tarneva prin.

Kiilciilò, apa spinilor, iar Sa0i, la randul lor,

au imprumutat

numirea dela Unguri 2.1) Unii istorici credlb, kb-

kény, spin, ar putea deriva din Kukul, vorba de origine cu- mana, avand aceea0 insemnare de spin sau ghimpe.

Inteo lucrare mai recenta. d. I. Conea, dupa ce iden-

tifica muntele Caucas cu muntele Coziei

i dupa ce cauta

sa stabileasca cum ca numirea de Goti ne-ar fi dat numirea

lotrul este In aceea0 regiune

credc ca aceasta Cauca ar putea

de «hoti», in limba noastra,

cu aceea0 insemnare,

sa fie aceea0 cu tara Lovi§tei, adeca tara vanatului de

capre, cozia in limbile slave insemnand «copra», dupa cuni

Valcea ar fi taria bogata in vanat de lupi.

Nu credem ca regele Athanaaic, dupa infrangerea sa

de la Siret, sa fi plecat tocmai In tara Lovi0ei spre a

a§eza acolo, in urma izgonirii Sarmatilor. Chestiunei,a identificarii Caucalandului ") nu se poate

separa de solutionarea altor douà chestiuni, cea a muntelui

Caucasus §i cea a populatiunii Caucoensilor

i credem ca

tocmai deslegarea acestor ultime doua chestiuni au pus pe

o cale gre0ta pe cercetatorii problemei Caucalandului.

O inscriptie votivä' din Colonia Agrippinensis (Köln)

ne vorbe0.e despre un legionar roman care ia parte in ex-

peditia lui Traian impotriva Dacilor. Inscriptia are cuprin-

sul urmator: Matronis Aufanib(us) C. Iul (ius) Mansue-

tus, m ( iles )

1(egionisy I M(inerviae) p (iae) f (idelis)

PArerea d-lui Iorga, 1st, Rom. I, 2, pag. 107, cA incA din tintpul lid

Decebal s'ar fi vorbit in Dacia si limba slavA, cAci caltfel nu ne-am putea ex-

plica pe teritoriul acestei tAri vechile numiri slave cari nu au, ca cele de mal

tArziu, un sens in limba noastrA», ni se pare inadmisibilA. Noi credem cA nefiind

studiate in de ajuns elementele trace din toponimia romAneascA, i'au lAsat prea

multe explicki pe seama limbilor slave.

G. Kisch, in Aritio des Vereins.filr.siebenb. Landeskunde 45, pag. 183,

crede caKükülä ar proveni dintr'un vechiu cuvAnt ung. kukul, spin si jo, apá.

fArA sa recunoascA in el o traducere a tTArnavei».

G. Kiscti, op. cit. pag, 60 crede 4 acest Caucaland ar proveni din got, hauha, hoch §i land, Land si ar insemna Hochland.

www.dacoromanica.ro

24

v ( otum )

s (olvit) 1 ( ibens) m (erito )

fu (i) t ?) ad Alutum

flumen secus mont(em) Caucasi. Adeca soldatul C. Julius

Mansuetus d:n legiunea I Minervia consacrä, . mai tar-

ni§te divintati casnice ale

ziu,

matroanelor Aufane,

apelor,

o inscriptie in amintirea trecerii sale pe langa flu-

viul Alutus (Aluta), de langa muntele Caucas.

Vorba Cauoasus, a cdrei etimologie nu e sigurA, in-

semneaza un munte foarte inalt §i scri:torii romani, Plinius.

§i. Mela, ne vorbesc §i de alti munti, purtand acest nume,

in afara de muntii Caucasus ce desparte Europa de Asia.

Si, intruck Sarmatii s'au pripa§it in tara noasta, venind

din regiunile Caucasului, e de presupus cä popularizarea

acestui cuvant, in detrimentul cuvantului de Carpati, s'a

facut mai ales de Sarmati. Si, dupa cum numirea de Alpes

desemna, pana tarziu in evul mediu, muntii Carpati,

In

documentele din Occidenttot astfel .Caucasus insemna,

intr'o vreme, muntii Carpati, muntii Serrilor, de oari am vor-

bit mai sus "). Ad Alutum flumen secus montem Caucas,

din inscriptia citatA, insemneazä la Olt, in muntii Carpati,

lar nu numai de cat in muntii Coziei.

Apropierea dintre Caucasus §i Cauca este evidenta §í

ea a fost constatatä acum o jumätate de veac §i de Xeno-

pol "). In Caucasus putem deci, recunoa§te u*or radicalul

lui Cauca §i suntem siguri ea' Ammian Marcellin a inteles

prin retragerea luí Athanaric in Caucaland, retragerea In

muntii Caucasului, iadeca ai Carpatilor.

Aceasta parere a noastra este intarita §i de o infor-

matie ce ne da Ptolemeu, din veacul al II-lea d. Chr. A-

nest geograf enumerand cele cincisprezece semintii ce lo-

culau in timpul s'au In Dacia, ne vorbe§te §i despre Cau-

menses '5), o semintie daca, a carel gezare nu a precizeaza,

dar care trebuie sa fie pusa in legatura cu Cauoalandensis

locus al lui Ammiian Marcellin §i cu Caucasus din inscrip-

lia din Colonia a legionarului Mansuetus.

$1 cronicarul Nestor, lzv. 1st. Rom, VIL pag. 32 numeste Carpatit

Caucasus.

Xenopol, 1st. Rom. I. 137.

25 Claudius Ptolemaeus, Geogr. III, 8, i 5. Cl. sl Pauly-Wissowa, Real-

Encgc. sub voce.

www.dacoromanica.ro

25

Ptolemeu ne citeaza pe Caucoenses, ca ocupand locul

al saselea in lista sa ce incepe cu semintiile din spre apus ale llaciei, §i sunt fixati, de toti cercetatorii cari tac apro-

piele inae Laucaland §i germ. Aoke1-4arnava, in regainea

dela izvoarele Tarnavelor "). Noi insa credem ca acesti

Caucoenses vor fi fost stabiliti in aceeasi reg:une a Carpa-

tilor, unde va fi fost si Laucalandul, adica in regiunea de

munte a Buzaului ").

Numirea de Cauca se regase§te §i In Bacaucis (nom.

probaoii ba-cauca), o iocalitate pe cate Ueognatui Raven-

nat o constata' in Dacia, in drumul dintre Viminacium si

Tibiscum, si anume dupa orasul Arcidava

i Potula ").

Acest bacauca lar urma sa fie in regiunea 13anatului timisan

sau in cea a Crisului. Tomaschek crede ca in Bacauca a-

vem aceeasi tema ca si in Caucoenses, Cauca fiind precedat

de prep. ba ").

Creginismul la Visigoti. Contactul cu lumea romana,

In care noua doctrina religioasa a crestinismului se respan- dea in sec. III Cu atata repeziciune, nu putea sa nu intmen-

teze §i, pe barbarii ce ca4au prin toate mijloacele sa se a-

propie de Romani, fie ca dusmani si jefuitori, fie ca prie-

teni si admiratori. In special, dupa catastrofa imparatului Decius, mort in 251 la Abritus din Dobrogea, Gotii intr'o

sangeroasa invazie pradeaza subt imparatul Valerian re-

giunile Asiei Mici, bland de acolo o sumedenie de prizo-

nieri, intre cari pe foarte multi crestini pe cari i-au trecut apoi, in retriagerea lor, la Nordul Dunarii.

Dar, mai ales, dupa edictul imparatului Constantin

cel Mare care a deschis, in a. 325, sinodul dela Nicea,

Cf. I. Br5lescu, Dacia

geogr. XLII, pag. 15.

i Moesia dupfi Ptolemeu, in Bul. Soc. reg. de

C. C. Giurescu, op. cit., pag. 96, b5nue§te a fi fost fixati In aceea0

regime. Vezi harta D-sale.

Anonymus Ravennas, Geogr. IV, 14, pag. 264.

Tomaschek, Die aka» Thraker in Sitzungsber. d. Akad. der Wiss.

131, pag. 58. Cf. si PArvan, Get. pag. 270. Unii istorici, Intre cari

l Xenopol.

1st Rom. L pag. 136, cred cA trebuie fAcutA o apropiere

i intre Cogaeonum

10 Cauca. Cogaeonum era o pesterA In munti unde se retr5sese Zamolxes

tirm5, Deceneu. Toinaschek, op. cit. pag. 91, reduce Cogaeonum la acelasi ra-

l. In

dical pe care 11 1ntAlnim

i In Caucasus, Caucoenses si Caucaland.

www.dacoromanica.ro

26

unde s'a osdndit arianismul, s'a deschis crestinismului un

larg drum pentru progrese

mana, dar si in lumea barbarilor dela Nordul Dunarii:

enorme, nu numai In lumea row

astfel Ulfilas, care, dei pdarta" un nume german, In reali- tate el era un Cappadocian cu o puternic.1 Invatatura gre-

co-latind, ca urmas al acelor prizonieri luati de GO la re.:

tragerea lor din Asia "), a predicat la Gotii dela Dun'are,

la stanga acestui fluviu ca si mai tarziu, poate, la Duro.

stor, si a contribuit mult la raspdndirea nouei doctrine a lui

Christos

i, traducand Cartile sfinte In limbalor.

Se Intelege dela sine cA nu fAra de mari lupte si de

convulsiuni interne s'a putut introduce crestinismul si la

Ooti. Astfel, intre Athanaric, regele suprem al Visigotilor

si Intre ceilalti sefi ai lor, Fritigern

i Alavivus, s'a produs.

o primejdioasA ruptura care a degenerat in razboiu intre

frati, adeca Intre cele dota jumatati desbinate ale Visigo-

tilor. Fritigern recurse atunci la ajutorul Romanilor Carl

nu i-1 refuza ").

Ca i Romlanii, de asemenea

i Goçii, unii erau pagAni;

crestini, iar acestia din urma unii erau catolici, adeca

ortodoc.si, iar altii Ariani. Valens era arian

i spre

con-

verti la arianism, a Ingkluit lui Fritigern i lui Alavivus s6

treaca Cu oamenii lor in imperiul sal i Athanaric, pe langa

i motivul religios de a nu:

bite motive, va fi avut probabil

cere dela Valens IngAcluinta de a trece si el peste Dunare;

Cad Athaniaric era pAgàn

i ca atare pornise o goang

cumplità impotriva crestinilor din Dacia ; iar la anul 372

a fost ars, martirul Nicetas, Cu inc5 vr'o 27 crestini si a

fost Inecat In raul Buz'au, miartirul. Saya Gotul ").

Gotii nefiind un popor cu totul sedentar, ci gasindu-se.

Intr'o necontenitA miscare a triburilor lor, duceau in raz-

boaie si pe preoti.

i dovadà despre aceasta ne dà Insusi

Ammian Marcellin care ne spune cA Fritigern a trimis la

Ulfilas, n5.scut In 311. epIscop In 341, mort. 383.

Zeller, Les origines chrétiennes dans les provinces Danubiennes,

pag. 423.

Grecil neavand cosonanta B, cuvAntul Buzeu ne este redat prin Mu

seu, Cf.ï Tomaschek, op. -cit. pag. 495. Asupra persecutiunilor lui Athanaric,

vezi si C. C. Giurescu, 1st. Rom. I, pag.-197.

www.dacoromanica.ro

27

imparatul Valens o solie in care se gasea

tin

Christiani ritus presbyter.

un episcop cres-

Iar Sozomen sustine

a in delegatiunea, din a. 376, sosita la imparat sá ceara

voie de a se stabili Got-if in imperiu, a fost insui Ulfilas "),

care, dei era catolic, deci ortodox, spre a face pe placul

lui Valens, la primit arianismul, el si Gotii pe cari îi pas-

torea.

i jumatate, consta-

tam cá justiniana prima cuprindea si pe crestinii din Dacia Traiana. Din toate acestea se poate vedea ca Romanii se mte-

resau de populatiunile crestine dela Nordul Dunarii, ca

i cu toate ca. nu le mai putiau apara

le sprijineau la nevoie

prin puterea lar armata, le stapaneau prin superioritatea

lor spirituala. Fuga lui Athanlaric

Tezaurul dela Pietroasa. Dupa

mai tarziu chiar, peste un secol

ce Fritigern

i Alavivus au trecut in anul 376 in imperiul

roman si dupa dezastrul armatelor imperiale de la Adria-!

nopol

i moartea misterioasa a lui Valens, cetele de GO,

nenumarate ca numar, cum ne afirma Ammian Marcellin,

au putut sa cutreere in voie

i sa jefuiasca atat in dreapta

cat 0 in stanga Dunarii, acest fluviu ne mai fiind pazit de

nimenea si el ne mai servind ca o bariera de netrecut. Dar,

cu venirea la domnie a curajiosului Theodosie, Gotii sunt

batuti din nou i redusi la tacere.

Fritigern, mai apoi. Rind urmarit de Athanaric;

fiindca era crestin, a fost omorit din ordinul regelui ")

Cat despre acest rege Athanaric, ramas In teritoriul Da-

ci i retras anume in Caucaland nu mai stim decat doar

ca. a avut sa infrunte o nota rascoala a oamenilor sal st

ca a trebuit sa se refugieze in cele din urma la Constanti- nopol. Imparatul I-a primit bine, cu toate onorurile ce se cuvenea unui rege"), dar ca dupa catva timp a murit, de o

Sozomenus, Hist. Eccles. IV. 37

Cf. Zeller, op. cit., pag. 513.

Vezi la Iordanes; Gefica, XXVIII, admiralla lui Athanaric pentru

tnapArat

i pentru orasul Constantinopol.

www.dacoromanica.ro

28

moarte naturala, dupa cum spun unii, sau fiind asasiniat,

dupa cum sustin altii §i ca a avut o inmormantare regala ").

Cu prilejul refugiului sau la Constantinopol, sau

poate in ye° alta imprejurare, Athanaric §i-a ascuns te-

zaurul sau regal, descoperit la Pietroasa, acum o surd de

ani, §i cunoscut subt numirea de Clo§ca cu puii de aur,

tezaur ce se mai gase§te, poate, la Moscova, unde a fost transportat in timoul marelui razboiu. Cad, la jumatatea

drumului dintre Mizil §i Buzau, in fundul unei val intre

cele douà sate, Pietroasa de Sus §i Pietroasa de Jos, la

poalele muntelui Istrita ") ce predomina in departare §esul

Baraganului s'e descoperit, la anul 1838, de ni§te tarani,

poate cel mai insemnat tezaur din antichitate.

Compus din 22 bucati, dintre cari zece au disparut

din ne§tiinta taranilor chiar in timpul descoperirii

sale,

hcest tezaur cuprinde obiecte intrebuintate in solemnitki religioase §i obiecte de podoaba. Dupa studdle aprofun-

date ale archeologului Alexandru Odohescu, intr'o monu-

mentala opera asupra acestui tezaur "), obiectele ce ni

s'au p5strat faceau parte dintr'un tezaur regal §i erau in-

trebuintate, o parte, ca podoabe pentru rege sau pentru

§eful religiei ").

Dupa parerea lui Odobescu, armele §i obiectele de

gateala vor fi fost luate de rege la plecarea se spre Cons-

tantinopol, iar restul tezaurului va fi fost ascuns inteun

loc u§r de regasit. Moartea lui Athamaric

pentru 0-

dobescu nu era nici o indoialä ca tezaurul dela Pietroasa

n'ar fi apartinut acestui rege

a facut ca el sa eanfana

ascuns in sanul pamantului, timp de patrusprezece veacuri

pi jumatate.

D-1 Iorga, consider:And tezaurul dela Pietroasa da cele

mai frumoase §i mai bogate manifestari ale artei scito-ele-

nice, nu crede a fi opere unei civilizatii. goto-sarmata, din

de GO.

tordanes, Getica, XXVIII, 144. Vezi ibídem nota lui Momrasen. La poalele muntelul fusese candva un castru roman, de sigur ocupat

PAcet cA ultimele dotal volume au fost publicate numai in rezumat

Al. Odobesco, Le tresor de Petroassa, pag. 471; cf. §i PArvan, Cre-

tic& pag. 437.

www.dacoromanica.ro

29

sec. IV-lea, ci socote§te sa fie o fabricatie strainN").

D-sa poate are dreptate, dar aceasta nu exclude posibili-

tatea de a fi apartinut acest tezaur, ori .care ar fi originea sa, regelui Athanaric al Visigotilor.

Faptul ca pe un inel din acest tezaur se gase§te in

caractere runice o inscriptie de cuprinsul :

Gutani ogvi

hailag, cum cete§te Odobescu, sau Gutane lowi hailag,

cum au propus alti cercetätori, adeca consacrat lui Jup:ter

Donar al Gotilor

ne dà siguranta ca avem de a face

cu un tezaur ce a apartinut unui neam germanic, fAra

doiala neamului Visigotilor ").

CA tara Caucaland in care s'au retras Visigotii, ne-

putaud rezista invaziei Hunilor corespunde Cu regiunea

i tezaurul dela Pietroasa, rezulta

Buzaului, unde s'a gAsit

dintio alta descoperire arheologica ce s'a f Scut la satul

Chiojdul Mic, din valea Buzaului, in partea lui muntoasa.

Un morniant germanic ce dateaza de pe la sfarsitul seco-

hilui al IV-lea §i in care s'a gait o fibula de argint §i de

aur impodobità cu grenate, s'a descoperit acum patru ani

In satul sus numit. Mormantul, ca §i fibula gasita 'in el,

sunt de origina visigota ").

Studiind aceastà descoperire d. C. C. Giurescu ajunge la urmatoarea concluzie :

«Pare probabil ca Vizigotii. In retragerea lor, sa fi

apucat pe valea Buzaului in sus. Pentru cine vine din Mol-

§i stim ca de acolo veneau Viziootii, dupa

dova sudica

ce incercasera zad.arnic sa se impotriveasca Hunflor

valea Buzaului este prima vale larga care se deschide spre

munte. Pentru a scapa de navalitori, Vizigota aveau dou3

posibilitài: sau sa treaca peste Dunare, in imperiu, ceea

ce o parte insemnata a lor, subt conducerea lui Fritigern

Alaviv, a si facut, In toamna lui 376, probabil pela Duro-

storum, sau sA se retraga in locuri mai departate, parasind

N. Iorga, 13t. Rom. I, 1, pag. 57.

In caractere runice, Intrebuintate In antichltate de Germani, sunt 41

cele douà inscriptIl

gotice

desccrerite acum caliva ani, la Bunesti, langa

f/Alticeni. Vez! I. Blanu, Inscrigii in limbs goticA

i in caractere runice, in An.

_Ac. Rom. III, V. a 1931. pag. 1.

C. C. Giurescu, Mormantul dela Chiojdu, in Rev. 1st. Rom., pag. 333.

www.dacoromanica.ro

- 30

campia cea ata.t de proprie urmaririlói : estesolutia la care s'a oprit restul Vizigotilor, sub conducerea lui Athanaric." Ei au apucat deci pe valea Buzaului care se deschide larga

spre munte, strajuita spre apus de puternicul masiv, Inca In buna parte acoperit de paduri, al Istritei. Acest masiv,

Inalt de 744 metri, domina campia

I ptin Inaltimea lui se

distinge imediat, ori din ce directie ar veni calatorul.

de mirare prin urmare ca posesorul tezaurului descoperit

la Pietroasa

multi cercetatori cred c

acesta a fost

Athanark

sa fi ales ca ascunzatoare un loc tocmai pe

aceasta inaltime u§or de recunoscut in eventualitatea unei

inapoieri. Inlaintand pe valea Buzaului In sus, era natural

ca o parte a Vizigotilor sa fi cercetat

1 Valle afluentilor

acestui rau, prin urmare

i valea Bâscei pe care e wzat,

In munte, satul Chiojdu. Ad va fi ajuns moartea pe unul

din conducatori ; a§a s'ar explica prezentia acestei fibule

luxoase, de argint

i aur

Impodobita cu pietre ro0111>>.

Amintirea Gotilor, despre cari unii istorici români par

a fi Inclinati sa creada ca nici n'ar fi fost veodata

In fara noastra, ne este atestata de mal multe numiri ca

Gote§ul, Gotanul "), Golta i altele din jud. Buzau, fara sa

mai pomenim de alte urme, fie de limba, fie monumente archeologice. lar numele de Cauca, din Caucaland, ni s'a

pastrat fara Indoiíala In numele de Coca ce se gasgte

de frecvent tocmai In regiunea Buzaului").

In Marele Dictionar geografic al Romaniei Intalnim nu mai putin de douazeci de ori aceasta numire de Coca,

fie data unor mo0i sau munti, fie unor ape sau izvoare.

Astfel avem Coca vechiul nume al comunei Nicule§ti

i al

comunei

arângla, Coca numire data unor localitati dintre

C. C Giurescu, Mormantul gesmenie dele Chiojclu, in Rey. 1st. Rom.

peg. 343.

Muntele Gotul

t pàraul Gotului, In ju.d. Alba.

Dei diftongul Latin au rru se preface In limba romana in o (din

cauda avem 4coadarp, din laudat, (lauda,), totusi chlar In limba Goplor au s'a

prefacut in o. Cf. F. Wrede. Ulf ilas, oder die Denkm.iiler der

gatischen Sprache,

pag. 295: Wulfila schrieb wad las raup, der Ostgote schrieb raup, las aber

r6p. Augustus in scrieres Ostgolilor se cetea Ogustus, cf. si C Diculescu, op.

cit. pag. 43.

www.dacoromanica.ro

31

muntii Bodinesti, Saratelul Bercii si raul Slanic,

precum

In jurul muntelui Istrita, Coca, mosie In com. Saranga.

Coca, munte, Coca, padure, Coca Antemireasca, catun In

com. Niculesti, Coca Mereiasca, mosie, Coca Mereiasca,

sfoara de mosie, Coca Vlahutii, Coca Furtunescu, Coca

Visanul, Coca Frunza-Verde, Coca Seaca, catun, Coca

Niculesti, mosie, Coca Puna, izvor, Fundul Cocii, Coca

Schei, mosie, Coca Seaca, izvor, Varful Cocii. Toate

aceste numiri le gasim in judetul Buzau").

Ca Incheiere observara, inca ()data, ca din cele de mai

sus rezulta ca Ammian Marcellin este un izvor principal

pentru istoria noasta medievala §i ca el ne pune o serie

Intreaga de probleme a caror deslegare asteapta pe cerce-

tatorii viitori. Caci din lectura acestui scriitor, usurata de noi prin traclucerea ce dam acum In romane§te, cetitorul

va putea scoate o multime de date privind trecutul tarii §i

al neamului nos tru. lar daca acest autor nu ne vorbeste

nimica direct despre autohtoni, aceasta se datoreste mal

ales faptului ca pentru barbari laverea lor o constituiau, In

cea mai parte, robii, adeca oamenii cuceriti cari, ca §i In

antichitatea greo-romana de mai Inainte, erau considerati

ca cmancipia», obiecte, si dan, in aceasta calitate a lor, le

dad.eau in acelasi timp cuceritorilor garantia aprovizionaril

cu hrana, In cexeale

i In vite. Acesti autohtoni, oameni

simpli

i necajiti, avand anumite atributiuni, de ordin eco-

nomic, nu aveau niel un rol politic si ca atad n'aveau ce

cauta In consemnarile istoricilor.

46) D-I M. Burghelea ne atrage atentia asupra numelul de Dealul Co-

canilor, In stAnga Intorsurii BuzAului pe harta militará a Inst. geogr, din

Viena.

www.dacoromanica.ro

AMMIANI MARCELLINI [BELLUM GOTHICUM]

LIBER XXVII

IV.

Desaibuntur populi et VI prouinciae Thraciarum sin-

gularumque clarae urbes.

i Dum aguntur antedicta per GalHas et Italiam, noui per Thracias exciti sunt procinctus. Valens enim, ut consulto pla-

cuerat fratri, cuius regebatur arbitrio, arma concussit in Gothos,

ratione justa permotus, quod auxilia misere Procopio, ciuilia

bella coeptanti. Ergo conueniet pauca super harum origine re-

gionum et situ transcurrere, per breuem excessum.

2 Eral Thraciarum descriptio facilis,

still,

i ueteres concinerent

quorum obscura uarietas, quoniam opus ueritatem profes-

sum non iuuat, sufficiet ea, quae uidisse meminimus, expedire,

3. Has terra.s immensa quondam camporum placiditate agge-

rumque altitudine fuisse porrectas, Homeri perennis auctoritas

flare fingentis,

quod aut fabulosum est,

destinatique nationibus feris, cuncti Thraciarum uocabulo cen-

sebantur. 4. Et partem earum habitauere Scordisci, longe nunc

ab isdem prouinciis disparati, saeui quondam et

aut tractus antehac diffusi latissime,

docet, aquilonem et zefyrum tientos exinde

truces, et (ut

antiquitas docet), hostiis captiuorum Bellonae litantes et Martí, humanumque sanguinem in ossibus capitum cauis bibentes aui-

dius, quorum asperitate post multiplices pugnarum aerumnas, saepe res Romana uexata, postremo omnem amisit exercitum,

cum rectore.

5. Sed (ut nunc cernimus), eadem loca, formata in cornuti

sideris modum, effingunt theatri

summitate occidentali, montibus praeruptis densetae, ') Succo-

rum patescunt angustiae, Thracias dirimentes et Daciam. 6, Par-

faciem speciosam.

Cuius in

tem uero sinistram,

arctois obnoxiam

stellis, Haemimontanae

1) /late manuscrise : densitatae.

3

www.dacoromanica.ro

34

celsitudines claudunt, et Hister, qua Romanum caespitem lam-

bit,

urbibus multis

et

castris contiguus et

castellis.

7. Per

dextrum (quod australe est), latus, scopuli tenduntur Rhodopes,

uncle eoum iubar exsurgit, finitur in fretum ; cui undosius ab

Euxino ponto labenti, pergentique fluctibus reciprocis ad Aegae-

um, cliscidium panditur terrarum angustum. 8. Ex angulo tamen

orientali, Macedonicis iungitur conlimitils, per artas praecipi-

tesque tilas, quae cognominantur Acontisma :

thusa cursualis est statio,

(ut Tullius

al t),

ut inmaniter efferati

timebantur Odrysae,

cui proxima Are-

in qua uisitur Euripidis sepulchrum,

tragoediarum sublimitate conspicui, et Stagira, ubi Arfstotelen,

fundentem aureum flumen, accipimus natura.

9. Haec quoque priscis temporibus loca, barbari tenuere, mo-

rum sermonumque uarietate dissimiles. E quibus praeter alios,

ita humanum fun-

dere sanguinem adsueti, ut cum hostium copia non daretur,

ipsi inter epulas post cibi satietatem et pobis, suis uelut alienis

corporibus imprimerent ferrum.

10. Verum aucta

republica,

dum consulare

uigeret 1)

imperium, has gentes antehac semper indomitas, uagantesque

sine

cultu uel legibus, Marcus Didius

ingenti

destinatione

repressit, Drusus infra

fines continuit proprios, Minucius prope

montibus

defluentem,

amnem Hebrum a celsis Odrysarum

superatas proelio strauit, post quos residui ab Appio Claudio

concertatione deleti.Oppida enim in

Bosporo sita

proconsule sunt infesta

et Propontide, classes optinuere Romanae. 11.

hos

imperator

Lucullus,

qui cum durissima

Aduenit

post

gente Bessorum conflixit omnium primus, eodemque impetu

Haemimontanos acriter resistentes,

oppressit. Quo inminente,

nostrorum,

Thraciae omnes in dicionem ueterum transiere

hocque modo post procinctus ancipites, rei

uinciae sunt quaesitae.

publicae sex pro-

12. Inter quas prima effronte, quae Illyriis est confinis,

Thracia speciali nomine appellatur : quam Philippopolis, Eumol-

pias uetus et Beroea, amplae ciuitates exornant. Post hanc

Hemimontus Hadrianopolim habet (quae dicebatur Uscudama),

et Anchfalon ciuitates magnas. Dein Mysia, ubi Marcianopolis

est, a sorore Traiani principis ita cognominata, et Dorostorus, a)

et Nicopolis, et Odessus, a) iuxtaque Scythia, in qua celebriora

stint aliis oppida Dionysopolis, et Tomi, et Callatia 4). Europa

omnium ultima, praeter municipia urbibus nitet duabus, Apris

et Perintho, quam Heracleam posteritas

dixit.

13. Rhodopa

hule adnexa, Maximianopolim habet et Maroneam, et Aenum,

qua condita et relicta, Aeneas Italiam auspiciorum prosperitate perpetua, post diuturnos occupauit errores.

Alte snanuscrise : Mueret.

Alte manuscrise :

Alte manuscrise : Odrisus. Alte martuscrise : Colatis.

Dorestorus.

www.dacoromanica.ro

35

14. Constat autem, (ut uulgauere rumores adsidui), omnes

paene agrestes, qui per regiones praedictas, montium circuni-

colunt altitudines, salubritate uirium, et praerogativa quadam

ultae longius propagandae, nos anteire, idque inde contingere

arbitrantur, quod conluuione ciborum abstinent

calidis,

et

perenni uiriditate roris adsperginibus gelidis, corpora constrin-

gente, aurae purioris

uitales,

dulcedine potiuntur,

radiosque

solis,

suapte natura

maculis rerum humanarum infectos. His

referamus ad coepta.

primi omnium sentiunt,

ita

nullis adhuc

digest's, pedem

V.

Valens Aug. Gothis, qui auxilia Pxocopio contra ipsum

miserant, helium infert, et post trienium pacem cum eis

facit.

Procopio superato in Frygia, internarumque dissen-

sionum materia consopita, Victor, magister equitum, ad Gothos

est missus, cogniturus aperte, quam ob causam gens amica

Romanis, foederibusque longae pacis obstricta, tyranno dederat

adminicula, bellum principibus legitimis inferenti. Qui ut factum

firma defensione purgarent, litteras eiusdem obtulere Procopii,

ut generis Constantiniani propinquo, imperium sibi debitum

sumpsisse commemorantis, ueniaque dignum adserentes errorem.

Quibus eodem referente Victore, compertis, Valens parui

excusationem

uanissimam,

in eos signa commouit,

ducens

motus aduentantis iam praescios, et pubiscente uere, quaesito

in unum exercitu, prope Dafneni) nomine munimentum, est castra

ponteque contabulato supra nauium foros, flumen trans-

metatus

Iamque sublatus

fiducia, cum ultro citroque discurrens, nullum inueniret, quern

gressus est Histrum,- resistentibus

superare poterat uel terrere :

nullis.

3.

omnes enim formidine

perciti

militis cum apparatu ambitioso propinquantis, montes petiuere

Serrorum2), arduos et inaccessos nisi perquam gnarls.

4. Ne

igitur aestate omni conmsupta, sine ullo remearet effectu, Arin-

theo magistro peditum misso cum praedatorlis globis,

rum rapuit partem, quae antequam ad dirupta uenirent et

flexuosa, capi potuerunt, per plana camporum errantes. Hocque

tantum, quod fors dederat, impetrato, redit cum suis innoxius,

nec inlato graui uulnere, nec accepto.

5. Anno secuto, ingredi terras hostiles par'

alacritate

conatus,

fusius Danubii gurgitibus euagatis impeditus mansit

immobilis prope Carporum uicum, statiuis cas tris ad us que autum-

Unele raanuscrise : Daplmen. Unete manusaise : Succorain.

www.dacoromanica.ro

36 -

num locatis, emensum. Unde quia nihil agi

potuit dirimente

magnitudine fluentorarn, Marcianopolim ad hiberna diseessit.

Simili pertinacia, tertio quoque anno, per Nouidunum naui-

'bus ad transrnittendum amnem conexis perrupto barbarico, conti-

nuatis Itineribus longius agentes Greuthungos 1) bellicosam gentem adgressus est, postque leuiora ccrtamina, Athanaricum ea tempesta-

te iudicem potentissimum, ausum resistere, cum manu quam sibi

crediderit abundare, extremorum metu coegit in fugam, ipseque

cum omnibus suis, Marcianopolim rediuit ad hiemem agendarn

(ut in fills tractibus) habilem.

Aderant post diuersos triennii casus, finiendi belli ma-

prima quod ex pricipis diuturna perman-

dein quod conmerciis uetitis,

teriae tempestivae :

slone, metus augebatur hostilis ;

ultima necessariorum inopia barbari stringebantur, adeo ut

lel,satos supplices saepe mittentes, uenialem poscerent pacera.

Quibus

imperator

rudis

quidem, uerum spectator adhuc

aequissimus rerum, antequam adulationum perniciosis inlece-

bris captus, rem publicam funeribus perpetuo deflendis, adflige-

ret,

in commune consultans, pacem dan i

Missique uicissim Víctor

et

Arintheus,

oportere decreuit.

qui

tunc eque-

strem curabant militiam et pedestrem, cum propositis condicioni-

bus adsentiri Gothos docuissent, litteris ueris, praestituitur conpo-

nendae paci conueniens locus. Et quoniam adserebat Athanaricus,

sub timenda exsecratione iurisiurandi se esse obstrictum, man-

datisque prohibitum patris,

manum, et

ne solum

calcaret aliquando Ro-

acligi non poterat, indecorumque erat et :rile, ad

placuit, nauibus

eum imperatorem transire ; recte noscentibus

remigio directis in medium flumen, quae uehebant cum armi-

geris principem, gentisque iudicem, inde cum suis, foederarf,

(ut statutum est) pacem. 10. Hocque conposito et acceptis obsi-

dibus, Valens Constantinopolim redit, ubi postea Athanaricus.

proximorum factione genitalibus

decessit, et ambitiosis exequiis riotu sepultus est nostro.

terris

expulsus, fatali

sorte

L1BER XXXI.

Caedis Valentis Aug. et cladis a Gothis inferendae

prodigia.

1. Inter haec Fortunae uolucris rota, aduersa prosperis sem-

in societatem ad.scitis,

armabat,

per alternans, Bellonam furiis

maestosque trans tulit ad Orientem euentus, quos aduentare prae-

sagiorum fides clara monebat et portentorum. 2. Post multa

1) Greuthungos in loc de Theruingos ; este o eroare a autorului.

www.dacoromanica.ro

37

ectim, quae uates auguresque praedixere ueridice, resultabanc

canes ululantibus lapis, et querulum quoddam nocturnae uolucres

tinniebant 1) et flebile, et squalid' soils exortus hebetabant ma-

tutinos diei candores, et Antiochiae per rixas tumultusque uul-

gares, id in sonsuetudinem uenerat, ut quisquis uim se pati

existimaret, Vino ardeat Valens,

licentius clamitaret, uoces-

que praecontun audiebantur adsidue mandantium, congeri ligna ad

Valentini lauaori succensionem, studio ipsius principis conditi,

3. Quae hunc 1111 impendere exitum uitae, modo non aperte lo-

quendo monstrabant. Super his laruale simulacrum Armeniae

regis, et miserabiles umbrae paulo ante in negotio Theodori

caesorum, per quietem stridendo carmina quaedam neniarum

horrenda, multos cliris terroribus agitabant. 4. Vagula 2) gurgu-

lione consecto, exanimis visa est keens, cuius mors publicorum

funerum aerumnas indicabat amplas et peruulgatas. Denique cum

Chalcedonos subuerterentur ueteres muri, ut apud Constantino-

polim aedificaretur lauacrum, ordine resoluto saxorum, in qua-

drat° lapide, qui structura latebat in media, hi Graeci uersus

incisi

reperti sunt, futura plene pandentes :

5. 'AXx'ernerrav vúpapai bp00-EpCd Kara liaTU xopeil3

Tepnégevat orpmptilvtai Eigrreptas xaferruiaq,

Kai rEiXog Xourpoio TCOVRYTOVOV

aaETal etXxag,

AT) T6TE 1.1Upia Cp0Xa 7TOX1JOITEOWV etV0plinTUJV

icrrpov KaUtp6oto Trépov Trepítovra Crini

Kai Xxvandly 6Xi.a1 xtl)pnv xal Muoiba

ably;

iTatovinq b'brIfiávTa oùv iXTriat patvomtvpatv

MT00 Kai pea010 TatOq Kai bfipiv

(1:tEEt.

De Hunorum et Halanorum

aliarumque

Scythiae

Asiaticae gentium sedibus et moribus.

1. Totius autem sementem exitii,

et clad= 1) originem

quas Martius furor incendio insolito miscendo

diuersarum,

cuneta conciuit, hanc comperimus causam. Hunorum gens mo-

numentis ueteribus leuiter nota, ultra paludes Maeoticas glaci-

alem oceanum accolens, omnem modum feritatis excedit. 2. 1.1bi

quoniam ab ipsis nascendi primitiis, infantum ferro sulcantur

altius genae, et pilorum uigor tempestiuus emergens, conrugaiis

cicatricibus hebetetur, senescunt imberbes, absque ulla uenustate,

/) In loc de : gemebant.

2) Alte manuscrise : tragula, aquila, vaccula.

www.dacoromanica.ro

38

sp,adonibus similes, conpactís omnes firmisque membrís, et opi-

niis ceruicibus, prodigiose deformes et pandí, ut bípedes exi-

stfmés bestias, uel quales in conmargínandis ponlibus effigiati

stipites dolantur incompte. 3. In homínum autem figura,

insuaui ita uictu sunt aspen,

licet

ut neque igni

neque sapbratis

índigeant cibis, sed radicibus herbarum agrestium, et semicruda

cuiusuis pecorís carne uescantur, quam inter femora sua equorum-

que terga, subsertam, fotu calefatiunt breui. 4. Aedificiis nullis um-

quam tecti, sed haec uelut ab usu communi discreta sepulchra,

declinant. Nec enim apud eos uel arundine fastígatum repperiri tugurium potest. Sed uagi montes pefagrantes et síluas, pruinas

famem sitimque perferre ab incunabulis adsuescunt. Peregre tecta

nec enim [apud

(nisi adígente maxima necessitate) non subeunt

eos] se tutos existimant esse sub

tectis

5. Indumentis ope-

riuntur lintels uel ex pellibus siluestrium murum consarcínatis ;

nec alía illis domestica uestis est, alía forensis, sed semel obso-

leti colorís tunica collo inserta, non ante deponitur aut muta-

tur, quam diuturna carie

haedínis, eorumque calcei

pannulos diffluxerit defrustata.

6. Galerís incuruis capita tegunt, hirsuta crura corlis muníentes

in

formulis nullís aptati, uetant in-

cedere gressibus líberis. Qua causa ad pedestres parum adcommo-

dati sunt pugnas, uerum equis prope adfixí, duris quidein sed

deformibus, et muliebríter isdem non numquam insídentes, fun-

guntur muneribus consuetís. Ex ipsís quíuis in hac natione per-

nox et perdius 1) emit et vendít, cibumque sumí t et potum, et

inclinatus ceruici angustae iumentí, In altum soporem ad usque

uarietatem effunditur somniorum. 7. Et deliberatione super re-

bus proposíta seriís, hoc habitu omnes in commune consultant.

Aguntur autem nulla seueritate regali, set 2) tumultuario prima-

turn ductu contenti, perrumpunt quícquid ínciderit.

nant non numquam lacessíti, sed íneuntes proelia cuneatim, ua-

8. Et pug-

riís uocibus sonantíbus toruum. Utque ad pernicítatem sunt leues

et repentini, ita subíto de industria díspersí incessunt, ut incon-

posita acie, cum caede uasta discurrunt, nec inuadentes uallum,

nec castra inimica piantes, prae nimia rapiditate cernuntur.

9. Eoque omnium acerrímos facile dixeris bellatores, quod pro-

cul missilibus telis, acutis ossibus pro spiculorum acumíne, arte

mira coagmentatís, et distínctis

,

commínus ferro sine sui re-

spectu confligunt,

contortís laciniis inlígant, ut laqueatis resistentium membris, equi-

tandi uel gradiendi adimant facultatem. 10. Nemo apud eos arat nec

stíuam alíquando contingit. Omnes enim sine sedíbus fixis, absque

hostisque dum mucronum noxías obseruant,

lare uel lege aut ritu stabíli díspalantur, semper fugientium si

A/te ruanuscrise

peruius.

Alte rnanuscrise :

sed.

www.dacoromanica.ro

39

miles, cum carpentis in quibus habitant :

illis uestimenta contexunt, et coeunt cum maritis, et pariunt, et

ubi coniuges taetra

ad usque pubertatem nutriunt pueros. Nullusque apud eos in-

terrogatus, respondere unde oritur potest, alibi conceptus na-

tusque procul, et longius educatus. 11. Per indutias infidi

et

inconstantes, ad omnem auram incidentis spei nouae perquam

incitatissimo tribuentes. Inconsultorum

animalium ritu, quid honestum inhonestumue sit, penitus igno-

rantes, flexiloqui et obscuri, nullius religionis uel superstitionis

reuerentia aliquando districti, aun i cupidine inmensa flagrantes,

a

sociis nullo inritante saepe desciscant, itidemque propitientur,

adeo permutabiles et irasci faciles ut eodem aliquotiens die,

mobiles, totum furori

nemine leniente.

12. Hoc expeditum indomitumque hominum genus, externa

praedandi auiditate flagrans inmani, per rapinas finitirnorum gras-

satum et caedes, ad usque Halanos ') peruenit, ueteres Massagetas,

qui unde sint uel quas incolant terras, quoniam huc res prolapsa est,

consentaneum est demonstrare, geografica perplexitate monstrata,

quae die multa luda

. . 13

et uaria, tandem repperit ueritatis interna

Abundans aquarum Hister aduenarum magnitudine flu-

enti Sauromatas praetermeat, ad usque amnem Tanaim perti-

nentis, qui Asiam terminat ad Europa. Hoc transito in inmen-

sum extentas Scythiae solitudines Halani inhabitant, ex montium

appellatione cognomina% paulatimque

crebritate uictoriarum adtritas,

ad

nationes conterminas

gentilitatem sui uocabult

traxerunt (ut Persae). 14. Inter hos Nerui 2) mediterranea incolunt

loca, uicini uerticibus celsis, quos praeruptos geluque torpentes,

aquilones astringunt. Post quos Vidini sunt et Geloni, perquam

feri, qui detractis peremptorum hostium cutibus, indumenta sibi equisque tegmina conficiunt bellatoriis. Gelonis Agathyrsi con-

limitant, interstincti colore caeruleo corpora sutil et crines, et

humiles quidem minutis atque raris, nobiles cero latius fucatis

et densioribus notis. 15. Post hos Melanchlaenas et Anthropofa-

gos palari accepimus per diuersa, humanis corporibus uictitan-

tes, quibus ob haec alimenta nefanda desertis, finitimi omnes

longa petiere terrarum. Ideoque plaga omnis orienti

aestiuo

obiecta, usque dum uenitur ad Seras, inhabitabilis minsit. 16.

Parte alía prope Amazonum sedes, Halani sunt orienti adclines

diffusi per populosas gentes et amplas, Asiaticos uergentes in

tractus, quas dilatari ad usque Gangen accepi, fluuium interse-

cantem terras Indorum, mareque inundantem australe.

rum gentes uarias nunc recensere non refert, licet

spatiis

longis, per pagos,

17. Hi bipertiti per utramque mundi plagam Halani, quo-

dirempti

(ut Nomades) uagantur inmensos,

Alte manuscrise : Alanos.

Alte texte au Neuri.

www.dacoromanica.ro

40-

a,eui tamen progressu, ad unum concessere uocabulum, et aum-

matim omnes Halani cognominantur, ob mores et modum effe-

ratum uluendi, eandemque armaturam. 18. Nec enim ulla stint

¡lila uel tuguria, aut uersandi uomeris cura, sed carne et co-

pia uictitant lactis,

plaustris supersidentes, quae

operimentis

curuatis corticum per solitudines conferunt, sine fine distentas.

Cumque ad gramínea uenerint, in orbiculatam figuram locatis

sarracis 1),

ferino Mu uescuntur, absumptisque pabulis, uelut

carpentis cluitates impositas uehunt, maresque supra cum femi-

nis coeunt, et nascuntur in his et educuntur infantes, et habi-

taruila sunt haec illic perpetua, et quocumque ierint, illic genui-

num existimant larem. 19. Armenta prae se agentes, cum gre-

gibus pascunt, maximeque equini pecoris est eis sollicitior curs.

Ibl campi semper herbescunt, intersitis pomiferis locis :

atque

ideo transeuntes quolibet, nec alimentis nee pabulis indigent,

quod efficit umectum solum et crebri fluminum praetermean-

tium cursus. 20. Omnis igitur aetas et sexus inbellis, circa uehi-

cula ipsa uersatus, muniis

equitandi usu a prima pueritia coaliscens, incedere pedibus exis-

timat uile, et omnes multiplici disciplina prudentes sunt bellato-

iuuentus uero

distringitur mollibus :

res. Unde etiam Persae, qui sunt originitus

sunt peritissimi.

Scythae, pugnandio

21. Proceri autem Halani paene sunt omnes et pulchrl,

crinibus mediocriter flauls, oculorum temperata torultate terri-

biles, et armorum leuitate uelores, HunIsque per omnia sup-

pares, uerum uictu mitiores et cultu,

latrocinando et uenando

ad usque Maeotica stagna, et Cimmerium Bosporum, itidemque Armenios discurrentes, et Mediam. 22. Utque hominibus quiet's

ita ¡nos pericula iuuant et

bella. Iudicatur ibi beatus, qui in proelio profuderit animam,

senescentes enim et fortuitis mortibus mundo

et placklis, otium est uoluptabile,

ut

degeneres et ignauos, conuiciis atrocibus insectantur, nec quic-

quam est quod elatius

digressos,

iactent, quam homine quolibet occiso,

proque exuulis gloriosis interfectorum auulsis capitibus, detractas

pelles pro

faleris iumentis accommodant bellatoriis. 23. Nec

templum apud eos uisitur aut delubrum, ne tugurium quidem

calmo tectum cerni usquam potest, sed gladius barbarico ritu humi

figitur nudus, eumque ut Martem, regionum quas circumcolunt,

praesulem uerecundius colunt.

modo. Nam rectiores uirgas uimineas colligentes,

24.

Futura miro

praesagiunt

easque cum

incantamentis quibusdam secretis,

praestiotuto tempore

discer-

nentes, aperte quid portenditur norunt. 25. Seruitus quid sit

ignorant, omnes generoso semine procreati, iudicesque etiam nunc eligunt diuturno bellandio usu spectatos. Sed ad reliqua

textus propositi reuertamur.

1) Alte manuscrise : satricutis.

www.dacoromanica.ro

41

IIL

Huni Halanos Tanaitas armis aut pactis sibi a-chun-

gunt Gothosque invandUnt ac suis sedibus pellunt.

1. Igitur Huni peruasis Halanorum regionibus, quos Greu-

thungis confines, Tanaitas consuetudo cognominauit, interfec-

tisque multis et spoliatis, reliquos sibi concordandi fide pacta

iunxerunt, eisque adhibitis confidentius Ermenrichi late patentes

et uberes pagos repentino impetu perruperunt, bellicosissimi

regís, et per multa uariaque fortiter facta,

uicinis nationibus

formidati. 2. Qui ti subitae procellae perculsus, quamuis manere

fundatus et stabilis din conatus est, inpendentium tamen

ta tem augente uulgatius fama, magnorum discriminum metum

noluntaria morte sedauit. 3. Cuius post obitum, rex Vithimiris

creatus, restitit aliquantisper Halanis, Hunis aliis fretus, quos

mercede sociauerat 1)

partibus suis. Verum post multas quas

pertulit clades, animam effudit in proelio, ti superatus armorum.

Cuius parui Mil Viclerichi nomine curam susceptam, Alatheus

tuebatur et Safrax, duces exerciti et firmitate pectorum noti,

qui cum tempore arto praeuenti, abiecissent fiduciam repugnandi,

cautius discedentes, ad amnem Danastium 2) peruenerunt, inter

Histrum et Borysthenem, per camporum ampla spatia diffluen-

tem. 4. Haec ita praeter spem accidisse doctus Athanaricus,

Theruingorum iudex, in quem (ut ante relatum est), ob auxilia

missa Procopio, dudum Valens commouerat signa, stare gradu

fixo temptabat, surrecturus in uires, si ipse quoque lacessere-

Castris denique prope Danastii margines a

tur,

ut ceteri.

5.

Greuthungorum uallo 3) longius oportune metatis, Munderichum

ducem postea limitis per Arabiam, cum Lagarimano et optima-

tibus aliis, ad usque uicesimum lapidem =sit, hostium specula-

turos aduentum, ipse aciem nullo turbante, interim struens. 6.

Verum longe aliter quam rebatur, euenit. Huni enim (ut sunt

in coniectura sagaces), multitudinem esse longius aliquam su-

spicati, praetermissis quos uiderant,

obstante, compositis, rumpente noctis tenebras

in quietem tamquam nullo

luna, uado flu-

minis penetrato, id quod erat potissimum elegerunt, et ueriti

ne praecursorius index procul agentes absterreat, Athanaricum

ipsurn ictu petiuere ueloci.

7. Eumque stupentem ad impetum

primum, amissis quibusdam suorum, coegerunt ad effugia pro-

perare montium praeruptorum. Qua reí

venturi pauore constrictus,

a superciliis

nouitate, maioreque

Gerasi fluminis ad

usque Danubium, Talfalorum terras praestringens, muros altius

Alte manuscrise : sociauit.

Alte teNIze :

Danastrurn.

Alte manuscrise : Greuthungorum uallem.

www.dacoromanica.ro

42

erigebat

hac lorica diligentia

celeri consummata, in tuto locan-

dam securitatem suam existimans et salutem. 8. Dumque effi- cax opera suscitatur, Huni passibus eum citis urgebant, et lam

oppresserant aduentantes,

stitissent.

ni

grauati praedarum

onere

de-

Fama tamen late serpente per Gothorum reliquas gentes,

quod inuisitatum antehac hominum genus,

celsis, ex abdito sinu coortum, adposita quaeque eonuellit et

populi pars maior quae Athanaricum

tit turbo montibus

modo ruinae corrumpit :

attenuata necessariorum paenuria deseruerat, quaeritabat domi-

cilium remotum ab omni notitia barbarorum, diuque deliberans,

quas eligeret

ratione

amplitudine fluentorum Histri

iam peregrini fulminibus Martis

sedes,

cogitauit Thraciae receptaculum, gemina

sibi conueniens, quod et caespitis est feracissimi, et

distinguitur ab ands patentibus

hocque Hem residui uelut

mente cogitauere communi.

IV.

Pars maior Gothorum cognomine Theruingorum fini-

bus suis expulsa, permissu Valentis a Romanis transpor-

tatur in Thraciam, obsequium et auxilia pollicita. Greu-

thungi quoque, pars altera Gothorum, furtim ratibus Hi-

strum trlanseunt.

1. Itaque duce Alauiuo ripas occupauere Danubii, missisque

et

daturos

(si

res

flagitasset)

oratoribus ad Valentem, suscipi se humili prece poscebant, et

quiete uicturos se pollicentes,

auxilia. 2. Dum aguntur haec in externis, nouos maioresque so-

tills casus, uersare gentes arctoas, rumores terribiles diffuderunt :

per omne quicquid ad Pontum a Marcomannis praetenditur et

Quad's, multitudinern barbaram abditarum nationum,

ui subita

sedibus pulsam, circa flumen Histrum uagari, cum caritatibus

suis disseminantes. 3. Quae res aspernanter a nostris inter initia

ipsa accepta est, hanc ob causam, quod illis tractibus non nisi

peracta aut sopita audiri procul agentibus consueuerant bella.

4. Verum pubiscente fide gestorum, cui robur 1)

aduentus gen-

tilium addiderat legatorum, precibus et obtestatione petentium

citra flumen suscipi plebem extorrem

nagotium laetitiae

fuit

potius quam timori,

principis extollentibus, quae ex ultimis terris tot tirocinia trahens,

eruditis adulatoribus

in maius fortunam

ei nec opinanti offerret,

uiribus, inuictum haberet exercitum, et pro militari supplement°

quod prouinciatim annuum pendebatur, thesauris accederet auni

ut conlatis in unum suis et alienigenis

1) Alte monuscrise : rumor.

www.dacoromanica.ro

43

cumulus magnus.

5. Hacque spe mittuntur diuersi,

qui curn

Et nauabatur opera

uehiculis plebem transferant truculentam.

diligens, nequí Romanam rem euersurus relínqueretur, uel quas-

satus morbo letali. Proinde permissu ímperatoris, transeundi

Danubium copiam, colendíque adepti Thraciae partes, transfreta-

bantur in dies et noctes, naufbns ratíbuspue et cauatís arbo. rum

alueís agminatim ínpositi, atque per amnem longe omnium

cillímum, ímbriumque

crebritate tunc auctum, ob densitatem

orbis Romani pernicíes

nímiam contra ictus aquarum nitentes quidam, et natare conati,

hausti sunt plures.

Ita turbido ínstantium studio,

ducebatur. Illud sane neque obscurum est neque incertum, infau-

stos transuehendi barbaram plebem ministros, numerum

conprehendere calculo saepe temptantes, conquieuísse frustatos,

quem qui scire uelit"

ut eminentissimus memorat uates,

Libyci uelit aequoris ídem

discere, quam multae zefyro traduntur harenae"

Resipiscant tandem memoriae ueteres, Medicas acies

quae dum Hallespontiacos pontes,

et

8. Nam

cir-

ductantes ad Graecíam :

discídio quodam fabríli, mare sub imo Athonís pede quaesítum

exponunt et turmatim apud Doriscum exercitus rcensítos, con-

cordante omni posteritate, ut fabulosae sunt lectae.

postquam innumerae gentium multítudines, per prouincias

cumfusae, pandentesque se in spatía ampla camporum, regiones

omnes et cuncta oppleuere montium iuga,

fides quoque uetu-

statis recentí documento fírmata est. Et primus cum Alauitio

suscipitur Fri tigemus, quibus et alimenta pro tempore, et sub-

igendos agros tribuí statuerat ímperator.

9. Per idem tempus nos/6 limitís reseratis obícibus, atque

correctores

rei

quasi

(ut Aetnaeas faufflas armatorum agmina diffundente barbaria),

cum dif Hales necessítatum artículí

poscerent alíquos clarítudine gestarum rerum notíssimos t

laeuo quodam numine diligente, in unum quaesíti potestatibus

praefuere castrensibus homines maculosi t

antístabat et Maximus, alter per Thracias comes, dux alter exi-

quíbus

Lupicinus

tiosus, ambo aemulae temeritatís. 10. Quorum insidíatrix auíditas

materia malorum omnium fuit. Nam (ut alía ornittamus, quae memo-

ratí uel

eerie

sínentibus

isdem,

allí

perdítis rationibus,

in

commeantis peregrinos adhuc innoxíos delíquerunt), illud dicetur,

quod nec apud sui perículi iudíces, absoluere ulla poterat uenia,

triste et inauditum. 11. Cum traducti barbari uictus inopia uexaren-

tur, turpe commercium duces inuísissimi cogitarunt, et quantos

undique insatiabilitas colligere potult canes, pro singulís de-

derunt mancípiís, ínter quae ductí sunt optimatum

12. Per hos dies in terea etiam Vítherícus Greuthungorum rex cum Alatheo et Safrace, quorum arbitrio regebatur, ítemque

Farnobio, propinquans Histri marginibns, ut símílí susciperetur

www.dacoromanica.ro

44

humanitate, obsecrauit imperatorem legatis propere missis, 13

Quibus (ut communi rei conducere uidebatur), repudiatis,

quid capesserent anxiis, Athanarichus paria pertimescens, ab-

scessit, memor Valentem dudum cum foederaretur concordia

et

despexisse, adfirmantem se

rellgione deuinctum, ne calcaret

causatione 1), principem fir-

solum aliquando Romanum, hacque

mare pacem in medio flumine coegisse s quam simultatem ueritus,

ut adhuc durantem, ad Caucalandensem locum altitudine silua-

rum inaccessum et montium, cum suis omnibus declinauit, Sarmatis

inde extrusis.

V.

Theruingi fame et inopia pressi ac pessime habiti.

Ducibus Alauiuo et Fritigerno a Valente deficiunt, ac Lu-

picinum cum suis fundunt.

1. At uero Theruingi, iam dudum transire permissi, mope

6,13as etiam tum uagabantur, duplici impedimento adstricti, quod

ducum dissimulatione perniciosa, nec uictui congruis stint adi-

uti,

et tenebantur consulto nefandis nundinandi commerciis.

2. Quo intellecto, ad perfidiam instantium malorum subsidium

uerti mussabant, et Lupicinus ne iam deficerent pertimescens,

eos admotis militibus, adigebat ocius proficisci,

Id tempus oportunum nancti Greuthungi, cum alibi 'mill-

tibus occupatis, nauigia ultro citroque discurrere solita, trans-

gressum eorum prohibentia quiescere perspexissent, ratibus tran- siere male contextis, cas traque a Fritigerno locauere longissime.

At file genuina praeuidendi sollertia, uenturos muniens

et imperiis

oboediret, et regibus ualidis iungeretur,

len-

casus, ut

incidis segnius Marcianopolim tarde peruenit itineribus

tis. Ubl aliud accessit atrocius, quod arsuras in commune exitium,

faces furiales accendit. 5. Alauiuo et Fritigerno ad conuimium

Lupicinus ab oppidi moenibus, barbaram plebem,

opposito milite, procul arcebat, introire ad comparanda uictui

conrogatis,

necessaria, ut dicioni nostrae obnoxiam et concordem, per

preces adsidue postulantem, ortisque maioribus iurgiis inter

habitatores et uetitos, ad usque necessitatem pugnandi est uen-

tum. Efferatique acrius barbari, cum necessitudines hostiliter

rapi sentirent, spoliarunt interfectam militutn magnam

6. Quae

accidisse idem Lupicinus, latenti nuntio doctus, dum in nepotali

mensa ludicris concrepantibus, diu discumbens uino marcebat et somno, futuri coniciens exitum, satellites omnes, qui pro praeto-

rio (honoris et tutelae causa) duces praestolabantur, occidit. 7.

Hocque populus qui muros obsidebat dolenter accepto, ad uin-

1)

Alte manuscrise :

occasione.

www.dacoromanica.ro

45

dictam deteutoram regum (at opinabatur), paulatim angescens,

multa minabatur et saeua. Utque erat Fritigemus expediti sonsi-

Iii, ueritus ne teneretar obsidls uice cum ceteris, exclamauit,

grauiore pugnandum exitio, ni ipse ad leniendum nalgas sinere-

tur exire cura sociis, quod arbitratum humanitatis specie ducto-

res suos occisos, in tumultuna exarsit. Hocque impetrato, egressi

omnes exceptique cum plausu et gaudiis, ascensis equis euolo-

runt, moturi incitamenta

rumorum nutrix maligna, dispersit, urebatur dimicandi studio

Theruingorum natio omnis, et inter metuenda multa periculo-

diuersa bellorum. 8. Haec ubi fama,

runaque praevia maximorum, uexillis de more sublatis, auditisque

triste sonantibus classicis, lam turmae praedatoriae concursabant,

pilando ulnas et incendendo, uastisque cladibus quicquid inue-

niri poterat permiscentes.

Aduersus quos Lupicinus properatione tumultuaria coac-

tie militibus, temere magis quam consulte progressus, in no-

no ab urbe miliaria) stet% paratus ad decernendum. Barbarique

hoc contemplato, globos inrupere nostrorum incauti '), et parmas

oppositis corporibus inlidendo, obuios hastis perforabant et gla-

diis, furoreque urgente cruento, et tribuni et pleraque pars arma-

torum periere, signis ereptis, praeter ducem infaustum, qui ad

id solum intentas, ut confligentibus aliis, proriperet ipse semet

in fugam, urbem cursu concito petit. Post quae hostes armis

induti Romanis, nullo uetante, par uaria grassabantur.

Et quoniam ad has partes post multiplices uentum est

(siqui erunt umquam), obtestamur, nequis a

nobis scrupulose gesta uel numerum exigat peremptorum, qui

comprehendi nullo genere potuit.

actus, id lecturos

Sufficiet enim, ueritate null&

uelata mendacio, ipsas rerum digerere summitates, cum explican- clae rerum memoriae, ubique debeatur integritas fida. 11. Negant

antiquitatum ignari, tantis malorum tenebris offusam aliquando fuisse rem publican% sed falluntur malorum recentium stupore

confixi. Namque si superiores uel recens praeteritae reuoluan-

tur aetates, tales tamque tristes rerum motus saepe contigisse

monstrabunt. 12. Inundarunt Italiam ex abditis oceani partibus,

Teutones repente cum Cimbris, sed post inflictas rei Romanae eludes inmensas, ultimis proeliis per duces amplissimos supe-

rati, quid potestas Martia adhibita prudentia ualet, radicitus

extirpati,

moderante imperium, unum spirando uesania gentium dissonarum,

post bellorum fragores inmensos, post aerumnasz) urbium capta-

discriminibus didicere supremis.

13. Marco itidera

rum et direptarum, et poenas sumptas pro rectoris intenta, partes

eorum exiguas reliquisset intactas. 14. Verum mox post calamitosa dispendia, res in integram sunt restitutae, hac gratia, quod nondum

solutioris uitae mollitie, sobria nefastas infecta, nec ambitiosis

Alte mansucrise : incautos.

Alte texte

miseriam, ruinas, exitus.

www.dacoromanica.ro

46

mensis nec flagitiosis quaestibus inhiabat, sed unanimanti ar-

dore, summi et infimi inter se congruentes, ad speciosam pro re

publica mortem, tamquam ad portum aliquem tranquillum prope-

rabant et placidum.

15. Duobus nauium milibus,

perrupto Bosporo et Mori-

cateruae

transgressae,

strages ; sed amissa

bus Propontidis, Scythicarum gentium

ediderunt quf dem acerbas terra mariq tie

suorum parte maxima reuerterunt. 16. Cecidercult dimicando cum

barbaris imperatores Decii pater et filius. Obsessae Pamphyliae

ciultates, iasulae populatae conplures, inflammata Macedonia

omnis, din multitudo Thessalonicam circumsedit itidemque Cy-

zicum. Anchialos capta et tempore eodem Nicopolis, quam indi-

cium uictoriae contra Dacos, Traianus condidit imperator, 17, Post

clades acceptas, inlatasque multas et saeuas, excisa est Filippo-

polis, centum hominum milibus, nisi fingunt annales, infra moenia

iugulatis. Vagati per Epirum Thessaliamque, et omnem Graeciam

licentius hostes externi, sed adsumpto in imperium Claudio,

glorioso ductore, et eodem honesta morte praerepto, per Aure- lianum, acrem uirum, et seuerissimum noxarum ultorem, pulsi

per longa saecula siluerunt inmobiles, nisi quod postea latroci-

nales globi vicina cum sui exalt) rarius incursabant. Verum

ea persequar unde deuerti.

VI.

Sueridus et Collas Gothorum Optimates, una cum

suis prius recepti, cur rebellauerint, et caesis Hadriapoli-

tanis, Fritigemo se adiunxerint, lad diripiendas Tivacias

conuersi.

1. Hoc gestorum textu circumlato nuntiis densis, Sueridus

et Collas (Gothorum optimates) cum populis suis longe ante sus-

cepti, et curare apud Hadrianopolim hiberna disposal, salutem

suam ducentes antiquissimam omnium, otiosis animals accidentia

cuneta contuebantur. 2. Verum imperatoris litteris repente per-

latis, quibus transire iussi sunt in Hellespontum, uiaticum cibos

biduique dilationem tribui sibi

sine tumore poscebant. Quod

ciuitatis magistratus ferens indigne (suscensebat enim isdem ob

rem suam in suburbano uastatam), imam plebem omnem cum

Fabricensibus, quorum illic ampla est multitudo, productam, in

eorum armauit exitium, iussisque bellicum canere bucinis, ni

abirent ocius (ut statutum es t) pericula omnibus minabatur extre-

ma. 3. Quo malo praeter spem Gothi perculsi, et concito quam

considerato ciuium adsultui) pnierriti, steterunt inmobiles, la- ceratique ad ultimum detestatione atque conuicils, et temptati

1) Alte manuscrise : assulto.

www.dacoromanica.ro

47

missilium iactibus

raris, ad defectionem erupere confessam, et

caesis plurimis quos impetus deceperat petulantior, auersisque

residuis, et telorum uarietate confixis, habitu iam Romano ca-

daueribus spoliatis armati, uiso propius Fritigerno, iunxerunt

semet ut morigeri socii, urbemque clausam obsidionalibus ae-

rumnis urgebant. In qua difficultate diutius positi, passim et

promisee') ruebant, eminensque aliquorum audacia peribat inul-

la, multique sagittis et rotatis per fundas lapidibus interibant.

4. Tunc Fritigernus frustra cum tot claclibus conluctari, homi-

nes ignaros obsidendi contemplans, relicta ibi manu sufficiente,

abire

negotio inperfecto

suasit, pacem sibi

esse cum pari-

etibus memorans, suadensque ut populandas opimas regiones et

uberes, absque discrimine ullo, uacuas praesidiis etiamtum ado-

terentur. 5. Laudato regis consilio, quem cogitatorum norant

fore socium efficacem, per Thraciarum latus omne dispersi caute

gradiebantur, dediticiis uel captiuis uicos uberes ostendentibus,

eos praecipue, ubi alimentorum repperiri satias dicebatur, eo

maxime adiumento, praeter genuinam

erecti fiduciam, quod

, a mercatoribus uenundali, adiectis plurimis quos primo trans-

confluebat ad eos in dies ex eadem gente multitudo

dudum

gressu necati inedia, uino exili uel panis frustis mutauere Mils-

simis.

6. Quibus accessere sequendarum aun i uenarum periti

non pauci, uectigalium perferre posse non sufficientes sarcinas

graues, susceptique libenti consensione cuactorum, magno usui

isdem fuere ignota peragrantibus loca, conditoria frugum oc-

-culta, et latebras hominum, et receptacula secretiora, monstrando.

'7. Nec quicquam nisi inaccessum et deuium, praeeuntibus isdem

caedi-

mansit intactum. Sine distantia enim aetatis uel sexus,

bus incendiorumque magnitudine cuncta flagrabant, abstractis-

que ab ipso uberum suctu paruulis

et necatis, raptae sunt ma-

tres, et uiduatae maritis coniuges ante oculos caesis, et puberes2)

adultique pueri, per parentum cadauera tracti sunt. 8. Senes de-

nique multi, ad satietatem uixisse clamantes , post amissas opes

cum speciosis feminis, manibus post terga contortis, defletisque

gentilium fauillis, aedium ducebantur extorres.

VII.

Profuturus et Traianus ac Richomeres pugnant aequo

Marte cum Gothis.

1. Haec ex Thraciis magno maerore accepta, Valentem

sollicitudines uarias distraxerunt. Et confestim

Victore magistro equitum miss° ad Persas, ut super Armeniae

principem in

etne manuscrise : promi,scue. Aite texte : impuberes,

www.dacoromanica.ro

48

statu pro captu rerum componeret ínpendentium, ipse Anti°.

chia protinus egressurus, ut Constantinopolim interim peteret,

Profuturum praemísít et Traianum, ambo rectores, anhelantes

quídem altíus, sed inbellís. 2. Quí cum ad loca ueníssent, ubí

particulatim perque furia magís et latrocinia,

deberet hostílis, ad id quod erat perniciosum, intempestiue co-

multitudo minuí

nuersí, legiones ab Armenia ductas, opposuere, uesanum adhuc

spirantibus barbaría, opere quidem Marti° saepe recte comper-

tas, sed inpares plebi ínmensae, quae celsorum iuga montium

occuparat et campos. 3. Hi numeri nondum experti, quid cum

desperatíone rabies ualeret indomita, trusos hostes ultra Haemi

montís abscisos scopulos faucibus inpegere praeruptis, ut in bar-

et in solis, nusquam repperiens exítum, diuturna

baros locís

consumeret fames, et operírentur ipsi Frígeridum ducem, cum

Pannonicis et transalpinís auxiliis aduentantem, quem petítu

Valentía Gratianus ire dísposuit in procínctum, laturum suppe-

4. Post quem

Richomeres, domestícorum turn comes, ímperatu eiusdem Gra-

tias his qui ad ultímum uexabantur exitíum.

tíani motus e Gallíís, properauit ad Thracias, ductans cohortes

alíquas nomine tenus, quart= pars pleraque deseruerat, ut lac-

tauere quidam, Merobaudis sues% uerití ne destítutae admíní-

culís Gallíae uastarentur licenter, Rheno perrupto. 5. Verum

articulorum dolore Frígerído praepedito, uel certe (ut obtrecta-

tores finxere maliuolí,) morbum causante, ne feruentíbus proeliis

interesset, uniuersos regens ex communi sententía, Richomeres

Profuturo sociatur

et

Traiano, tendentíbus

prope oopidum

Salices, unte haud longo spatio separatum, uulgus ínaestirnabile

barbarorum, ad orbís rotundí figuram multitudíne dígesta plau-

strorum, tamquam íntramuranís cohibítum spatiis, olio fruebatur

et ubertate praedarum.

piam attulisset),

6. Praeuia ígitur spe meliorum, Romani duces (si fors co-

ausuri alíquid

gloríosum,

Gothos quicquid

id scilicest praestruentes, ut

molírentur, saga doter obseruabant

si aliorsum castra mouissent, quod fecere creberrime, terga ulti-

morum adortí, piares confoderent corals, magnamque spoliorum

auerterent partem,

indiciís doctí, per quos nihil latebat íncognítum, in eodem loco

diu manserunt : sed opposíti exercitus motu praestríctí, aliorum-

7. Hoc intellect°, hostes uel transfugarum

que militum quos af f lucre lam sperabant: tessera data gentilí,

per diuersa prope diffusas acciuere

optímatum acceptis

uastatorias manas, quae

statatimque íncensí malleolí, ad carraginem

uelocitate regressae, incentiuum

audendí maiora popularibus addiderunt. 8. Nihil post haec inter

(quam íta ipsí

appellant) alití

partes praeter indutías laxatum est breues. Reversis enim his

quos necessítas euocarat, pl.:bs omnis Infra saeptorum ambitum

etiam tum contrusa ínmaníter fremens, nimisque concita tru-

culentis, experíri postrema discrimina, nee principibus gentis,

qui aderant, renuentíbus, cruditate festinabant. Et quoníam haec

www.dacoromanica.ro

49

sole agebantur extremo, noxque aduentans ad quietem inuitos

retinebat et maestos, capto per

otium cibo,

somni manserunt

expertes.

9. Contra Romani, his cognitis, ipsi quoque exsomnes,

uerebantur hostes et male sanos eorum ductores, ut rabidas

feras ; euentum licet anciptem, ut numero satis inferiores, pro-

sperum tamen ob iustiorem sui causam, mentibus expectantes

inpauidis.

10. Candente 1) itaque protium die, signo ad arma capienda

barbari postquam inter cos

ex utraque parte per lituos dato,

ex more iuratum est, tumulosos locos adpetere temp tauerunt,

quo exinde per procliue rotarum modo obuios ímpetu conuo-

luerent acriore. Hocque uiso, ad suos quisque manipulos pro-

perans miles, stabili gradu consistens, nec uagabatur nec relictis

ordinibus procursabat 11. Ergo ubi utrimque acies cautius ince-

dentes, gressu steterunt immobili toruitate mutua bellatores lumi-

nibus se contuebantur obliquis. Et Romani quidem uoce undique

Martia concinentes, a minore solita ad maiorem protolli, quam

gentilitate appellant barritum, uires

uero major= laudes clamoribus stridebant inconditis, interque

ualidas erigebant. Barbari

uarios sermonis dissoni strepitus, leuiora proelia temptabantur.

12. Iamque uerrutis et missilibus aliis, utrimque semet eminus

lacessentes, ad conferendas coiere minaciter

in testudinum formam coagmentatis, pes cum pede conlatus est.

manus,

et sentís

Barbarique ut reparabiles semper et celeres, ingentes clauas in

nostros conicientes ambustas, mucronesque acrius resistentium

pectoribus inlidentes, sinistrum cornu perrumpunt :

natum subsidialis robustissimus globus, e propinquo latere forti-

ter excitus, haerente iam morte

qucd inch-

ceruicibus sustentauit. 13. Fer-

mente igitur

densis

caedibus

proelio,

in

confertos

quisque

promptior ruens, ritu grandinis undique uolitantibus tells oppe-

tebat et gladiis et sequebantur equites hinc hide fugientium

occipitia lacertis ingentibus 3) praecidentes et terga, itidemque altrinsecus pedites, lapsorum timore inpeditorum, secando suf-

fragines. 14. Et cum omnia caesorum corporibus opplerentur,

iacebant ínter eos quidam semanimes, spem uitae inaniter usur-

pando,

alii

glande fundís excussa, uel harundinibus armatis

ferro confixi, quorundam capita per medium frontis et uerticis,

mucrone distincta, in utrumque umerum magno cum horrore

pendebant. Et pertinaci concertatione nondum lassatae,

Marte partes semet altrInsecus adflitabant, nec de

aequo

rigore ge-

nuino quidquam remittebant, dum vires animorum alacritas

excitaret. Diremit tamen interneciva certamina, cedens uespero

dies, et canals qua quisque potuit,

inconposite discedentibus,

residui omites repetunt tentoria tristiores. 16. Humatis denique

Ale texte : ca(n)dente. Alte manuscrise : cohorte.

Alte texte : uigentibus,'

www.dacoromanica.ro

4

50

pro locorum et temporis ratione,

defunctos, reliqua peremptorum corpora dirae uolucres con-

honoratis quibusdam inter

sumpserunt, adsuetae filo tempore cadaueribus pasci, ut indicant

nunc usque albentes ossibus campi. Constat tamen in numero

longe minore Romanos, cum copiosa multitudine conluctatos,

funerea multa perpessos : non tamen sine deflendis aerumnis,

exagitasse barbaram plebem.

Vili.

Clausi intra Haemimontanas Gothi, deinde a Romanis

emissi, Thraciam rapinis, caedibus, stupris, incendiisque

foedant et Barzimenem Scutariorum Tribunum interficiunt.

1. His casibus proeliorum ita luctuose finitis, nostri proxi-

mos Marcianopoleos petiuere secessus. Gothi infra uehiculorum

anfractus, sponte sua contrusi, numquam exinde per dies septem egredi uel uideri sunt ausi, ideoque oportunitatem milites nancti,

inmensas alias barbarorum cateruas inter Haemimontanas an-

gustias clauserunt, aggerum obiectu celsorum, hac spe nimirum,

ut inter Histrura et solitudines perniciosa hostium multitndo

exitus, periret inedia, cunctis

conpacta, nullosque repperiens

utilibus ad uiuendum in ciuitates ualidas conportatis, quarum

nullam etiam tum circumsedere conati sunt, haec et similia ma- chinari penitus ignorantes. 2. Post quae repetiuit Gallias Richo-

meres, ob maiorem proeliorum fremitum qui sperabatur, inde

adminicula perducturus. Haec Gratiano quater et Merobaude

consulibus agebantur, anno in autumnum uergente. 3. Inter quae Valens audito lugubri bellorum direptionum.-

que euentu, Saturninum equestris

exercitus ad tempus cura

commissa, suppetias Traiano ferentem, misit et Profuturo. 4. For-

teque isdem diebus per Scythiae regiones et Moesiae, omnibus

quae poterant mandi, consumptis,

feritate urgente pariter et

inopia, erumpere barbari molibus magnis ardebant, Hocque

saepe temptato, cum obruerentur uigore nostrorum, per aspe-

ritates scruposas ualide resistentium,

adacti

necessitate post-

rema, Hunocum 1) et Halanorum aliquos ad societatem spe prae- darum ingentium adsciuerunt.

5. Quo cognito Saturninus (iam enim aderat, et praeten-

turas stationesque disponebat agrarias), paulatim conligens suos,

digredi parabat cousin° non absurdo : ne subita multitudo, ut

amnis inmani 2) inpulsu undarum obicibus ruptis emissus, con-

uelleret leui negotio cunctos, suspecta loca acutius 3) obseruan-

tes. 6. Deinde post reseratas angustias abitumque militis tem-

Alte manuscrise : Chunorum.

Alte manusaise : ut inmanis pulsis.

Alte manuscrise : diutius, IttlidiUS, tUlti15, caatius.

www.dacoromanica.ro

51

pestíuum, incomposíte, qua quisque clausorum potuít

(nullo

uetante), turbandis incubuit rebus :

latítundines Thracíae pandebantur impune, ab ipsis tractibus 1)

et uastabundí omnes per

quos praetermeat Hister 3), exorsi, ad usque Rhodopen et fretum,

quod immensa disterminat maría, rapinis et caedibus, sanguí-

neque et incendlis et líberorum corporum corruptelis, omnia

foedíssime permiscentes 3).

7. Tunc erat spectare cum gemitu

implicatos

facta 4) dicta uísuque praedíra, at tonítas metu feminas flagrís

concrepantibus agitan, fetibus grauidas adhuc immaturis, ante-

quam prodirent in lucem, ímpia tolerantibus multa

abso matribus paruulo s, et puberum audire lamenta, puellarum-

que nobílium, quarum stringebat fera captivitas manus. 8. Post

quae adulta uirginítas, castitasque nuptarum, ore abiecto,

flens

ultima ducebatur, mox profanandum pudorem optans morte

(licet cruciabíli) praeuenire. Inter quae cum beluae rítu trahe-

retur ingenuuS paulo ante diues et líber, de te Fortuna ut in-